TRANZACTII INTERNATIONALE CU SERVICII

CURS 3 - 4
SERVICIILEdefiniţie, caracteristici, taxonomie
• Sectorul de servicii – pondere semnificativă în majoritatea economiilor
- serviciile reprezintă:
• peste 70% din PIB-ul ţărilor dezvoltate
• > 52% din PIB-ul ţărilor în curs de dezvoltare
• aprox. 54% din PIB-ul României
• Creştere rapidă a sectorului de servicii în ultimele decenii
• cea mai semnificativă creştere a gradului de ocupare:
• Servicii profesionale şi de afaceri #1
• Servicii educaţionale şi de sănătate #2
• Servicii turistice şi de divertisment #3
Serviciile – definiţie
3 aspecte esenţiale:
prestaţia se realizează prin relaţia directă între prestator şi consumator
activitatea vizează transformarea/remedierea/menţinerea unei stări
serviciul există numai prin efectul său asupra unei realităţi (persoană, bun,
informaţie), ceea ce face imposibilă reproducerea sa în mod identic, din
punctul de vedere al rezultatelor prestaţiei.
O operațiune/activitate ce vizează transformarea/remedierea stării unei
realități R (ce aparține sau este utilizată de către consumator C), realizată de
către un prestator P la cererea consumatorului C și adesea în relație cu cel,
dar care nu are ca efect producția unui bun ce poate circula independent,
din punct de vedere economic, de suportul R
C(consumator)= indivizi, gospodarii, întreprinderi, administrații
P(prestator)
R =bunuri, informații, persoane, organizații
Diferenţe bunuri – servicii
• Bun: materii prime transformate cu ajutorul capitalului şi forţei de
muncă
• Serviciu: consumator transformat ca urmare a unei experienţe
determinate de utilizarea capitalului şi a forţei de muncă
• Bunurile presupun transformare
• Serviciile presupun execuţie, prestaţie, interacţiune - reprezentaţie
Serviciile – caracteristici
• INTANGIBILITATEA
• RELAŢIONALITATEA
• PERISABILITATEA
• ETEROGENITATEA / VARIABILITATEA
• IMPOSIBILITATEA APROPRIERII
Intangibilitatea
Ponderea elementelor materiale şi imateriale - combinaţii:
• Prestaţia serviciului <- consum intermediar material sau utilizarea
unor componente materiale – cadru de desfăşurare a unei activităţi de
servicii;
• Activitatea cu dominantă imaterială -> rezultat un produs material
uşor reproductibil – carte, dischetă
• Serviciul este standardizat, dimensiunea imaterială tinde să se
estompeze: transport
• Produsul material încorporează cunoştinţe sau informaţii specifice:
garanţii, service
• Produsul material necesită, pe lângă cunoştinţe legate de producerea
lui, consumuri intermediare imateriale – cazul producţiei industriale.
Consumatorii – au dificultăţi în evaluarea serviciilor concurente:
• sesizează că se confruntă cu un risc
• acordă o importanţă deosebită surselor de informare
 • folosesc preţul ca reper pentru definirea calităţii
Producătorii - tind să diminueze complexitatea serviciilor oferite:
• pun accentul pe reperele tangibile ale mijloacelor de producere a
serviciilor
• dezvoltă comunicarea directă cu consumatorul
• se preocupa de diferenţierea calităţii serviciilor faţă de
concurenţă
Relaţionalitatea

Forma de Faza pre-prestaţie Acţiunea propriu- Faza post-prestaţie

participare zisă
(detalii cu privire la (controlul procesului si al performanţei)
prestaţie)

Participare fizică Colectarea de informaţii Auto-servire Auto - control simplificat si ghidat

Participare Generarea de informaţii Utilizarea informaţiei Generarea de feed-back

intelectuală

Participare Spontaneitate afectivă Aplicarea unor Auto-control permanent, bazat pe un

afectivă / proceduri ca urmare a
emoţională unui accept sentiment de apartenenţă

Consumatorii - conştientizează rolul lor de co-producătoridevin uneori şi co-

consumatori pentru acelaşi serviciu alături de alţi consumatoridezvoltă o
reacţie de dependenţă faţă de anumiţi producători
Producătorii - depun eforturi pentru a decala consumul faţă de producţie
controlează calitatea relaţionalităţiiameliorează sistemul de livrare pentru a-
şi micşora dependenţa faţă de consumatori
Variabilitatea
Relaţionalitate
Calitatea - diferită de la un ciclu de producţie la altul
Imposibilitatea de a compara pe plan calitativ
Este posibilă standardizarea?
Perisabilitatea & imposibilitatea aproprierii
Consumul – prima etapă a unui proces de valorizare
Factorii de producţie nu produc valoare decât prin consum
Efectul util nu există decât în prezenţa consumatorului
Perisabilitatea – se referă în mod special la factorii de producţie si NU la
rezultatul procesului de producţie
Imposibilitatea aproprierii
Produs-serviciu –
 Imaterial/intangibil
 Intensiv în informaţii
 Dificil de stocat şi transportat
 Diversitate mare
 Perfect adaptat cerinţelor consumatorului
 Valoarea este dată de input-ul de forţă de muncă
 Nu se concurează reciproc
 Calitatea produsului depinde şi de calitatea consumatorului
 Procesele şi produsele sunt dificil de diferenţiat
 Proprietatea intelectuală este dificil de protejat; sunt uşor de
imitat.
 Reputaţia este crucială
Producţia de servicii
o Imaterială

o Asemănătoare celei artizanale

o Intensivă în muncă

o „La comandă”

o Economii de scară reduse

o Input-uri materiale intermediare foarte multe sau foarte puţine

o Inclusă în alte producţii

 o Aparent fără motivaţii de schimbare/transformare

o Implicarea intensă a utilizatorului – eterogenitate

Pieţe de servicii
Serviciile au valoare de utilizare, dar nu de schimb
Co-producţie producător-consumator, tranzacţionarea şi
consumul nu se pot separa
Distribuţie în reţele închise
Nu se pot transporta
Dificultatea aproprierii
Perisabile
Copiere facilă; costul marginal al producţiei neglijabil;
Fără preţ de piaţă
Preţul este compensarea directă a input-ului de forţă de
muncă
Reglementare publică şi profesională
Consumul de servicii
 Încredere în relaţia utilizator-producător
 Producţia şi consumul simultane
 Consumul şi producţia în acelaşi loc
 Utilitate specifică consumatorului
 Satisfac dorinţe de ordin psihologic
Diferenţe bunuri – servicii(2)

BUNURI SERVICII

BUNUL ESTE FABRICAT INAINTE DE A INTRA PE SERVICIUL NU EXISTA INAINTE, ESTE

PIATA
CREAT PE MASURA DERULARII

PRESTATIEI
 PERFORMANTA SI CALITATEA SUNT CONTROLATE PERFORMANTA SI CALITATEA SUNT
DE PRODUCATOR RESPONSABILITATEA

PRODUCATORULUI SI

CONSUMATORULUI

PRODUCATORUL CONTROLEAZA REZULTATUL SI NU SE POATE VORBI DESPRE UN

ESTE RESPONSABIL DE ACESTA
VERITABIL CONTROL AL CALITATII.

PRODUCATORUL NU POATE GARANTA

REZULTATUL

DETERMINANTA ESTE VALOAREA DE SCHIMB UTILITATEA ESTE ELEMENTUL CEL

MAI IMPORTANT

BUNURILE SE SCHIMBA PE PIATA, CE ARE ROL DE PIATA NU MAI ARE ROL DE

A REGLA C-O
DETERMINANT AL PRETURILOR SI

CANTITATILOR. NEGOCIEREA SI

INFORMATIA DEVIN

DETERMINANTE.

CLASIFICAREA SERVICIILOR
Abordare tradiţională:
Clasificarea Internaţională Standard a activităţilor economice elaborată
de Comisia de Statistică a Naţiunilor Unite - gruparea activităţilor
economice după criteriul similarităţii produselor.
comerţ cu ridicata şi cu amănuntul;
hoteluri şi restaurante;
transport, depozitare şi comunicaţii;
intermediere financiară;
servicii de afaceri, imobiliare şi închirieri;
administraţie publică şi apărare;
asigurări sociale obligatorii;
 educaţie;
sănătate şi servicii în folosul comunităţii;
alte servicii sociale, comunitare şi personale;
activităţi ale personalului angajat în gospodării personale;
activităţi ale organelor şi organismelor extrateritoriale.
Sisteme alternative:
servicii de producţie / de consum
servicii comercializabile / necomercializabile
servicii standardizate / individualizate
servicii PPS / LDS
servicii fizice, centrate pe persoane, informaţionale
servicii B2B, B2C
clasificare OCDE
clasificare GATS
OCDE

Sector de Activităţi de servicii Subgrupele lui

servicii Elfring

De Transport şi 1. Comerţ cu
distribuţi depozitare amănuntul
e
Comunicaţii 2. Comerţ cu
ridicata
Comerţ cu ridicata şi
cu amănuntul 3. Transport
4. Comunicaţii

De Bănci, asigurări, alte 1. Servicii de afaceri

producţie servicii financiare şi profesionale
Servicii imobiliare 2. Servicii financiare
 Servicii juridice 3. Servicii de
asigurări
Contabilitate
4. Servicii imobiliare
Engineering şi
arhitectură
Alte servicii de
afaceri

Sociale Medicale 1. Servicii

guvernamentale
Educaţie
2. Servicii medicale
Poştale
3. Servicii
Guvernamentale
educaţionale
Alte servicii
4. Alte servicii
profesionale şi
sociale
sociale

Personale Hoteluri şi 1. Hoteluri, baruri,

restaurante restaurante
Reparaţii 2. Divertisment şi
servicii culturale
Divertisment şi
recreare 3. Servicii de
gospodărie
Alte servicii
personale 4. Alte servicii
personale

Serviciile în cadrul ciclului de producţie

• uninput de servicii e necesar la fiecare stadiu al procesului de
producție.
• serviciile au devenit o sursă majoră de valoare adăugată.
• contribuția serviciilor la competitivitatea produselor este generală, și
se aplică la nivelul întregului ciclu de producție.
 • pe măsură ce lanțul de valoare / ciclul de producție se extinde,
serviciile sunt responsabile de o proporție din ce în ce mai mare din
valoarea adăugată a produsului
Ciclu de producție centrat pe producător:
• întregul ciclu de producție se desfășoară în interiorul unei
singure firme
• legăturile din cadrul ciclului de producție reprezintă o serie de
tranzacții internalizate
• tranzacțiile sunt organizate “ierarhic”, în interiorul structurii
organizatorice a firmei
Ciclu de producție centrat pe consumator:
• fiecare funcție dintr-un ciclu de producție specific este derulată în
cadrul unor firme individuale, independente
• legăturile din cadrul ciclului de producție reprezintă, de fapt, o
serie de tranzacții externalizate
• tranzacțiile se desfășoară “pe/în piață”
Relaţia bunuri - servicii
• Nici o activitate de producţie industrială nu poate exista fără o
componentă substanţială de servicii.
• Producţia devine din ce în ce mai dependentă de servicii
• Firmele de servicii sunt integrate în reţele cu alte activităţi economice.
• Apar legături între bunuri şi servicii ca urmare a complementarităţilor
la nivelul cererii.
• În anumite situaţii, creşterea cererii pentru produse cu mare conţinut
de informaţii are un impact important asupra modului în care
companiile se auto-definesc.
• Convergenţa între servicii şi bunuri în multe domenii face din ce în ce
mai dificilă clasificarea firmelor sub una dintre cele două categorii, mai
ales odată cu extinderea firmelor din sectorul industrial către cel al
serviciilor
Cauze ale modificărilor calitativ-structurale la nivelul economiilor
naționale
 • creșterea cererii de servicii de consum;
• creșterea cererii de servicii de producție și intensificarea fenomenului
de externalizare;
• evoluția tehnologiei şi impactul acesteia asupra ratelor de creștere a
productivității sectorului.

CURS 5
Internalizare-externalizare
Tendințe
 • redefinirea activităților centrale ale firmei- separarea activităților
periferice
• repoziționarea firmei în raport cu lanțul de valoare- concentrarea
asupra funcțiilor de servicii din avalul acestuia
• redefinirea limitelor între tranzacții internalizate și externalizare
• reconfigurarea geografică
Evoluţiaconceptului
• Centralizarea a fost considerată, în timp, ca fiind necesară din 3
motive:
• Liniile de producție impun centralizare d.p.d.v. al localizării, ceea
ce conduce la specializarea forței de muncă
• Organizarea ierarhică apare în situația în care costul utilizării
mecanismelor de piață (a. costuri de marketing ex ante, b.
costuri de negociere şi c. costuri de implementare/punere în
aplicare ex post - Williamson, 1985)este mai mare decât costul
organizării interne (Coase, 1937)
• Sursa principală a incertitudinii pe piață – concurența – costurile
cu reducerea incertitudinii concurențiale –>costuri de protecţie
Descentralizarea firmelor
Coordonarea activităților de producție se poate realiza prin tranzacționarea
pe piață sau în cadrul întreprinderii, pe baza unor principii şi proceduri
ierarhice
• Coase (1937) – factori ce contribuie la eficientizarea activității
firmelor:
• (1) invențiile / inovația – reduc costul organizării în spațiu a
firmelor – telecomunicații, rețele etc.
• (2) noi tehnici manageriale – reduc costul organizării firmelor
• Williamson - criterii identificate:
• frecvența utilizării
• gradul de specificitate
• incertitudine / risc
Externalizarea
Definiții:
 utilizarea de forța de munca din exteriorul firmei
 activități desfășurate in mod tradițional in interiorul firmei, ce sunt
subcontractate unor prestatori externi.
 utilizarea unor resurse din exterior pentru a completa necesarul de
resurse al companiei
Utilizarea în scop strategic a unor resurse din afara firmei pentru
desfășurarea unor activități ce utilizau în mod tradițional personal și resurse
interne.
 Diferența între simpla subcontractare şi externalizare este că aceasta
din urmă implică restructurarea întregii corporații în jurul
competențelor strategice şi rețelei de contractanți externi.
Determinanți ai externalizării:
1. Profitabilitatea firmei
2. Dezvoltarea unei piețe pentru externalizarepornind de la:
i. dezvoltare tehnologică
ii. politica guvernamentală
Avantaje ale externalizării:
• specializare
• adoptarea unor structuri organizatorice funcţionale
• flexibilitate
• scăderea costurilor
Costuri ale externalizării :
• “drenarea” firmei
• pierderea competenţelor, calificării şi renumelui în prestarea
anumitor servicii
• slăbirea capacităţii inovatoare, creative
• costuri economice propriu-zise ale tranziţiei şi adaptării
Compania virtuală/vidată/cognitivă
• Întrebare – poate o companie licita pentru dezvoltarea şi colectarea de
pe piaţă de informaţii ce devin sursă a avantajului competitiv?!
 • licitaţii pentru componente – creşte incertitudinea în ce priveşte
avantajul competitiv
• licitaţii pentru ocuparea unor locuri de muncă
Dacă nu ar fi confruntate cu imposibilitatea subcontractării anumitor procese
fără a creşte incertitudinea în ce priveşte obţinerea avantajului competitiv,
firmele nu ar mai angaja personal.
• Procesele ce contribuie la:
• colectarea
• dezvoltarea
• protecţia
informaţiilor sursă a avantajului competitiv nu vor fi externalizate
• Procesele ce nu contribuie în nici un fel la managementul
informaţiilor sursă a avantajului competitiv vor fi externalizate -
internalizarea lor utilizează suplimentar resurse manageriale

CURS 6
Tranzacţiile internaţionale cu servicii
Ce este o tranzacţie internaţională?
• Transferul proprietăţii asupra bunurilor
• Prestarea de servicii
• Furnizarea de forţă de muncă
• Furnizarea de capital
• Transferul proprietăţii asupra activelor financiare
Clasificarea TIS
 1. Terry Clark- identificarea suportului serviciului, care traversează
frontiera:
 ◦ servicii tranzacţionate prin interacţiune directă- turism;
◦ servicii tranzacţionate printr-un vehicul/prin reţea-
telecomunicaţii;
◦ servicii tranzacţionate prin investiţii - asigurări;
◦ servicii tranzacţionate prin obiecte-suport – informaţionale.
2.) Gary Sampson şi Richard Snape- gradul de interacţiune
producător – consumator

Consumatorul nu se Consumatorul se
deplasează deplasează

Prestatorul nu se A B
deplasează

Prestatorul se deplasează C D

Clasificarea TIS – GATS

 Mod 1 – livrare transfrontalieră (cross-border supply – “the supply
of a service from the territory of one Member into the territory of any
other Member”)
Situaţii:
◦ Servicii încorporate într-un produs transportabil (hârtie,
dischetă);
◦ Servicii transportate cu ajutorul unui suport tangibil (transport);
◦ Servicii transmise prin reţele de telecomunicaţii;
 Mod 2 – consum în străinătate / deplasarea consumatorului
(consumption abroad – “the supply of a service in the territory of a
Member to the service consumer of any other Member”)
Situaţii:
◦ Călătorii
◦ Repararea de vase în străinătate (deplasarea proprietăţii
consumatorului)
  Mod 3 – prezenţa comercială (commercial presence – “the supply
of a service by a service supplier of one Member, through commercial
presence in the territory of any other Member”)
Situaţii:
◦ Corporaţii, societăţi mixte, parteneriate, reprezentanţe, filiale,
sucursale
◦ Entitatea comercială din ţara gazdă trebuie să fie deţinută sau
controlată de entitatea din ţara de origine
 Mod 4 – deplasarea prestatorilor (presence of natural persons –
“the supply of a service by a service supplier of a Member, through
presence of natural persons of a Member in the territory of any other
Member”)
Situaţii:
◦ Prestatori de servicii pe cont propriu (self employed) –
consultanţi, profesori
◦ Prestatori de servicii în calitate de angajaţi ptr. prestarea unui
serviciu (employees)
In consecinţă, conceptul de „tranzacţii internaţionale cu servicii” se
referă la:
- tradiţionalele tranzacţii transfrontaliere
- deplasarea consumatorilor
- diversele forme de prezenţă comercială
- deplasarea forţei de muncă

CURS 7
Tranzacţiile internaţionale cu servicii
Evaluare TIS – BPE
Servicii comerciale:
1. Transport
2. Călătorii
3. -10. Alte servicii comerciale
3. Servicii de comunicaţii
4. Servicii de construcţii
5. Servicii de asigurări
6. Servicii financiare
7. Servicii informatice şi informaţionale
8. Redevenţe şi licenţe
9. Alte servicii de afaceri
10. Servicii personale, culturale şi de divertisment
11.Servicii guvernamentale(neincluse în GATS)
Necesară o mai mare detaliere a celor 11 componente ale MBP5
Cele mai multe servicii prestate prin modurile 3 şi 4 nu sunt cuprinse în
aceste statistici
Totuşi, anumiţi indicatori din BP pot fi utilizaţi:
Evaluare TIS - FATS
Evaluarea activităţii filialelor şi sucursalelor străine
De ce?
• Concentrare pe servicii – evaluarea Modului 3
• Ajută la înţelegerea fenomenului de globalizare.
Ce?
• Diferiţi indicatori cu privire la activitatea filialelor şi sucursalelor
firmelor străine:
• Încasări
• Forţă de muncă ocupată
 • Valoare adăugată
• Investiţii străine şi investiţii în străinătate
Modul 3 - ISD
ISD: acea categorie a investiţiilor internaţionale ce reflectă intenţia unei
entităţi rezidente în economia de origine de a obţine un interes de durată
(existenţa unei relaţii pe termen lung între investitorul direct şi companie,
precum şi a unui nivel semnificativ de influenţare de către investitor a
managementului companiei)într-o entitate comercială rezidentă în economia
gazdă
Ţara B

Investitordirect din Ţara A care Deţine>10% din acţiuni, dr. de vot sau
echivalent in Ţara BrezultaInvestiţia directă(entitate economică)

între 10 şi 50% - Entităţi asociate

peste 50% - Filiale

entitate com.fără personalitate juridică deţinută în totalitate sau în asociere -

Sucursale

Investitor direct pot fi:: persoane fizice

întreprinderi

grupuri de persoane sau întreprinderi asociate

guverne sau autorităţi guv.

Modul 4

Scopul şederii - Derularea unui contract de prestări servicii, în calitate de prestator

(self-employed) sau de angajat (employee)

Durataşederii - Caracter temporarimplicaţii pentru cetăţenie, migraţia forţei de

muncă, rezidenţă, angajare permanentă

Modul 4 - servicii livrate în cadrul:

- Contractelor de prestări serviciicu furnizori externi

(încheiate între persoană şi companie externă sau între angajator şi aceasta)

- Contractelor de muncă

Evaluarea TIS

Surse majore de informaţii cu privire la cele 4 modalităţi de prestare

 Prezenţa teritorială a Modul de prestare Sursa de informaţii majoră
participanţilor la tranzacţie

Consumatorul se află pe Mod 1: Transfer Balanţa de Plăţi Externe,

teritoriul statului al cărui transfrontalier servicii comerciale, mai puţin
rezident este „călătorii” şi „construcţii”

Consumatorul se află în afara Mod 2: Consum în Balanţa de Plăţi Externe,

teritoriului statului al cărui străinătate „călătorii”
rezident este

Prestatorul se află pe teritoriul Mod 3: Prezenţă FATS şi Balanţa de Plăţi

statului al cărui rezident este comercială Externe pentru date
consumatorul, prin prezenţă referitoare la prez. comercială
comercială în construcţii

Prestatorul individual se află pe Mod 4: Deplasarea Balanţa de Plăţi Externe,

teritoriul statului al cărui prestatorului servicii comerciale mai puţin
rezident e consumatorul turism

Alte statistici ale Balanţei de

Plăţi externe pentru fluxuri de
forţă de muncă

Tranzacţiile internaţionale cu servicii – moduri de prestare

Mod de prestare Pondere estimată în Valoare

total tranzacţii
(USD)

Comerţ transfrontalier 28% 3.7 tril

Consum în străinătate 10% 1.4 tril.

Prezenţă comercială 59% 7.8 tril

Deplasarea prestatorului 3% 0.4 tril.

individual
CURS 8
Internaţionalizarea serviciilor
PREMISE:
îmbunătăţirea progresivă a capacităţii de comercializare a serviciilor:
“revoluţia serviciilor” - expansiunea rapidă a serviciilor intensive în
informaţii;
inovaţia tehnologică - a extins capacitatea serviciilor de a fi
încorporate în bunuri tranzacţionate pe piaţa internaţională;
expansiunea reţelelor electronice - a accelerat procesul de
internaţionalizare.
PREMISE:
bariere în calea comerţului şi ISD în servicii:
odată cu Runda Uruguay, barierele în calea tranzacţiilor internaţionale
cu servicii au fost diminuate;
procesul general de globalizare a dus la creşterea oportunităţilor de
comercializare a serviciilor pe pieţe externe;
ritm relativ lent al internaţionalizării serviciilor, în ciuda condiţiilor
comerciale mult îmbunătăţite.
Abordări ale internaţionalizării serviciilor:
1. Modalităţi de internaţionalizare a serviciilor;
2. Strategii de internaţionalizare a firmelor de servicii.
Modalităţi de internaţionalizare a serviciilor:
1) prin comerţ internaţional (export);M1, M2, M4
 2) printr-o anumită formă de prezenţă comercială (intermediere şi
ISD). M3
Tipologia comerţului internaţional cu servicii:
P şi C nu se deplasează pentru ca serviciul să fie prestat - prestare la
distanţă;
ceea ce facilitează reperarea activităţii ce traversează frontiera nu este
persoana sau activitatea în sine pentru care se deplasează, ci un
suport (R = C + mijloc de transport);
C se deplasează în ţara p pentru a beneficia de serviciile P;
P de servicii se deplasează către C pentru prestarea serviciului
solicitat, în ţara c;
Tipologia prezenţei comerciale în domeniul serviciilor:

Forma de Grad redus de proprietate Grad ridicat de proprietate

proprietate şi control asupra „prezenţei şi control asupra „prezenţei
comerciale” comerciale”
şi grad de control
Nivelul
implicării în
producţia locală

Producţia unei părţi (d)Agenţii de voiaj (b) Soc. de asigurări,

reduse a serviciului în companii de transport
ţara gazdă aerian

Producţia majorităţii (c) Soc. prestatoare de (a) Companie multinaţională

serviciului în ţara gazdă servicii profesionale organizată în reţea

Modalităţi de pătrundere pe pieţele externe, proprii firmelor de

servicii:
urmărirea clientului (SUC) (client-following mode);
atragerea pieţei (SAP)(market-seeking mode);
marketing electronic (electronic marketing mode).
Strategii de internaţionalizare proprii firmelor de servicii:
Strategii de export:
export direct
export conjugat
Strategii de pătrundere pe piaţă:
pătrundere directă pe piaţă
pătrundere indirectă pe piaţă
Strategii electronice:
marketing electronic

CURS 9
De la internaţionalizarea serviciilor la globalizare
Avantajele OLI
STN în domeniul serviciilor
 STN în sens larg -> firma ce controlează şi coordonează operaţiuni în
mai multe ţări, chiar dacă nu le deţine.
  Caracteristici:
 Coordonarea şi controlul diverselor stadii ale ciclurilor de
producţie individuale, în şi între ţări;
 Posibilitatea de a exploata avantajele oferite de diferenţele
geografice în ce priveşte dotarea cu f.d.p. şi cele de politică
comercială;
 Flexibilitatea geografică – abilitatea de a delocaliza operaţiunile
şi resursele.
Motivaţii:
Motivaţii de ordin strategic – determină decizia de a investi în străinătate şi,
în consecinţă, de transnaţionalizare:
- identificarea de noi pieţe - market seeking
- identificare de resurse - resource seeking - raw material seeking
- identificarea de metode mai eficiente de producţie - efficiency seeking
- identificarea de active strategice - strategic asset seeking - knowledge
seeking
- siguranţa mediului politic - political safety seeking
- urmarea clientelei - client following
Aceste categorii nu se exclud reciproc
Expansiunea STN
avantaj competitiv sustenabil care îi permite să concureze eficient pe piaţa
de origine - propriu firmei, transferabil şi suficient de puternic pentru a
compensa dezavantajele potenţiale ale operării în străinătate (risc valutar,
risc politic, costuri de implantare)
 Avantaje competitive ale STN:
 economii de scară şi de gamă
 expertiză managerială şi de marketing
 tehnologie avansată
 stabilitate financiară
 produse diferenţiate
 competitivitatea pieţei de origine – determinanţii avantajului
competitiv naţional – diamantul lui Porter
Teorii ale internaţionalizării:
 Hymer – teoria tipologiei activelor:
 premise:
 pe piaţa locală firmele autohtone ar avea un avantaj
intrinsec faţă de cele străine, provenind dintr-o mai bună
cunoaştere a mediului de afaceri – piaţă, clientelă,
legislaţie
 firmele străine ce ar dori să producă pe piaţa externă ar
trebui sa aibă un avantaj specific, care să compenseze
avantajul firmelor naţionale (mărimea firmei, economii de
scară, putere de piaţă, marketing – marcă, cunoştinţe
tehnologice, acces la surse mai ieftine de finanţare)
 ISD – a devenit “foreign production” în loc de “foreign exchange”
 ISD – determinate de deţinerea unor active de natură intangibilă, ce
pot fi valorificate mai avantajos pe o piaţă externă.
 Ponderea producţiei filialelor străine în producţia locală – mai mare
pentru:
 subramuri intensive în informaţii
 domenii în care reputaţia = produsul însuşi
 Deţinerea de avantaje ca o cauză a extinderii operaţiunilor pe piaţa
internaţională
Motivaţia de a investi nu este rata mai mare a dobânzii de pe pieţele
externe, ci profiturile ce pot fi obţinute în străinătate ca urmare a controlului
asupra entităţii externe (Hymer 1976, 26).
Contribuţia lui Hymer – semnificativă, deoarece:
 a fost prima iniţiativă de analizare a firmei şi a expansiunii sale
internaţionale
 a pus accentul pe rolul imperfecţiunilor pieţei în stimularea
internaţionalizării
 a arătat că, odată stabilită prezenţa pe piaţă, controlul activelor
în străinătate în sine poate deveni sursă a avantajului competitiv
Teoria lui Vernon - evoluţia producţiei internaţionale:
  Explică apariţia primelor STN-uri şi ISD americane iniţiale.
 producătorii interni identifică mai bine posibilităţile de a
introduce noi produse pe piaţa autohtonă decât
producătorii de pe alte pieţe;
 noile produse introduse vor reflecta caracteristicile pieţei
de origine şi vor servi necesitaţilor pieţei interne
 creşte concurenţa internă, cresc barierele la export –
producţie externă - pe pieţe cu venituri ridicate
 avantajul de cost obţinut prin producţia externă va duce la
exporturi pe pieţe ale ţărilor în curs de dezvoltare.
 pe măsură ce producţia devine standardizată se va muta în
ţările cu costuri scăzute.
 Comportament oligopolistic:
 faza de inovaţie – ţara de origine: nu numai SUA, ci şi UE
şi Japonia
 oligopol matur – strategie de urmare a liderului – conduce
la o grupare a deciziilor de investire (clustering)
 oligopol târziu - localizarea producţiei e determinată de
diferenţe geografice în termeni de cost – sunt alese
localizări ieftine la nivel global
 In prezent:
 investiţiile internaţionale – reciproce (cross-investment)
 sursa inovaţiei - poate fi oricare dintre celulele firmei
globale, organizată în reţea.
Determinanţi ai expansiunii STN în domeniul serviciilor
- Creşterea ponderii serviciilor în activitatea economică
- Creşterea intensităţii în servicii a producţiei de bunuri
- Externalizarea serviciilor către prestatori independenţi
- Dereglementarea pieţelor de servicii
- Liberalizarea ISDau creat oportunităţi pentru creşterea semnificativă a
ISD în domeniul serviciilor
- creşterea presiunii concurenţiale pe pieţele de servicii - identificarea
de pieţe externe pentru a-şi menţine şi creşte competitivitatea.
Avantajele de proprietate ale firmelor, avantajele de localizare ale ţărilor şi
avantajele de internalizare ale firmelor provenite din investirea directă în
străinătate au determinat, împreună, distribuţia şi structura expansiunii
internaţionale, în special pentru firme din domeniul serviciilor.
Dunning – teoria avantajelor OLI:
O firmă se va angaja în producţie internaţionala în situaţia în care sunt
îndeplinite 3 condiţii :
 firma posedă anumite avantaje de proprietate, pe care nu le
au firmele concurente, de alte naţionalităţi;
 aceste avantaje sunt mai bine exploatate de către firma însăşi,
decât prin vânzarea sau închirierea lor altor firme (cu alte
cuvinte firma îşi internalizează aceste avantaje);
 pentru ca exploatarea activelor peste graniţă să fie mai
profitabilă pentru firma decât pe piaţa proprie, trebuie să existe
nişte avantaje de localizare.
Avantajele de proprietate (active proprii firmei):
Avantaje competitive proprii şi unice:
 servicii de producţie - bancare, financiare, de afaceri, profesionale -
firmele îşi construiesc avantaje globale pe baza deţinerii sau accesului
privilegiat la informaţii, cunoştinţe, abilităţi, mărci (inclusiv cele
provenite de la sucursalele sau filialele lor)
 servicii de consum - hoteliere, fast-food, închiriere de autovehicule,
distribuţie - firmele exploatează capacităţile lor (originare de pe piaţa
locală) de a organiza activitatea, de a obţine informaţii cu privire la
clientelă, de a crea reţele de comunicare cu alţi agenţi şi de a crea
mărci puternice
 servicii ca cele bursiere, de brokeraj, intermediere financiară,
consultanţă de afaceri, procesare, culegere, transmisie de date -
avantajele de proprietate au de cele mai multe ori la baza deţinerea de
tehnologii (software şi hardware)
 servicii ca asigurări, comercializare cu ridicata şi amănuntul, bancare,
profesionale – expansiunea firmelor are la bază necesitatea de
obţinere a economiilor de scară şi de gamă, ca şi acces la pieţele
globale şi la surse de aprovizionare
Avantajele de localizare:
Avantaje ce sunt aplicabile în aceleaşi condiţii tuturor firmelor, indiferent de
mărime şi naţionalitate, dar care sunt specifice anumitor locaţii şi care
trebuie să fie valorificate în acele locaţii.
Serviciile cu capacitate redusă de comercializare - liberalizarea şi creşterea
pieţei - factorii cheie pentru atragerea ISD.
Serviciile comercializabile direct - cele mai importante avantaje de
localizare:
- accesul la infrastructura informaţională şi de comunicaţii,
- existenţa şi buna funcţionare a instituţiilor pieţei,
- nivelul de pregătire a resurselor umane, precum şi disponibilitatea
acestora la costuri competitive.
Alţi factori ce determină avantajele de localizare:
- Piaţa: dimensiune, potenţial
- Resursele: facilitaţi de transport
- Costurile de producţie
- Condiţiile politice
- Afinităţi culturale/lingvistice.
Avantajele de internalizare
Motive:
 protecţia unor informaţii specifice (servicii financiare, profesionale)
 asigurarea calităţii produsului (publicitate, cercetare de piaţă, anumite
servicii de consum)
 minimizarea costurilor de tranzacţionare asociate cu oportunismul
 protejarea DPI
 evitarea costurilor de căutare şi negociere
 obţinerea de sinergii din diversificarea internaţională (servicii
financiare)
 obţinerea de noi input-uri sau dezvoltarea de noi pieţe (firme de
intermediere)
Pentru alte servicii, sunt preferate metodele de pătrundere indirectă (non-
equity links or minority joint ventures) - hoteluri, restaurante, închiriere de
autovehicule
  Aranjamente de cooperare (cooperative ventures) - modalitate de
împărţire a riscului financiar în sectoare ca bănci de investiţii sau
asigurări.
Modele de extindere internaţionalăa firmelor de servicii (modele de
delocalizare).
 Conform UNCTAD şi BCG Consulting, delocalizarea – transferarea unei
activităţi în afara ţării – poate avea loc prin:
 internalizare – delocalizare către o sucursală sau filială într-o zonă cu
avantaj de cost
 aproximativ 70-80% din activitatea de delocalizare are loc în
acest fel.
 Opţiunea delocalizării captive permite firmei să beneficieze de
avantajele de scară şi de cost, menţinând, în acelaşi timp,
controlul operaţional al activităţilor delocalizate.
 externalizare – companiile ce optează pentru acest model caută să
exploateze avantajele de cost şi de specializare ale anumitor locaţii şi
prestatori, fiind dispuse să cedeze controlul operaţional.
 Astfel, orice decizie de delocalizare presupune ca o anumită funcţie de
servicii, prestată anterior în interiorul firmei şi pe piaţa de origine, să
fie încredinţată unui prestator de pe o piaţă externă, ce poate fi sau o
formă de ISD (internalizare) sau un prestator independent
(externalizare).
Organizarea activităţii firmelor de servicii – modele de delocalizare

Localizarea Producţie internalizată sau externalizată

producţiei
Internalizată Externalizată

Ţara de origine Producţia în interiorul Producţie exetrnalizată către un

firmei, în ţara de origine
prestator intern

Ţara gazdă Producţie Producţie externalizată către:

internaţională prin ISD
(delocalizare) - un prestator local;
(delocalizare captivă)
- o filială sau sucursală a unei
 alte STN.

CURS 11
Instrumente de restricţionarea a TIS.
Liberalizarea TIS
Bariere în calea TIS
 Măsuri adoptate de guverne cu scopul de a crea obstacole la
comercializarea serviciilor produse în afara ţării
 Creează un dezavantaj prestatorilor externi, ce-i discriminează faţă de
producătorii autohtoni, şi care nu este necesar pentru atingerea
obiectivelor de reglementare internă, neprotecţioniste.
 Aaditya Mattoo - măsuri de protecţie aplicabile tranzacţiilor
internaţionale cu servicii:
 taxe vamale
 restricţii cantitative – foarte răspândite şi reprezentative
pentru sectorul serviciilor
 măsuri interne discriminatorii, cu rol:
 de a favoriza prestatorii naţionali, prin oferirea unui
avantaj de cost – subvenţiile
 de a impune un cost suplimentar sau de a crea un
dezavantaj concurenţial prestatorilor externi – măsuri
fiscale, acces la facilităţile esenţiale (porturi, aeroporturi,
reţele de telecomunicaţii)
 reglementărilor interne – nu discriminează explicit faţă de
prestatorii externi, dar au rol de restricţionare a tranzacţiilor
internaţionale, fiind potenţiale bariere comerciale
Diferenţe - comerţ cu bunuri vs. tranzacţii internaţionale cu servicii:
1. măsurile tarifare sunt dificil de aplicat în domeniul serviciilor:
 comerţul transfrontalier cu servicii - impunerea de taxe vamale
este foarte dificilă - posibilitatea de a livra electronic serviciile.
 acolo unde impunerea de restricţii cantitative este posibilă şi
practicată (de ex. serviciile de transport), transformarea
acestora în instrumente de tip tarifar este semnificativ mai
uşoară (de ex: taxe per pasager sau pe unitate de marfă
transportată de către prestatorul extern).
 prezenţa comercială - există posibilitatea aplicării de măsuri
fiscale atât la pătrunderea pe piaţă, cât şi ca taxe pe venit sau
pe profit.
2. unele instrumente de protecţie, ce au efecte similare taxelor vamale (în
sensul impunerii de costuri suplimentare prestatorilor externi), nu au acelaşi
efect şi în ce priveşte încasările la buget – obstacole tehnice
 Contingente - consecinţele negative pot fi diminuate numai dacă
rentele revin prestatorilor interni sau guvernului, şi nu
furnizorilor externi.
Reorientarea dinspre aplicarea de contingente şi măsuri administrative ce nu
generează venituri, la impunerea de măsuri de ordin fiscal ar putea duce la
o creştere semnificativă a bunăstării naţionale şi globale.
3. Restricţiile numeroase impuse investiţiilor străine directe şi deplasării
persoanelor afectează în mod direct organizarea pieţelor de servicii.
 Investiţiile străine directe sunt benefice chiar şi în situaţia în care
nu determină o creştere a concurenţei (există restricţii la
intrare).
 Totuşi, dacă investiţiile străine directe se produc numai datorită
faptului că profiturile cresc artificial, urmare a impunerii de
restricţii asupra concurenţei, beneficiile nete ale ţării gazdă ar
putea fi negative.
 Dată fiind natura tranzacţiilor:
 barierele în calea comerţului cu servicii sunt opace;
 informaţiile cu privire la acestea sunt:
 dispersate
  preponderent de natură calitativă.
 barierele sunt dificil de impus la graniţă
 barierele cuprind o gamă foarte diversă de măsuri netarifare şi
reglementări interne:
 cauză - caracteristicile serviciilor (intangibilitate,
dificultatea stocării)
 consecinţă - necesitatea aplicării lor consumatorului sau
prestatorului de servicii.
Bariere în calea TIS - clasificare
• instrumente referitoare la accesul pe piaţă, ce limitează sau interzic
pătrunderea de noi prestatori de servicii pe piaţa gazdă (de tipul
contingentelor, restricţiilor privind numărul de licenţe, drepturi de
interconectare);
• instrumente ce impun în mod efectiv un tratament discriminatoriu al
prestatorilor externi faţă de cei autohtoni (excluderea de la acordarea
stimulentelor investiţionale, tratament diferenţiat al nerezidenţilor,
taxe pe transferurile transfrontaliere prin tarife de telecomunicaţii
ridicate, taxe percepute turiştilor străini);
• alte măsuri ce nu au ca scop declarat restricţionarea accesului pe piaţă
sau impunerea unui tratament discriminatoriu faţă de prestatorii
interni, dar au acest efect în mod practic (anumite norme de protecţie
a consumatorului, bariere culturale, practici legate de achiziţiile
guvernamentale).
• (1)Restricţii cantitative (RC)
• Contingente, interdicţii, restricţii voluntare la export, conţinut
local, restricţii cu privire la domeniul de activitate, control
valutar;
• (2)Restricţii prin preţ (RP)
• Taxe de viză, taxe de intrare şi de ieşire, taxe de escală, taxe
vamale, taxe antidumping, alte taxe, mecanisme de control al
preţurilor, de stabilire de preţuri minime şi maxime, acordarea
de subvenţii;
• (3)Restricţii administrative (RA)
 • Reglementări specifice anumitor servicii; norme, standarde,
licenţe, proceduri vamale, reguli de origine, condiţii de calificare
şi profesare, reguli privind dreptul de autor, franşizele; achiziţii
guvernamentale;
• (4)Restricţii de reţea (RR)
• Acces discriminatoriu la infrastructură şi reţelele de distribuţie
BARIERE LA ISD ÎN SERVICII

Restricţii la - Interdicţie de a investi în anumite sectoare;

intrarea pe piaţă
- Restricţii cantitative (limitarea dreptului de proprietate);
- Proceduri de verificare si aprobare („economic needs test”)
- Restricţii privind forma juridică a noii entităţi;
- Nivel minim al capitalului;
- Condiţii cu privire la reinvestirea capitalului;
- Condiţii cu privire la amplasamentul investiţiei;
- Taxe de acces.

Restricţii de - Obligativitatea de a forma societăţi mixte cu investitorii

proprietate şi
naţionali;
control
- Limitarea numărului de reprezentanţi străini în CA;
- Numirea unor membri CA de către guvern;
- Avizarea de către guvern a anumitor decizii;
- Restricţionarea drepturilor acţionarilor străini;
- Transferul obligatoriu al unor drepturi de proprietate
- către organisme locale (de ex. după 15 ani).

Restricţii de - Condiţii de performanţă (% la export);

funcţionare
- Restricţii privind conţinutul factorilor de producţie locali;
- Restricţii la importul de muncă, capital şi materii prime;
- Licenţe şi condiţii de calificare şi profesare
 - Plafoane aplicate redevenţelor încasate;
- Restricţii la repatrierea capitalurilor şi profiturilor.

Liberalizarea TIS
 Procesul de liberalizare a tranzacţiilor internaţionale cu servicii
presupune reducerea progresivă a barierelor de acces pe piaţă şi
diminuarea tratamentului discriminatoriu faţă de prestatorii străini,
pentru toate cele patru modalităţi de prestare.
 liberalizarea şi dereglementarea - procese diferite
 scopul dereglementării este reducerea reglementărilor interne
într-un anumit sector (deschiderea pieţei noilor prestatori şi
încurajarea concurenţei interne)
 liberalizarea implică aplicarea reglementărilor existente de
manieră nediscriminatorie faţă de prestatorii externi (tratament
egal pentru concurenţa externă).
 RAŢIUNEA LIBERALIZĂRII:
Se aşteaptă ca piaţa liberă să încurajeze:
– îmbunătăţirea calităţii,
– inovaţia în ceea ce priveşte produsele şi procesele,
– utilizarea eficientă a resurselor,
– reducerea rentelor de monopol,
– restrângerea puterii de piaţă a operatorilor economici individuali,
– asigurarea unei disponibilităţi permanente a produselor, în
condiţii rezonabile.
Iniţiative de politică economică de ordin general:
• (a) măsuri de politică economică internă menite să încurajeze
concurenţa, să elimine drepturile tradiţionale de exclusivitate pentru
anumite sectoare şi barierele la intrarea pe piaţă;
 • (b) deschiderea pieţei, în vederea expunerii pieţei interne la practicile
internaţionale;
• (c) impunerea de reguli prudenţiale pentru sectoare cheie, în vederea
protejării interesului public;
• (d) reforma instituţională, în vederea unei reglementări şi
supravegheri independente;
• (e) măsuri ce au în vedere costurile sociale, legate de producţie şi
investiţii.
Consideraţii specifice sectorului de servicii:
• sectoarele cheie de servicii au fost mult timp puternic reglementate,
sugerând faptul că potenţialul lor de liberalizare şi beneficiile
economice asociate acesteia sunt mari;
• cadrul tradiţional al reglementărilor de ordin administrativ în multe
sectoare de servicii nu corespunde unui mediu caracterizat de
schimbări rapide de ordin economic şi tehnologic;
• în absenţa unor reforme interne, dezvoltarea sectoarelor de servicii va
duce la extinderea incidenţei reglementărilor guvernamentale şi
controlului;
• dată fiind natura anumitor servicii (de infrastructură), reformele
instituţionale şi ale reglementărilor interne vor contribui la promovarea
competitivităţii activităţilor din aval, ducând astfel la îmbunătăţirea
performanţelor întregii economii.
GATS
• Set de obligaţii de ordin general, aplicabile tuturor masurilor ce
privesc tranzacţiile internaţionale cu servicii ale tuturor statelor
membre OMC;
• Lista angajamentelor specifice asumate de fiecare stat membru si
agenda liberalizării progresive;
• Anexe ce fac referire la unele ramuri si subramuri ale serviciilor si lista
excepţiilor de la acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate.
12 sectoare de servicii: servicii de afaceri; servicii de comunicaţii;
construcţii si servicii de engineering; servicii de distribuţie; servicii
educaţionale; servicii de mediu; servicii financiare; servicii medicale si
sociale; servicii turistice; servicii culturale, recreative si sportive; servicii de
transport, alte servicii.
4 modalităţi de livrare a serviciilor
2 direcţii de liberalizare: accesul pe piaţă, tratamentul naţional.
• Accesul pe piaţă (MA)
se referă la angajamentul asumat de statele membre de a NU adopta măsuri
ce restricţionează:
– numărul de prestatori de servicii;
– valoarea tranzacţiilor sau activelor;
– cantitatea totală a producţiei de servicii sau numărul de firme;
– numărul persoanelor ce pot fi angajate pentru prestarea unui
serviciu;
– forma juridică a firmelor prestatoare de servicii;
– nivelul participării capitalului străin într-o firmă sau pe piaţă în
ansamblu.
• Tratamentul naţional (NT)
se refera la angajamentul asumat de statele membre de a NU aplica un
tratament mai puţin favorabil prestatorilor externi de servicii fata de cei
interni.
• Listele de angajamente specifice – liste pozitive – numai sectoarele
listate sunt supuse disciplinelor cu privire la MA si NT
• Listele de excepţii de la acordarea MFN – liste negative – clauza
se aplica numai daca nu este înscrisă excepţia.
• Listele de angajamente cuprind două părţi, o primă secţiune de
măsuri orizontale, ce se aplică tuturor sectoarelor înscrise pentru
liberalizare, şi o a doua de angajamente specifice anumitor sectoare.
GATT/GATS

Tratamentul Taxe vamale Restricţii cantitative

naţional

Discipline GATT Obligaţie generală, Permise numai în Nu sunt permise.

pentru comerţul nu se permit condiţiile în care
cu bunuri. excepţii, dar se membrii nu au redus
aplică numai taxele vamale la
măsurilor interne. zero.

Discipline GATS Nu este o obligaţie Nu sunt permise Permise, în afara

pentru comerţul generală, se aplică dacă un membru a situaţiei în care un
cu servicii numai sectoarelor înscris în listele de membru a înscris în
pe care membrii angajamente listele de
le-au înscris pentru specifice acordarea angajamente
liberalizare şi pot fi tratamentului specifice garantarea
supuse limitărilor. naţional fără limitări. accesului pe piaţă
Se aplică tuturor fără limitări.
măsurilor ce
afectează
prestarea unui
serviciu.

Instr. de pol. Acces pe Tratament naţional Alte măsuri

com. piaţă

Modalit. de livrare

Transfrontalieră - subvenţii, - comenzi

tarife, taxe guvernamentale
- restricţii - discriminarea
cantitative accesului la reţeaua
logistică, la subvenţii,
- condiţionări la
taxe
import
- protejarea
proprietăţii
intelectuale
 - controlul preţurilor
- subvenţii, taxe
aplicate diferenţiat

I. S. D. - prohibiţia sau - condiţii de - protecţia dr. de

limitarea performanţă proprietate
investiţiilor
- acces la finanţare intelectuala
- restricţii
- măsuri fiscale - protecţia
geografice, de
consumatorilor
volum, nr. de - transferul
firme profiturilor - instrumente
promoţionale de atrage
- restricţii - stimulare
a investitorilor
sectoriale diferenţiată a
investitorilor - protecţia mediului

Deplasare - regimul vizelor, -(O) limitări valutare,

consumator documentelor, taxe de călătorie,
asigurări
- formalităţi
administrative -(D) drept de
proprietate,
reglementări valutare,
discriminări de preţ

Deplasare - vize, permis de - condiţii de viaţă şi - reglementarea

producător muncă muncă, regim fiscal, repatrierii
asigurări, repatrierea
- condiţii de - obstacole culturale
veniturilor
calificare
CURS 12
Reglementarea serviciilor
Distanţa economică
 suma costurilor determinate de:
 distanţa geografică
 cheltuieli de transport
 costuri de tranzacţionare cauzate de diferenţele culturale,
lingvistice etc.
 barierele la tranzacţionarea internaţională a produselor şi
factorilor de producţie.
 Creşterea „distanţei economice” între prestatorii din
diferite ţări:
 capacitatea redusă de comercializare a multor servicii
 politicile guvernamentale ce restricţionează accesul prestatorilor
externi pe pieţele de servicii
 Diminuarea distanţei economice:
 dezvoltarea tehnologiei - îmbunătăţirea calităţii transportului,
comunicaţiilor şi informaţiei
 modificarea politicilor guvernamentale - aplicabile deopotrivă
prestatorilor interni şi externi, sau care discriminează între
aceştia.
Motivaţiile aplicării reglementărilor în sectorul serviciilor:
 Raţiunea economică - necesitatea de corectare a imperfecţiunilor pieţei
- trei mari categorii:
 concurenţa imperfectă (monopolul sau oligopolul natural);
 informaţia asimetrică;
 externalităţile.
  Raţiunea socială - determinată de necesitatea asigurării calităţii
serviciilor şi echităţii în distribuţia acestora
 Serviciul universal
Imperfecţiunile pieţei:
 monopolurile sau oligopolurile naturale - organizare specifică
„serviciilor locaţionale”, respectiv serviciilor de infrastructură:
 presupun existenţa unor reţele de distribuţie specializate
 pentru transmiterea şi recepţionarea acestor servicii este nevoie
de facilităţi sau echipamente specifice
 Motivele tendinţei de organizare a pieţei serviciilor locaţionale
sub forma monopolurilor naturale:
 dificultatea de duplicare a reţelelor şi terminalelor.
 barierele ridicate la intrare, asociate cu investiţii iniţiale foarte
mari.
 servicii prestate pe o piaţă concurenţială depind de oferta de monopol
a guvernelor sau a anumitor firme private
 provocarea actuală a sistemelor de reglementare - asigurarea
accesului tuturor prestatorilor de servicii, autohtoni sau externi, la
facilităţile esenţiale
 informaţia asimetrică - pe pieţele serviciilor de intermediere şi
informaţionale
 Natura specifică a prestării serviciilor -> consumatorii nu au informaţii
suficiente cu privire la abilităţile prestatorilor ->nu pot evalua cu
uşurinţă competenţa prestatorilor
 Soluţia - diseminarea adecvată a informaţiei - prea costisitoare
->reglementarea prestatorilor - impunerea unor cerinţe de autorizare
şi certificare, în vederea protecţiei consumatorilor, şi nu educarea
acestora.
 Reglementarea input-urilor – poate echivala cu o limitare a accesului
pe piaţă
 externalităţile - preţurile practicate pe piaţă nu reflectă în totalitate
costurile şi profitul asociat tranzacţiilor
 externalităţi negative:
  prestatorii de servicii de transport, de servicii turistice sau de
servicii financiare
Prevenirea - reglementări cu caracter prudenţial (proceduri de certificare şi
autorizare).
 externalităţi pozitive:
 serviciile de telecomunicaţii - beneficiile utilizatorilor cresc direct
proporţional cu numărul acestora.
Intervenţia guvernelor - orientată către asigurarea dreptului de
interconectare, a compatibilităţii reţelelor şi a accesului efectiv pe piaţă.
Raţiunea socială a reglementării:
 Serviciul universal
 Legea nr. 304 din 4 iulie 2003 pentru serviciul universal şi drepturile
utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice
stipulează următoarele:
 Art. 3 (1) Dreptul de acces la serviciul universal reprezintă dreptul
tuturor utilizatorilor finali de pe teritoriul României de a beneficia de
serviciile din sfera serviciului universal, la un anumit nivel de calitate,
indiferent de localizarea geografică şi la tarife accesibile.
 (2) Serviciile incluse în sfera serviciului universal sunt:
 a) furnizarea accesului la reţeaua publică de telefonie, la un
punct fix;
 b) serviciul de informaţii privind abonaţii şi punerea la dispoziţie
a registrelor abonaţilor;
 c) accesul la telefoanele publice cu plată.

Imperfecţiunea Segmentul de servicii

pieţei
 Monopol / oligopol Servicii de reţea: transport
(terminale şi infrastructură), utilităţi
publice, distribuţie de energie.

Informaţie Servicii de intermediere şi

asimetrică informaţionale: financiare,
profesionale etc.

Externalităţi Transport, turism etc.

Obiectiv social: Transport, telecomunicaţii, servicii

acces universal financiare, educaţionale, medicale.

Teorii ale reglementării:

 Motivul pentru care guvernele intervin pe piaţă prin mecanismul
reglementărilor este încercarea de corectare a imperfecţiunilor pieţei,
cauzate de apariţia efectelor negative ale manifestării unei concurenţe
nereglementate pe piaţă, în condiţiile unui acces necorespunzător la
informaţie al consumatorilor.
 Două teorii majore ale reglementării guvernamentale:
 „teoria interesului public” – Stigler - reglementările servesc
interesului public
 „teoria interesului privat” – Peltzman - reglementările
guvernamentale sunt aplicate în interesul unor grupuri private,
ce pot fie iniţia, fie „capta” procesul de reglementare.
Teoria interesului public
 manifestarea imperfecţiunilor pieţei justifică intervenţia
guvernamentală, în avantajul consumatorilor de servicii.
 Reglementările:
 protejarea consumatorilor de servicii de practicile
necorespunzătoare ale prestatorilor.
 limitarea concurenţei în beneficiul prestatorilor de servicii
 Prestatorii de servicii – avantajaţi:
 pot evalua mai bine efectele reglementărilor
 mai puţini şi mai bine organizaţi
 cunosc modul de funcţionare a sectorului – asistenţă, presiuni
 prin obţinerea de venituri artificial mărite:
 limitarea pătrunderii în domeniul lor a unor noi operatori
 restricţionarea concurenţei între cei deja admişi pe piaţă
 Premisă:
- posibile efecte negative ale concurenţei nereglementate
 Recomandare:
- acordarea prerogativelor de reglementare unor persoane şi
organisme ce deţin informaţii suficiente despre funcţionarea
sectorului de servicii pentru a putea acţiona în interes public
Teoria interesului privat
 pune la îndoială disponibilitatea organismelor de reglementare de a
acţiona în interes public.
 operatorii dintr-un sector reglementat vor ajunge să „orienteze”
politica de reglementare pentru a le servi interesului personal, în
detrimentul consumatorilor de servicii.
 Serviciile - reglementate şi în interesul unor grupuri private - presiuni
asupra organismelor de reglementare - efect:
- introducerea forţată a unor reglementări, acolo unde nu se
justifică;
- adoptarea unor instrumente de reglementare mai puţin eficiente.
Niveluri ale reglementării în sectorul serviciilor
 Legislaţie primară
 legi, decrete, ordonanţe ale Guvernului etc.
 Legislaţie secundară (emisă de autorităţi ale statului)
 regulamente, statute, norme de aplicare
 norme juridice permisive
 norme juridice restrictive
 Cvasi-reglementare
 coduri de procedură cu implicarea guvernelor
 standarde
 ghiduri
 Administrarea reglementărilor
 costul
Forme ale acţiunii guvernamentale:
 Factori relevanţi pentru determinarea formei acţiunii guvernamentale:
 gravitatea problemei
 nivelul de risc
 natura activităţii
 necesitatea asigurării flexibilităţii
 Reglementările corespunzătoare nivelurilor inferioare - codurile de
procedură - costuri economice mai reduse - nu modifică fundamentele
operării unui sector.
 Reglementările corespunzătoare nivelurilor superioare - restricţiile la
pătrunderea pe pieţe - pot modifica substanţial structura unui sector şi
modul acestuia de funcţionare - costurile economice induse - mult mai
mari.
 Reglementările - menţinute la nivelul minim necesar pentru atingerea
obiectivelor stabilite:
 disfuncţionalităţi potenţiale sunt minime - mecanismele pieţei
trebuie lăsate să acţioneze liber pentru corectarea situaţiei;
  impact potenţial moderat - introducerea de reglementări de nivel
inferior;
 impact potenţial mare - intervenţia prin reglementări de nivel
superior.
Spectrul reglementărilor:
1. Nici o acţiune sau reglementare.
2. Intervenţia guvernelor fără scop de reglementare (programe de
informare).
3. Acorduri negociate între guverne şi reprezentanţii sectoarelor de
servicii.
4. Auto-reglementarea sectoarelor de servicii.
5. Coduri de conduită şi standarde promovate de diverse sectoare de
servicii cu acordul guvernelor.
6. Implicarea directă a guvernelor în design-ul şi monitorizarea codurilor
de conduită şi standardelor pentru diverse sectoare de servicii.
7. Norme de aplicare şi proceduri emise de guverne pentru a asista
firmele în respectarea reglementărilor şi pentru a sugera modalităţi de
acţiune nespecificate în legislaţie.
8. Coduri de procedură şi standarde încorporate în reglementări.
9. Reglementări guvernamentale explicite.