GHIDUL DE TURISM SPECIALIZAT

Ghidul de turism specializat este ghidul care, prin pregătirea lui, poate asigura asistență
turistică în condiții speciale și se adresează unui public țintă restrâns. Cele mai cunoscute
categorii de ghizi de turism specializați sunt: ghidul de turism montan; ghidul de turism
sportiv;ghidul de turism cultural;ghidul deturism animator; ghidul de turism habitat natural,
floră, faună în areal montan /umed; ghidul de turism religios; ghidul de turism ecvestru;ghidul
de turism interpret la congrese și manifestări internaționale; ghidul de turism supraveghetor
pentru copii în vârstă de până la 7 ani aflați în stațiuni turistice;ghid de turism de artă, ghid de
arheologieetc.

Ghidul de turism montan

  Pe lângă plăcerea excursiei la munte, turistul care alege să practice o astfel de activitate
mai are parte de numeroase alte beneficii: îmbunătățirea stării desănătate; redobândirea
tonusului; o mai bună organizare; câștigarea sentimentului de solidaritate etc.O tură în spațiul
montan este, de fiecare dată, o provocare atât pentru turist cât și pentru ghidul specializat.
Planificarea turelor, pregătirea echipamentului, cunoașterea semnelor și marcajelor
din munți,orientarea în teren și alte aspecte ale turismului montan trebuie bine cunoscute și
însușite de către cei care vor să însoțească un grup de turiști pe munte.

Planificarea turelor montane

Planificarea traseelor montane reprezintă una din cele mai importante etape din orice excursie
care se vrea a fi reușită. În planificarea oricărei ture montane,și nu numai,trebuie să se țină cont
de câteva aspecte extrem de importante
-vârsta participanților-pregătirea fizică a acestora-anotimp-timpul disponibil-mijloace de
transport-modalitățide aprovizionare și cazare-cantitatea bagajelor necesare-posibilități
materiale În afară de aceste aspecte practice, în planificarea unei ture un rol foarte important îl au
și desemnarea obiectivului general și al obiectivelor secundare de urmărit pe parcursul excursiei.
Un itinerar literar,ușor accesibil în toate anotimpurile,poate fi:București—Târgoviște—
Câmpulung—Curtea deArgeș—Pitești—Golești—București.O tură montană de o zi, accesibilă
tuturor categoriilor de turiști în toate anotimpurile și care poate oferi câteva obiective interesante
poate fi realizată pornind din orașul Zărnești, în Munții Piatra Craiului, trecând pe la Cabana
GuraRâului, urcând prin Prăpăstiile Zărneștilor până la Cabana Curmătura, cucoborâre prin
Poiana Zănoagei la Fântâna lui Botorog.În acest circuit, care poatedura între 5și 8 ore (în funcție
de ritmul de mers și de durata staționărilor), turiștii pot vedea unul dintre cele mai
frumoase sectoare de chei din țară–CheileZărneștilor, pot vedea una din cabanele simbol
ale turismului românesc–Cabana Curmătura și pot admira peisajul mirific al Munților Piatra
Craiului. Pentru o tură montană„ în primul rând e important alegerea traseului ținând cont de
starea și pregătirea fizică, de experiența în domeniu a participanților. În al doilea rând,se impune
obligatoriu o minima documentarere feritoare la parcursul de urmat, eventualele
dificultăți/riscuri de surmontat. În acest scop se vor consulta monografii, ghiduri, prospecte,hârți,
reviste de specialitate, site-uri internet etc.”Pentru buna desfășurare a turei organizate
este necesară și cunoașterea prognozei meteorologice pentru perioada aleasă. În acest scop pot fi
urmărite prognozele din mass media sau acelea oferite de instituții de specialitate şi disponibile
pe internet:-http://vremea.meteoromania.ro(site-ulAdministrațieiNaționaledeMeteorologie, cu o
prognoză la nivel de regiune pentru 10 zile) -www.freemeteo.ro(prognoză detaliată pentru 7 zile
la nivelde localitate) -http://www.accuweather.com/(prognoza pentru 45 de zile)-
https://www.meteoblue.com(prognoză pentru o săptămână, sau extinsă
pentru 14 zile,pentru fiecare punct de pe hartă–localitate, coordinate geografice).Urmărirea
prognozei oferă caracteristicile medii ale vremii pentru intervalul dorit, dar trebuie să ținem
seama și de faptul că, mai ales în etajul montan, vremea se poate schimba brusc și pot apărea
fenomene climatice cu caracter extrem–ploi torențiale de scurtă durată, intensificări ale
vântului –chiar dacă acestea nu sunt incluse în prognoză. În ceea ce privește turele organizate pe
timp de iarnă, în afară de prognoză trebuie ținut seama și de grosimea și caracteristicile stratului
de zăpadă, un factor important de risc fiind constituit de declanșarea și manifestarea avalanșelor.
În principiu, lunile cu risc maxim de declanșare a avalanșelor sunt februarie–mai, cu
diferențieri în funcție de condițiile topografice și de caracteristicile iernii. Caracteristicile
stratului de zăpadă pot fi urmărite în buletinul nivometeorologic pus la dispoziție zilnic de către
site-ul administrației naționale de meteorology http://www.meteoromania.ro/vremea/buletin-
nivologic//, preluat și de alpine http://alpinet.org/main/vremea/nivo_ro_t_buletin-
nivometeorologic.html și de site-ul www.carpati.org, unde există și o arhivă a buletinelor. Cele
mai favorabile luni pentru turismul montan de vară pot fi considerate august–octombrie, iar
pentru sezonul rece decembrie–ianuarie."
E bine de profitat de primele ore ale zilei la plecarea în traseu, poate cu ceva înainte de răsărit.
De regulă ploile, aversele, schimbările meteo se produc în cea de-a doua parte a zilei. În acest
scop pregătirea bagajului de seara, culcatul devreme, odihna sănătoasă sunt absolut de dorit.
Dincolo de satisfacția generată de participarea la răsăritul de soare, pornirea matinală la drum
conferă o suită de alte, esențiale, avantaje, evitarea arșiței de peste zi, evitarea unui ritm prea
alert, epuizant
-rezervă de timp pentru odihnă / parcurs și mai ales admirarea peisajului (scopul primordial al
excursiei)-certitudinea încadrării în timpii consemnați în documentații-camparea, instalarea
taberei in condiții de vizibilitate / siguranță-excelente condiții pentru vânătorii de imagini foto /
video. Atât pentru excursiile montane, cât și pentru cele de altă natură (excursii în circuit,
excursii rutiere, excursii cu bicicleta sau cu alte mijloace de transport) este foarte importantă
planificarea etapelor în funcție de durată, obiectivele urmărite, mijloace de transport, costuri
estimative, căi de acces. Primul pas îl reprezintă fixarea itinerariului şi a obiectivelor urmărite.
Ulterior se realizează fişa tehnică a circuitului. Această fişă va cuprinde câteva rubrici obligatorii
pentru a uşura ulterior organizarea în timpul excursiei:
0.Număr curent corespunzător fiecărui serviciu;
1.Data desfăşurării etapei;
2.Localitatea (etapa). Se trec principalele localităţi sau repere ale circuitului;
3.Ruta. Cuprinde tipul de drum rutier (autostradă, drum naţional, drumde munte etc.);
4.Distanţa în km între localităţi;
5.Total km. Cumularea distanţei de la o escală la alta;
6.Călătoria. Cuprinde timpii afectaţi parcurgerii distanţelor dintreescale plus timpul de opriri
pentru pauze mici (5–10 minute);
7.Opriri. Vizite. Cuprind timpul necesar vizitelor obiectivelor turistice (1 –2 ore pentru muzee,
15–30 minute pentru catedrale şi mănăstiri, 1-1,5 ore pentru monumente), tur de oraș (20
minute), mese (1–1h 30 minute), timp liber (variază în funcție
de încărcătura programului turistic).
8.Orar. Se calculează cu flexibilitate înfuncțiede calitatea drumurilor,trafic, întârzieri din timpul
escalelorșiservirea mesei.
9.Programul escalelor. Cuprinde momentele principale ale escalelor:vizite obiective turistice,
serviciul de alimentație publică, serviciul de cazare (denumire,tip, categorie), justificarea
timpului liber (timp în care nu se desfășoară activități de grup). La completarea tabelului, se vor
avea în vedere mai multe elemente, care împreună contribuie la realizarea unei excursii
agreabile.
-Ziua turistică începe la ora 8-8,30 și se termină la ora 19,00;
-Timpul de pauză trebuie să depășească timpul călătoriei;
-Timpul liber trebuie să fie suficient de mare.
Având în vedere resursele financiare limitate ale unui excursionist, acesta are nevoie să cunoască
cu aproximație totalitatea cheltuielilor ocazionale de parcurgere a unui itinerar turistic. La baza
analizei stau, de obicei, oferte din pliante publicitare pentru hoteluri și restaurante, reclame radio-
tv,informații de la agențiile de turism etc. Pentru excursiile mai mici se poate face un calcul
ținând cont numai de costul transportului, cheltuieli ocazionale de masa și cazare, taxe de intrare
la obiectivele de vizitat. Pentru excursiile cu o durată mai mare, este de preferat să se apeleze la
serviciile unei agenții de turism, care face rezervări pentru locuri de cazare, bilete la spectacole,
asigurarea serviciilor de alimentație publică, fiind mult mai bine informată cu privire la preturile
practicate. Agenția de turism percepe pentru serviciile sale costuri specifice (comision, asigurări,
cheltuieli ghizi și șoferi, T.V.A.etc.).Analiza de preț a unui circuit turistic se face conform
tabelului din fișa estimativă 
 
Marcajele turistice
Marcajele turistice din Carpații României au evoluat de-a lungul timpului,fiind o
necessitate impusă de dezvoltarea tot mai accentuată a turismului montan și a ascensiunilor în
munții înalți. De altfel, încă din 1926 se făcea simțită necesitatea marcării potecilor turistice din
Munții Bucegi, printr-un articol semnat de geograful și montaniardul Mihai Haret în
Primul anuar al Bucegilor  în care, după ce face câteva considerații generale asupra necesității
marcajelor, prezintă primele proiecte și primele rezultate ale marcării traseelor turistice din
Bucegi. Acesta afirmă că elementul care contribue în mare măsură la dezvoltarea alpinismului,
este fără îndoială marcarea drumurilor 
Astăzi situația marcajelor este reglementată prin anexa 3 a H.G.
77  privind instituirea unor măsuri pentru prevenirea accidentelor montane şi organizareaactivităț
iide salvare înmunți , publicată în M.O. nr. 91/2003.
Semnele utilizate pentru marcarea traseelor turistice montane și condițiile de detaliu tehnic pe
care acestea trebuie să le îndeplinească pentru asigurarea uniformității si respectării
inscripționării internaționale. Pentru marcarea traseelor turistice montane se utilizează
următoarele semne:
a) banda verticală-pe fond alb-pentru marcarea traseelor principale,numite și magistrale, care
sunt, de regulă, trasee de creasta;
b) crucea cubrațe egale-pe fond alb-pentru marcarea traseelor de legătură;
c) triunghiul echilateral-pe fond alb-și punctul într-un cerc-pe fond alb-pentru marcarea traseelor
secundare
Culorile pentru semnele de marcaj sunt:roșu, galben și albastru, obligatoriu pe fond
alb. Pentru asigurarea uniformității și respectării inscripționării internaționale
semnele de marcaj vor îndeplini următoarele condițiide detaliu ethnic:
a) se vor încadra într-un patrulater imaginar cu laturile de 16-20 cm;
 b) benzile de culoare vor avea o lățime de 6 cm, iar cele de culoare albă, de5 cm (5 + 6 +
5 = 16 cm);
c) triunghiul cu miezul de culoare va avea laturile de 10 cm, iar banda deculoare albă, de
3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm);
d) punctul de culoare va avea diametrul de 10 cm, iar banda de culoare albă, o lățime de 3
cm (3 + 10 + 3 = 16 cm);
e) crucea de culoare va avea cele două benzi perpendiculare de 3 cm, iar banda de
culoare albă, de 5 cm (5 + 6+ 5 = 16 cm);
f) semnele de marcaj se vor aplica în ambele sensuri de circulație, la
distanțe astfel apreciate încât să fie ușor vizibile de la un semn la altul,perpendiculare pe
direcțiide mers și la înălțimea de 1,5-2 m față de sol;
g) în golurile alpine și în poienile foarte mari semnele de marcaj se vor face pe stâlpi
confecționați din țevi metalice; stâlpii vor fi vopsiți mai întâi cu grund de protecție, apoi cu
vopsea de culoare alba și neagră,în dungi alternativede 30 cml ățime, vor fi prevăzuți la
partea inferioara cu gheare pentru fixarea în fundații de ciment și apoi,în pământ și la partea
superioară, cu o paleta pentru semnele de marcaj;
h) pentru protecția arborilor semnele de marcaj se vor aplica direct pe copaci, prin
vopsire, fiind interzisă fixarea în cuie a altor indicatoare
i)în zonele stâncoase, greu accesibile, semnele de marcaj se vor aplica pe palete
metalice scurte sau pe lespezi plate din piatră, implantate în grămezi de pietre, cimentate, cu o
înălțim ede 0,4-0,6 m;
 j)în zoneleîn care traseul turistic montan este bine trasatși nu areramificațiinu se
va face exces de semne, dar se vor marca în mod deosebit in trările în pădure (din
drumuri, poieni, goluri alpine, văi) prin unul sau mai multe semen ușor vizibile;
k) pe un traseu comun, marcat cu semne diferite, vor fi aplicate toate semnele,în grup,
unul sub altul,și nu alternativ, la distanțe mari unul de altul;în zonele stâncoase semnele de
marcaj se vor grupa orizontal;
l) în punctele de inflexiune a direcției de mers a potecii se vor aplica săgeți bicolore
(culoarea alba + culoarea marcajului), care vor indica unghiul direcțional;săgeata va avea o
lungime de 40-50 cm, o lățime totală de 8-10 cm și unghiul directional de 15 grade, 30 grade, 45
grade, 60 grade, 75 grade, 90 grade, 105gradeși de 120 grade;
 m) în zone deosebit de circulate și expuse fenomenului de ceață marcajul care va indica
apropierea refugiului alpin sau a cabanei va fi dublat de un system de atenționare
acustic sau vizual,acționat electric sau mecanic;în cazul cabanelor funcționarea acestui sistem va
fiîn responsabilitatea cabanierului;
n) la executarea tuturor marcajelor se vor folosi vopsele reflectorizante și rezistente la
ger, căldură, soare, umezeală și agenții poluanți corozivi;
o) se va evita marcarea drumurilor publice și a drumurilor forestiere altfel decât prin
ttăblițe indicatoare, la capetele acestora;în cazu lîn care un traseu turistic montan se interferează
cu un drum public, traseul va fi marcat astfel încât să fie bine relevate intrările și ieșirile
din drumul public. În afară de marcajele turistice, frecvent în spațiile montane mai pot fi întâlnite
marcaje de atenționare precum:-traseu pentru cicliști-pericol de avalanșă-limită de parc natural
sau national.

Orientarea în teren
Turele montane presupun, înainte de toate, o bună orientare în teren. Astăzi, tehnica modernă
pune la dispoziția drumeților numeroase instrumente de orientare, de la deja cunoscutul
receptorulGPS
până la gadget-urile din ce în ce mai accesibile (telefoane, smartphone-uri, tablete),care sunt
conectate la internet și care,cu una din aplicațiile cartografice sau de navigare instalată,
(GoogleMaps, MapQuest, BingMaps) pot suplini nevoia de orientare în teren. Fie prin urmărirea
unor track-uri GPS ale unor montaniarzi care le-au postat pe site-uri specializate, fie prin
utilizarea busolei electronice a aparatului,aceste instrumente pot ajuta la realizarea unui traseu
corect sau regăsirea traseului în caz de rătăcire. Cu toate acestea, echipamentele electronice
prezintă și o serie de dezavantaje,
precum: posibilitatea descărcării acumulatorilor; defectarea întimpul folosirii; trecerea prin
porțiuni de drum cu lipsă de semnal; existența unorcondiții meteo care împiedică buna lor
funcționare (frig, umiditate etc). În aceste condiții existența unei hărți tipăriteși a unei busole este
esențială, precum și cunoștințele necesare utilizării acestora.

Harta
Harta este o reprezentare grafică convențională, precisă, generalizată și micșorată a suprafeței
terestre pe o suprafață plană Există numeroase clasificări ale hărților după mai multe criterii:
scară,conținut, cromatică,destinație etc. În ceea ce privește hărțilec are pot fi
utilizate în turismul montan, ne vom referi la hărțile topografice și hărțile turistice.Acestea conțin
o serie de elemente care ne ajută în identificarea poziției în teren şi în stabilirea itinerariilor.
Dintre acestea enumerăm:-scara hârții-elemente de altimetrie-elemente de planimetrie

Scara hărții 
Arată de câte ori suprafața reală din teren a fost micșorată pentru a fi reprezentată pe
hartă. Este raportul dintre lungimea din hartă și lungimea reală din teren. Aceasta poate fi de mai
multe feluri. Cele mai cunoscute tipuri de scări sunt: -scaradirectă 1 cm = 250 m-scara
numerică1:25.000-scara grafică Toate trei exprimă modul în care realitatea din teren a fost
redusă pentru afi cuprinsă în interiorul hărții și reprezintă surse de informație importante atât în
planificarea turelor cât și în ieșirea din situații extreme. Uneori pe hărțile turistice sunt
reprezentate mai multe tipuri de hărți, dar și una singură este suficientă, ele putând fi echivalate
foarte ușor. Majoritatea hărților turistice existente pe piața de specialitate sunt editate la scări
mari: 1:25.000; 1:50.000 sau 1:100.000. Prin transformarea hărții putem obține informații asupra
distanțelor pe care le avem de parcurs urmărind linia de traseu cu ajutorul benzii de hârtie sau cu
ajutorul curbimetrului.

Elementele de altimetrie
Vin să completeze realitatea din teren, deoarece la munte traseele nu se desfășoară pe
teren plat, ci pe un teren puternic denivelat ceea ce face ca traseul real să fie cu mult mai lung și
mai greu decât cel estimat din măsurătorile de pa hartă. Relieful, ca totalitatea denivelărilor de la
suprafața scoarței terestre, este reprezentat pe hărți cu ajutorul curbelor de nivel.
Acestea,denumite și izohipse,reprezintă linii care unesc puncte cu aceeași altitudine.Un
parametru important
care trebuie luat în considerare în analiza hărții este echidistanța curbelor de nivel. Aceasta
reprezintă distanța pe altitudine între două curbe de nivel și poate fi de 5m, 10m, 20m sau chiar
50 m. Cu ajutorul echidistanței putem calcula diferența de altitudine pe care o străbate traseul pe
care intenționăm să îl parcurgem.Un alt aspect este dat de configurația curbelor de nivel. Aceasta
ne oferă informații asupra tipului de relief, asupra tipului de traseu și asupra formelor de relief
străbătute. În interpretarea reliefului de pe hartă trebuie să se țină seama de următoarele
caracteristici ale curbelor de nivel:-deplasându-ne pe o curbă de nivel, nici nu urcăm, nici nu
coborâm;-două curbe de nivel care se opun față în față sunt egale ca valoare;-curbele de nivel
înaintează pe dealuri și se retrag spre amonte pe văi;-pentru a descifra mai ușor relieful se
folosesc și niște liniuțe scurte ,perpendiculare pe curbele de nivel (bergstrichuri, bergsrihuri sau
indicatoare de pantă) care arată sensul în care coboară panta
-cu cât curbele de nivel sunt mai dese, cu atât panta este mai mare și invers, cu cât sunt mai rare
panta este mai mica-cu cât curbele de nivel sunt mai multe, cu atât amplitudinea reliefului este
mai mare şi cu cât sunt mai puţine amplitudinea este mai mică, cu condiţia ca echidistanţa să
fie aceeaşi;-valorile curbelor de nivel se dispun astfel încât baza lor să fie îndreptată spre piciorul
pantei şi totodată să se respecte  regula ca citirea hărţii-ţinută în poziţie normală- să se poată face
dinspre sud sau est.
Elementele de planimetrie
Constituie o parte importantă a conţinutului hărţii şi sunt reprezentate pe hărţi prin semnele
convenţionale. Acestea sunt foarte diversificate în funcţie de tipul hărţii şi sunt cuprinse în
atlasele de semen convenţionale. Hărţile turistice au toate semnele convenţionale pe care le
cuprind explicate la legenda hărţii. Foarte importante la o hartă turistică sunt culorile. Astfel,
culoarea verde,de diferite intensităţi reprezintă pădurea şi este reprezentată în contrast d astfel
informaţii despre caracterul traseului (traseu deschis,cu vizcuculoarea albă care reprezintă
suprafeţele despădurite, suprafeţele de păşuni sau de gol alpin, sau traseu prin areal
împădurit).Traseele turistice sunt marcate pe hărţi cu linii punctate, mai groase mai subţiri, în
funcţie de importanţa lor, la care sunt alăturate marcajele turistice care pot fi identificate în teren.
Drumurile sunt reprezentate prin linii continui simple sau duble,în funcţie de caracterul lor
(forestiere, modernizate, comunale, judeţene, naţionale)
Din păcate, încă nu există o uniformitate a simbolurilor utilizate pe hărţileturistice. Majoritatea
hărţilor utilizează semne convenţionale
asemănătoare, încadrate în anumite tipare, dar nu poate fi făcută o echivalare completă alegendel
or acestora.
 Busola
Reprezintă un dispozitiv care ar trebui să nu lipsească din bagajul nici unui montaniard,
cu atât mai mult unuia care însoțește un grup de turiști. Este un instrument care se folosește de
câmpul magnetic terestru pentru a indica în permanenţă direcţia Nord. Realizate pe același
principiu, există în prezent numeroase tipuri de busole,majoritatea fiind disponibile pe piață la
prețuri accesibile. În activitățile turistice, sunt recomandate busolele de drumeție
cu placă.Acestea, indiferent de firma producătoare sunt compuse din aproximativ aceleași
elemente componente. Redăm alcătuirea busolei turistice Quechua 200.

1. Axa principală a busolei

2. Acul magnetic
3. Reper de aliniere (linieroșie)
4. Cadran exterior
5. Scală în cm.
6. Scală în inch
7. Scara 1:25.000 (grafică)
8. Scală în UTM
Determinarea unei direcții unghiulare (azimut) pe o hartă
Poziționați-vă pe o suprafață plată și orizontală. Marcați pe hartă punctul de plecare A și punctul
de sosire B; trasați între aceste puncte o linie dreaptă A-
B Învârtiți cadranul busolei astfel încât să aliniați linia roșie (3) cu axa principală a busolei (1).
Orientați busola, aliniind acul busolei cu nordul scalei gradate a cadranului. Plasați busola pe
hartă. Învârtiți harta și orientați nordul hărții spre nordul magnetic indicat de busolă. Ținând harta
spre nord, învârtiți plăcuța busolei fără a modifica poziția cadranului (acul roșu și linia roșie
trebuie să fie aliniate). Duceți axa busolei (1) pe direcția A-B care trebuie măsurată Citiți
azimutul (unghiul format de direcția care trebuie măsurată și nordul magnetic) de pe
scala gradată
a cadranului (ex: 80°), în dreptul poziției marcate pe linia albă, în axa principală a busolei.
Parcurgerea unui traseu către o destinațieB plecând dintr-un punct Acunoscut pe
hartă, corectând declinația! 
  În timpul pregătirii: marcați punctele A și B pe hartă. Trasați linia dreaptă A-B.Nordul
geografic este indicat de liniile verticale imprimate pe hartă. Plasați busola pe hartă. Învârtiți
harta și orientați nordul hărții spre nordul magnetic indicat de busolă. Fără a mișca harta,
învârtiți busola în întregime pentru a alinia axa sa principală cu linia (A-B) care trebuie măsurată.
Învârtiți cadranul, fără a mișca plăcuța până când aliniați nordul magnetic cu reperul roșu al
modulului și gradația 0 (zero). Citiți azimutul A-B, situat la intersecția scalei și axa principală
abusolei. Fără a modifica ceva, puteți începe să avansați în direcția indicată de axa principală a
busolei, menținând busola pe orizontală, acul fiind suprapus marcajului roșu al modulului.
Identificarea locului în care ne aflăm folosind harta şi busola
Pentru a începe,deplasați-vă până la o ridicătură de teren de pe care veţi putea observa,
în realitate, cel puțin două puncte de reper importante R1 şi R2,care sunt şi ele desenate pe hartă
(munți, lacuri, turle de biserică etc.). În mod ideal, unghiul acestor două puncte, în raport cu
poziția în care vă aflaţi trebuie să fie de 90° (în nici un caz, aceste două puncta nu trebuie să se
situeze unul în spatele celuilalt sau în direcție opusă). Îndreptaţi busola în direcţia primului
punct de reper R1şi măsuraţi azimutul
său(A).Învârtiţi cadranul busolei astfel încât să aliniaţi punctul de 0° al cadranului cu acul
care indică nordul şi axa principală a busolei. Plasaţi harta pe orizontală şi învârtiţi-o pentru a
orienta nordul hărţii spre nordul magnetic indicat de busolă. Regăsiţi punctul de reper R1 pe
hartă,orientaţi busola plecând dela punctul de reper R1 până când poziţionaţi axa principală pe
azimutul măsurat anterior.Trasaţi azimutul măsurat trecând prin reperul R1 cu ajutorul uneia
dintrecele două mari laterale ale busolei. Ochiţi reperul R2, apoi notaţi valoarea azimutului
măsurat. Învârtiţi busola pe hartă (fără a o mişca) până când aliniaţi axa busolei pe azimutul (B).
Trasaţi o linie dreaptă care să treacă prin R2. Poziţia în care vă aflaţi se află, aşadar, la intersecţia
celor două azimuturi de pe hartă. Pentru siguranţă este bine să fie utilizat şi un al treilea reper
De menționat că acul magnetic (la fel ca orice obiect cu compoziție feroasă) se orientează după
direcția nordului magnetic, ceea ce nu corespunde în totalitate nordului geografic. De aceea,
pentru orientarea în teren cu acuratețe mare trebuie să se ia în considerare declinația
magnetică. Aceasta este specific pentru fiecare punct de pe Terra, este în continuă dinamică și
poate fi aflată din diverse surse, precum http://www.ngdc.noaa.gov/geomag-
web/#declinationsauhttp://magnetic-declination.com/. 

Declinația magnetică nu este foarte importantă pentru situațiile în care distanțele parcurse sunt

scurte. Dacă însă este vorba de distanțe lungi, atunci este bine să luăm în considerare și
acest parametru. Pentru declinația magnetică a țării noastre,eroarea rezultată la parcurgerea unui
traseu pe direcție Sud-Nord este de peste 85 m la fiecare km parcurs, astfel încât la doar 2 km de
drum parcur șisauvizațieroarea să fie de175 m (fig. 8.12).Din acest motiv, este bine
caorientareahărțiicu ajutorul busolei să se facăținându-se contșidedeclinațiamagnetică
Orientarea fără busolă
Este o operațiune care implică doar puțină atenție şi spirit de observaţie. Există două
metode clasice de orientare pe timp de zi şi pe timp de noapte. În ambele situaţii este însă nevoie
ca atmosfera să fie curată iar cerul să fie senin. În timpul nopţii, este foarte uşor de
realizat orientarea după Steaua Polară (cea care ne indică direcţia Nord), mai ales că cele două
constelaţii care odefinesc (Ursa Mare şi Ursa Mică) sunt uşor de identificat. În timpul zilei,
identificarea sudului geografic se poate face cu ajutorul unui ceas clasic, cu ace indicatoare.
Direcția sud este dată de bisectoarea unghiului făcut de acul orar îndreptat către Soare și direcția
orei 12 pe timp de iarnă, sau a orei 13 în timpul verii (fig.
8.14). În afară de aceste metode, mai sunt și alte observații care ne pot oferi,măcar cu titlu
informativ, direcția și orientarea în teren:-pe partea de nord, copacii au coaja neregulată,crăpată,
umedă și uneori acoperită cu mușchi;
-inelele anuale de creștere observate la trunchiurile de copaci tăiați sunt mai îndepărtate unele de
altele în partea dinspre sud a trunchiului;
-la copacii izolați sau la cei de la marginea pădurilor, ramurile și frunzele sunt mai dese înspre
sud și mai rare înspre nord (situație specific emisferei nordice);
-mușchii acoperă stâncile și pietrele mari pe partea de nord a lor;
-în partea de nord a poienilor din pădure, iarba este mai deasă decât pe cea de sud;
-pe scoarța brazilor se află rășină mai multă înspre sud;
-furnicile își construiesc mușuroaiele înspre partea de sud a copacilor.
-zăpada se menține timp mai îndelungat în partea de nord a munților, a clădirilor a pomilor, a
mușuroaielor, etc.;
-la bisericile ortodoxe altarele sunt îndreptate spre est;
-crucile din cimitire sunt așezate în partea de vest față de mormânt
Echipamentul montan
Față de ceea ce îmbrăcau în urma cu câțiva ani excursioniștii, azi există o gamă largă de
echipamente care ne fac călătoria pe munte plăcută, comodă, nefiresc de frig, ploaie sau arșiță;
trebuie însă să ținem cont de următoarele reguli generale ale
echipării. Întotdeauna echipamentul pentru o tură montană se va organiza astfel încât să încapă
într-un rucsac. Întotdeauna, în cazul mersului pe munte, mâinile trebuie să fie libere pentru
păstrarea echilibrului și pentru a le putea folosi în caz de alunecare. Magazinele
de specialitate oferă astăzi o varietate bogată de dimensiuni și forme de rucsac, de la 30 l. la
peste 80 l., astfel încât acestea să asigure necesarul de bagaj pentru o zi, două zile, o săptămână și
chiar mai mult. Principalele categorii de rucsacuri, în funcție de volum sunt
(https://www.proalpin.ro/blog/rucsacuri-ce-incape-ele-functie-de-capacitate/):
1. Rucsacurile de 30-50 litripot să includă: sac de dormit, izopren, recipient pentru apă,
lanternă frontală, arzător, softshell ușor, trusă de prim ajutor
2. Rucsacurile de 50-70 litri–tot ce intră la punctul 1 plus: cort, purificator de apă,
îmbrăcăminte de corp, geacă subțire de ploaie, pantaloni subțiri de ploaie,
baterii, GPS,busolă,hartă, tacâmuri și farfurii
3. Rucsacurile de 70-80 litri–tot ce intră la punctul 2 plus: recipient cu combustibil pentru
arzător, scaun pentru camping, accesorii pentru arzător,vesela (tacâmuri, farfurii, oale, etc.),
caserole, încălțăminte
4. Rucsacurile de 80+ litri-tot ce intră la punctul 3 plus: polar, geacă,pantaloni groși
Gore-Tex, softshell Gore-Tex, crampoane, parazăpezi, piolet,arzător pe combustibil lichid, cască,
ham și corzi, accesorii pentru alpinism, mâncare Alegerea rucsacului trebuie făcută întotdeauna
în funcție de volumul de bagaj pe care vrem să îl transportăm. Vom evita astfel atât situațiile în
care lucrurile nu încap în rucsac cât și cele în care nu îl vom umple și atunci va căpăta o
formă caraghioasă, nedorită. Îmbrăcămintea se alege, întotdeauna, în funcție de sezonul în care
se face ascensiunea pe munte. În ultimii ani, pe piața românească au intrat numeroase firme
specializate în echipament montan care au o ofertă bogată adaptată tuturor categoriilor de turiști
și tuturor categoriilor de posibilități financiare. Echipamentul montan actual este produs cu
materiale specifice cu proprietăți deosebite care îl fac ideal pentru turele montane. Sunt materiale
care rezistă la frig, vânt, ploaie, care permit transpirației să fie evacuată, care se usucă repede și
care, în plus, sunt și ușoare.
Pentru turiștii care sunt la început și care nu și-au îndreptat atenția de la bun început asupra
procurării unui echipament specific, în primele ture echipamentul se poate improviza din
vestimentația de zi cu zi, cu mențiunea că trebuie respectate câteva reguli:
-Pentru echipamentul de iarnăse vor folosi stofe și ciorapi de lână–nu din fire sintetice–bune
conducătoare de căldură.-Vara se va folosi îmbrăcăminte special din fibre sintetice. Aceasta are
proprietatea de a se usca imediat și nu devine grea în timpul mersului. Până nu demult era
recomandat bumbacul deoarece acesta absorbea transpirația. Astăzi,noile materiale permit o bună
aerisire a corpului și sunt din ce în ce mai folosite de către iubitorii de munte.
-Încălțămintea, iarna sau vara, să fie comodă, nici prea largă nici prea strâmtă, din cea specific
schiului, alpinismului,drumeției montane;
Niciodată nu se pleacă pe munte cu o pereche de încălțări noi; ghetele de vară sau bocancii
de iarnă se poarta mai întâi, câteva zile pentru a se mula pe picior
 -Pe munte nu se merge niciodată cu teniși, ghete de baschet,adidași sau altă încălțăminte ușoară
bună doar pentru practicarea altor sporturi; în nici un caz cu pantofi sau tocuri înalte.
Încălțămintea este bine sa fie impermeabilă.
-Pe munte oricând te poate apuca ploaia, trebuie deci să avem asupra noastră o geacă sau o
pelerină impermeabilă
-Îmbrăcămintea depinde calitativ și functional de sezonul în care se face ascensiunea pe munte și
cantitativ de durata ei
-La fiecare escală mare din timpul marșului îmbrăcămintea udă de transpirație, ploaie sau ceață
se schimbă imediat cu alta uscată din rucsac; cea folosita uscându-se cu prima ocazie.-Nu se
merge pe munte cu umbrela: este incomodă, ocupă o mână, este luată de vânt, dezechilibrează și
este periculoasă în caz de trăsnet.
 Accesorii necesare ale echipamentului
Un om care practică turismul montan trebuie ca,în afară de o încălțăminte și oî mbrăcăminte
adecvată,să aibă în rucsac și o serie de alte lucruri necesare pe durata ascensiunii. Dintre acestea
amintim: ochelari de soare (pentru vară),ochelari de zăpadă (pentru iarnă)
cu lentile colorate,pentru prevenirea oftalmiei (iritarea ochilor de către razele soarelui),o coardă
sau cordelină de alpinism, un piolet și colțari pentru mersul pe gheață și zăpadă înghețată, sac de
dormit,izopren și cort  pentru cei care rămân în munte) un cuțit și un mic toporaș, vase pentru
gătit, un primus, un apparat de fotografiat, lanternă, binoclu,busolă și hartă, fluier și
rachete de semnalizare sau petarde și, obligatoriu, o sursă de aprindere a focului (brichetă, cutie
cu chibrituri, etc). Nu trebuie să uităm să punem în rucsac o trusă de cusut, o trusă de igienă
personală și una de prim-ajutor.
Dacă ar fi să întocmim o listă cu strictul necesar pentru o ascensiune montană, aceasta ar fi
diferențiată cantitativ de durata turei și calitativ de anotimpul în care se preconizează tura,și ar
putea porni de la o astfel de listă:
A.Îmbrăcămintea de iarnă va cuprinde:
Bocanci–de preferat bocanci de iarnă, sau bocanci pentru patru anotimpuri. Opțional se
pot folosi bocanci de plastic. Aceștia au avantajul de a fi perfect impermeabili și de a fi
compatibili cu echipamentul de schi. Parazăpezi–care au rolul de a împiedica pătrunderea zăpezii
între pantalon și bocanc .Ciorapi groși–de preferat de lână.Ciorapi subțiri. Colanţi–care, în
asociere cu pantalonii impermeabili, creează un strat termic. Tricou sintetic–care are avantajul de
a se usca rapid. Bluză windstopper–după cum arată și numele are rolul de a nu permite vântului
să pătrundă. Bluză fleece–cu rol termic. Pantaloni impermeabili–foarte utili mai ales pe zăpadă
apoasă. Bluză impermeabilă. Suprapantaloni–concepuți cu fermoare laterale,astfel încât să poată
fi îmbrăcați fără a scoate bocancii din picioare. Fes / cagulă.Ochelari de soare / ochelari de schi–
necesari mai ales când lumina soarelui se combină cu reflexia zăpezii.Piolet de tură /bețede tură–
care ajută la mers. Mănuși.
B.Îmbrăcăminte de vară:
Bocanci–de preferat bocanci de vară, mai ușori și mai mobili.Parazăpezi–folosite, în acest
caz, pentru protejarea picioarelor împotriva vegetației abundente, a urzicilor, spinilor și a
noroiului. Există și varianta mai scurtă, de semi-parazăpezi care se încheie imediat deasupra
bocancului pentru a-l proteja de noroi. Ciorapi–subțiri de bumbac. Tricou mânecă lungă. Tricou
mânecă scurtă. Pantaloniscurți.
Pantaloni lungi. Bluză impermeabilă. Suprapantaloni.Fes / şapcă /bandană / pălărie. Mănuşi
subţiri–uneori sunt utile la traversarea unor pasaje în care este nevoie de folosirea mâinilor.
Sandale–utilizate în locurile de cazare sau de campare. Beţe de tură–sau mai cunoscute drept
bețe de trekking–asemănătoare bețelor de schi, dar telescopice pentru a putea fi strânse și atașate
de rucsac. Sunt de mare ajutor pentru eficientizarea mersului și pentru păstrarea echilibrului la
coborâre.
C.Pentru cabană
Odată ajunși la cabană, echipamentul folosit și transpirat din timpul turei va fi înlocuit
cu haine lejere: Trening.Pantofi sport.Vestă.Tricou gros.Tricou subțire.
D.Trusă medicală
Aceasta va fi adaptată pentru fiecare participant în funcție de problemele de sănătate
personale. Totuși, ca o orientare general ,aceasta poate cuprinde: Analgezice. Paracetamol.
Paracetamol sinus (Nurofen răceală).Algocalmin (Nurofen +).Aspirină.Omez (Omeran)–dureri
stomacale. Probleme digestie. Balonări–Triferment. Diaree uşoară–ercefuril .Diaree severă–
imodium. Antibiotice .Pentru intoxicații. Dezinfectant–BETADINĂ. Pentru arsuri–
BIOXITERACOR.
Comprese sterile.Fașă tifon.Fașă elastică.Plasturi cu rivanol.Rolă leucoplast.
E.Igiena personală:
Șervețele umede.Șervețele uscate.Săpun, prosop, pastă dedinți,periuță…etc.
F.În orice anotimp:
Lanternă / frontală.Briceag.Ochelari de soare.Chibrituri /
brichetă.Cordelină.Bucle.Carabiniere.Sticlă pentru apă Cremă de față (cu cât mai puțină apă în
compoziție).Fluier. Ace de siguranță. Aparat foto.Rucsac.Saci menaj.Telefon.Hartă.Busolă.
G.De preferat fără
Blue jeans–aceștia sunt rigizi și pot incomoda mersul și, în plus, dacă se udă din cauza
ploii devin foarte grei și se usucă foarte greu. Haine de camuflaj–sunt nerecomandate deoarece,
în caz de accident montan, persoanele aflate în dificultate și îmbrăcate cu astfel de haine devin
greu de identificat de către salvatori. Din acest motiv, majoritatea firmelor care produc
echipament montan produc haine în culori vii–roșu, galben, portocaliu
Iarna, este de preferat echipamentul închis la culoare care să contrasteze cu albul zăpezii. Alcool
pe traseu–alcoolul deși poate crea senzația falsă de plus de energie, de fapt duce la oboseală
accentuate și la pierderea concentrării. Parfum–acesta poate conduce la iritarea animalelor
sălbatice.

Informațiiși sfaturi aplicabileîn turismul montan

De-a lungul timpului, montaniarzii experimentați, cei care au avut parte de evenimente mai mult
sau mai puțin dorite în incursiunile lor în spațiul montan,au transmis sfaturi și informații
turiștilor aflați la începutul carierei. Cu timpul acestea s-au transformat în coduri de conduit și
legi morale care, ulterior, au fost grupate, scrise și publicate și intrate în mentalul colectiv al
turiștilor. Din acest motiv,legile muntelui, legile cabanei, apar sub diverse forme dar, în esență,
îndrumă turiștii în aceeași direcție.

A.Legile muntelui
1. Să nu călătorești niciodată pe munte de unul singur.
2.Întotdeauna pe munte se pleacă numai cu echipament corespunzător,specific montan.
3. Este contraindicat să vă avântați pe trasee necunoscute.
4. Turismul de munte este incompatibil cu consumul de băuturi alcoolice.
5. La munte trebuie să știi ce, cât, cum și când să mănânci.
6. Deviza iubitorilor de munte este: Toți pentru unul și unul pentru toți!
7.Când întâlnești turiști pe munte salută-i.
8. Pe munte nu se vorbește mult, nu se țipă, nu se face zgomot.
9. Cine iubește muntele trebuie să îl ocrotească.
10. Nu deteriorați indicatoarele cu marcajele turistice sau alte semne de orientare.
11. Refugiile alpine sau cabanele înseamnă un loc sfânt pe munte.
12.Când ajungeți la o cabana anunțați de unde veniți și unde vreți să ajungeți ,informați-vă
asupra traseului pe care vreți să îl urmați.
13.Regulamentul de ordine interioară al fiecărei cabane trebuie respectat cu strictețe.
14.Circulați numai pe trasee marcate.
15. Iarna aveți grijă la pericolele pe care le reprezintă avalanșele și mergeți cu atenție
16.Începătorii întra-ale drumeției la munte trebuie să facă o lungă ucenicie pe lângă cei ce au o
experiență bogată în ascensiunile muntelui.
17.Când un cabanier, un grup de turiști sau o echipă de salvamont cere sprijin pentru a da
ajutor unor oameni aflați în primejdie, sau pentru a preveni un pericol, oricine trebuie să
răspundă chemării.
18.Este obligatoriu pentru orice turist, ghid sau conducător de grup să urmeze cu strictețe
sfaturile și indicațiile salvamontiștilor.
19. Codul de semnalizare în caz de pericol trebuie știut și însușit de toți turiștii montani.De
asemenea, în afară de numărul unic de urgență 112, toți turiștii montani trebuie să cunoască
numărul de telefon al Salvamontului.

B.Regulile cabanei
1.Cabana este casa de pe munte a turistului,adăpost şi popas pentru odihnă şi hrană, pentru
reconfortarea fizică şi psihică la finele unui traseu obositor–sau punctul de plecare spre noi cărări
şi creste. Ea este postul de prim ajutor în caz de accidentări.
2.Cabana face parte integrantă din peisajul montan şi este locul tău de vis are şi recreere.
Cinstește-o şi ocroteşte-o ca pe propria ta casă!
3.Cabana are obligaţia să primească, la orice oră, pe turistul sau grupurile de turişti, amatori de
drumeţie nu şi de chefuri.
4.La sosire prezintă-te cabanierului şi înscrieţi datele personale şi traseul pe care vei drumeţi ca
să fii găsit uşor şi ajutat la nevoie.
5.La munte băuturile obișnuite turistului sunt ceaiurile și răcoritoarele. Acolo unde sunt permise
băuturile alcoolice, consumul lor trebuie limitat serios.
10. Ascultă cuvântul cabanierului pentru că este cuvânt de ordine. El este şi gazdă, dar și
răspunzător în cabana sa cu asigurarea ordinii şi respectarea regulilor de funcționare a cabanei.
11. Dacă ai respectat întocmai aceste reguli,iți poți acorda singur cinstea de a te numi om
civilizat şi turist adevărat, dovedind respect şi dragoste pentru semeni şi natură.
12. Nu uita că marea frumusețe a munților noștri și bucuria de drumeții pe cărările lor, nu pot
căpăta întregul farmec şi strălucire decât prin tine,călătorule ,prin frumusețea exemplului tău,
ca o dovadă grăitoare de adevăr.
C.Codul de semnalizareîn munteîn caz de pericol
Una dintre legile muntelui cere ca tot omul care urcă spre înălțimi să cunoască la
perfecție codul de semnalizare cu ajutorul căruia se da alarma pe munte în caz de
pericol. Trebuie știut că la munte alarma înseamnă, totodată,şi chemare în ajutor.Codul constă
în lansarea în spațiu a șase semnale pe minut, la intervale egale între ele,adică un semnal la
10 secunde. Semnalele lansate pot fi:luminoase, vizuale sau acustice. Noaptea–cu ajutorul
lanternei, al unui felinar sau a oricărei surse luminoase, se poate da semnalul de alarmă. Ziua–
semnalele luminoase pot fi lansate cu o oglindă care să reflecte razele soarelui, cu petarde
sau alte mijloace fumigene ori luminoase
Semnalele vizuale–în afară de unele semnale luminoase care şi ele se văd –se pot executa
prin fluturarea unei eșarfe sau alt obiect vestimentar, ori prin ridicarea asupra capului, sau pe o
înălțime,într-un băț, a oricărui obiect ori chiar prin ridicare cât mai sus a unui braţ. Semnalele
acustice –se pot lansa prin strigăte, fluierături sau prin lovirea unui obiect metalic. De reținut:
cele şase semnale, de orice natură ar fi, se lansează fiecare la zece secunde, timp de un
minut;între grupuri de şase semnale se face o pauză de un minut. Când cineva zăreşte sau aude
semnalele prin care se solicit ajutor este obligat să răspundă imediat celui care le-a lansat.
Confirmarea că semnalul de alarmă a fost recepţionat se face prin emiterea a trei semnale
pe minut–luminoase, vizuale sau acustice–fiecare lansate la douăzeci de secunde unul dealtul.
Cel care a recepţionat semnalul de chemare în ajutor, este obligat–după ce a răspuns cu ajutorul
codului celui care le-a lansat–să alerteze cea mai apropiată cabană, staţie meteo, Salvamont sau
orice altă unitate care ar putea transmite alarma mai departe .Important: cel care cere ajutor
trebuie să continue să dea semnale până cei care îi vin în ajutor ajung la el;în acest fel
accidentatul poate fi reperat mai uşor de salvatori.

D.Alte sfaturi practice

Nu folosiţi medicamente, alte substanţe chimice, cafeaua, alcoolul pentru a atenua oboseala.
Programaţi-vă timpul de mers cu rigurozitate, relaxat şi etape dese pentru odihnă. La popasuri nu
beţi apă multă, nu staţi jos,faceţi masaje uşoare pe muşchii încercaţi de febrăşi executaţi lungi
exerciţii de inspiraţie–expiraţie, pentru o bună oxigenare a plămânilor. Nu mergeţi iarna în
bocanci care iau apă sau în ciorapi din fibre sintetice,pericolul de degerături este mult mai mare.
Căptuşiţi bidoanele de apă cu ţesături matlasate sau pâslă şi udaţi-o des;astfel apa din bidon
se menţine rece.Nu plecaţi la drum cu fermoare defecte, nasturi lipsă, sau echipament descusut;
pe lângă aspectul necivilizat acestea ne pot aduce mici necazuri.Nu dormiţi niciodată îmbrăcat în
hainele în care aţi mersşi care,în timpul nopţii, trebuie să se usuce, să se aerisească: luaţi-vă
mereu lucruri în care să dormiţi atât la cabana cât şi în cort. Când faceţi popas pe traseu,
căutaţi un loc ferit de curenţi, însorit; şi dacă popasul este mai lung schimbaţi-vă hainele ude
De la un popas la altul, dacă vremea ne permite hainele se pot usca ţinându-le prinse pe rucsac,în
bătaia vântului. Fiecare trebuie să-şi poarte rucsacul, nu vă încărcaţi cu două rucsacuri,
aceasta duce la oboseală excesivă şi chiar la accidentare. Alegeţi-vă numai trasee pe care
le cunoaşteţi bine, sau mergeţi lângă cineva mai experimentat. Mergeţi numai pe poteca marcată,
scurtăturile aduc eforturi în plus iar pericolul de rătăcire este mai mare.Tot grupul trebuie să-şi
potrivească mersul după viteza cu care merge cel mai puţin antrenat pe munte. Întotdeauna
plecați pe un traseu cât mai de dimineață, când vremea e mai prielnică în orice anotimp al anului.
Informați-vă întotdeauna, cu lux de amănunte, asupra datelor traseului pe care porniți, marcaje şi
alte semne de orientare, pentru a evita o posibilă rătăcire.Nu vă programați etape lungi de
mers, care să vă depăşească puterile şi să vă suprasolicite rezistenţa; faceţi mersul pe munte în
etape scurte, de la cabana la cabană. Cortul nu se întinde în zonele de grohotiş ,în gropi, la
margini de prăpăstii; alegeţi un loc uşor înclinat, gândiţi-vă ca peste noapte poate începe o ploaie
torenţială. Mergeţi încet pe poteci,în ritm regulat, nu fugiţi, nu săriţi; mulţi s-au prăbuşit din
traseu zburdând. Respectaţi pe toţi cei din jur, curăţenia muntelui şi locul unde campaţi. Nu
folosiţi refugiile alpine în loc de cabane; poposiţi aici doar în cazuri extreme; rezervaţi locşi celor
care vin peste noapte. Nu faceți baie imediat ce sosiți la cabană sau în timpul mersului în apa
recea râurilor sau lacurilor–unii au făcut stop cardiac în astfel de situații. În corturi, refugii
nu aprindeți spirtiere, lămpi de gaz –vă puteți asfixia în somn. Fiţi disciplinaţi în grupul cu care
drumeţiţi, nu vă părăsiţi grupul, ascultaţi de ghid, conducătorul grupului sau de turiştii cu cea mai
mare experienţă. Când plecaţi dintr-un loc de campare, după o noapte, stingeţi bine
focul,strângeţi gunoaiele şi transportaţi-le până la primul loc de
depozitare. Învăţaţi să fotografiaţi cât mai bine, pentru a putea lua locurile care v-au impresionat,
acasă cu voi; notaţi-vă impresiile şi semnele de orientare, acestea vă pot ajuta mai târziu în
următoarele drumeţii, sau pot fi indicaţii preţioase pentru alţi turişti.
Nu ezitați a renunța la o excursie pe un traseu necunoscut, prea dură, prealungă, pe o vreme
nefavorabilă sau când considerați că aceasta este peste cunoștințele voastre sau peste pregătirea
fizică și psihică. Nu plecați niciodată pe munte bolnav sau după o convalescență. Nu fumați în
timpul marșului pe munte, în corturi, în cabane, refugii sau săli de mese; respectați-i pe cei de
lângă voi, gândindu-vă că nu oricine are această plăcere.