Modul Curs CCD Evaluare Cadre Didactice

Ministerul Educației Naționale
Casa Corpului Didactic

„Grigore Tabacaru” Bacău
MODULUL I:
EVALUAREA EDUCAȚIONALĂ
ÎN CONTEXT ȘCOLAR ȘI
PROFESIONAL DIDACTIC
1. Evaluarea în educație, abordări tradiționale și contemporane
1.1. Dinamica definițiilor. Convergențe și specificități ale definițiilor.

Perspectiva evaluării cadrelor didactice
Definiția clasică : evaluare = „proces menit să măsoare şi să aprecieze valoarea
rezultatelor sistemului (și procesului) de educaţie sau a unei părţi a acestuia,
eficacitatea resurselor, a condiţiilor şi operaţiilor folosite în desfăşurarea activităţii, în
vederea luării deciziilor privind ameliorarea activităţii în etapele următoare”.
Actul evaluativ
- are caracter procesual
- este realizat în etape
- mecanismele specifice vizează:
a) măsurarea
b) aprecierea
c) decizia
a) Măsurarea „constă în operaţia de cuantificare a rezultatelor şcolare, respectiv

de atribuire a unor simboluri exacte (cifre, litere, expresii) unor componente
achiziţionale, prin excelenţă calitativ”
b) Aprecierea
• presupune „emiterea unei judecăţi de valoare asupra fenomenului evaluat, pe
baza datelor obţinute prin măsurare, acordându-se semnificaţie acestora prin
raportarea la un termen de referinţă, la un sistem de valori sau criterii” (Lazăr,
2015, p. 6).
• Reprezintă procesul de judecare a valorii rezultatelor măsurării.
eficacitate
• Concepte utilizate: eficiență
progres
c) Decizia
- exprimă scopul evaluării
- implică evaluatorul în rolul de factor decizional:
stabilirea obiectului evaluării (ce se

doreşte a fi evaluat) în concordanţă adoptarea de măsuri amelioratorii
cu obiectivele deciziilor care pentru etapele următoare ale
urmează să fie adoptate procesului de învăţământ”.
Evaluarea cadrelor didactice (în contexte profesionale sau de inspecție școlară

Ce evaluăm?
1. Cantitatea realizărilor în activitatea instructiv-educativă realizată prin
aplicarea unor tehnici/probe pentru: a cunoaşte efectele acestei activități
a obţine date în perspectiva unui scop
determinat, pe care le măsurăm
2. Calitatea - cunoștințelor transmise
- valoarea judecăților emise
- competențelor formate
- metodelor de evaluare
Definițiile PPO - (Pedagogiei prin obiective)

interpretau evaluarea în raport de obiectivele
educaţionale
Evaluare = congruenţa cu obiectivele
educaționale
Definiţiile „vechi” puneau semnul Definiţiile „noi”, concep evaluarea ca

egalității între evaluare şi măsurare a apreciere, ca emitere de judecăţi de
rezultatelor elevilor valoare despre ceea ce a învățat și cum
Evaluare = Măsurare a învăţat elevul, pe baza unor criterii
precise, bine stabilite anterior
E=M
(Evaluare = emitere de judecăţi de
valoare)
Structura tridimensională a evaluării didactice (Daniel L. Stufflebeam):

1. evaluare = măsurare,
2. evaluare = congruență
3. evaluare = judecare
1. Evaluare = măsurare
- așază evaluarea pe terenul metriei didactice
- măsura și măsurarea introduc două operații utile în evaluare: rigoarea necesară
expresia cantitativă
- a măsura = a atribui numere unor obiecte potrivit unor reguli sau proceduri
- măsurarea pedagogică - aspiră la metria din domeniul știintelor exacte
2. Evaluare = congruență
Congruența = nivelul de concordanță, de suprapunere între evenimente
simultane sau succesive
3. Evaluarea = judecare
- implică producerea unei judecăți de valoare cu privire la conduita sau
performanțele celui evaluat
- În absența unor măsurători obiective, judecata de valoare poate rămâne la
stadiul de simplă părere sau impresie.
Aplicație practică 1 : Fise de aplicatie - teorie\Fisa 1.docx
Aplicație practică 2: Fise de aplicatie - teorie\Fisa 2.docx
1.2. Evaluarea competențelor profesionale ale cadrelor didactice
• Ce evaluăm? Randamentul școlar?

• Ce ar trebui să evaluăm la un cadru didactic? Randamentul său didactic/
pedagogic?
Conform Comisiei de Standarde pentru Competenţele Evaluative ale

Cadrelor Didactice din SUA, există „un număr de şapte competenţe/
standarde pe care trebuie să le aibă cadrele didactice” (Hanna Dettner )
Cadrele didactice trebuie să fie abilitate:

∙ în alegerea adecvată a metodelor de evaluare.
∙ în elaborarea metodelor, probelor de evaluare.
∙ în administrarea şi interpretarea rezultatelor evaluării obţinute prin instrumentele dezvoltării de profil sau
utilizând teste elaborate extern.
∙ în utilizarea rezultatelor evaluării, valorificându-le în adoptarea de decizii privind elevii, dezvoltarea
curriculumului, planificarea instruirii şi dezvoltarea instituţională a şcolii.
∙ în dezvoltarea şi aplicarea procedeelor de notare a elevilor.
∙ în comunicarea rezultatelor evaluării, având în vedere diferite categorii de audienţă: elevi, părinţi,
administraţie, comunitate.
∙ să recunoască, să evite implicaţiile non-etice, ilegale, efectele distorsionate ale unor proceduri de evaluare
• Competențele 1-6 - gravitează în jurul construcţiei,

selecţiei, utilizării şi evaluării rezultatelor instrumentelor de
evaluare.
• Competența 7 - indică mai mult obligativitatea respectării
unui cod deontologic, etic în evaluare
Pentru programele de educație și formare, momentele când se

realizează principalele categorii de evaluări sunt:
- la început evaluarea iniţială,
- pe parcursul procesului de învăţământ evaluarea formativă (pe
parcurs, continuă)
- la sfârşitul procesului de învăţământ evaluarea sumativă (finală,
cumulativă)
Când și cum realizăm evaluarea inițială a cadrului didactic?

- este indicată în perioada de probă de debut a cadrului didactic
(debutul în cariera didactică), când acesta este îndrumat și monitorizat
de profesorul mentor (conform Legii educației 1/2011), în vederea
pregătirii lui pentru examenul de titularizare sau de definitivat, folosind
diferite metode.
▪ în viziunea lui G.Nunziati, evaluarea este „un instrument de formare de care elevul va
dispune pentru a urmări obiectivele personale și pentru a-și construi propriul parcurs de
învățare” (Diaconu, 2015, p. 178),
- pentru cadrul didactic - evaluarea formativă îl determină pe profesor, ajutat de
mentorul său,
• să-și îmbunătățească planificarea activităților desfășurate pe parcursul
demersului său didactic,
• să-și autogestioneze eventualele erori, inadvertențe, timpul didactic,
• să-și definească corect obiectivele în vederea formării competențelor elevilor și
în dezvoltarea propriilor sale competențe specifice activității didactice.
Aplicație practică 4: Fise de aplicatie - teorie\Fișa 4.docx
Invățământul românesc:
nu reușește să realizeze selecția corectă și obiectivă pentru
tributar unor norme vechi, mentalității
un parcurs educațional optim în cazul fiecărui elev
dascălilor și familiilor elevilor
nu acumulează informații obiective despre modul în care
amestecă informațiile evaluării formative
se derulează procesul de învățământ
cu cele ale evaluării sumative
Din păcate, aceleași aspecte le constatăm și la evaluarea cadrului didactic. Mediile

obținute de acestea la concursuri și la examene nu le certifică unora competențele
necesare pentru a derula un proces didactic eficient.
Evaluarea sumativă a cadrului didactic se face prin:

- concursuri de titularizare
- examene de obținere a gradelor didactice
- evaluarea activității la sfârșitul unui an școlar
- evaluarea la sfârșitul unui curs de formare (are special o funcție certificativă,
prin care ar trebui să se confirme dacă respectivul cadru didactic are
competențele necesare transmiterii elevilor noțiuni, conținuturi, prin care să le
formeze abilitățile necesare înțelegerii și aplicării cunoștințelor transmise,
emiterii unor judecăți de valoare și de integrare în societate)
Funcții specifice evaluării (Potolea, Manolescu)

- predicţie, de prognosticare şi orientare a activităţii didactice de predare şi de învăţare
- selectivă/ de competiţie, care asigură ierarhizarea şi clasificarea elevilor
- feed-back (de reglaj şi autoreglaj); analiza rezultatelor obţinute permite reglarea şi autoreglarea
procesului didactic, din partea ambilor actori
- social-economică: evidenţiază eficienţa învăţământului, în funcţie de calitatea şi valoarea
„produsului” şcolii
- educativă, menită să conştientizeze şi să motiveze, să stimuleze interesul pentru studiu, pentru
perfecţionare şi obţinerea unor performanţe cât mai înalte
- socială, prin care se informează colectivitatea, familia asupra rezultatelor obţinute de elevi şi
studenţi. Aplicație practică 5: Fise de aplicatie - teorie\Fișa 5.docx
2. Evoluția semantică a conceptului

de evaluare în educație
Sorin Cristea definește docimologia ca fiind „ştiinţa evaluării, care
are ca obiect de studiu procesul de elaborare şi de aplicare a probelor
de evaluare necesare pentru notarea şi examinarea cât mai obiectivă a
celor implicaţi (elevi, studenţi, profesori) în această activitate proiectată
la nivelul sistemului şi al procesului de învăţământ”.
Clasificare teoriilor asupra evaluării (criteriul istoric) apud Cucoș

• perioada testelor - de la sfârşitul secolului al XIX-lea până la 1930 (se insistă asupra
rolului testelor pentru o evaluare obiectivă, pe baza unor standarde stabilite)
• perioada măsurătorilor - în perioada anilor 1930-1950 (continuă perfecţionarea testelor,
dar pune sub semnul întrebării valoarea acestora, prezentând şi dezavantajele lor: limitarea
evaluării calității cunoștințelor și a unor trăsături ale personalității, cum ar fi aptitudinile,
atitudinile)
• perioada docimologică - începând cu 1950 (legată de activitatea lui H. Pieron,
caracterizată prin încercarea de a descoperi elevul ca totalitate, ca personalitate şi a
evaluării ca sistem)
2.1. Taxonomii și modele în evaluare

În evaluare interesează:
- randamentul, adică raportul între obiectivele educaţionale anticipate şi
rezultatele obţinute
- nivelul de pregătire teoretică şi practică a educabililor
- competențele formate, raportate la conţinuturile elaborate, la planurile de
învăţământ şi la programe analitice.
Concepte utilizate pentru stabilirea scopurilor acțiunilor evaluative:
a) eficacitatea b) eficiența c)progresul
Concepții care au marcat evoluția docimologiei,

referitoare la evaluare:
1. evaluarea „comparativă”,
2. evaluarea „prin obiective” sau evaluarea „criterială”,
3. evaluarea informaţională, corectivă, formative.
4. evaluarea „conștientizată”, metacognitivă, formatoare.
Modele evaluative în educație
1. Modelul celor trei axe:
• formativă – sumativă,
• criterială – normativă
• calitativă – cantitativă (Rodriguez Dieguez, 1990, p. 147).

„Grigore Tabacaru” Bacău 1.Tipologii ale funcțiilor evaluării
Funcţii ale evaluării apud Potolea:

• de a constata dacă o activitate instructivă s-a derulat ori a avut loc
în condiţii optime, o cunoştinţă a fost încorporată , o deprindere a
fost achiziţionată
• de informare a societăţii, în diferite forme, privind stadiul şi
evoluţia pregătirii populaţiei şcolare
• de diagnosticare a cauzelor care au condus la o slabă pregătire şi
la o eficienţă scăzută a acţiunilor educative
• de prognosticare a nevoilor şi disponibilităţilor viitoare ale elevilor

sau ale instituţiilor de învăţământ
• de decizie asupra poziţiei sau asupra integrării unui elev într-o
ierarhie sau într-o formă ori un nivel al pregătirii sale
• pedagogică, în perspectiva elevului (stimulativă, de întărire a
rezultatelor, formarea de abilităţi, de conştientizare a posibilităţilor,
de orientare şcolară şi profesională) şi în perspectiva profesorului
(pentru a şti ce a făcut şi ce are de realizat în continuare)
• socială, prin care se informează comunitatea și familia asupra

rezultatelor obţinute de elevi;
• feedback (de reglaj şi autoreglaj), prin care se analizează rezultatele
obţinute, cu scopul de reglare şi autoreglare a conduitei ambilor
actori;
• social-economică care evidenţiază eficienţa învăţământului, în
funcţie de calitatea şi valoarea „produsului’’ şcolii”.
Funcțiile evaluării apud D.P. Ausubel, F.G. Robinson

Nr Natura Sfera de operare a funcţiei Instrumentele cele mai frecvent utilizate
crt funcţiei
1 Diagnostică Identificarea nivelului Instrumente de evaluare diagnostică: teste
performanţei, a punctelor tari şi psihologice, de inteligenţă, teste de
slabe, pe domenii ale cunoştinţe sau de randament etc
performanţei
2 Prognostică Estimarea domeniilor sau Teste de aptitudini, de capacităţi sau
zonelor cu performanţe viitoare abilităţi specifice
maxime
Funcțiile evaluării apud D.P Ausubel, F.G. Robinson

Nr. Natura Sfera de operare a funcţiei Instrumentele cele mai frecvent utilizate
crt funcţiei
3 De selecţie Clasificarea candidaţilor în ordinea Ideală este utilizarea de teste standardizate de

descrescătoare a nivelului de
tip normativ. Funcţia este activată şi de către
performanţă atins, într-o situaţie de
examen sau de concurs. anumite componente ale examenelor
naţionale.
4 De certificare Recunoaşterea statutului dobândit de Eliberarea de certificate, diplome, acte
către candidat în urma susţinerii
dovedind dobândirea unor credite etc.
unui examen sau unei evaluări cu
caracter normativ
Nr. Natura funcţiei Sfera de operare a funcţiei Instrumentele cele mai

crt frecvent utilizate
5 De consiliere Orientează decizie elevilor şi a părinţilor, în Discuţiile individuale
funcţie de nivelul performanţelor obţinute, astfel
încât orientarea şcolară şi/sau profesională a
elevilor să fie optimă, în echilibru stimulativ
între dorinţe şi posibilităţi.

Nr. Natura funcţiei Sfera de operare a funcţiei Instrumentele cele mai frecvent
crt utilizate
6 Motivaţională Activează şi stimulează autocunoaşterea, Feed-back structurat din partea
autoaprecierea, valenţele metacognitive în profesorului–evaluator, informal
raport cu obiectivele procesului (oral) sau formal (sub forma
educaţional stabilite de la început sau în rapoartelor comentarii).
funcţie de obiectivele de evaluare
comunicate anterior.

orale
Metode tradiţionale de evaluare: probe de evaluare
scrise
practice
Probe orale pentru cadrele didactice

Avantaje:
de a sta față în față cu cadrul didactic pe care îl evaluează

Evaluatorul
are de a-l observa cunoștințele cadrului didactic
posibilitatea să pună modul cum acesta își argumentează punctele de vedere
Poate să
întrebări
aprecieze cum își susține principiile
suplimentare
cât este de credibil în afirmațiile sale
2. Evaluatorul poate aprecia corect competențele, atitudinele, talentul

pedagogic al cadrului didactic evaluat
Probele scrise pentru cadrele didactice

se susțin la:
• examenele de obținerea gradelor didactice astfel:
- lucrare scrisă (definitivat și gradul II)
- lucrare metodico-științifică (gradul I)
• concursuri pentru titularizare/ ocupare a posturilor didactice din învățământul
preuniversitar.
de diagnoză de predicție
Funcții ale probelor scrise
pedagogice sociale
Probele practice pentru cadrele didactice

- reprezintă evaluarea modului cum acestea își desfășoară ora de curs și cum este
realizat un proiect didactic
- este evaluată prin asistență la oră
În evaluarea unei lecții, trebuie luate în considerații, următoarele criterii:
planificarea lecției
desfășurarea lecției
managementul ore
calitățile personale ale cadrului didactic
Probele practice pentru cadrele didactice

Evaluarea se face prin asistență la oră.
- evaluatorul observă tactul pedagogic al cadrelor didactice, din punct de
vedere psihopedagogic
- din punct de vedere pedagogic - se urmărește modul cum sunt îndeplinite
sarcinile instructiv-educative
- din punct de vedere psihologic, se observă capacitatea cadrului didactic de a
facilita învățarea elevilor le lua în considerație părerile.
le încuraja creativitatea, de a le respecta personalitatea
În planificarea lecției, evaluatorul constată dacă cel evaluat a:

• stabilit clar competențele și obiectivele
• ales conținuturile potrivite pentru a-și atinge obiectivele
• alocat corect timpul pentru fiecare secvență
• ales materialul auxiliar în concordanță cu obiectivele și conținuturile
propuse
• anticipat dificultățile
În urmărirea desfășurării lecției, evaluatorul trebuie să-și stabilească

următorii indicatori/ criterii de apreciere/evaluare:
• calitatea demersului didactic

- anuțarea competenței pe care și-a propus să o dezvolte la elevi în ora
respectivă
- prezentarea și explicarea obiectivelor în vederea însușirii conținuturilor
- adecvarea metodelor la particularitățile intelectuale ale elevilor, pentru
transmiterea și înțelegerea conținuturilor
• realizarea concordanței dintre obiective, metode, conținuturi și activități;

• eficiența materialelor auxiliare folosite;
• diversitatea instrumentelor de evaluare a elevilor;
• capacitatea elevilor de a răspunde la întrebări, de a formula idei și de a le
argumenta, de a discuta diferite subiecte;
• realizarea unui feed-back.
Indicatorii prin care evaluatorul urmărește modul în care cadrul

didactic a realizat managementul orei sunt:
• ritmul și încadrarea în timp
• organizarea clasei
• mobilitatea cadrului didactic
• capacitatea de a menține interesul, atenția elevilor și disciplina
• motivarea pentru învățare, încurajarea elevilor și receptivitatea la
capacitățile, „cerințele/nevoile educaționale” și emoțiile lor diferite
Indicatorii calității personale și profesionale a cadrului didactic:
• calitatea cunoștiințelor de specialitate și stăpânirea metodelor

propuse
• conduita profesorului și raportul cu elevii
• atitudinea în clasă
• vocea (aspectele nonverbale)
• ținuta
2.3. Practica evaluării activității profesionale

a cadrelor didactice
Evaluarea activității profesionale a cadrelor didactice vizează

calitatea corelației funcționale existentă între planul de
învățământ-programele școlare-manualele școlare, formată-dezvoltată
pe fondul capacității fiecărui cadru didactic de operaționalizare a
obiectivelor pedagogice în sensul valorificării la maximum a colectivelor
de elevi.
Activitatea profesională a cadrelor didactice:
obiectul de manifestare a funcției de orientare

metodologică a procesului de învățământ
- reprezintă
valorificarea acțiunii manageriale de
informare-evaluare-comunicare
- este complementară operațiilor de control și îndrumare.

Evaluarea activității didactice înseamnă evaluarea:

-lecției
-activității de laborator
-inspecția pentru concursul de ocupare a unui post didactic
-proba practică din cadrul aceluiași concurs
-inspecția din parcursul metodologic al examenului pentru obținerea definitivării în
învățământ
-inspecțiile de specialitate reglementate prin Regulamentul de inspecție școlară
Evaluarea activității didactice

- implică instituționalizarea unor instrumente bazate pe
interdependența dintre „investigația longitudinală și investigația
transversală” (Cristea, 2000, p. 48).
Instrumente prin care se realizează funcția managerială de
orientare metodologică a activității didactice:
- fișa de observație a activității didactice
- fișa de evaluare globală a activității cadrului didactic.
Fișa de evaluare globală a activității cadrului didactic „prelucrează pedagogic

observațiile acumulate longitudinal, la nivelul unui tip de investigație pedagogică
transversală, evidențiind următoarele caracteristici ale cadrului didactic evaluat:
• capacitatea de a proiecta obiectivele operaționale prin raportare la obiectivele

specifice (ale programei școlare) și la obiectivele generale (ale planului de
învățământ),
• gradul de realizare a conținutului învățării (caracterul științific, caracterul

intradisciplinar, interdisciplinar, transdisciplinar),
• optimizarea raportului dintre informativ-formativ, cultură generală-cultură de

specialitate, capacitatea elevilor de a stăpâni elementele de conținut,
• eficiența metodologiei didactice utilizate (metode, procedee, mijloace

didactice, strategii de predare-învățare-evaluare, forme de organizare,
individualizare, personalizare),
• calitatea activității de evaluare (ca act de măsurare, apreciere, decizie, ca act

de integrare în activitatea didactică: inițială-formativă-sumativă)”
Perfecționarea cadrelor didactice presupune două categorii de

acțiuni, concepute în abordare sistemică:
• acțiuni cu caracter periodic, organizat: definitivare în învățământul
preuniversitar, gradul didactic II, gradul didactic I, cursuri de
management educațional, consfătuiri anuale, consilii ale cadrelor
didactice, simpozioane, stagii de pregătire
• acțiuni de perfecționare cu caracter permanent: studiu individual,
lecții deschise, interasistențe la activități didactice, îndrumări
metodice
Sistemul gradelor didactice

- este stabilit în educația românescă prin Legea Educației (1/2011)
- se evidențiază definitivarea, gradul didactic II și gradul didactic I.
Examenele de promovare constau în:
- inspecții școlare
- portofoliu/probe scrise care evaluează pregătirea de specialitate,
metodică și pedagogică, elemente de psihologie școlară și
psihopedagogie.
Lucrarea metodico-științifică reprezintă, pentru cadrul didactic, posibilitatea de

exprimare a:
- creativității pedagogice
- preocupărilor legate de cercetarea pedagogică, în cadrul acțiunilor de
perfecționare în domeniul specialității și în plan psihopedagogic
Elaborarea unei lucrări metodico-științifice:
- constituie o probă necesară pentru obținerea gradului didactic I în învățământ.
- se realizează „sub îndrumarea unui conducător științific stabilit de instituția cu
competențe în domeniu” (Legea Educației)
- este susținută prezentată „în fața comisiei instituite”, ulterior realizării unor
activități didactice asistate de această comisie.
Proiectarea lucrării metodico-științifice - presupune parcurgerea unei anumite

bibliografiide specialitate și psihopedagogice recomandate pentru argumentarea și
motivarea problemelor supuse cercetării din perspectivă teoretică și aplicativă.
motivarea temei
prezentarea ipotezelor și a strategiei de cercetare pedagogică
argumentarea teoretică
Structura
lucrării -
susținerea experimentală
componente
funcționale concluziile cu valoare metodologică
bibliografia consultată.
Raportul scris încheiat la inspecţia specială

pentru acordarea gradului didactic I
cuprinde constatări referitoare la (conform Formularisticii specifice):

Activitatea didactică:
- Proiectarea activităţilor
• Analiza gândirii lecțiilor
• Legătura dintre subiectul și tipul activității didactice
• Competențele alese și urmărite
• Obiectivele operaționale (cunoștințe, abilități, atitudini, valori)
• Metodele utilizate
• Instrumentele de evaluare
• Elementele bibliografice
- Desfăşurarea activităţilor
• Asigurarea climatului afectiv
• Verificarea temei pentru acasă (tema să fie altfel decât predarea,
operaționalizarea cunoștințelor)
• Anunțarea lecției noi (organizatori cognitivi, organizatori grafici)
• Predarea pe segmente (sarcini didactice aplicative, stăpânirea cunoștințelor
programei, informațiile suplimentare sunt extensii ale cunoștințelor
programei școlare)
• Timpul didactic (rezidual, cât a folosit profesorul, cât au folosit elevii)
- Evaluarea randamentului şcolar (metode şi tehnici de evaluare a

rezultatelor învăţării)
• În ce măsură cunoștințele transmise au fost utilizate pentru

formare
• Învățarea are loc în clasă?
• Obiectivele au vizat și formarea de abilități/deprinderi
• Abilitatea este de format și dezvoltat (folosirea scrierii în
comunicare este abilitate, scrierea este deprindere)
- Nivelul pregătirii elevilor, apreciat pe baza observaţiei directe, a

probelor de control aplicate şi a evaluării longitudinale
• Învățarea este dependentă de operații/ procese mentale

(percepție, gândire, atenție, memorie).
• Ceea ce se învață – conținuturile – cuprind întreaga experiență

umană: cunoștințe, valori, atitudini, abilități, atitudini, sentimente şi
pasiuni, emoţii, comportamente, operaţii şi acţiuni, priceperi şi
deprinderi, convingeri, interese, valori, limbaj etc.
- Tipuri de cunoștințe: factuale, conceptuale, procedurale, metacognitive.
- Cunoaşterea elevilor (strategii de diferenţiere şi individualizare, conţinutul

fişelor psihopedagogice)
• Cunoașterea, consilierea și tratarea diferențiată a elevilor
• Legătura dintre lecție și particularitățile elevilor/ale clasei
• Competenţe psihorelaţionale în raporturile cu elevii, cu părinţii, cu cadrele
didactice şi cu comunitatea locală)
• Tratarea diferențiată/ învățarea diferențiată fără împărțirea clasei
• Dimensiunea psihologică a managementului clasei de elevi
• Solicitările adresate elevilor
- Autoevaluarea (capacitatea de a raporta propriul comportament didactic la

exigenţele unui stil didactic elevat)
• Evaluarea activităților didactice
• Instrumente de evaluare concepute/folosite
• Relația dintre instrumentele de evaluare și obiectivele didactice propuse
• Activitatea educativă în şcoală şi în afara ei
• Activitatea de perfecţionare (metodică şi ştiinţifică)
• Aprecierea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ cu privire la
activitatea didactică şi la conduita în cadrul şcolii şi al comunităţii şcolare
• Concluzii (puncte forte, puncte de îmbunătățit)
Evaluarea trebuie:
- să fie apreciativă și colegială
- să plece de la ceea ce este bun
- să fie o evidențiere a punctelor tari ale activităților, pentru a înţelege, anticipa şi
maximiza potenţialul creativ al celui evaluat
- să fie un transfer de bune practici şi un schimb de experienţă al cărui scop
principal să vizeze analiza, problematizarea şi învăţarea ca procese ale
schimbării.
- să pună accent pe elementele pozitive, pe strategiile de succes de care cel
evaluat dispune Aplicație practică: Fise de aplicatie - teorie\Fisa 8.docx
În termeni pedagogici, competența constituie „un

model integrator al evaluării care valorifică deopotrivă și
încearcă să coreleze cunoștințe, deprinderi, capacități
de aplicare a cunoștințelor, valori și atitudini ale elevului”
(Manolescu, 2010, p. 94).
Regândirea evaluării din această perspectivă înseamnă:

• extinderea evaluării de la verificare şi apreciere a rezultatelor, la evaluarea
procesului, a strategiei de învăţare, evaluarea obiectivelor, a conţinutului,
metodelor, a situaţiei de învăţare a evaluării însăşi
• luarea în considerare, pe lângă achiziţiile cognitive, şi a altor indicatori,
precum: personalitatea, conduita, atitudinile;
• aplicarea în practică a celor învăţate
• diversificarea tehnicilor de evaluare şi adecvarea acestora la situaţiile
concrete (lucrări de sintezã, tehnici de evaluare a achiziţiilor practice, probe de
aptitudini, conduita, valorizare etc.)
Evaluarea cadrelor didactice în contexte profesionale didactice

3.1. „Obiectul evaluării”: de la evaluarea prin obiective, la
evaluarea pe baza competențelor profesionale ale cadrelor
didactice
Demersuri în planul practicii educaţionale:
• Demersuri care reduc competenţa la unităţi măsurabile - competența este
înțeleasă ca sumă a comportamentelor observabile și măsurabile.
• Demersuri care definesc competenţa în „termeni de capacitatea de a realiza
sarcini complexe, multidimensionale şi interdependente - calitatea produsului
final rezultă din calitățile punctuale ale procesului și produsului învățării.
Competența în spațiul educațional – accepțiuni
1. Competența reprezintă „capacitatea unei persoane de a mobiliza

un ansamblu de resurse cognitive, afective, gestuale, relaționale pentru
a realiza o categorie de sarcini sau o categorie de situații-problemă”
(Jaques Baille apud Manolescu, 2005, p. 206).
2. În termeni pedagogici, competența constituie „un
model integrator al evaluării care valorifică deopotrivă și

încearcă să coreleze cunoștințe, deprinderi, capacități
de aplicare a cunoștințelor, valori și atitudini ale elevului”
(Manolescu, 2010, p. 94).
Regândirea evaluării din perspectiva competențelor înseamnă:

•extinderea evaluării de la verificare şi apreciere a rezultatelor, la evaluarea
procesului, a strategiei de învăţare, evaluarea obiectivelor, a conţinutului,
metodelor, a situaţiei de învăţare a evaluării însăşi;
•luarea în considerare, pe lângă achiziţiile cognitive, şi a altor indicatori, precum:
personalitatea, conduita, atitudinile;
•aplicarea în practică a celor învăţate;
•diversificarea tehnicilor de evaluare şi adecvarea acestora la situaţiile concrete
(lucrări de sintezã, tehnici de evaluare a achiziţiilor practice, probe de aptitudini,
conduita, valorizare etc.)
Competențe identificate plecând de la general la particular
- competențele-cheie;
• competențe centrate pe viața cotidiană
• competențe de natură socială, culturală
• competențe de natură instrumentală și metodologică
- competențe școlare – generale și specifice
• competențe transversale
• competențe disciplinare
• competențe de integrare
• competențe esențiale
• competențe specifice
• competențe terminale
• socluri de competențe (Manolescu)
Aplicație practică 9:Fise de aplicatie - teorie\Fisa 9.docx
Tipologia competenţelor celor doi actori în contextul

examenelor și al concursurilor profesionale didactice vizează
două criterii:
• Cadrul didactic evaluator

• Cadrul didactic debutant/ stagiar evaluat
Competențe ale profesorului evaluator:
- metodice - de comunicare
- științifice
- manageriale/ la nivelul
Competențe clasei de elevi
- metacognitive
- de management al
- de consiliere carierei profesionale
Cadrul didactic debutant/stagiar candidat trebuie să posede

competențe generale - disciplinare și transdisciplinare:
• Competențe de cunoaștere și înțelegere
• Competențe de explicare și interpretare
• Competențe aplicative
• Atitudini și valori
• Competenţe psihopedagogice
• Competenţe sociale, exprimate în interacţiunile sociale
• Competenţe manageriale, obiectivate în organizarea şi conducerea clasei de elevi
Aplicație practică10: Fise de aplicatie - teorie\Fisa 10.docx
3.2. Referențial și standard în evaluarea pe baza competențelor cadrelor

didactice
În cadrul procesului de învățământ, pentru a putea măsura și aprecia nivelul de
realizare a competențelor elevilor, cadrele didactice operează cu standardele de
performanță.
Standardele, la nivel conceptual cunosc sensuri diferite în literatura pedagogică,
ca fiind indicatori ai calității, rezultate așteptate ale elevilor, cerințe pentru curriculum.
Standardele sunt definite ca cerințe minimale sau pe diferite niveluri de dificultate.
În evaluarea școlară, cadrul didactic

se raportează la două categorii de standarde:
• standarde de evaluare a modului în care este realizată sarcina de

învățare (criterii de realizare)
• standarde care se fundamentează pe criterii de evaluare a
rezultatelor școlare (criterii de reușită)
Standardele de conținut vizează efectiv conținutul ce va fi

predat și asimilat de către elevi pe parcursul unui an școlar,
subdivizat în unități de conținut/subdiviziuni de conținut/clase
de conținuturi, cu caracter general, până la
particular–operațional
Standardele de performanță
- exprimă nivelurile calitative ale competenței, pe baza unui set de
criterii și indicatori, pentru diferite niveluri de realizare.
- pot fi realizate pentru diferite niveluri calitative de performanțe de
către elevi, în măsura în care învățarea a fost sau nu eficientă.
Criteriul în evaluarea educaţională modernă

- utilizarea criteriilor în evaluare - din ce în ce mai mult un element de obligativitate
- importantă pentru o abordare analitică a oricărei situaţii educaţionale
D. Potolea (2005, p. 90), sintetizând punctele de vedere ale lui D. Boeck și ale lui I. T.
Radu, concluzionează că: „în evaluarea şcolară, criteriul are sensuri diferite pentru
perspectivele diferite din care este abordată activitatea evaluativă:
• în cazul evaluării formative, criteriul este un reper lacare se raportează elevii şi
profesorii pentru a regla procesul de învăţământ;
• în cazul evaluării certificative, criteriul este o normă ce trebuie respectată”.
Pentru învățământul preuniversitar din România, standardele de

performanță sunt organizate pe trei niveluri cărora le corespund
descriptori de performanță cu valoare de referențial.
- Minimal
- Mediu
- Maximal
Nivelul de performanță - operaționalizat cu ajutorul descriptorilor de
performanță
Aprecierea realizării nivelurilor de performanță se face prin calificative:

- Excelent
- Foarte bine
- Bine
- Suficient
- Insuficient
Structura unui referențial în evaluare

• criteriile de referință - punctele de vedere în funcție de care se face
evaluarea
• indicatori - caracteristicile concrete ale competenței
• descriptori de performanță - enunțuri care descriu nivelurile
minimal, mediu și maximal de realizare a unei competențe
Aplicație practică 12:Fise de aplicatie - teorie\Fisa 12.docx
3.3. Contexte și forme de evaluare profesională didactică.

Definitivare în învățământ și formarea continuă prin gradele didactice,
concursul naționale de titularizare și asistențele la clasă ca forme ale
inspecției școlare
„Metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului naţional de

definitivare în învăţământ 2017” (ORDIN nr. 5.087/31.08.2016) se referă la
realizarea unui portofoliu profesional personal de către cadrul didactic debutant,
prezentarea unor activități în cadrul unor inspecții (două) la clasă și susținerea unei
probe scrise cu nota minimă de promovare a examenului 8 (opt).
Structura lucrării scrise - subiectul de specialitate - 60%

- subiectul de metodică - 30%
- din oficiu - 10%
Inspecţiile de specialitate
- se susţin în perioada prevăzută în calendar, în unitatea de învăţământ la care este încadrat
candidatul sau, după caz, într-o altă unitate de învăţământ.
- se efectuează la 4 activităţi didactice
Evluarea activităților:
- prin note de la 1 la 10, în baza fişelor de evaluare a activităţii didactice
- notele care nu pot fi contestate
- notele obţinute la inspecţiile de specialitate și nota finală, calculată ca medie aritmetică a acestora,
se trec în Procesul-verbal pentru inspecţia de specialitate.
Componența portofoliului profesional
1. CV profesional/ EUROPASS
2. Scrisoare de intenție
3. Raport de progres, însoțit de documente
4. Autoevaluarea portofoliului profesional (conform Grilei/ Anexa 4 din Metodologie)
a. Proiectele didactice
b. Planificarea anuală și semestrială
c. Proiectarea unitaților de învățare
d. Testul predictiv
e. Catalogul profesorului/ Caietul cadrului didactic
f. Raportul de progres școlar
g. Documente care să susțină competențele cadrelor didactice :
- competențe de specialitate
- competente profesionale
- competente transversale
Structura programelor pentru susținerea examenului național de definitivare

în învățământ:
• notă de prezentare
• tematica de specialitate
• bibliografie pentru tematica ştiinţifică
• tematica pentru didactica disciplinei
• bibliografia pentru didactică
Pentru gradul didactic II se realizează două inspecții de specialitate

curente și una specială.
- Inspecțiile de specialitate curente vizează constatări și aprecieri în
urma analizei proiectării și desfășurării activităților asistate, evaluarea
randamentului școlar și al nivelului pregătirii elevilor.
- Inspecția specială conține constatări și aprecieri legate de investigația
longitudinală realizată de cadrul didactic evaluator
Pentru gradul didactic I se efectuează două inspecții de specialitate între care se

stabilesc diferențele care oferă progresul profesional al celui/ celei evaluat/e
Se urmărește:
- cunoașterea elevilor
- competențele psihorelaționale ale cadrului didactic evaluat
- capacitatea acestuia de a raporta propriul comportament didactic la un stil didactic
elevat
- activitatea de perfecționare metodică și științifică.
• Inspecția specială
– are valoarea documentului care oferă/ acordă gradul didactic I/echivalarea cu
acesta sau titlul de profesor emerit
- este realizată de comisia ce cuprinde reperezentantul inspectoratului școlar de
care aparține cadrul didactic candidat și de cele două cadre didactice universitare
care au coordonat și prezidat prezentarea lucrării metodico-științifice.
Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursurilor de ocupare a

posturilor didactice/catedrelor care se vacantează pe parcursul anului şcolar
în unităţile de învăţământ preuniversitar de stat
Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor care se vacantează
pe parcursul anului școlar în unitățile de învățământ preuniversitar de stat constau
în:
• probă practică/orală sau inspecție specială la clasă și
• probă scrisă din didactica specialității în profilul postului didactic/catedrei, potrivit
programelor specifice pentru concurs în vigoare.
Metodologia-cadru de mișcare a personalului didactic - Concurs

național de ocupare a posturilor
Structura concursului:
1. probă practică sau inspecţie specială la clasă în profilul postului

didactic solicitat
2. probă scrisă, potrivit programelor specifice pentru concurs.
Inspecţia specială la clasă

- se desfăşoară pe durata unei ore de curs
- se evaluează prin note de la 10 la 1.
- Rezultatele se aduc la cunoştinţă candidaţilor în ziua susţinerii probei
- la această probă nu se admit contestaţii.
Probele practice de profil,pentru posturile care sunt condiţionate
pentru ocupare de proba practică
- se evaluează prin note de la 10 la 1
- rezultatele la aceste probe se aduc la cunoştinţă candidaţilor în ziua
susţinerii probelor
- nu se admit contestaţii
- nota obţinută la proba practică în profilul postului sau la inspecţia
specială la clasă în profilul postului are o pondere de 25% în media
de repartizare.
- Candidaţii care nu obţin la inspecţia specială în profilul postului la clasă sau la

proba practică în profilul postului minimum nota 7 (şapte) nu pot ocupa posturi
didactice/catedre vacante publicate pentru angajare pe perioadă nedeterminată.
- Proba scrisă se susţine pe baza subiectelor elaborate de Centrul Naţional de

Evaluare şi Examinare, în concordanţă cu programele specifice pentru concurs,
în specialitatea postului didactic, și se evaluează prin note de la 10 la 1.
3.4. Inspecția școlară. Scop, obiective, tipuri, etape

Tipuri de inspecție (ORDIN Nr. 5547 din 6 octombrie 2011
1. inspecția școlară generală a unităților de învățămant preuniversitar (activitate

de evaluare generală a performanțelor diferitelor categorii de unități de
învățământ),
2. inspecția tematică (activitate de evaluare sau control a/al unui domeniu/mai
multor domenii particular(e) al/ale activității unităților de învățământ preuniversitar
sau a/al personalului ce deservește aceste instituții, în principal, a/al activității
cadrelor didactice)
3. inspecția de specialitate (activitate de evaluare a competențelor
profesionale/activității profesionale ale/a cadrelor didactice la nivelul
disciplinei/disciplinelor de studiu sau activităților educationale pe care acestea le
susțin; vizează, în mod direct, calitatea activităților didactice în raport cu
beneficiarii primari ai educației)”.
„Grigore Tabacaru” Bacău Sursele de informare consultate
a) documente: strategii și planuri, planificări, proiecte ale unităților de învățare,
instrumente specifice de proiectare și evaluare din portofoliul profesorului, proceduri
specifice de reglare/remediere/dezvoltare a demersului didactic, tipologia auxiliarelor
curriculare originale create de profesori, caietele de notițe ale elevilor, caietele de
teme ale elevilor, evaluări, teste, cataloagele, dovezi ale progresului făcut de elevi
(dosare, caiete), lucrări ale elevilor/proiecte expuse în instituția de educație;
b) discuții cu directorii, șefii de catedră, profesorii, elevii și părinții;
c) observarea lecției;
d) portofoliile educaționale ale elevilor

Modul Curs CCD Evaluare Cadre Didactice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modul Curs CCD Evaluare Cadre Didactice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ministerul Educației Naționale

Casa Corpului Didactic

1. Evaluarea în educație, abordări tradiționale și contemporane

1.1. Dinamica definițiilor. Convergențe și specificități ale definițiilor.

a) Măsurarea „constă în operaţia de cuantificare a rezultatelor şcolare, respectiv

• Concepte utilizate: eficiență

stabilirea obiectului evaluării (ce se

Evaluarea cadrelor didactice (în contexte profesionale sau de inspecție școlară

Definițiile PPO - (Pedagogiei prin obiective)

Definiţiile „vechi” puneau semnul Definiţiile „noi”, concep evaluarea ca

Structura tridimensională a evaluării didactice (Daniel L. Stufflebeam):

1.2. Evaluarea competențelor profesionale ale cadrelor didactice

• Ce evaluăm? Randamentul școlar?

Conform Comisiei de Standarde pentru Competenţele Evaluative ale

Cadrele didactice trebuie să fie abilitate:

• Competențele 1-6 - gravitează în jurul construcţiei,

Pentru programele de educație și formare, momentele când se

Când și cum realizăm evaluarea inițială a cadrului didactic?

Din păcate, aceleași aspecte le constatăm și la evaluarea cadrului didactic. Mediile

Evaluarea sumativă a cadrului didactic se face prin:

Funcții specifice evaluării (Potolea, Manolescu)

2. Evoluția semantică a conceptului

Clasificare teoriilor asupra evaluării (criteriul istoric) apud Cucoș

2.1. Taxonomii și modele în evaluare

Concepții care au marcat evoluția docimologiei,

Modele evaluative în educație

1. Modelul celor trei axe:

• calitativă – cantitativă (Rodriguez Dieguez, 1990, p. 147).

Funcţii ale evaluării apud Potolea:

• de prognosticare a nevoilor şi disponibilităţilor viitoare ale elevilor

• socială, prin care se informează comunitatea și familia asupra

Funcțiile evaluării apud D.P. Ausubel, F.G. Robinson

Funcțiile evaluării apud D.P Ausubel, F.G. Robinson

3 De selecţie Clasificarea candidaţilor în ordinea Ideală este utilizarea de teste standardizate de

Funcțiile evaluării apud D.P. Ausubel, F.G. Robinson

Nr. Natura funcţiei Sfera de operare a funcţiei Instrumentele cele mai

Funcțiile evaluării apud D.P. Ausubel, F.G. Robinson

Aplicație practică 6: Fise de aplicatie - teorie\Fisa 6.docx

Probe orale pentru cadrele didactice

de a sta față în față cu cadrul didactic pe care îl evaluează

2. Evaluatorul poate aprecia corect competențele, atitudinele, talentul

Probele scrise pentru cadrele didactice

Funcții ale probelor scrise

Probele practice pentru cadrele didactice

Probele practice pentru cadrele didactice

În planificarea lecției, evaluatorul constată dacă cel evaluat a:

În urmărirea desfășurării lecției, evaluatorul trebuie să-și stabilească

• calitatea demersului didactic

• realizarea concordanței dintre obiective, metode, conținuturi și activități;

Indicatorii prin care evaluatorul urmărește modul în care cadrul

Indicatorii calității personale și profesionale a cadrului didactic:

• calitatea cunoștiințelor de specialitate și stăpânirea metodelor

2.3. Practica evaluării activității profesionale

Evaluarea activității profesionale a cadrelor didactice vizează

Activitatea profesională a cadrelor didactice:

obiectul de manifestare a funcției de orientare

- este complementară operațiilor de control și îndrumare.

Evaluarea activității didactice înseamnă evaluarea:

Evaluarea activității didactice

Fișa de evaluare globală a activității cadrului didactic „prelucrează pedagogic

• capacitatea de a proiecta obiectivele operaționale prin raportare la obiectivele

• gradul de realizare a conținutului învățării (caracterul științific, caracterul

• optimizarea raportului dintre informativ-formativ, cultură generală-cultură de