Ilie Serbanescu despre Romania si

Bulgaria: SCLAVELE IMPERIULUI EUROPEAN.

Despre primele
revolte ANTICOLONIALISTE din UE si despre
…handicapul urias de a avea RESURSE
MINERALE!

 Jurnalul.ro/  Ilie Serbanescu:

Doi într-o barcă: România şi Bulgaria (I)
UE a aruncat România şi Bulgaria într-o
aceeaşi barcă. Nu se ştie dacă este o barcă a
salvării sau dimpotrivă a scufundării. Dar nimeni nu
va mai scoate România şi Bulgaria din această
aceeaşi barcă, în ciuda strâmbăturilor din nas de pe
la Bucureşti, aşa ca din partea celui care se
consideră mai mare şi mai frumos, şi în ciuda
chiţăielilor de pe la Sofia când simte că pe la
Bruxelles se pretinde că Bucureştiul a cam dat-o cu
bâta în baltă.

La o analiză atentă, plasarea într-o aceeaşi barcă a

României şi Bulgariei nu este deloc
exagerată. România şi Bulgaria se află la
aceeaşi periferie estică a UE. Ambele sunt cele
mai sărace state din Europa. Îşi dispută în orice
clasamente europene ultimele două locuri. Li s-a
prescris de către Occident acelaşi program de
distrugere a economiei, îndeosebi a industriei,
cu specificităţi mai mult sau mai puţin
semnificative. Amândurora li s-a programat
dezechilibrarea şi destabilizarea sistemului
energetic. În ambele distribuţiile de energie
(de unde se colectează banul din sistemul
energetic) au fost preluate de străini.

De altfel, capitalul străin deţine în ambele ţări

controlul în axa majoră a economiei şi în
sectorul financiar-bancar. În sistemul centru-
periferie al UE ambele au ajuns clasice colonii
de la periferie ale centrului vest-european.
Sunt tratate în bloc. Au fost acceptate împreună
în Uniune, după o procedură identică. Sunt respinse
împreună să facă parte din spaţiul Schengen. Cu
aceleaşi diversioniste argumente! Sunt tratate
împreună ca ţări de rangul doi.

Toate discriminările – unele strigătoare la cer

– din UE vizează cele două ţări. Le-au fost
impuse deopotrivă aşa-zise mecanisme de
verificare, un fel de şantaj oficial. Fermierii lor
primesc cele mai mici subvenţii din UE.
Muncitorii lor sunt practic singurii neacceptaţi
oficial în mai toate ţările vestice ale UE.

Cele două ţări sunt vinovaţii de serviciu în tot

ceea ce se întâmplă rău prin Uniune, de la
cetele de ţigani acuzate că distrug Parisul sau
Londra la suspiciunea că se livrează carne de cal în
loc de carne de vită. Tot felul de bandiţi
occidentali fac tot felul de nereguli şi
malversaţiuni comerciale şi financiare fără
griji pentru că, fără repercursiuni, pot arunca
vina pe bulgari şi români. Toate acestea, dincolo
de esenţa problemei: din cauza statutului ce le
este rezervat în imperiu, bulgarii şi românii
sunt plătiţi, indiferent dacă la ei acasă sau
prin cine ştie ce alte ţări ale Europei, cel mai
slab, în timp ce acasă la ei preţurile sunt la fel ca
peste tot în UE. Si, ca atare,trăiesc cel mai prost
din imperiu şi, în cerc vicios, vor trăi mereu mai
prost, rezervându-li-se pe veci statutul de paria în
imperiu.

La nivelul guvernelor şi claselor lor politice,

România şi Bulgaria par să nu conştientizeze că se
găsesc în aceeaşi barcă şi că normal ar fi să
conlucreze în sărăcia şi nefericirea lor, în loc să-şi
dea ghionturi, ba chiar să încerce a ieşi separat din
barca cea comună, spre satisfacţia stăpânilor
care îşi văd sclavii certându-se.

Doi într-o barcă: România şi Bulgaria (II)

Un singur lucru deosebeşte România de Bulgaria în

tot acest concert de frustrări şi discriminări
guvernate de la centrul vest-european. Bulgaria,
spre deosebire de România, este mai săracă în
resurse minerale. Si a nu avea resurse
minerale în UE este astăzi un avantaj imens,
pentru că eşti mai puţin în bătaia samsarilor
vest-europeni (fie că aceştia sunt bănci sau
aşa-zişi investitori energetici). În schimb, a
avea resurse minerale este un uriaş handicap.

Prin intermediul brokerilor lor – care sunt FMI şi

Comisia de la Bruxelles – samsarii vest-europeni
vor să acapareze toate resursele coloniilor de
la periferie şi să-i lase coate goale pe
adevăraţii posesori ai acestor resurse, astfel
încât aceştia să nu mai aibă alte opţiuni decât
văcsuirea ghetelor celor de pe la Bruxelles. Un
instrument principal al acestei acţiuni de anvergură
este aşa-zisa liberalizare a preţurilor în
energie, impusă de la Bruxelles României şi
Bulgariei, în favoarea numai şi numai a
monopolurilor vest-europene care au pus mâna
pe sistemele energetice ale celor două ţări.

După vulnerabilizarea acestor sisteme,

Bruxelles-ul pretinde acum consumatorilor din
ţările respective să plătească aceleaşi preţuri
pentru energie ca în Occident. Cu totul pe
nedrept acest lucru, deoarece aici costurile
sunt mai mici şi consecinţa este doar aceea că
se realizează profituri nemeritate de către
companiile vest-europene care au pus mâna
pe distribuţiile din sistemele energetice ale
acestor ţări! Nemaivorbind de impactul economic
şi social, căci salariile mici de aici nu pot face faţă
unor asemenea preţuri. În cazul României se
atinge paroxismul pentru că obiectul
preţurilor forţate artificial la niveluri
fabuloase îl constituie propriile resurse lăsate
de Dumnezeu românilor şi nu altcuiva!

Este extrem de important a se insista asupra

acestor aspecte, pentru că, după cum s-a
evidenţiat, explozia economico-socială
inevitabilă s-a produs deja tocmai în acest
domeniu! De jos în sus, bulgarii, spre cinstea
lor, au spart buba. Au ieşit în stradă. Fără
programe şi fără conducători! Cu alte cuvinte,
s-a ieşit în stradă din mânie, din nevoie,
ţintind nu pe cineva anume, ci starea de
lucruri. Nu împotriva unui guvern anume sau unui
partid anume, ci împotriva stărilor de lucruri! „Să
dăm foc monopolurilor” a fost sloganul predilect.

Si era vorba îndeosebi de companiile străine care

au confiscat, ca şi în România, distribuţiile din
sistemul energetic – nu întâmplător cele care culeg
banii din acest sistem – şi care au mărit fabulos
preţurile în numele aşa-numitei liberalizări în
energie dictate de la Bruxelles. La salariile mici din
Bulgaria, factura energetică poate ajunge chiar să
le depăşească! În medie, factura energetică a urcat
la peste 100 euro, în timp ce salariul mediu este de
300 euro şi pensia medie de 150 euro. Fără să-şi
dea seama, bulgarii au transformat protestele lor în
primele manifestări antisistem – de
fapt, anticolonialistespre a le spune chiar pe
nume – din UE.

Doi într-o barcă: România şi Bulgaria (III)

Mişcările de stradă din Bulgaria sunt primele

contestări anticolonialiste din UE pornite de
jos! Primele, pentru că acelea anterioare din
Grecia, au avut un alt caracter. Au izvorât din
frustrarea faţă de tăierile din ceea ce exista la
dispoziţie. Dar acest ceva la dispoziţie fusese luat
de la alţii şi nu era din sudoarea sau
competitivitatea proprie. Fusese luat de la alţii cu
minciunele sau pur şi simplu cu împrumut. A fost
supărarea că a cam înţărcat bălaia. La bulgari
însă a fost din mânie, mânia de a-i lua omului
de la gură, din munca lui! Este o mare
deosebire!

Impactul pe care îl pot provoca aceste mişcări şi

revendicările lor este superior discursurilor
anticolonialiste ţintite ale guvernului Orban de la
Budapesta şi măsurilor anticolonialiste luate de
acesta (naţionalizarea sistemului de pensii private,
suprataxarea băncilor, telecomului, retailului şi
distribuţiilor de energie, toate confiscate ca şi în
România de capitalul străin). Este superior
pentru că vine de jos şi nu de sus!

Impactul, cu o posibilă contagiune în Est, produce

fiori reci la Bruxelles. Mai ales că în primele
rânduri ale protestelor au fost tinerii,
conştienţi că în ţara lor nu-i aşteaptă decât
sărăcia şi umilirea de către străini.

În asemenea circumstanţe, confruntările

electorale nu au de fapt o miză reală, căci nu
rezolvă nimic. Bulgarii nemulţumiţi, mai ales
cei tineri, nu au (ca şi românii) cu cine vota de
fapt! Nici un partid principal nu le prezintă o
autentică alternativă, ci doar acelaşi drum cu
alte figuri! O alternativă reală n-ar putea oferta
decât o forţă politică cu un program având tente de
eliberare naţională de sub colonialism, şi nu nişte
partide care nu au altă preocupare decât să-şi
îmbogăţească liderii şi, ca o garanţie în acest sens,
să cumpere oblăduirea stăpânilor de la Bruxelles.

Similaritatea României cu Bulgaria duduie şi în

această privinţă. România a putut evita
deocamdată protestele de stradă de amploare
pentru că în plan politic lucrurile s-au învârtit de o
asemenea manieră încât nemulţumirile – de fapt şi
pe fond aceleaşi cu cele ale bulgarilor – au fost
absorbite de înfruntarea dintre forţa politică ce a
impus austeritatea şi forţele politice pe care soarta
le-a ocrotit prin faptul că atunci erau în opoziţie. La
alegeri, prima a pierdut în mod strălucit, în
favoarea celor din urmă care au preluat neuzualul
70% din voturi. Ajunsă la guvernare, fosta
opoziţie nu poate face de fapt nimic pentru a
combate marile nemulţumiri ale românilor,
care sunt aceleaşi cu cele ale bulgarilor:
sărăcia, umilinţa de la Bruxelles, practicile
coloniale ale monopolurilor (bănci şi
companii) vest-europene care au luat în
stăpânire ţara. Este de discutat în termenii
„nu poate” doar admiţând că ar vrea! Dar, de
fapt e mult mai rău: nici nu vrea să facă ceva,
fiindu-i mai comod politic să nici nu
crâcnească, probabil considerând că, făcând
sluj la Bruxelles, îşi asigură spatele la
Bucureşti.