Dionisie Marian Turcu

MANAGEMENTUL ANTRENAMENTULUI SPORTIV

CAPITOLUL VIII

CONDUCEREA ŞI CONTROLUL ÎN
STRUCTURILE
ANTRENAMENTULUI SPORTIV

Orice activitate şi echipă trebuie conduse.

Felul în care acest lucru este realizat, depinde de
calităţile şi de trăsăturile liderilor. În general o
persoană căreia i s-a acordat autoritatea de lider nu
poate să-şi exercite această autoritate dacă nu-i este
recunoscută. Prin urmare, un lider trebuie să fie
recunoscut de echipa sa.

8.1. TRĂSĂTURILE LEADERILOR

Inteligenţa peste medie. În general este unanim

recunoscut că inteligenţa liderului trebuie să fie
peste medie sau peste cea a subordonaţilor. De
menţionat că un grad foarte ridicat sau foarte
scăzut al inteligenţei au deopotrivă efecte
negative asupra echipei, în primul caz liderul nu
se poate coborî las nivelul angajaţilor, în al

70
Dionisie Marian Turcu

MANAGEMENTUL ANTRENAMENTULUI SPORTIV

doilea caz, liderul este dispreţuit de
subordonaţi.
Iniţiativa. Inteligenţa fără iniţiativă nu este
eficientă. Altfel spus, capacitatea de acţiune
este una din trăsăturile de mare importanţă. Un
lider trebuie să ştie când să acţioneze, ce are de
făcut şi mai ales, cum trebuie să acţioneze
pentru ca rezultatele să fie cele aşteptate.
Încrederea în sine. Reprezintă un punct forte în
trăsăturile care caracterizează profilul unui
lider. Este nevoie de încredere în sine pentru
susţinerea punctelor de vedere atât în faţa
subordonaţilor, cât şi în faţa superiorului
ierarhic. Această calitate se manifestă şi în
cazul luării deciziilor rapide atunci când nu mai
este timp de colaborare cu colegii sau de
aprobare a şefului. De asemenea, pe baza
acestei calităţi, un manager poate identifica şi
rezolva o situaţie, înainte ca aceasta să se
transforme în criză.
Vederea din elicopter. Exprimată metaforic
această trăsătură se referă la faptul că un lider
trebuie să aibă o vedere globală asupra unei
probleme, a unei situaţii, precum şi a
consecinţelor pe termen imediat, mediu sau
lung a unei decizii.

71
Dionisie Marian Turcu

MANAGEMENTUL ANTRENAMENTULUI SPORTIV

La toate trăsăturile menţionate pot fi
adăugate: integritatea, curajul, imaginaţia,
hotărârea, energia, etc.
În afara trăsăturilor carte concură la
realizarea profilului unui manager de succes se adaugă
următorii factori:
Abilitatea de a lucra cu oamenii;
Asumarea responsabilităţii;
Orientarea spre scop;
Experienţa în conducerea grupurilor:
Experienţa în funcţii manageriale.

8.2. CONDUCEREA ȘI CONTROLUL ÎN

STRUCTURILE SPORTULUI

Controlul reprezintă una dintre funcţiile

esenţiale ale managementului. Prin control se măsoară
performanţele firmei în ansamblul ei, ale diferitelor
departamente care alcătuiesc organizarea, precum şi al
oamenilor.
Cele patru faze al controlului sunt:
 Măsurarea realizărilor
 Compararea realizărilor cu obiectivele iniţiale
 Dacă au existat abateri, identificarea lor,
precum şi a cauzelor care le-au generat;
 Efectuarea corecturilor şi aplicarea
recompenselor/sancţiunilor.
72
Dionisie Marian Turcu

MANAGEMENTUL ANTRENAMENTULUI SPORTIV

Funcţia de control trebuie să fie îndeplinită
continuu, astfel încât activitatea oamenilor să fie
eficientă, iar rezultatele să corespundă obiectivelor şi
standardelor pieţei.
Controlul trebuie să fie preventiv, să
preîntâmpine eventualele disfuncţionalităţi. În
economia de piaţă este mult mai important controlul
preventiv care reduce pierderile care ar interveni în
lipsa acestuia, decât cel corectiv.
Controlul trebuie să fie activ, flexibil şi
adaptiv. El va fi concretizat în decizii şi acţiuni de
conducere eficace. Pentru ca eficienţa controlului să
fie maximă, obiectivele stabilite trebuie să fie:
• Specifice,
• Măsurabile,
• Adecvate temporal,
• Relevante
• Tangibile
De asemenea, trebuie stabilite standarde de
performanţă, trebuie stabilite limite de timp pentru
îndeplinirea unor sarcini. Trebuie specificat că
ajungerea la un rezultat nu trebuie să reprezinte un
scop în sine, ci calitatea rezultatului la care s-a ajuns,
precum şi timpul în care s-a ajuns la rezultatul
respectiv ca şi resursele cheltuite (materiale şi
umane).
Una din modalităţile de realizare a
controlului se bazează pe feed-back-ul din partea
73
Dionisie Marian Turcu

MANAGEMENTUL ANTRENAMENTULUI SPORTIV

angajaţilor, pe rapoarte despre activitatea
departamentelor.
Autoevaluarea, autoanaliza şi
autocontrolul sunt de asemenea instrumente ale
controlului, ele reprezintă măsura şi măsurarea
dezvoltării proprii.
Pentru crearea unui mediu de lucru eficient
este necesară autoanaliza.
Autocontrolul permite analiza folosirii
timpului. Liderul notează timp de o săptămână fiecare
activitate pe care a făcut-o şi cât timp a durat aceasta
(diagrama de timp).
În conducerea şi organizarea ştiinţifică a
procesului de perfecţionare sportivă este necesar să
stabilim:
a. obiectivul şi sarcinile de instruire;
b. resursele – condiţiile
c. conţinutul procesului, mijloacele şi metodele
d. căile de optimizare cele mai eficace.
Principalele cerinţe ale antrenamentului
sportiv sunt:
1. Continuitate
2. Dinamica efortului
3. Volumul
4. Intensitatea
5. Specializarea
6. Interdependenţa factorilor antrenamentului
7. Capacitatea de efort, pregătirea fizică
74
Dionisie Marian Turcu

MANAGEMENTUL ANTRENAMENTULUI SPORTIV

8. Educaţia, pregătirea psihologică
9. Individualizarea
În afara acestor cerinţe de bază s-au mai
conturat următoarele reguli:

Asigurarea echilibrului între
antrenamente, concursuri de verificare şi
concursuri oficiale

Tratarea unitară a celor trei mari aspecte
ale procesului de pregătire sportivă:
perfecţionarea tehnico-tactică, educaţia,
mărirea capacităţii funcţionale.

Folosirea în pregătire a cinci grupe de
exerciţii: procedeele specifice tehnicii şi
tacticii sportului respectiv, exerciţii de
dezvoltare şi pregătire fizică generală,
exerciţii de pregătire fizică specială, alte
ramuri de sport, exerciţii şi mijloace
pentru restabilire, refacere.

Respectarea regulilor de igienă şi regim
sportiv: alimentaţia, odihna, factorii
naturali (soarele, aerul, apa), regimul
diurn

Cultivarea motivaţiei stimulentelor
psihologice

Depistarea şi cultivarea talentelor

În alegerea exerciţiilor şi dozarea lor să
se aibă în vedere că organismul se
adaptează la excitanţii externi, dar că în
75
Dionisie Marian Turcu

MANAGEMENTUL ANTRENAMENTULUI SPORTIV

special cei optimi ca intensitate şi volum
înfăptuiesc adaptarea necesară, de
asemenea, în problema adaptării este
necesar să se respecte regula
supracompensaţiei şi cerinţele efortului
aerob şi anaerob.

În fiecare etapă de pregătire există un
factor limitativ al performanţei care
trebuie depistat şi rezolvat, în multe
cazuri la sportivii de mare performanţă
acest factor trebuie căutat în domeniul
capacităţii de efort, a pregătirii fizice
adaptate cerinţelor competiţionale actuale

Modelarea organismului pentru efortul
cerut, solicitarea specifică, repetarea
numai a procedeelor tehnice nu duce la
adaptarea vizată, la creşterea
corespunzătoare a calităţilor fizice

Folosirea eforturilor aerobe după
antrenamentele sau concursurile cu
eforturi anaerobe, ca mijloace fiziologice
de refacere

Stabilirea în fiecare ramură sportivă a
unor mijloace, exerciţii şi metode de
maximă eficacitate în perfecţionarea
tehnico-tactică şi creşterea capacităţii de
efort.

76
Dionisie Marian Turcu

MANAGEMENTUL ANTRENAMENTULUI SPORTIV

Ca o concluzie trebuie să menţionăm faptul
că activitatea de control trebuie făcută cu maximă
răspundere, aceasta fiind apanajul liderului şi că
de felul în care aceasta este realizată depinde însuşi
bunul mers al organizaţiei23.

23
Cristea Ioana – Management sportiv, Editura Ex,Ponto, Constanţa, 2000,
p. 50-56
77