“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Mt.

4,4)

M ERINDE P ENTRU S UFLET

Apare cu binecuvântarea PS Părinte Episcop Siluan,
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Foaie de învățătură duhovnicească și cateheză a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

A NUL 10. N °26 S ERIA SĂPTĂMÂNALĂ 10 MAI 2020

C UVÂNTUL D OMNULUI
D UMINICA A IV- A DUPĂ P AșTI
(V INDECAREA S LĂBĂNOGULUI DE LA V ITEZDA
Fapte 9, 32-42
În zilele acelea, Petru, tre- Căprioară. Aceasta era plină de
când pe la toţi, a coborât şi la fapte bune şi de milosteniile pe
sfinţii care locuiau în Lida. Şi aco- care le făcea. Şi în zilele acelea ea
lo a găsit pe un om, anume Enea, s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi, scăl-
care de opt ani zăcea în pat, fiind- dând-o, au pus-o în camera de
că era paralitic. Şi Petru i-a zis: sus. Şi, fiind aproape Lida de
Enea, te vindecă Iisus Hristos. Iope, ucenicii, auzind că Petru
Ridică-te şi strânge-ţi patul! Şi este în Lida, au trimis pe doi băr-
îndată s-a ridicat. Şi l-au văzut toţi baţi la el, rugându-l: Nu pregeta
cei ce locuiau în Lida şi în Saron, să vii până la noi. Şi Petru,
care s-au şi întors la Domnul. Iar sculându-se, a venit cu ei. Când a
în Iope era o uceniţă, cu numele sosit, l-au dus în camera de sus şi
Tavita, care, tâlcuindu-se, se zice l-au înconjurat toate văduvele,
plângând şi arătând cămăşile şi
hainele câte le făcea Căprioara, pe
când era cu ele. Şi Petru, scoţând
afară pe toţi, a îngenuncheat şi s-a
rugat şi, întorcându-se către trup,
a zis: Tavita, scoală-te! Iar ea şi-a
deschis ochii şi, văzând pe Petru,
a şezut. Şi, dându-i mâna, Petru a
ridicat-o şi, chemând pe sfinţi şi
pe văduve, le-a dat-o vie. Şi s-a
făcut cunoscută aceasta în întrea-
ga Iope şi mulţi au crezut în
Domnul.

În vremea aceea era o săr-
bătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit
la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lân-
gă Poarta Oilor, era o scăldătoare,
care se numea pe evreieşte
Vitezda, având cinci pridvoare. În
acestea zăcea mulţime de bolnavi:
orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând
mişcarea apei. Căci un înger al
Domnului se cobora din când în
când în scăldătoare şi tulbura apa,
şi cine intra întâi după tulburarea
apei, se făcea sănătos de orice
boală era cuprins. Şi era acolo un
om care era bolnav de treizeci şi
IOAN 5, 1-15
opt de ani. Iisus, văzându-l pe
acesta zăcând şi, ştiind că este aşa
încă de multă vreme, i-a zis: Vo-
ieşti să te faci sănătos? Bolnavul I
-a răspuns: Doamne, nu am om
ca să mă arunce în scăldătoare,
când se tulbură apa; că, până când
vin eu, altul se coboară înain-
tea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-
ţi patul tău şi umblă! Şi îndată
omul s-a făcut sănătos, şi-a luat
patul şi umbla. Dar în ziua aceea
era sâmbătă. Deci ziceau iudeii
către cel vindecat: Este zi de sâm-
bătă şi nu este îngăduit să-ţi iei
patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a
făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi
patul tău şi umblă. Ei l-au între-
bat: Cine este omul care ţi-a zis:
Ia-ţi patul tău şi umblă? Iar cel
vindecat nu ştia cine este, căci Ii-
sus Se dăduse la o parte din mul-
ţimea care era în acel loc. După
aceasta, Iisus l-a aflat în templu şi
i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos.
De acum să nu mai păcătuieşti, ca
să nu ţi se întâmple ceva mai rău.
Atunci, omul a plecat şi a spus iu-
deilor că Iisus este Cel Care l-a
făcut sănătos.

„Ridică, Doamne, cu dumnezeiescul Tău ajutor, sufletul meu cel slăbănogit

prin păcate de tot felul și prin fapte netrebnice, precum odinioară ai ridicat pe
slăbănogul; ca mântuit fiind să strig Ție: Slavă puterii Tale, Hristoase, Îndura-
te” (Condacul din Duminica Vindecării Slăbănogului de la Vitezda)
 PAG. 2

TÂLCUIRI
Perioada de după slăvita pentru că păcatul este o boală a față cu păcătosul care a fost
Înviere a Domnului și sufletului care adesea atrage după vindecat de Mântuitorul Iisus
Mântuitorului nostru Iisus Hristos sine și boli ale trupului, deși Hristos. Aici avem modelul
ne arată că în Iisus Hristos se află aceasta nu este o regulă strictă. convorbirii dintre doctorul de
izvorul vieții și al sănătății, izvorul Sunt oameni care suferă nu ca suflete, care este duhovnicul, și
milostivirii și al iertării păcatelor, urmare a păcatelor, ci ca urmare a penitentul sau omul care se
izvorul ridicării noastre din faptului că Dumnezeu vrea să se pocăiește pentru păcatele lui și
moartea păcatului și al dăruirii preaslăvească prin ei, așa cum a dorește să se vindece de păcat și
vieții veșnice încă din lumea spus Mântuitorul Iisus Hristos de boală, dacă pătimește din
aceasta ca arvună prin întâlnirea și despre orbul din naștere care nu a pricina păcatului. Această putere
împărtășirea cu vindecătoare,
El. De aceea în milostivă a
duminica a doua Mântuitorului
după Sfintele Iisus Hristos
Paști, numită și este scoasă în
Duminica Tomii, evidență în
Hristos Domnul perioada dintre
vindecă pe Sărbătoarea
ucenicul Său de Învierii
îndoială spunându Domnului, a
-i: ‘Nu fi ridicării Sale
necredincios, ci din morți și
credincios!’ (Ioan Sărbătoarea
20, 27). Apoi în Înălțării Sale la
Duminica cer, pentru a ni
Mironosițelor se arăta că, de
vindecă pe fapt, Hristos
femeile Cel înviat din
mironosițe de morți dorește
teamă zicându-le: ca să ne
‘Bucurați-vă, nu vă temeți!’ (Mt. păcătuit nici el, nici părinții lui, ci conducă la viața cea veșnică, să
28, 9-10) Iar în această duminică pentru ca să se arate în el lucrarea ne înalțe la viața cerească. Deci
vedem pe Mântuitorul Iisus lui Dumnezeu perioada dintre Învierea Sa din
Hristos că vindecă un om de În Evanghelia de astăzi se morți și Înălțarea Lui la ceruri
paralizie, un slăbănog, la vede totuși o legătură între păcat este o perioadă în care se arată
scăldătoarea Vitezda. Apoi vom și boală, pe care Mântuitorul Iisus scopul Învierii și Înălțării
vedea cum în Duminica Hristos o spune celui vindecat de Mântuitorului, și anume El
Samarinencii Hristos Domnul boală în mod foarte discret, ca înviază din morți ca să ne învieze
vindecă pe o femeie de iubirea ei duhovnic doctor de suflete, care
și pe noi din moarte, din moartea
tulburată, iar în duminica a șasea dorește să salveze, să ridice, să
sufletească a păcatului și din
după Paști vindecă un om de recupereze pe cel păcătos, fără să-
moartea fizică a trupului, și să ne
orbire fizică. l umilească. El nu îl ceartă, ci îl
avertizează pe cel care a fost înalțe la ceruri în slava și iubirea
Aceste vindecări ale Preasfintei Treimi, să ne ducă în
Mântuitorului Iisus Hristos ne vindecat zicându-i în templu:
‘Iată, te-ai făcut sănătos. De acum lăcașurile cele multe ale casei
arată puterea Lui dumnezeiască, Tatălui Ceresc. Deci modul în
dar și multa Lui iubire milostivă să nu mai păcătuiești pentru ca să
care Biserica a rânduit citirea
față de oameni, dorința Lui de a-i nu-ți fie ție mai rău’ (Ioan 5,14).
Evangheliilor în aceste duminici
ridica din păcat și din boală, de a-i Aceasta n-o spune tare de față cu
în perioada dintre Sfintele Paști și
vindeca sufletește și trupește, oamenii, ci în taină, doar față în
Înălțarea Domnului conține o

semnificație deosebită, fiind o
pedagogie, o școală
duhovnicească prin care ni se
arată puterea vindecătoare,
iertătoare și de viață dătătoare a
Mântuitorului Iisus Hristos.
În Evanghelia de astăzi se
vede că Mântuitorul Iisus Hristos
merge la scăldătoarea Vitezda
pentru a vindeca un om care de
treizeci și opt de ani suferea și
aștepta milostivirea și ajutorul lui
Dumnezeu. Nu cunoaștem ce
păcat a săvârșit el pentru care
suferea atât de mult. Vedem, însă,
că, pe lângă suferința lui, se
adaugă singurătatea pe care o
trăiește el și neajutorarea lui din
partea celor care sunt prezenți
acolo. Slăbănogul sau paralizatul
de la scăldătoarea Vitezda, care în
limba ebraică a Vechiului
Testament însemnează ‘casa
milei’ sau ‘casa îndurării’, se simte
foarte singur. Când Iisus îl
întreabă: ‘Vrei să te vindeci?’, el îi
răspunde: ‘Nu am om care să mă
ajute, să mă introducă în
scăldătoare și totdeauna altul o ia
înaintea mea până când ajung eu’,
adică până ce ajunge el târându-se
spre apă. Treizeci și opt de ani de
suferință și de multă singurătate,
în timp ce atâta lume se îmbulzea
în jurul lui. Nu singur în
singurătate, ci singur într¬o
mulțime de oameni. Aici este
mirarea, sau paradoxul. El nu
trăia în pustie, nu era singur,
izolat în casă, ci el se afla printre
mulți bolnavi însoțiți de prieteni
sau de membri ai familiei care
erau sănătoși, dar fiecare se ocupa
doar de bolnavul lui și, îndată ce
se vindeca bolnavul lui, nu se mai
interesa să ajute pe bolnavul care
nu are pe nimeni să-l ajute.
Treizeci și opt de ani de suferință,
treizeci și opt de ani de răbdare,
T ÂLCUIRI
treizeci și opt de ani de smerenie,
treizeci și opt de ani de
singurătate vedem în viața
chinuită de boală a acestui om
paralizat, care aștepta tulburarea
apei de către înger. El aștepta un
om care să-l ajute să poată intra în
scăldătoare.
Spre acest om care nu
avea pe nimeni ca să-l ajute a
venit Dumnezeu-Omul, Iisus
Hristos. Se pare că acest bolnav
de treizeci și opt de ani de
suferință era mai în vârstă decât
Mântuitorul Iisus Hristos, deci el
Gândul zilei
„Noi iubim pe Dum-
nezeu fiindcă El ne-a
iubit cel dintâi...”
( I In. 4, 19)
suferea de boală dinainte de
nașterea Domnului. Pentru că
acest bolnav întru răbdare
desăvârșită și întru speranță
neîntreruptă aștepta zi cu zi
momentul în care totuși să ajungă
înaintea celorlalți în scăldătoare
pentru a fi vindecat și el, și
pentru că deși erau oameni mulți
în jurul lui și nu se găsea un om
care să-l ajute, atunci Dumnezeu-
Omul, Iisus Hristos, S-a apropiat
de el, făcându-I-se milă de
îndelunga lui suferință, dar și
apreciind multa lui pocăință,
multa lui răbdare fără răzvrătire și
multa lui speranță fără
întrerupere. Îndată slăbănogul i-a
răspuns: ‘Doamne, nu am om
care să mă ajute să intru în
scăldătoare’ (Ioan 5, 7). Prin
aceasta el de fapt a exprimat și o
PAG. 3
cerere, nu numai a dat o
explicație. Deodată cu dorința de
vindecare a spus că nu se poate
vindeca fiindcă nu este nici un
om care să-l ajute. Cu alte
cuvinte, el are acum speranța că
Iisus este Omul care îl poate ajuta
să intre în scăldătoare după
tulburarea apei de către înger, dar,
spre surprinderea sa, Mântuitorul
nu a venit ca să-l ajute să intre în
scăldătoare, ci să-l vindece direct
prin cuvânt. Văzând dorința lui și
văzând speranța lui, a acestui om
paralizat, după ce a cunoscut
multa lui suferință și multa lui
răbdare, Mântuitorul Iisus Hristos
i-a zis: ‘Scoală-te, ia-ți patul tău și
umblă’ (Ioan 5, 8). Plin de
credință că ceea ce i se spune să
facă el poate face în clipa aceea,
paralizatul de la scăldătoarea
Vitezda s-a ridicat, el care nu se
putea nici măcar târî până lângă
scăldătoare cu forțe proprii, a luat
așternutul pe care stătea el și a
început să umble. Între timp însă,
Mântuitorul Iisus Hristos, Cel
care i-a spus: ‘Scoală-te, ia-ți patul
tău și umblă’, S-a făcut nevăzut, a
dispărut, nu a mai rămas acolo, s-
a dus în altă parte.
Vindecarea aceasta care a
avut loc într-o zi de sâmbătă l-a
bucurat foarte mult pe cel ce
suferea, dar vindecarea i-a
întristat pe cei ce invidiau pe Iisus
că face minuni și l-au mustrat pe
acest om vindecat zicându-i de ce
se face aceasta sâmbăta, iar el,
recunoscător față de Cel ce l-a
vindecat, a zis mărturisindu-L:
‘Cel ce m-a vindecat mi-a zis:
scoală-te, ia-ți patul tău și
umblă’ (Ioan 5, 11), și au întrebat:
‘Cine este Acela?’ Iar slăbănogul
nu a știut să răspundă cine este
omul care l-a vindecat, care i-a
zis: ‘Scoală-te, ia-¬ți patul tău și

umblă.’
Sfinții Părinți ai Bisericii,
mai ales Sfântul Ioan Gură de
Aur, spun că nu atât de mult îi
deranja faptul că a fost vindecat
sâmbăta acest om paralizat, ci
faptul că s-a făcut minunea. Din
invidie ascunsă sub paravanul
respectării sâmbetei, ei au căzut
cu reproșuri asupra acestui
paralizat care a fost vindecat de
către Iisus.
Mântuitorul Iisus Hristos,
vindecând pe acest slăbănog
sâmbăta, a vrut să ne arate că tot
timpul trebuie să
săvârșim binele, și în zi
de lucru, și în zi de
sărbătoare, să arătăm
iubire milostivă, ajutorare
celor suferinzi, celor
bolnavi, celor singuri, și
în zi de lucru, și în zi de
sărbătoare. De ce?
Pentru că atunci când
arătăm milostenie și
bunătate față de cei care
au nevoie de ajutorul
nostru, preamărim pe Dumnezeu
Cel milostiv și bun. Când facem
fapte bune, fie în zi de lucru, fie în
zi de sărbătoare, preamărim pe
Dumnezeu Cel bun și milostiv.
Să fim recunoscători lui
Dumnezeu pentru binefacerile
primite.
Evanghelia ne mai arată
încă o virtute a acestui om care s-
a pocăit prin suferință, și anume
recunoștința sa, recunoștință
adusă lui Dumnezeu. El nu a știut
cine este Omul care i-a zis: ‘Scoală
-te, ia-ți patul tău și umblă’, dar a
simțit că vindecarea s-a făcut cu
puterea lui Dumnezeu care
lucrează în Iisus Hristos, în Omul
care i-a zis: ‘Scoală-te, ia-ți patul
tău și umblă’, și el, îndată ce s-a
vindecat și a putut umbla, a mers
T ÂLCUIRI
spre templu să mulțumească lui
Dumnezeu pentru vindecare, să
arate recunoștință și mulțumire
indiferent dacă Omul prin care
Dumnezeu l-a vindecat mai era
prezent sau nu, el s-a dus să
mulțumească lui Dumnezeu în
templu. Or, tocmai acolo, în
templu, unde s-a dus să
mulțumească lui Dumnezeu
pentru vindecarea care s-a făcut
lui printr-un Om necunoscut, L-a
întâlnit pe cel necunoscut, pe
Iisus, s-au întâlnit amândoi din
nou în templu, și Mântuitorul îi
spune: ‘Iată, te-ai făcut sănătos.
De acum să nu mai păcătuiești, ca
să nu-ți fie ție mai rău’ (Ioan 5,
14). Atunci paralizatul care fusese
vindecat a înțeles că Cel care l-a
vindecat era în fața lui din nou și
și¬a descoperit identitatea, a spus
cine este El, și anume Iisus din
Nazaret.
După acest moment, cel vindecat
a ieșit din templu și a spus
iudeilor cine l-a vindecat. Vedem
aici recunoștința arătată față de
Dumnezeu și mărturisirea lui
Iisus în fața iudeilor spunând că
prin El lucrează Dumnezeu care
vindecă. Cu alte cuvinte, acest
paralizat care a fost vindecat
devine nu numai recunoscător
față de Dumnezeu, ci devine și un
mărturisitor al lui Hristos și al
PAG. 4
lucrării lui Dumnezeu prin
minunile pe care Hristos Domnul
le săvârșește.
Se constată că în foarte
multe parohii și mănăstiri, la
cerința credincioșilor, se
intensifică săvârșirea Tainei
Sfântului Maslu care aduce și
iertare de păcate, și alinare, dar și
sensibilizare a credincioșilor față
de suferința semenilor lor. Taina
Sfântului Maslu în care se leagă
vindecarea trupului de cea a
sufletului, în care se leagă
rugăciunea bolnavului și a familiei
sale cu rugăciunea
Bisericii întregi este
pentru noi acum
scăldătoarea Vitezda.
Biserica însăși a fost
prefigurată prin această
scăldătoare.
Sfinții Părinți spun că
îngerul care tulbura apa
și făcea ca primul care
se aruncă în scăldătoare
să fie vindecat este o
prefigurare a Tainei
Botezului. Cu deosebirea însă că
harul în Vechiul Testament era
dat în arvună, nu în plinătate. Pe
când, în Biserica lui Hristos, harul
este dăruit în plinătate. Atunci
doar primul se vindeca, primul
care intra în scăldătoare, acum se
vindecă toți care se botează în
scăldătoarea sau în Taina
Botezului. Și se vindecă de toate
bolile dacă au credință puternică,
atât de bolile trupești, cât și de
cele sufletești. Biserica este noua
Vitezdă, locul vindecării, locul
ridicării.
Vedem din Evanghelie
această legătură între păcat și
boală, dar vedem și legătura între
suferință și pocăință. Multa
suferință a acestui om paralizat s-
a transformat în vreme de
 PAG. 5

pocăință, o pocăință arătată prin
răbdare multă și prin nădejde
multă. Sfântul Ioan Gură de Aur,
în comentariul la Evanghelia după
Sfântul Evanghelist Ioan, spune
că acest om bolnav, paralizatul de
la scăldătoarea Vitezda, ne învață
multa răbdare fără cârtire; el nu se
revoltă, nu se răzvrătește
împotriva lui Dumnezeu, nu
cârtește, nu-și blestemă soarta că
de atâția ani suferă, ci suferă întru
răbdare și suferă întru nădejde.
Deși atâția oameni erau în jurul
lui și nimeni nu l-a ajutat
niciodată, el nu îi judecă pe
ceilalți, nu se plânge zicând că
ceilalți sunt niște egoiști, nu-i
blestemă, nu-i vorbește de rău pe
cei care ar fi putut să-l ajute și nu
l-au ajutat și rabdă întru speranță,
rabdă și așteaptă, și această
răbdare a lui întru smerenie și
întru speranță, fără cârtire și fără
a judeca pe alții, fără să cârtească
T ÂLCUIRI
împotriva lui Dumnezeu și fără să
judece pe cei din jur, a fost
socotită lui ca pocăință, suferința
transformată în pocăință.
Deci învățăm de la acest
slăbănog sau paralizat cum să
transformăm suferința în
pocăință pentru păcate.
Cunoscând această transformare
a suferinței în pocăință,
Mântuitorul Iisus Hristos s-a dus
direct să ajute pe acest om care
nu mai era ajutat de nimeni dintre
oameni. Vedem apoi mărturisirea
lui, recunoștința lui față de
Dumnezeu și față de Iisus
Hristos, și aceasta ne arată că
Dumnezeu cunoaște și suferința
fiecăruia, cunoaște și pocăința și
speranța fiecăruia, și că, deși
uneori ni se pare că Dumnezeu
întârzie, totuși El vine, dar nu
când dorim noi și cum dorim noi,
ci când dorește El și când
consideră El că e necesar pentru
noi. Nu toți oamenii au aceeași
putere de a răbda, nu toți oamenii
au aceeași putere de a suferi întru
smerenie, însă prin acest păcătos
pocăit prin suferință Hristos
Domnul a vrut să arate cum se
poate schimba omul
duhovnicește; folosind o
suferință a trupului, își înnoiește,
își schimbă și însănătoșează
sufletul în relația cu Dumnezeu și
în relația cu semenii.
Să rugăm pe Hristos
Domnul să ajute pe toți cei care
suferă să transforme suferința lor
în pocăință, iar dacă n¬au făcut
greșeli sau păcate multe, să trans-
forme suferința lor în speranță, ca
apoi să simtă bucuria vindecării,
ridicării și a întâlnirii cu Hristos
doctorul sufletelor și al trupurilor
noastre, spre slava Preasfintei
Treimi și spre a noastră mântuire.
Amin! (PF Daniel, Patriarhul
B.O.R; Sursa: basilica.ro)

1. Arsenie, fiind încă la
palat, se ruga de Dumnezeu zi-
când: Doamne călăuzeşte-mă
cum să mă mântuiesc. Şi a auzit
un glas spunând: Arsenie, fugi de
oameni şi te vei mântui.
2. Tot el sihăstrindu-se în viaţa
singuratică, s-a rugat din nou cu
aceleaşi cuvinte. Şi a auzit un glas
spunându-i: Arsenie, fugi, taci,
linişteşte-te, căci acestea sunt
rădăcinile lipsei de păcate.
3. S-au năpustit odată
dracii peste avva Arsenie în chilia
lui lovindu-l. Venind la el cei care
-l slujeau l-au auzit din afara
chiliei rugându-se lui Dumnezeu
şi spunând: Doamne, nu mă lăsa.
Nimic n-am făcut bun dinaintea
File de pateric
ta, dar dă-mi după mila ta să pun despre gândurile sale, altul l-a
început. întrebat văzându-l:
4. Se spunea despre el că – Avva Arsenie, cum de îl întrebi
aşa cum nimeni din palat nu tu pe acest ţăran despre gândurile
avusese veşminte mai frumoase sale, care ai atâta învăţătură
ca ale lui, tot aşa nimeni nu purta grecească şi de-a Romei?
– Învăţătura Romei şi pe cea
mai proaste la biserică.
grecească o am, dar alfabetul
5. I-a spus cineva ţăranului acesta nu l-am învăţat.
fericitului Arsenie: 9. I-a cerut un frate avvei
– Cum de noi după atâta şcoală şi Arsenie să audă un cuvânt de la
înţelepciune n-avem nimic, şi el. Şi el i-a spus: pe cât îţi stă în
ţăranii ăştia de egipteni şi-au puteri, luptă-te, ca truda ta
dobânditatâteavirtuţi? lăuntrică să fie întru Dumnezeu şi
– Noi nu avem nimic din vei birui patimile cele dinafară.
învăţătura lumii. Ei, ţărani de 10. A mai spus: Dacă-l
egipteni, şi-au dobândit virtuţi din căutăm pe Dumnezeu, ni se va
osteneala lor. arăta, şi dacă îl ţinem, va rămâne
6. Întrebându-l odată avva cu noi. (Patericul Egiptean,
Arsenie pe un bătrân egiptean Cuviosul Arsenie cel mare, 8

G RĂIT - AU P ROOROCII
Nelegiuirea nu iese din
pământ şi necazul nu răsare din
pulbere, Ci omul îşi naşte singur
suferinţa, precum vulturii se ridică
în aer, prin puterile lor; Dar eu
alerg la Dumnezeu şi Lui Îi arăt
necazul meu. El face lucruri mari
şi nepătrunse, lucruri minunate şi
fără număr. El dă ploaie pe
pământ şi trimite apă pe câmpii.
El înalţă pe cei smeriţi şi
izbăveşte pe cei necăjiţi. El
destramă planurile celor vicleni şi
cu mâinile lor nu pot să
izbândească. El prinde pe
înţelepţi în isteţimea lor şi sfatul
celor înşelători iese prost. Ziua în
amiaza mare dau de întuneric şi
umblă ca pe timp de noapte în
ceas de zi. Dar Dumnezeu scapă
din gura lor pe omul dosădit şi
din mâna celui puternic pe cel
sărac. Astfel, sărmanul prinde
nădejde şi nedreptatea îşi închide
gura. Fericit este omul pe care
PAG. 6
Dumnezeu îl mustră! Şi să nu nevoi te va scoate, iar a şaptea
dispreţuieşti certarea Celui oară, răul te va ocoli. În timp de
foamete, te va scăpa de la moarte
„Bogăția bunătăților lui şi în bătălie din primejdia sabiei.
Iov văzând-o vrăjmașul Vei fi la adăpost de biciul bârfelii
drepților , s-a meșteșugit a şi nu te vei teme de prăpăd când
o fura; și rupând turnul va veni. Îţi vei râde de pustiire şi
trupului, vistieria duhului de foamete şi nu-ţi va păsa de
nu o a furat; căci a aflat fiarele pământului. Căci vei avea
legământ cu pietrele câmpului şi
într-armat sufletul celui fiara sălbatică va trăi cu tine în
fără prihană iar pe mine pace. Tu vei şti cortul tău la
și golindu-mă m-a robit. adăpost şi când îţi vei cerceta
Deci, mai înainte de sfâr- locuinţa nu vei avea dezamăgire.
ș it întâmpinându-mă, Vei şti că urmaşii tăi sunt
mântuiește-mă de cel vi- numeroşi şi că odraslele tale sunt
multe ca iarba pământului. Sosi-
clean, Mântuitorule, și mă vei la mormânt, la adânci
mântuiește” (Troparul bătrâneţe, ca o şiră de grâu
Sfântului și Dreptului Iov, strânsă la vremea ei. Iată ceea ce
6 mai) am cercetat şi aşa este. Ascultă şi
învaţă spre folosul tău" (Iov 5, 6-
Atotputernic. Căci El răneşte şi 27)
El leagă rana, El loveşte şi mâinile
Lui tămăduiesc. De şase ori din
Sinaxar - 10 mai
În această lună, în ziua propovăduit pe Hristos. Şi după
a zecea, pomenirea sfântului aceea mergând în Britania, şi lu-
apostol Simon Zilotul, adică minând pe mulţi cu cuvântul
râvnitorul. Acesta este Simon, Evangheliei, a fost răstignit şi în-
care se numeşte şi Natanael, cel gropat acolo; şi precum a avut
ce a fost mire la nunta cea din râvnă fierbinte spre Atotţiitorul
Cana, unde a fost chemat Hristos Dumnezeu, a dobândit şi numele
cu ucenicii Săi şi a prefăcut apa în după chipurile şi obiceiurile sale.
vin. Deci văzând Simon minunea
aceasta a lăsat mireasa, nunta şi
casa, şi a urmat după Hristos, pri- „Apostole sfinte Simone, roagă pe
etenul şi făcătorul de minuni şi milostivul Dumnezeu, ca să dăru-
aducătorul de mireasă, şi Mirele
sufletelor celor curate. El a fost
iască iertare de greşeli sufletelor
cu apostolii în foişor, când s-a noastre.”
pogorât Duhul Sfânt în chip de ( Troparul Sfântului Apostol
limbi de foc, şi umplându-se de
Simon Zilotul)
Acesta şi înconjurând mai tot pă-
mântul, a ars toată înşelăciunea
mulţimii zeilor, şi trecând prin
toată Mauritania şi prin Africa a