Sunteți pe pagina 1din 2

Jurisprudenţă privind compensarea muncii suplimentare

1. Salariatul care a prestat muncă suplimentară are obligaţia să solicite angajatorului


compensarea acesteia prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile. Doar în ipoteza în care
compensarea orelor suplimentare prin timp liber nu este posibilă, salariatul poate pretinde
sporul la salariu pentru munca suplimentară, potrivit art. 120 C. muncii, cu modificările şi
completările ulterioare. Nu sunt îndeplinite aceste condiţii dacă salariatul nu face dovada că a
solicitat angajatorului compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite şi nici a
împrejurării că a pretins ulterior sporul pentru munca suplimentară prestată, iar cererea de
plată a orelor suplimentare a fost adresată direct instanţei de judecată după încetarea
raporturilor de muncă dintre părţi (C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. muri. şi asig. soc.,
dec. nr. 793/R/2006, în Codul muncii adnotat, voi. I, p. 658).

2. Orele suplimentare prestate de salariat nu pot fi plătite în mod automat de către angajator,
fără respectarea dispoziţiilor art. 119 C. muncii, cu modificările şi completările ulterioare,
care prevăd că munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30
de zile după efectuarea acesteia. Intenţia legiuitorului este în acest caz asigurarea protecţiei
salariatului împotriva unor măsuri excesive ale angajatorului (C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ.,
confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 793/R/2006, în Codul muncii adnotat, voi. I, p. 658).

3. în lipsa unei solicitări scrise din partea angajatorului, munca prestată de salariat peste
programul normal de lucru nu are regimul juridic al muncii suplimentare şi nu îl îndreptăţeşte
pe salariat la compensare prin ore libere plătite sau, după caz, la acordarea sporului pentru
munca suplimentară (C.A. Alba, s. confl. mun. şi asig. soc., dec. nr. 462/2008, . org).

4. Salariatul poate demisiona fără preaviz în condiţiile art. 79 alin. (8) C. muncii, cu
modificările şi completările ulterioare, dacă obligaţia prevăzută în contractul individual de
muncă, neîndeplinită de angajator, i-a creat un prejudiciu cert şi nemijlocit - exemplu, nu i-a
plătit salariul ori sporurile negociate, nu i-a acordat concediul de odihnă etc. Nu pot fi
invocate dispoziţiile art. 79 alin. (8) C. muncii în situaţia neplăţii orelor suplimentare, acestea
nereprezentând un prejudiciu cert în opinia instanţei (C.A. Galaţi, s. confl. mun. şi asig. soc.,
dec. nr. 105/2008, . org).

5. Cel care are iniţiativa prestării orelor suplimentare este întotdeauna angajatorul, solicitarea
în acest sens putând fi expresă, dar şi tacită. în cauză nu a fost probată o solicitare expresă a
angajatorului privind munca suplimentară şi nici existenţa unei solicitări tacite, rezultând de
exemplu, din impunerea unor sarcini suplimentare faţă de cele curente, a căror îndeplinire ar
fi reclamat prestarea orelor suplimentare. Chiar dacă din condica de prezenţă a rezultat că
salariata a lucrat peste programul său normal de lucru, nu s-a făcut dovada în cauză că munca
suplimentară a fost solicitată de angajator, astfel încât cererea salariatei privind acordarea
sporului la salariu pentru muncă suplimentară este nefondată.

Salariata ce considera că a prestat muncă suplimentară trebuia să solicite angajatorului


compensarea acesteia prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile, potrivit art. 119 alin.
(1) C. muncii, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu să introducă direct în instanţă o
acţiune având ca obiect plata orelor suplimentare (C.A. Suceava, dec. nr. 1294/2009, ).

6. Lipsa acordului conducerii angajatorului pentru compensarea orelor suplimentare cu timp


liber nu îl îndreptăţeşte pe salariat să absenteze de la locul de muncă, fapta acestuia
constituind abatere disciplinară gravă şi justificând aplicarea de către angajator a sancţiunii
disciplinare privind desfacerea contractului individual de muncă. Pentru sancţionarea unui
eventual abuz al conducerii unităţii privind respingerea în mod nejustificat a cererii de
acordare a zilelor libere, salariatul avea la dispoziţie alte mijloace prevăzute de lege, fără a fi
îndreptăţit să-şi facă singur dreptate (C.A. Bucureşti, s. a Vll-a civ., confl. mun. şi asig. soc.,
dec. nr. 1505/R/2010, în Litigii de muncă sem. 12010, p. 280-285).

Detalii: https://legeaz.net/dictionar-juridic/compensare-ore-suplimentare-lucrate-salariati