MODALITĂŢI DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢILOR

INTEGRATE

“Învăţarea creează zona celei mai apropiate dezvoltări , adică provoacă,

cheamă la viaţă şi pune în mişcare o serie întreagă de procese ale dezvoltării,
care acum sunt posibile pentru copil numai în sfera interrelaţiei cu cei din jur si
numai în cursul colaborării cu semenii din care, deschizând cursul intern al
dezvoltării, devin apoi un bun al copilului.”(Vîgotski)
Dimensiunile schimbărilor care se petrec în societatea contemporană
reprezintă o provocare serioasă pentru cei a căror sarcină este să-i pregătească pe
copii ţinând seama de cerinţele viitorului. Ne-am confruntat frecvent cu problema
de a-i pregăti optim pe copii pentru a reuşi într-un viitor pe care nu-l putem
prevedea. Volumul enorm de informaţii face să devină imposibil de crezut că ceea
ce învaţă copilul în şcoală ar putea fi semnificativ faţă de ceea ce va trebui ca ei să
ştie în cursul vieţii lor. Am constatat tot mai acut necesitatea ca învăţarea să fie de
tip inovator, cu un puternic caracter anticipativ şi participativ.
Formele sau modalitatile de organizare a activităţii de învăţare a copiilor
reprezintă modalitaţi specifice de organizare şi realizare a interacţiunilor
educatoare copil, copil-copil, constituite ca părţi componente ale strategiei
didactice, organizate în vederea atingerii finalităţilor educaţionale.
Predarea integrată a cunoştinţelor este considerată o strategie modernă de
organizare şi desfăşurare a conţinuturilor.
Integrarea, ca sintagmă, este explicată ca revenire în acelaşi loc,în aceiaşi
activitate, a mai multor activităţi de tip succesiv, care conduc la atingerea
obiectivelor propuse, la însuşirea conţinuturilor, la realizarea în practică a
proiectului didactic propus.
Conceptul de integrare este acţiunea de a face să interrelaţioneze diverse
elemente pentru a constitui un tot armonios, de nivel superior, a aduce părţi
separate într-un întreg unitar, funcţional. Se referă la acţiunea în care se îmbină
metoda de predare învăţare a cunoştinţelor, diferitele domenii de activitate se
întrepătrund pentru construirea deprinderilor, abilităţilor, conceptelor copiilor.
Abordarea realităţii se face printr-un demers global, graniţele dintre domeniile
şi tipurile de activitate dispar, se contopesc într-un scenariu unitar, în care tema
este investigată cu mijloacele diferitelor ştiinţe, conţinuturile au un subiect comun,
care urmează a fi elucidat în urma parcurgerii acestora şi atingerii obiectivelor
comportamentale avute în vedere.
Integrarea este o manieră de lucru oarecum asemănătoare cu
interdisciplinaritatea, în sensul că obiectivele învaţării au ca referinţă nu un

1
domeniu experienţial ci o tematică unitară, comună mai multor domenii
experienţiale.
Nu trebuie, însă, făcută confuzia între cele două concepte şi nu trebuie identificată
interdisciplinaritatea unde accentul se pune pe integrarea conţinuturilor cu
integrarea care rupe barierele diferitelor domenii de activitate şi grupează
cunoaşterea în funtie de obiectivele şi tema propusă.
Activităţile integrate permit ca:
- Procesul educaţional să fie creativ, interdisciplinar, complex, astfel încât să-i
stimuleze pe preşcolari în vederea asimilării informaţiilor şi formării abilităţilor,
competenţelor pentru viaţă.
- Procesul instructiv- educativ din grădiniţă permite fiecărei educatoare
punerea în valoare a propriei experienţe didactice, prin acţiuni educative cu
caracter integrat şi cu abordare complexă a conţinuturilor.
- Datorită relevanţei sale practice, cea mai importantă forţă motrică a
integrării o
constituie rezolvarea de probleme.
- Situează copilul în centrul organizării şi desfăşurării procesului de predare-
învăţare.
Tipuri de activităţi integrate:
 Activitate integrată de o zi - cuprinde toate activităţile din cadrul unei zile.
 Activitatea integrată care integrează ALA şi ADP din ziua respectivă.
 Activitate integrată care cuprinde ADE dintr-o zi.
 Activitatea integrată în care activitatea de bază este un anumit tip de ADE
din ziua respectivă, în care sunt înglobate elemente din mai multe domenii
experienţiale, indiferent de programul zilei.
Caracteristicile activităţii integrate:
 Finalităţile sunt selectate din obiectivele cadru şi de referinţă ale domeniilor
de
cunoaştere, iar obiectivele operaţionale vor constitui un set unitar şi restrâns
de patru cinci obiective, cu referire directă la experienţele de învăţare vizate.
 Conţinuturile vizate sunt selectate şi abordate în strânsă relaţie cu tema
propusă
spre studiu.
 Situaţiile de învăţare proiectate şi desfăşurate contribuie la explicitarea,
analiza şi rezolvarea temei propuse.
 Strategiile didactice sunt cele activ participative care oferă copiilor ocazii de
comunicare, cooperare.

2
  Activitatea vizează antrenarea de abilităţi , deprinderi ,capacităţi de utilizare
a unor surse variate de informaţie, investigaţie, experimentare, identificare
de soluţii.
 Activităţile care fac parte din activitatera integrată îşi pierd statutul de
activităţi de sine stătătoare, devenind elemente, părţi componente ale noii
forme de activitate
 Tema activităţii este una singură, indiferent de domeniile experienţiale sau
ariile de stimulare implicate.
Organizarea integrată a curriculumului are următoarele beneficii:
- Preşcolarii învaţă într-o manieră aparte, cea integrată, fiecare etapa fiind
legata de cea precedentă.
- Parcurg mai uşor mai mult sub forma de joc, conţinuturile propuse.
- Se elimină stilul de lucru fragmentar.
- Accentul cade pe activitatea de grup şi nu pe cea frontală.
- Abordarea realităţii se face printr-un demers global, facilitând înţelegerea
fenomenelor, a evenimentelor.
- Oferă oportunităţi de implicare a copiilor în pregătirea activitătii.
- Oferă posibilitatea copiilor de a utiliza relatiile interpersonale în rezolvarea
sarcinii de învăţare.
- Copiii se implică şi învaţă lucrând, fără a sesiza că acastă activitate este
impusă sau dirijată.
Educatoarea este aceea care va hotărî tipul de integrare, ce activităţi
integrează, ce teme alege, ea va întocmi scenariul după care se va desfăşura
activitatea, fără de care nu se poate obţine efectul scontat.
Abordarea integrată a conţinuturilor vine în întâmpinarea copilului, care, la
această vârstă explorează realitatea prin joc, rezolvând sarcini precise înscrise în
sfera preferinţelor şi intereselor lui.

Biblografie:

1. Curriculum pentru învăţămul preşcolarâ Bucureşti 2009.

2. Breben, S.; Gongea, E.; Ruiu,G.; Fulga, M., “Metode interactive de grup”,
Editura Arvers, Craiova 2006.
3. Ciolan, Lucian, “Învăţarea integrată. Fundamente pentru un curriculum
tranmsdisciplinar” Editura Polirom, Bucureşti, 2008