Sunteți pe pagina 1din 4

Convergenta, obiectiv strategica al economiei europene

Raportul de convergență pe 2018 publicat de Comisia Europeană (CE) evaluează


progresele înregistrate de statele membre în direcția aderării la zona euro. Documentul se referă
la cele șapte state membre din afara zonei euro care s-au angajat din punct de vedere juridic să
adopte moneda euro: Bulgaria, Republica Cehă, Croația, Ungaria, Polonia, România și Suedia.
Potrivit raportului, aceste state membre prezintă în general o convergență nominală
considerabilă, însă niciunul dintre ele nu îndeplinește în momentul de față toate condițiile
formale pentru aderarea la zona euro.
Două dintre aceste state membre, Bulgaria și Croația, îndeplinesc toate criteriile de
convergență, cu excepția criteriului privind cursul de schimb, întrucât nu sunt membre ale
mecanismului cursului de schimb (MCS II).

În prezent, niciunul dintre cele șapte state membre evaluate nu îndeplinește toate
condițiile legale pentru aderare. În aceeași ordine de idei, unul dintre principalele învățăminte din
ultimele două decenii este că, dacă dorim ca țările să prospere în cadrul zonei euro, convergența
economică reală este la fel de importantă ca și convergența nominală.

De aceea este important ca țările care doresc să adopte moneda euro să stimuleze
productivitatea, să sporească investițiile, să îmbunătățească situația ocupării forței de muncă și să
soluționeze problema inegalităților”, a declarat Pierre Moscovici, comisarul pentru afaceri
economice și financiare, impozitare și vamă.

Aderarea la zona euro este un proces deschis, care se bazează pe anumite norme. Raportul se
bazează pe criteriile de convergență, denumite și „criteriile de la Maastricht”, care sunt prevăzute
la articolul 140 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Printre aceste criterii de convergență se numără stabilitatea prețurilor, soliditatea finanțelor


publice, stabilitatea cursului de schimb și convergența ratelor dobânzilor pe termen lung. Se
evaluează, de asemenea, compatibilitatea legislației naționale cu normele uniunii economice și
monetare. Potrivit concluziilor raportului:

 Toate statele membre vizate îndeplinesc criteriul privind finanțele publice;


 Bulgaria, Republica Cehă, Croația, Ungaria și Suedia îndeplinesc criteriul ratelor
dobânzilor pe termen lung;
 Bulgaria, Croația, Polonia și Suedia îndeplinesc criteriul referitor la stabilitatea prețurilor;
 Niciunul dintre statele membre nu îndeplinește criteriul privind cursul de schimb,
deoarece niciunul dintre ele nu este membru al mecanismului cursului de schimb (MCS II):
înainte de a adera la zona euro, este necesar ca un stat membru să participe la acest
mecanism, fără să cunoască tensiuni grave, timp de cel puțin doi ani.
Pe lângă evaluarea acestor condiții formale pentru aderarea la zona euro, raportul constată că
legislația nu este pe deplin compatibilă cu normele Uniunii economice și monetare în niciunul
dintre statele membre vizate, cu excepția Croației.

Comisia a examinat și alți factori menționați în Tratat de care ar trebui să se țină cont la
evaluarea sustenabilității convergenței și a constatat că statele membre din afara zonei euro sunt,
în general, bine integrate în UE din punct de vedere economic și financiar. Cu toate acestea,
unele dintre ele se confruntă în continuare cu vulnerabilități macroeconomice și/sau au de a face
cu probleme legate de mediul lor de afaceri și de cadrul lor instituțional, care pot prezenta riscuri
pentru sustenabilitatea procesului de convergență.

Realizarea convergenței și construirea unor structuri economice robuste sunt esențiale pentru
prosperitatea UE, în ansamblul ei, și pentru buna funcționare a monedei euro. Comisia se
angajează să sprijine statele membre din afara zonei euro pentru a se pregăti în vederea aderării
la zona euro. Serviciul de sprijin pentru reforme structurale (SRSS) oferă asistență pentru
elaborarea și punerea în aplicare a unor reforme specifice și pentru consolidarea capacității
globale de reformă a statelor membre.

Ca parte a inițiativelor sale de aprofundare a Uniunii economice și monetare a Europei,


Comisia a propus instituirea în cadrul Programului de sprijin pentru reforme structurale (SRSP)
existent a unei linii specifice de activitate dedicate acordării, la cerere, de sprijin tehnic statelor
membre care se pregătesc să adere la zona euro.

În propunerea sa privind Cadrul financiar multianual (CFM) pentru perioada de după 2020,
Comisia și-a anunțat intenția de a propune un mecanism de convergență specific pentru statele
membre din afara zonei euro care doresc să adere la zona euro. Participarea la mecanismul de
convergență se va face pe bază voluntară, acesta oferind atât sprijin tehnic, cât și financiar.

Potrivit unui nou sondaj Eurobarometru, sprijinul exprimat în favoarea aderării la zona euro a
statelor membre din afara zonei euro care fac obiectul raportului de convergență a crescut cu 4
puncte procentuale față de anul trecut, ajungând la 51%. Precedentul sondaj, publicat în
decembrie 2017, a arătat că sprijinul în favoarea monedei euro în rândul cetățenilor europeni din
zona euro se situează la cel mai înalt nivel din 2004 până în prezent.

Raportul de convergență stă la baza deciziei Consiliului UE referitoare la îndeplinirea de către


un stat membru a condițiilor necesare pentru aderarea la zona euro.

Raportul de convergență întocmit de Comisia Europeană este publicat concomitent cu


Raportul de convergență al Băncii Centrale Europene (BCE).

Rapoartele de convergență sunt publicate o dată la doi ani sau atunci când există o cerere
specifică din partea unui stat membru de a i se evalua nivelul de pregătire în ceea ce privește
aderarea la zona euro, cum a fost, de exemplu, cazul Letoniei în 2013.

Toate statele membre, cu excepția Regatului Unit și a Danemarcei, trebuie să adere la zona
euro. Prin urmare, Regatul Unit și Danemarca nu fac obiectul raportului. (Sursa: Comisia
Europeană)
Convenite în 1991, la Maastricht, de către statele membre, ca parte a pregătirilor pentru
introducerea monedei euro, criteriile de convergență sunt definite ca fiind un set de cinci
indicatori economici și juridici meniți să asigure convergența economică între țările interesate
din afara zonei euro și statele membre din zona euro.
Între criterii se numără stabilitatea prețurilor, finanțe publice solide și sustenabile, rata
dobânzilor pe termen lung și stabilitatea cursului de schimb.
Stabilitatea cursului de schimb este demonstrată dacă statul membru în cauză a participat la
mecanismul cursului de schimb (MCS II) pentru o perioadă de cel puțin doi ani fără a înregistra
tensiuni grave.
Aceste condiții de ordin juridic trebuie să fie îndeplinite de țările membre ale UE pentru a
adopta moneda euro. Rapoartele de convergență se publică o dată la doi ani sau atunci când un
stat membru solicită să i se evalueze nivelul de pregătire în ceea ce privește aderarea la zona
euro.

Spre deosebire de criteriile de convergenţă nominală, care sunt clar stabilite de Tratatul de la
Maastricht, în cazul convergenţei reale nu există o definiţie neechivocă şi nici repere numerice.

De obicei, prin convergenţă reală se înţelege convergenţa standardelor de viaţă sau a PIB real
pe cap de locuitor către nivelul din zona euro:

 Obiectiv al oricărui factor de decizie prin prisma funcţiei de maximizare a prosperităţii


sociale
 Relevanţă specială în contextul adoptării euro – un parametru important în
ceea ce priveşte minimizarea riscurilor asociate abandonării independenţei politicii monetare.
Convergenţa nominală şi cea reală se susţin reciproc:

 Convergenţa nominală asigură mediul macroeconomic stabil care facilitează


convergenţa reală,
 Convergenţa reală creează premisele sustenabilităţii convergenţei nominale
prin reducerea expunerii economiei la şocuri asimetrice şi prin limitarea
diferenţelor în procesul de transmitere a şocurilor simetrice.

 Repere pentru convergenţa reală

Chiar dacă nu sunt definite criterii precise care să indice convergenţa reală suficientă în
vederea adoptării cu succes a euro, un reper de bun-simţ în acest sens ar putea fi nivelul minim
de convergenţă reală la care s-a produs intrarea unui stat în zona euro:
 58,3 la sută pentru Estonia
 59,6 la sută pentru Letonia
 65 la sută pentru Slovacia

Nu trebuie neglijată dimensiunea decalajelor de dezvoltare între regiuni atunci când


evaluăm gradul de convergenţă reală:
 România este statul UE cu cea mai mare disparitate între regiuni
 Calitatea slabă a infrastructurii care conectează provinciile istorice favorizează
concentrarea investiţiilor în apropierea graniţei de vest şi permanentizarea decalajelor de
dezvoltare

Asigurarea unui grad relativ ridicat de convergenţă durabilă înainte de adoptarea monedei
unice, şi nu doar îndeplinirea criteriilor de la Maastricht, este esenţială pentru participarea cu
succes la zona euro.

Calitatea de membru al UE a acţionat ca un catalizator pentru convergenţa reală în


România, dar PIB pe cap de locuitor la PPS este încă inferior nivelurilor din alte state membre la
momentul adoptării monedei unice.

Trebuie evitată urmărirea câştigurilor în planul convergenţei reale cu preţul sacrificării


stabilităţii macroeconomice.

Un prim pas în direcţia atenuării decalajelor consistente de dezvoltare între regiuni este
fără îndoială interconectarea acestora prin infrastructură de transport de calitate.