Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei

CERCETAREA ELEMENTARĂ A

ORIZONTULUI LOCAL ŞI APROPIAT

- Ghid metodologic –

(formă preliminară pentru discuţii )

Autor: Octavian Mândruţ

- 2008 -
Au colaborat:

Prof. Constantin Cojocariu, Şcoala generală Corni, judeţul Botoşani

Institutor Pavel Marioara, Şcoala generală Ocniţa, judeţul Dâmboviţa

2
 Cuprins

1. Terminologia referitoare la orizontul local ................................................... 4

1.1. Accepţiuni: orizont, orizont imediat, apropiat şi local
1.2. Diversitatea orizontului local
1.3. Limite maxime

2. Elemente componente ale orizontului local .................................................. 7

2.1. Elemente de referinţă
2.2. Elemente de geografie fizică
2.3. Elemente de geografie umană

3. Raportul dintre curriculum şcolar şi orizontul local .....................................12

3.1. Programele şcolare
3.2. Aplicaţiile practice
3.3. Activitatea de cercetare

4. Aria tematică a elementelor referitoare la cercetarea orizontului local ........ 15

4.1. Alegerea temei şi evaluarea resurselor
4.2. Cercetarea pe teren
4.3. Inventarierea şi prelucrarea datelor

5. Cercetarea geografică a orizontului local .................................................... 17

5.1. Metode de analiză a elementelor orizontului local
5.2. Metodologia cercetării integrate

6. Tematica cercetării orizontului local ........................................................... 23

6.1. Diversitatea abordărilor
6.2. Teme de geografie fizică
6.3. Teme de geografie umană
6.4. Teme integrate
6.5. Studii de caz tematice: vremea şi toponimia
6.6. Prezentarea rezultatelor cercetărilor asupra orizontului local

3
 Argument

Acest ghid metodologic de educaţie non formală este destinat învăţătorilor (care predau
ştiinţe şi geografie în ciclul primar) şi profesorilor (în mod deosebit profesorilor de geografie),
pentru a-şi forma un sistem referenţial, pe baza căruia să poată realiza anumite activităţi elementare
de cercetare a orizontului local, complementare celor de învăţare sugerate de programele şcolare.
Elementele ghidului pot fi adaptate nivelului de vârstă al elevilor, interesului acestora şi
preocupărilor învăţătorilor şi profesorilor în acest domeniu.
Elementele de referinţă şi sugestiile metodologice nu repetă programa şcolară şi nu presupun
activităţi de învăţare practicate în contextul educaţiei formale, bazată pe transpunerea curriculum-
ului şcolar. Sugestiile metodologice care concretizează informaţia din fiecare capitol, sunt redate la
sfârşitul fiecărei secvenţe semnificative.

1. Terminologia referitoare la orizontul local

1.1. Accepţiuni: orizont, orizont imediat, apropiat şi local

Deşi nu există definiţii unanim acceptate ale orizontului imediat, apropiat şi local, trebuie să
observăm că o anumită extensiune spaţială este sugerată în acest sens (imediat – apropiat – local),
printr-o obişnuinţă a folosirii termenilor. Elementul comun al acestora îl reprezintă limita de
vizibilitate dată de linia orizontului.

Programa de geografie pentru clasa a IV-a, care introduce această diferenţiere între cele trei
accepţiuni ale orizontului, sugerează că orizontul imediat este cel mai apropiat de privitor, orizontul
apropiat se află la o anumită distanţă, dar tot într-o proximitate a acestuia, iar orizontul local se află
la exteriorul acestora, ocupând spaţiul situat până la limita de vizibilitate, adică la limita orizontului.

Limita de vizibilitate a spaţiului observat este dată de linia orizontului. Aceasta reprezintă
cercul unde, în mod imaginar, „cerul se uneşte cu Pământul”, adică acel cerc până unde spaţiul este
vizibil, din punctul de observare.

Există şi obiecte cu o anumită dimensiune verticală, care sunt vizibile şi de dincolo de linia
orizontului, cum ar fi cazul unor vapoare în deplasare spre ţărm.
Orizontul şi linia orizontului diferă foarte mult în raport de configuraţia suprafeţei terenului.
Cea mai tipică formă o are în cazul câmpiilor, în care un privitor situat în centru are aparent un
câmp de vizibilitate foarte mare.
Linia orizontului depinde şi de înălţimea privitorului. Astfel, dacă privim orizontul de pe
clădirile înalte, limita lui se îndepărtează sensibil. Dacă îl privim dintr-un avion, aceasta se extinde
foarte mult. În cazul unor sateliţi, poate fi vizibilă aproape o emisferă şi este sesizabilă forma
curbată a Pământului.

Orizontul imediat este situat în imediata apropiere a privitorului. Pentru un elev, orizontul
imediat îl reprezintă locul în care şi desfăşoară activitatea: sala de clasă, şcoala, locuinţa.

Obiectele care compun acest orizont sunt vizibile în dimensiunile lor reale şi în poziţiile lor
reciproce adevărate. Ele pot fi percepute direct vizual, sau pot fi atinse. Măsurarea distanţelor se
poate face cu mijloace simple şi cu o mare precizie.
Orizontul imediat este aşadar situat în apropierea privitorului şi constituie o imagine familiară
zilnică. Pentru un elev, orizontul imediat îl constituie sala de clasă şi, într-un sens lărgit, şcoala.

4
 Din orizontul imediat al elevului face parte şi locuinţa, casa, curtea, cu lucrurile situate în
acest spaţiu, precum şi persoanele respective.
Existenţa zilnică a elevului sau a oricărei persoane în acest univers cuprinde un interval
relativ substanţial de timp reprezentând elementul referenţial cotidian al acestei existenţe. Desigur,
pentru fiecare elev, universul imediat diferă foarte mult în raport de caracteristicile locuinţei.
Caracteristicile locuinţei au anumite asemănări cu ale clasei, ele formând împreună spaţiul
experienţelor zilnice.
Cele două componente ale existenţei zilnice (clasa şi locuinţa) formează pentru elevi,
împreună, orizontul imediat. Acestea sunt legate între ele prin drumul parcurs de acasă la şcoală şi
invers, care reprezintă o parte a orizontului apropiat.

Orizontul apropiat reprezintă spaţiul care este situat în jurul orizontului imediat şi care este
parcurs zilnic. Acesta cuprinde locuinţa, spaţiul în care ne desfăşurăm activitatea, drumul de acasă
la locul de activitate, precum şi anumite locuri prin care trecem pentru a parcurge acest drum.
În mod concret, în cazul localităţilor rurale de dimensiuni mici, orizontul apropiat este
reprezentat de toată localitatea. În cazul localităţilor urbane, acesta este reprezentat de cartierul în
care ne situăm.

Mărimea orizontului apropiat diferă foarte mult în raport cu mărimea localităţii şi cu

posibilitatea de a parcurge zilnic, pe jos, pe trasee diferite, drumul de acasă la locul de muncă.
În cazul utilizării mijloacelor de transport, aparent se poate vorbi despre un orizont apropiat
(deoarece îndeplineşte condiţiile de mai sus), dar în realitate ne aflăm într-un orizont mai larg, pe
care nu îl putem denumi orizont apropiat, ci orizont local.
Imaginile de mai jos redau un cartier, care reprezintă, într-un sens foarte larg, orizontul
apropiat al existenţei zilnice pentru un locuitor al acestuia.

Orizontul local are o extensiune mai mare decât orizontul imediat li orizontul apropiat.
Orizontul local se întinde, teoretic, până la limita de vizibilitate. În accepţiunea iniţială, reprezenta
spaţiul în care se putea realiza o excursie de o zi, pe jos.
Limita exterioară a orizontului local ar putea să fie situată la 40 – 50 km distanţă de un
privitor situat în centru. Teoretic, orizontul local are aspectul unui cerc având în centru privitorul şi
o rază de aproximativ 40 – 50 km.
În realitate, situaţia este mai complexă, deoarece linia orizontului depinde foarte mult de
relieful pe care îl intersectează.
În sens restrâns, orizontul local reprezintă spaţiul situat în jurul localităţii natale, la o rază
comparabilă cu cea de mai sus, incluzând toate caracteristicile terenului.
Într-un sens foarte larg, prin orizontul local se înţelege un spaţiu lărgit, care cuprinde un
teritoriu şi mai multe localităţi. Ar părea să existe o legătură între mărimea localităţii situate în
centru şi orizontul local al acesteia.
Această legătură provine din căile de comunicaţie, care „prelungesc” orizontul local în lungul
lor sau care „mărginesc” acest orizont prin lipsa unei accesibilităţi directe (în cazul unor localităţi
mai mici).

1.2. Diversitatea orizontului local

Luând în consideraţie varietatea, diversitatea şi caracterul concentric al reliefului ţării noastre,

există mai multe moduri sub care poate să apară linia orizontului şi, în raport cu aceasta, aspectul
orizontului local.

5
 a) pentru regiunile cu o anumită omogenitate şi orizontalitate, linia orizontului poate
să fie situată la distanţă mare şi să aibă un aspect liniar; aceasta este situaţia părţilor
interioare ale câmpiilor;
b) regiunile deluroase au un orizont local mai puţin extins şi o linie a orizontului
vălurită;
c) regiunile muntoase omogene au, de asemenea, o linie a orizontului vălurită;
d) în cazul unor localităţi situate la contactul dintre două regiuni, acestea combină
caracteristicile reliefurilor respective; astfel, limita dintre Subcarpaţi şi Câmpia Română are
două părţi aproximativ egale, îndreptate spre cele două unităţi de relief, cu un aspect extins
spre câmpie şi limitat spre Subcarpaţi;
e) în cazul a trei unităţi de relief învecinate, linia orizontului are forma acestora;
situaţia se întâlneşte, printre altele, la contactul dintre Câmpia de Vest, Dealurile de Vest şi
Carpaţii Occidentali;
f) în cazul în care o regiune este mărginită de o arteră hidrografică majoră, limita
orizontului poate fi considerată până la artera respectivă; în acest caz, orizontul Câmpiei
Române spre Dunăre poate fi considerat a fi limitat de Dunăre; în estul Podişului Moldovei,
limita orizontului local poate fi considerată râul Prut.

1.3. Limite maxime

În anumite situaţii, orizontul local pare să aibă limite foarte îndepărtate. Astfel, din Bucureşti
se pot vedea, teoretic, Munţii Bucegi, iar de pe o clădire foarte înaltă s-ar putea vedea Dunărea. În
acest caz, limita extremă ar fi cuprinsă între cele două limite de vizibilitate.
Un privitor situat pe platoul Munţilor Bucegi ar putea să vadă, teoretic (dacă transparenţa
atmosferei ar permite) fluviul Dunărea. Dimitrie Cantemir arată că Dunărea era vizibilă de pe
Muntele Ceahlău. Este suficient să urcăm cu avionul la înălţimea de croazieră a acestuia, pentru a
observa că linia orizontului se extinde foarte mult. În acest caz nu putem vorbi, desigur, despre
orizont local.
În anumite situaţii, orizontul local este strict limitat de spaţiul montan înconjurător
(depresiunile Giurgeu, Ciuc, Petroşani). În cazul Depresiunii Braşovului, rama montană
înconjurătoare formează o linie a orizontului comună pentru toată depresiunea, chiar dacă privitorul
este la Braşov, la Sfântu Gheorghe sau la Târgu Secuiesc.

Teme de reflecţie

Pentru a demara cu succes această activitate minimală de cercetare a orizontului local, este
necesar, înainte de orice, identificarea caracteristicilor liniei orizontului şi a tipului de orizont
local în care este situată localitatea.
În acest sens:
- identificaţi regiunea geografică majoră în care este situată localitatea;
- stabiliţi limita maximă de vizibilitate a orizontului local;
- realizaţi aprecieri elementare referitoare la caracteristicile concrete ale orizontului
apropiat, imediat şi a orizontului local;
- identificaţi elementele care formează limita maximă a orizontului local;

După stabilirea acestor elemente, vă puteţi crea o imagine asupra spaţiului de interes şi
puteţi selecta acel spaţiu care va putea să facă obiectul unor investigaţii elementare sistematice.

6
 2. Elemente componente ale orizontului local

2.1. Elemente de referinţă

Orizontul local situat în jurul localităţii voastre, până la o distanţă de câţiva zeci de kilometri,
are anumite elemente comune cu cel din alte părţi. Aceste elemente sunt: aspectul suprafeţei
terenului (adică relieful său), existenţa unor râuri sau lacuri, plantele, animalele şi solul, aşezările
omeneşti, populaţia care realizează diferite activităţi economice, căile şi mijloacele de transport.
Aceste elemente, precum şi cele legate de vreme sau de climă, formează aspectul geografic al
orizontului local. Putem spune că, împreună, acestea reprezintă elemente care definesc geografia
orizontului local.
Elementele şi fenomenele diferă de la un loc la altul. Totodată, caracteristicile suprafeţei
Pământului se continuă şi dincolo de orizontul local, până la întinderea regiunii din care face parte,
iar de aici până la nivelul ţării, al continentului şi al planetei ca întreg.
Felul în care se îmbină elementele geografice principale (relief, vegetaţie, aşezări, activităţi
economice) se pun în evidenţă prin aspectul lor exterior, care formează un peisaj.
Caracteristicile geografice ale unor spaţii, de la orizontul local la regiunea în care se află
situat acesta, diferă foarte mult. Există suprafeţe (spaţii) în care se evidenţiază întinderile de ape,
aspectul vegetaţiei sau anumite forme de relief. De asemenea, aspectul se schimbă de la un moment
la altul al anului, din cauza modificărilor vremii.
În alte situaţii, anumite suprafeţe au ca elemente importante un sat, o întreprindere sau
anumite căi de comunicaţie: căi ferate, şosele, poduri. Toate acestea au fost create de om,
adăugându-se elementelor şi caracteristicilor naturale, devenind astfel elemente principale ale
peisajului.

Aceste elemente, care formează geografia orizontului local, au o semnificaţie dacă sunt
amplasate într-un sistem referenţial care permite încadrarea lor în spaţii tot mai largi.
Primul element îl reprezintă poziţia şi localizarea geografică. Poziţia geografică se referă la
încadrarea orizontului local între anumite coordonate geografice, în anumite părţi ale regiunilor sau
într-o unitate administrativă.
Localizarea este un element mai complex, care vizează îndeosebi apartenenţa sa la un spaţiu
mai mare. Această localizare poate fi evocată şi în raport cu reţeaua hidrografică sau căile de
comunicaţie.
Orientarea constituie o parte a sistemului referenţial prin fixarea cu precizie, pe hartă, a
direcţiei şi punctelor cardinale, pe baza cărora pot fi relaţionate elementele componente ale
orizontului local.
Un sistem referenţial mai precis este cel referitor la încadrarea orizontului local în alte spaţii
mai largi şi limitele acestei încadrări.
Limitele orizontului local (care teoretic ar trebui să fie un cerc desenat pe o hartă care să
aproximeze linia orizontului) sunt, în realitate, mai complicate, din cauza aspectului suprafeţei
terestre. În acest caz, orizontul local poate fi extins până la unitatea cea mai apropiată, sau poate să
fie mărginit de o altă unitate situată în apropiere. Limitele, în acest caz, au un caracter care fixează
diferenţe calitative în interiorul unui spaţiu aparent omogen.
În mod frecvent, limita orizontului local o reprezintă marginea cea mai apropiată până la care
acesta are o anumită omogenitate interioară.

Uneori, orizontul local se defineşte în mod satisfăcător şi prin evocarea unor limite
administrative. Acest lucru este util în cazul caracteristicilor de geografie umană, deoarece limita
administrativă păstrează în interiorul său elemente legate de populaţie, aşezări şi activităţi
economice, care individualizează acea unitate administrativă de alte unităţi înconjurătoare.

7
 În anumite cazuri, poate exista o anumită combinaţie între limita naturală şi cea
administrativă. De asemenea, poate fi considerată ca limită exterioară a unui anumit orizont local
limita administrativă a judeţului în care acesta se află situat.
Se observă că există o mare varietate de accepţiuni referitoare la modul în care poate să fie
individualizat şi delimitat orizontul local. Această delimitare are un anumit caracter subiectiv,
deoarece presupune luarea în consideraţie a unui element mai bine individualizat, considerat ca
limită.

Sugestii metodologice

După ce aţi reuşit să identificaţi caracteristicile generale ale orizontului local, este necesar
să încercăm o localizare cât mai corectă acestuia, faţă de spaţiile înconjurătoare şi la nivelul
ţării. Orientarea geografică este un element minimal, cu care trebuie să înceapă această
activitate.
De asemenea, sunt necesare:
- stabilirea unor coordonate geografice identificabile pe hărţi;
- stabilirea poziţiei regiunii în raport cu repere exterioare;
- precizarea limitelor de la care putem aprecia că există modificări calitative ale
orizontului local.

2.2. Elemente de geografie fizică

Totalitatea elementelor, fenomenelor şi proceselor naturale (sau fizico – geografice) se află în

interacţiune pe un anumit teritoriu, formând un geosistem reflectat în exterior printr-un peisaj.
Interacţiunea elementelor naturale determină existenţa unui „substrat natural”, peste care se
suprapune componenta antropică. Deoarece el reprezintă cadrul activităţilor umane, poate fi
denumit „cadrul natural”.
Elementele relativ invariante care formează substratul natural sunt relieful, elementele
climatice, reţeaua hidrografică, învelişul biopedogeografic. Combinarea lor creează o anumită
omogenitate teritorială a elementelor fizico – geografice, dar şi anumite diferenţieri, care permit o
regionare interioară.

Relieful reprezintă totalitatea neregularităţilor suprafeţei terestre. În cadrul reliefului există

mai multe noţiuni, care parţial se suprapun şi care sunt folosite frecvent într-un mod imperfect:
- relieful constituie aspectul concret al suprafeţei terestre, cu toate neregularităţile sale;
- treptele de relief sunt generalizări ale unor intervale altimetrice; într-un mod simplist,
există câmpii, dealuri şi munţi, dar în realitate treptele de relief pot cuprinde mai multe intervale
altimetrice;
- formele de relief sunt aspectele concrete pe care le ia substratul subiacent al scoarţei
terestre;
- tipurile de relief reprezintă generalizări ale formelor de relief, care au elemente comune,
provenite din agenţii modelatori şi din geneza lor; ele formează împreună tipurile genetice
principale:
- unităţile de relief sunt anumite suprafeţe cu o omogenitate a elementelor reliefului şi cu
limite relativ bine individualizate.
Am făcut aceste precizări deoarece, în vorbirea curentă şi chiar în procesul educaţional, sunt
redate într-un mod amestecat, suprapunându-se accepţiunile lor.

8
 Caracterizarea climatică a orizontului local şi apropiat se poate baza pe interpretarea unor
date generale referitoare la teritorii mai întinse. Deoarece această caracterizare climatică are un grad
înalt de generalitate, ea nu poate fi descrisă în mod corespunzător, ci doar exemplificată cu date din
orizontul local. Ceea ce se poate aprecia este însă ansamblul de particularităţi pe care îl introduce
orizontul local în cadrul elementelor climatice generale. Acestea se referă la factorii genetici,
elementele climatice şi îndeosebi la regionarea topoclimatică.
Aprecierile asupra vremii sunt mai uşor de realizat, deoarece ele au în vedere observarea (şi,
uneori, măsurarea) unor elemente vizibile, precum şi aprecierea cantitativă (uneori empirică) a
valorilor acestora.
În cazul activităţilor de teren, realizarea unei notări sistematice a tipurilor de vreme devine o
preocupare importantă şi eficientă. Să ne imaginăm doar că sunt notate în mod sistematic într-un
caiet toate momentele semnificative ale vremii în cursul unui an.

La suprafaţa Pământului, există următoarele forme sub care se prezintă apa:

• izvoare (ape subterane care ies din pământ);
• pâraie (ape curgătoare mici alimentate de izvoare şi de precipitaţii);
• râuri şi fluvii (ape curgătoare mai mari care adună apele de pe suprafeţe întinse);
• bălţi, mlaştini, lacuri (în care apa rămâne pe loc într-un anumit perimetru, de unde şi
denumirea de „ape stătătoare“).
Dincolo de ţărmurile uscatului, se întinde apa mărilor şi a oceanelor. Elementele de
hidrografie enumerate mai sus pot fi reprezentate pe hartă. Locul de întâlnire a două râuri, pâraie
sau fluvii se numeşte confluenţă, iar râul mai mic care se varsă într-un râu mai mare este afluent al
acestuia.
Apa există şi sub formă de gheaţă, vapori sau precipitaţii (ploaie, ninsoare), aceste forme
fiind influenţate de schimbarea anotimpurilor şi de modificarea temperaturii aerului.
În orizontul local există anumite elemente ale hidrografiei, în forme şi mărimi diferite, care
individualizează, sub acest aspect, un anumit teritoriu. Investigarea acestor elemente se poate
realiza într-un mod specific pentru fiecare unitate a hidrosferei:
- în cazul râurilor: debitul, direcţia lor de scurgere, variaţia de nivel în cursul unui an,
oscilaţiile accidentale etc.;
- în cazul lacurilor: suprafaţa, adâncimea, mineralizaţia, oscilaţiile de nivel etc.;
- în cazul apelor subterane este vorba despre pânza freatică, izvoare, apele de adâncime,
precum şi caracteristicile acestora.

În multe situaţii există elemente ale hidrografiei care au un caracter alogen faţă de orizontul
local: traseul unor fluvii sau râuri mari, existenţa unor lacuri de mari dimensiuni şi a altor bazine
hidrografice.
În cazul cercetării orizontului loca, interesează în mod deosebit identificarea tuturor formelor
pe care le ia apa în spaţiul studiat, cu localizarea precisă şi descrierea fiecăreia.
Orizontul local se ocupă şi de studierea vegetaţiei (şi, în mod asociat, a faunei). În cazul
cercetărilor proprii, interesează îndeosebi cartografierea diferitelor forme sub care apare vegetaţia
(vegetaţie naturală şi vegetaţie de cultură), a principalelor asociaţii vegetale şi aprecieri privind
modificarea lor în spaţiu şi timp.
Cercetarea vegetaţiei nu se realizează la un nivel de adâncime presupus de studiile cu caracter
biogeografic, ci îndeosebi la reprezentarea cartografică a acesteia.
Deoarece vegetaţia reprezintă un element foarte vizibil în peisaj, cartografierea sa (îndeosebi
pe suporturi grafice anterioare) nu reprezintă o dificultate.
Cercetarea solurilor necesită proceduri mai complexe şi o anumită aparatură suplimentară. În
principiu, acestea pot fi studiate prin realizarea unor secţiuni, recomandându-se mai puţin
deschiderile libere.

9
 Ceea ce se poate realiza prin studierea orizontului local este identificarea tipurilor principale
de soluri, pe baza comparării unor profiluri de sol observate (cu orizonturile lor), cu profiluri de sol
considerate ca reper pentru clasa sau tipul respectiv.
Elementele, procesele şi fenomenele redate mai sus, grupate pe componentele principale
(relief, climă, ape etc.), se află în realitate în interacţiune. Elementele acestei interacţiuni definesc
sistemul natural terestru sau geosistemul, iar modul de reflectare a acestuia la exterior formează
peisajul (peisajul natural).
În cercetările de teren pot fi identificate anumite legături între fenomenele naturale
observate, măsurate şi cartografiate. Acestea pot să aibă, printre altele, următoarele legături vizibile:
- grosimea şi permanenţa stratului de zăpadă şi forma de relief în care este situat;
- raportul dintre componentele hidrografice staţionare (lacuri, bălţi) şi relieful de subsidenţă
sau de luncă;
- modelarea albiei majore sub influenţa oscilaţiilor de nivel şi debit ale râului principal;
- etajarea vegetaţiei în raport cu modificarea altitudinii reliefului;
- raportul dintre organismele torenţiale şi cantităţile de precipitaţii care se produc brusc etc.
În cadrul studierii orizontului local, profesorul şi elevii pot identifica astfel de legături sau pot
presupune şi alte categorii de relaţii între elementele naturale. Cartografierea lor şi urmărirea lor în
timp permit aprecieri cu un grad sporit de veridicitate.

Teme de reflecţie

Aria problematică descrisă mai sus ar putea să fie prea extinsă. Ofertarea ei are însă un
caracter cvasiexhaustiv şi constituie doar o menţionare a posibilităţilor de abordare tematică.
Puteţi selecţiona una sau mai multe teme de geografie fizică pentru care este posibilă o
abordare mai detaliată.
Pentru fiecare temă enunţată anterior, este necesară o detaliere a problematicii, asociată
unor metode de investigaţie cu un nivel mai mare de profunzime.
În practică există un interes mai mare pentru studiul reliefului, sau al vegetaţiei, deoarece
acestea au cea mai mare vizibilitate în peisaj.

2.3. Elemente de geografie umană

Cadrul natural prezentat anterior nu se regăseşte ca atare decât pe suprafeţe reduse, în cea mai
mare parte fiind transformat de activitatea omului. Elementele introduse de om, adăugate acestui
cadru natural, formează a doua componentă majoră a spaţiului sau a mediului geografic. Aceste
elemente introduse de om s-au adăugat succesiv, având în prezent o anumită varietate şi un grad de
transformare a situaţiei naturale iniţiale.
Componentele antropice cuprind: populaţia, aşezările omeneşti şi activităţile economice.
Geografia orizontului local studiază populaţia ca o prezenţă importantă a peisajului geografic
şi a mediului înconjurător. Pentru un teritoriu relativ restrâns ca întindere, modul de abordare a
populaţiei diferă faţă de felul în care aceasta constituie subiect pentru regiuni mai întinse sau pentru
teritoriul ţării.
În cazul orizontului apropiat şi local, interesează următoarele elemente: numărul de locuitori,
evoluţia numerică a populaţiei, sporul natural şi evoluţia lui, mişcarea migratorie (realizată în trecut
şi cea actuală), structura populaţiei (structura profesională, pe grupe de vârstă etc.), repartiţia
teritorială a locuitorilor, aspecte legate de geografia socială şi culturală a comunităţii locale.
Se poate observa că, în cazul populaţiei, analiza trece spre interpretarea unor date şi
documente. De asemenea, este necesară realizarea unor investigaţii asemănătoare celor din ştiinţele
sociale, care să completeze datele statistice consemnate în documente ale autorităţilor locale.

10
 Chestionarele, interviurile şi consemnarea opiniilor trebuie să se refere însă, în mod strict, la
elemente de geografia populaţiei care interesează sub aspectul preocupărilor de abordare geografică
a populaţiei şi nu de abordare socială, politică sau economică.
În contextul orizontului apropiat şi local, un element de interes îl constituie aprecierea felului
în care se realizează deplasarea populaţiei în alte localităţi, permanenţa acesteia, precum şi influenţa
deplasărilor migratorii asupra structurii populaţiei din localităţile respective.
Există şi anumite elemente complementare de interes, cum ar fi: structura lingvistică a
populaţiei, structura etnică, religiile predominante, modul de asociere al oamenilor.
Studiul geografic al aşezărilor omeneşti din orizontul local şi apropiat trebuie să conducă la
precizarea transformărilor acestora în timp şi a cauzelor care imprimă astfel de transformări.
Elementul de plecare în analiza aşezărilor trebuie să îl constituie cartografierea cât mai exactă
a fiecărei localităţi care intră în sfera analizei. Această cartografiere poate să pornească de la planuri
sau hărţi topografice existente. Trebuie să subliniem însă că perimetrele construite se modifică
foarte rapid în ultimii ani, ceea ce face ca informaţia cartografică să necesite actualizările
corespunzătoare.
Tipul de abordare geografică a fiecărei localităţi analizate din orizontul local (sau doar a
localităţii centrale) depinde, în mare măsură, de mărimea demografică, importanţa şi extinderea
spaţială a aşezărilor (sau a aşezării centrale). Este evident că în cazul unor aşezări rurale de mici
dimensiuni tematica să fie mai limitată, iar în cazul unor oraşe mijlocii şi mari, aceasta să se
complice progresiv.
Există, pentru analiza aşezărilor, anumite elemente relativ invariante, cum ar fi: numărul de
locuitori, evoluţia acestui număr, atestarea istorică, alte elemente istorico – geografice, sistemul de
străzi, structura funcţională internă (dacă există), modificări teritoriale recente, perspective
economice şi demografice, localitatea şi sistemul de localităţi apropiate.
Deşi există tentaţia realizării unor monografii consacrate unor aşezări omeneşti, un studiu
geografic limitează foarte mult aria de interes, reducând informaţiile factuale la elementele strict
necesare. În cazul aşezărilor, cartografierea elementelor legate de acestea devine obligatorie. Planul
aşezării reprezintă, totodată, documentul principal pe baza căruia pot fi realizate proiecte de
amenajare teritorială.
În cadrul activităţilor economice, se acordă o anumită importanţă identificării resurselor,
care pot fi exploatate şi utilizate, din orizontul local. Existenţa unor resurse de interes regional sau
naţional este prezentă foarte rar. Această inventariere a resurselor presupune identificarea resurselor
scoarţei terestre, dar şi ale mediului înconjurător. În cazul în care există anumite resurse generatoare
de industrii, acest lucru trebuie analizat şi precizat ca atare.
Activităţile economice pot fi tratate după un algoritm care cuprinde: caracteristicile fondului
funciar, principalele culturi agricole, creşterea animalelor, ramurile şi centrele industriale principale,
activităţile de transport şi de turism.
Ultimul deceniu oferă imaginea unui dinamism accentuat al activităţilor economice, în sensul
restructurării şi reorganizării acestora, astfel încât să fie satisfăcute cerinţe de performanţă.
Cercetarea orizontului local presupune amplasarea corespunzătoare pe hartă a tuturor
activităţilor şi a obiectivelor economice care există. Cu ajutorul hărţii, pot fi analizate elemente
restrictive, dar şi soluţii ameliorative referitoare la structura activităţilor economice.
Trebuie să subliniem în mod deosebit că această parte a analizei geografice nu trebuie să se
rezume la consemnarea unor date statistice şi denumiri, ci la înţelegerea mecanismului prin care o
anumită structură economică teritorială poate să fie optimizată.

11
 Temă de reflecţie

Asemănător temelor de geografie fizică, temele de geografie umană au un caracter aparent

foarte larg. Şi la acest nivel poate exista o selecţie a tematicii, în funcţie de elemente de interes.
Pentru fiecare componentă (populaţie, aşezări, economie), este necesară o dezvoltare
metodologică adecvată.

12
 3. Raportul dintre curriculum şcolar şi orizontul local

3.1. Programele şcolare

Interesul cercetării orizontului local pentru învăţarea geografiei a reprezentat întotdeauna un

punct de plecare în proiectarea demersului de învăţare a acestei discipline şcolare.
Există premisa că învăţarea geografiei se poate realiza în condiţii optime pornind de la
elementele vizibile din orizontul local, apoi la cele situate la o distanţă mai mare, până la cele mai
puţin accesibile.
Noile programe şcolare, îndeosebi cele pentru clasele a IV-a şi a V-a, precum şi pentru
clasele de sfârşit al învăţământului obligatoriu de zece ani, cuprind în mod explicit, într-o formă
nouă, elemente referitoare la orizontul local.
La clasa a IV-a, noua programă de geografie („Introducere în geografie – de la localitatea
natală la planetă”) îşi propune ca învăţarea acestei discipline şcolare să pornească de la orizontul
local. Faţă de programa anterioară, este o schimbare substanţială. Paradigma interioară a programei
arată că învăţarea geografiei trebuie să pornească de la elementele observabile direct, iar prima
metodă de abordarea a fenomenelor geografice să o reprezinte observarea realităţii obiective.
La clasa a V-a, programa revizuită se axează foarte mult pe raportarea elementelor sale la
situaţia concretă a orizontului local. De altfel, între cele două programe există o legătură strânsă,
evidenţiată prin prezenţa substanţială a orizontului local în ambele situaţii.

Teme de reflecţie

(a) Identificaţi în programele şcolare ale disciplinei pe care o predaţi:

- obiectivele de referinţă care pot fi concretizate prin elemente din orizontul local;
- activităţile de învăţare care presupun o raportare consistentă la orizontul local;
- secvenţele principale de conţinut care pot fi concretizate prin elemente din orizontul
local;

(b) Realizaţi o extindere a acestor elemente din programele şcolare, prin activităţi
extraşcolare cu caracter non formal şi informal, care se pot baza pe elementele programei.

3.2. Aplicaţii practice

Aplicaţiile practice din orizontul local sunt un grup de probleme care este pus într-o optică
nouă în cadrul programelor şcolare. Aplicaţiile practice şi cele de învăţare care au la bază exerciţiile
şi problemele reprezintă o componentă mai bine exprimată în noile programe şcolare.
De altfel, în practica geografiei, aplicaţiile practice au avut un rol bine definit, chiar dacă s-au
realizat uneori într-un mod formal.
Creşterea ponderii aplicaţiilor practice şi realizarea acestora în orizontul local au permis
trecerea, cel puţin la nivel teoretic, de la o învăţare predominant livrescă, la o învăţare bazată pe
observare.
Elementele de noutate pe care le aduce acest modul şi care argumentează utilitatea lui, sunt:
 oferă geografiei şi didacticii sale un câmp referenţial nou, prin presupunerea
învăţării geografiei şcolare pornind de la orizontul local şi de la observarea sa directă;
 asigură o corelaţie adecvată a conceptelor majore cu care operează geografia cu
suportul lor din orizontul local;

13
  stimulează abordarea unor probleme referitoare la orizontul local şi în cadrul altor
discipline de învăţământ, prin punerea într-o lumină nouă a comunităţii concrete în care se
află situată unitatea de învăţământ;
 evidenţiază elementele de specificitate pe care le poate aduce geografia ca
disciplină şcolară în cercetarea complexă a orizontului local, din perspectiva raportului
dintre comunitate şi teritoriul ei de viaţă;
 oferă un câmp larg de idei şi sugestii asupra modului de abordare a cercetării
geografice a orizontului local, precum şi a felului în care aceasta poate deveni o preocupare
nu numai a profesorilor, ci şi a elevilor;
 prin abordarea unor activităţi de investigaţie minimală a orizontului local, elevul
devine un participant activ la propria sa formare şi la înţelegerea rolului pe care îl are în
cadrul comunităţii locale;
 oferă o metodologie minimală de cercetare geografică a orizontului local şi de
prezentare a rezultatelor propriilor investigaţii;
 prin exemplele ofertate, măreşte atractivitatea învăţării geografiei, evidenţiind
posibilităţile de abordare a acesteia pornind de la observarea orizontului local;
 oferă o tematică de cercetare suficient de largă şi de cuprinzătoare, pentru a
susţine interesul de investigaţie al elevilor interesaţi.

Teme de reflecţie

(a) Identificaţi în programele şcolare ale disciplinei pe care o predaţi:

- obiectivele de referinţă care se referă la activităţi practice;
- activităţile de învăţare care presupun o dimensiune practică a învăţării;
- secvenţele principale de conţinut care presupun activităţi practice în orizontul local;

(b) Realizaţi o extindere a acestor elemente din programele şcolare, prin activităţi practice
care pot fi realizate la nivelul de vârstă al elevilor şi în raport cu posibilităţile din orizonul local.

3.3. Activitatea de cercetare

Activitatea de cercetare ar trebui să aibă un caracter extracurricular (deci în afara orelor de

geografie) şi chiar extraşcolar. Construirea unui opţional destinat orizontului local facilitează atât
învăţarea acestuia, cât şi cercetarea, pe parcursul unui an şcolar, a elementelor de bază referitoare la
acest orizont.
Formele organizatorice ar fi:
a) dezvoltarea activităţilor de studiere a geografiei pe baza observării directe a orizontului
local;
b) realizarea unor portofolii tematice care să acopere, pe întreaga colectivitate, varietatea
elementelor orizontului local;
c) iniţierea unor cercetări cu elevii în cadrul cercurilor ştiinţifice.

Există, în prezent, mai multe tipuri de abordare a modului în care elevii sunt antrenaţi în
activităţi de cercetare a orizontului local şi de protecţie a mediului înconjurător.
O serie de proiecte vizează activităţi legate de comemorarea unor anumite zile („Ziua
mediului înconjurător”, „Ziua Pământului”), prin care se realizează, în mod prevalent, activităţi
specifice destinate acestui scop.

14
 Un anumit număr de şcoli sunt atrase în proiectul „Eco-şcoala”, care are o coordonare
ştiinţifică exterioară şi presupune realizarea unor activităţi de colectare a diferitelor materiale, de
economisire a hârtiei şi de protecţie a unor elemente din mediul înconjurător.
Anumite şcoli au tradiţii în realizarea unor cercuri ştiinţifice destinate elevilor, prin care
aceştia, individual sau în grup, prezintă anumite rezultate, studii, proiecte, referitoare la o tematică
foarte variată, care include însă frecvent şi elemente ale orizontului local.
Există iniţiative şi realizări în domeniul parcurgerii unor discipline opţionale, dintre care cea
mai frecventă este „geografia judeţului”. Această disciplină, însă, stimulează mai mult perceperea
geografiei orizontului local şi a localităţii în cadrul judeţului şi, într-un mod conex, elemente de
cercetare ale acestuia.

Teme de reflecţie

(a) Identificaţi în programele şcolare elemente ale acestora (obiective de referinţă,

conţinuturi, activităţi de învăţare) care presupun şi o activitate de cercetare.
(b) Construiţi o ofertă tematică bazată pe curriculum şcolar, care să facă posibilă activtatea
de cercetare în orizontul local.

În cele ce urmează, sugerăm o modalitate de realizare a unei activităţi continui referitoare

la un element al orizontului local, cu deosebită semnificaţie pentru activitatea cotidiană. Această
sugestie se referă la realizarea unui jurnal al vremii, în care să fie notate, în anumite momente,
caracteristicile principale observabile ale stărilor de vreme.
Elevii care se ocup de această activitate vor nota stările de vreme pe baza observaţiilor
proprii şi în raport cu anumite criterii, precizate de profesor.
Stabilirea zilelor pentru care se vor consemna stările de vreme poate să urmeze una dintre
următoarele proceduri:
- în zilele în care se desfăşoară ora de geografie;
- în anumite zile precizate iniţial (1, 5, 10 , 15 ... ale lunii);
- în zilele sfârşitului de săptămână (sâmbătă şi duminică, printr-o activitate desfăşurată
acasă);
- din două în două zile;
- în zilele în care apar anumite evenimente notabile, care schimbă caracteristicile de vreme;
- în fiecare zi.
Este evident că gradul de implicare într-o astfel de activitate depinde de opţiunea supra
uneia dintre procedurile de mai sus. Acest lucru se poate particulariza şi individualiza foarte mult
prin angrenarea unui număr mai mare de elevi, care au interes şi iniţiativă în acest sens.

15
 4. Aria tematică a elementelor referitoare la cercetarea orizontului local

4.1. Alegerea temei şi evaluarea resurselor

Un element important în studiul orizontului local şi al cercetării sale pe teren îl constituie

analiza temei care urmează să fie abordată. Alegerea trebuie să aibă în vedere posibilităţile celor
care participă la investigaţie (profesori şi elevi), gradul de interes şi de utilitate practică a temei,
resursele de timp şi posibilităţile materiale.
Menţionăm că tematica poate să fie extrem de extinsă, iar alegerea uni element de investigaţie
presupune o decizie importantă, luată eventual prin negociere între participanţi.
Există o serie de teme interesante, pe care le prezentăm pe scurt în continuare, pentru a oferi
celor interesaţi un câmp de sugestii. Acestea sunt:
- evoluţia învelişului vegetal;
- evoluţia unor elemente de relief;
- procesele actuale din orizontul local;
- structura demografică a localităţii natale;
- modificarea stărilor de vreme;
- evoluţia perimetrului construit şi a construcţiilor;
- transformări ale activităţilor economice;
- elemente de etnografie şi geografie culturală;
- toponimia geografică a orizontului local;
- transformarea peisajului geografic;
- cercetări asupra reţelei hidrografice;
- elemente de degradare a mediului înconjurător etc.

Alegerea temei este urmată apoi de evaluarea resurselor materiale, umane şi de timp
necesare pentru realizarea ei. Acestea se referă la:
a) precizarea intervalului de timp în care urmează să se desfăşoare investigaţie (şi, în cadrul
acesteia, a perioadei de teren);
b) organizarea colectivului (pe grupe sau pe persoane);
c) stabilirea unui minim de materiale necesare cercetării în cabinet şi pe teren.

Teme de reflecţie

Un element semnificativ al desfăşurării cercetărilor elementare din orizontul local îl

constituie atât alegerea temei (pentru a nu fi nici prea dificilă, nici prea uşoară), cât şi, îndeosebi,
evaluarea corectă a resurselor materiale pe care le putem angrena în această activitate.
În acest sens:
a) stabiliţi un inventar de instrumente minimale pentru abordarea temei;
b) precizaţi necesarul de resurse complementare;
c) identificaţi o hartă de bază care poate fi folosită în această cercetare tematică.

4.2. Cercetarea pe teren

Această parte a activităţii presupune colectarea unor date geografice prin observarea, analiza
şi măsurarea unor elemente situate pe teren. În general, activitatea principală este axată pe realizarea
unor schiţe de hartă şi a unor ridicări topografice minimale, pe măsurarea unor parametri cantitativi
şi notarea acestora.
Anumite secvenţe pot fi fixate prin fotografii, schiţe sau imagini video. În cercetările de
geografie umană este necesară aplicarea unor tehnici de cercetare specifice ştiinţelor sociale:
chestionare, interviuri, analize statistice, studii de caz.
16
 Este de dorit ca activitatea de teren să se desfăşoare în mai multe etape, deoarece nu toate
elementele pot fi observate la o primă analiză. Revenirea succesivă şi notarea unor elemente noi
adaugă un plus de informaţie şi deschide alte perspective.
Tehnicile de observare şi analiză sun proprii cercetărilor de geografie fizică şi de geografie
umană, cu multiplele lor caracteristici. Astfel, studiul reliefului presupune analize referitoare la
morfografie, morfometrie, structura subiacentă, acţiunea agenţilor, formele de relief, procesele,
analiza tipurilor de suprafeţe şi cartarea geomorfologică; este un câmp foarte larg de posibilităţi de
abordare a reliefului, prin cercetare la teren, dar şi pe baza explorării unor suporturi cartografice sau
a construirii unor hărţi noi.
Teme de reflecţie

Cel mai semnificativ lucru îl reprezintă construirea unui calendar al cercetărilor de teren,
care urmează a fi realizate în afara orelor de clasă.
În acest sens, precizaţi succesiunile de activităţi în cazul:
a) abordării lor în perioadele de vacanţă;
b) abordării lor în fiecare sfârşit de săptămână;
c) realizarea studiului într-un an şcolar sau în doi ani succesiv.

4.3. Inventarierea şi prelucrarea datelor

Presupunând că au fost adunate un număr semnificativ de date pentru tema abordată,

următoarea etapă o reprezintă ordonarea, selecţionarea şi prelucrarea acestora. Tipurile de date vor
fi prezentate în continuare în cadrul enumerării metodelor de analiză geografică a realităţii
înconjurătoare.
De obicei, colectarea datelor se realizează pe caiete speciale sau pe fişe de înregistrare. Pot
exista şi alte metode (înregistrări video, reportofon), care completează observarea directă. Aceste
informaţii sunt apoi introduse într-o bază de date, sub forma unui portofoliu, sau pot fi stocate în
calculator.
Cel mai important aspect rezultat din activitatea de teren îl constituie însă elaborarea unor
reprezentări cartografice noi. Dorim să evidenţiem importanţa reprezentărilor cartografice în
elaborarea unor cercetări originale, deoarece în anumite cazuri acestea lipsesc.
Hărţile noi pot fi realizate în două moduri:
a) pe baza elementelor precizate în procedura de mai sus, cu menţiunea că pot fi elaborate
o anumită varietate de hărţi, nu doar o schiţă de hartă cu anumite repere amplasate pe ea;
b) pe baza utilizării unor suporturi cartografice anterioare (planuri sau hărţi topografice),
pe care sunt reprezentate doar elementele noi, în forma în care sunt observate acestea.
Existenţa unor reprezentări cartografice devine obligatorie în cercetările de geografie a
orizontului local, deoarece acestea permit reprezentarea sintetică şi intuitivă a unei realităţi care
poate fi mai uşor percepută în acest mod.
Baza realizării suporturilor cartografice o constituie deprinderea sau competenţa dobândită
prin activităţi succesive în cadrul cabinetului de geografie sau în activităţile extracurriculare.

Teme de reflecţie

Realizaţi, împreună cu elevii:

a) o schemă a bazei de date pentru informaţiile culese din cercetările de teren;
b) un suport cartografic satisfăcător pentru plasarea pe hartă a informaţiei identificate.

17
 5. Cercetarea geografică a orizontului local

5.1. Metode de analiză a elementelor orizontului local

Cercetarea geografică a orizontului local presupune realizarea unor activităţi cu anumite

caracteristici ale cercetărilor ştiinţifice, pe baza utilizării unor metode de analiză, cartografiere,
reprezentare şi prezentare a cercetărilor. Metodele de analiză şi interpretare se concretizează în
activitatea de cercetare, de birou şi cea realizată în teren.
Între metode există legături strânse, iar între cercetarea de birou şi de teren există o
complementaritate evidentă. Caracterul integrat al utilizării metodelor se referă la succesiunea unor
metode asemănătoare pe fenomene diferite, elementele de omogenitate metodologică rezultate din
construirea şi interpretarea hărţilor, succesiunea activităţilor de birou şi de teren şi îmbinarea
formelor de investigaţie cu cele de stocare a informaţiilor, de interpretare şi de prezentare a
rezultatelor.
În fapt, o metodologie unitară (oricât de vastă ar fi ea), aplicată unei problematici
diversificate (dar reunită prin subiectul comun, geografia orizontului local), asigură de la sine
caracterul integrat al cercetării.

Cercetările de birou
Aceste activităţi sunt premergătoare investigaţiilor de teren şi sunt desfăşurate imediat după
conturarea problematicii supuse atenţiei.
Cadrul organizatoric se consideră a fi, în mod generic, un „birou” (în sens mai mult calitativ
al tipului de activitate), chiar dacă în realitate acesta poate fi cabinetul de geografie, o încăpere
destinată special cercetărilor, o sală de clasă, domiciliul elevului sau al profesorului, biblioteca,
diferite săli şi locuri din instituţiile publice.
În activitatea de birou există următoarele tipuri de activităţi de cercetare:
-Documentarea bibliografică asupra tematicii asumate prin parcurgerea lucrărilor şi
articolelor semnificative în domeniul respectiv. Este posibil ca, în cazul în care biblioteca
şcolii, a cabinetului de geografie sau biblioteca personală a profesorului să nu cuprindă toate
lucrările de referinţă; în acest caz, ele urmează a fi studiate acolo unde există (biblioteci
mari, institute de cercetare, universităţi).
-Documentarea cartografică reprezintă o formă specială de documentare, prin care
sunt selecţionate hărţile semnificative ale regiunii, realizate până în prezent (acestea există
parţial şi în diferite lucrări). Există hărţi, în diferite monografii sau lucrări anterioare, care nu
au fost publicate, dar a căror cercetare este necesară. În mod deosebit trebuie să arătăm că un
element important îl constituie identificarea unei hărţi după care să fie construită o hartă de
bază. Ar fi de dorit să existe o hartă topografică, la o scară convenabilă, care să poată fi
utilizată în construirea hărţii de bază.
-Culegerea unor date necesare studierii diferitelor elemente şi fenomene. Acestea pot
fi date climatice, hidrologice, demografice, economice, sociale. Datele se înscriu într-o bază
de date pentru a fi accesate corespunzător.
-Identificarea unor documente istorice şi fotografii, care pot ilustra anumite fenomene
şi permit aprecierea unor evoluţii.
-Elaborarea unor chestionare, ghiduri de interviu sau de discuţii, care urmează a fi
utilizate în identificarea unor date noi, referitoare la fenomene demografice, economice şi
sociale.
O activitate de birou foarte importantă o reprezintă realizarea unor hărţi iniţiale, care urmează
să fie utilizate în cercetarea de teren. Pornind de la hărţile topografice, se pot realiza în birou serie
de hărţi, cum ar fi: harta hipsometrică, harta morfografică, hărţi morfometrice, harta modului de
utilizare a terenurilor, harta pantelor, harta vegetaţiei naturale, harta sistemelor de aşezări, harta
hidrografică, harta zonării funcţionale a aşezărilor, harta căilor de comunicaţie etc.

18
 Nu pot fi realizate în această fază în birou hărţi climatice, harta geomorfologică, harta
solurilor, harta culturilor agricole, care presupun, fiecare, o cercetare corespunzătoare a terenului.
O serie de hărţi pot fi preluate ca atare, în cazul în care acestea există (harta geomorfologică,
harta solurilor).
O activitate premergătoare importantă în birou o reprezintă identificarea unor trasee şi puncte
de observare, analiză, cercetare a orizontului local. Acestea urmează să fie utilizate în mod
prevalent în cercetarea realităţii, deoarece alegerea lor are la bază elemente de evidenţiere a
vizibilităţii spaţiului înconjurător.

În cercetarea de birou pot fi utilizate o serie de metode moderne. Dintre acestea, menţionăm
accesarea informaţiilor de pe diferite site-uri (date economice, date demografice) şi utilizarea unor
fotografii aeriene sau imagini satelitare (în cazul în care sunt accesibile).
Metodele moderne pot fi folosite în stocarea informaţiei (date, hărţi), sub forma sporturilor
oferite de tehnica informaţiei şi comunicării. Pe aceste suporturi pot fi stocate o cantitate mare de
informaţii şi o varietate de imagini fotografice (originale sau preluate). De asemenea, poate fi
stocată o mare cantitate de date informative. Pe suporturile informatice pot fi construite hărţi, pot fi
elaborate grafice, texte şi pot fi combinate toate acestea în lucrări originale, cu anumită acurateţe de
prezentare.
Cercetările geografice ale orizontului local apelează mai puţin la metode din ştiinţele sociale,
care îşi dovedesc însă utilitatea în cazul monografiilor geografice ale localităţilor sau a prezentării
laturii umane a orizontului local.
Chestionarele pot fi aplicate unor persoane diferite, dar trebuie să se ţină seama de tehnica
proiectării lor, conform metodologiei de cercetare în ştiinţele sociale. Întrebările se pot referi la
informaţii privind: numele de familie al persoanelor, vârsta, localitatea de origine, resursele
materiale, nivelul de educaţie, opinii şi aspiraţii, reprezentări mentale asupra unor elemente naturale
sau sociale, concepţii, limba şi limbajul folosit, elemente de memorie individuală sau colectivă,
aprecieri personale asupra comunităţii, gradul de implicare în viaţa socială, zone de interes etc.
Cu precauţia necesară, pot fi folosite informaţii de la localnici în cercetarea toponimelor
geografice; precauţia este mai importantă în cazul explicării originii toponimelor. Pot fi alcătuite
chestionare care să vizeze locuinţa, curtea ocupaţiile, materialele de construcţie, momentul
construirii fiecărei case, organizarea internă şi altele.
Cercetările referitoare la elemente de geografie culturală, geografie socială, etnografie,
obiceiuri, tradiţii folclor, necesită o anumită pregătire iniţială, chiar dacă răspunsul ulterior al celor
intervievaţi modifică sistemul iniţial de întrebări.
Chestionarele de opinie au, de asemenea, un anumit rol, prin evidenţierea unor anumite
opţiuni, a unor aspiraţii şi probleme personale, care au o anumită influenţă în caracteristicile sociale
ale orizontului local şi apropiat.

Teme de reflecţie

Realizarea etapei cercetării de birou (în bibliotecă sau cabinetul de geografie) este
determinantă pentru precizarea bazei informative iniţiale de la care se porneşte.
Această fază poate fi reluată după fiecare problemă cercetată pe teren, a cărei concretizare
în text sau hărţi trebuie realizată în condiţii de birou.
Pentru realizarea unor investigaţii de natură social –economică, este necesar să realizaţi
împreună cu elevii:
a) chestionare referitoare la caracteristicile populaţiei şi aşezărilor;
b) chestionar asupra toponimiei geografice;
c) chestionare de opinie, adresate autorităţilor locale sau actorilor economici.

19
 Cercetări pe teren

Pentru realizarea investigaţiilor de teren este necesară existenţa unor dotări minime, care să
cuprindă: instrumente de măsură (pentru măsurători hidrologice, climatice, altimetrice), aparat de
fotografiat, planşetă (pentru realizarea desenelor), instrumente de măsurare a distanţelor, caiet de
notiţe, bloc de desen, hărţile realizate în etapa de birou, busolă etc. Elevii trebuie să aibă un
echipament adecvat, iar colectivul de cercetare să aibă un minim de dotări medicale.

Metodele de investigaţie care pot fi utilizate pe teren se referă la:

 observarea dirijată şi exploratorie a realităţii şi notarea elementelor esenţiale rezultate din

aceasta;
 realizarea unor schiţe simple de hartă a diferitelor fenomene (relief, vegetaţie, aşezări);
 amplasarea pe hărţi construite anterior a unor elemente nefigurate, dar care au rezultat din
observare;
 cercetarea calitativă a unor anumite perimetre, unde sunt evidenţiate elemente, fenomene
sau procese deosebite (alunecări de teren, situri istorice, abrupturi spectaculoase etc.);
 realizarea unor fotografii, schiţe sau stocarea altor imagini asupra elementelor relevante
identificate în timpul observaţiilor;
 realizarea unor măsurători (înălţimi, pante, distanţe, înclinarea stratelor, dimensiunea
formelor de relief, mărimea localităţilor, arealele unor toponime etc.);
 comparaţii între diferitele elemente de acelaşi fel observate;
 măsurări asupra elementelor meteorologice şi hidrologice;
 cartografierea diferitelor areale (cu vegetaţie naturală sau cu diferite utilizări);
 aplicarea unor chestionare sau interviuri localnicilor dispuşi la colaborare;
 observarea unor elemente de natură economică sau socială: tipurile de transporturi,
intensitatea fluxurilor, structura transporturilor, aprovizionarea cu materii prime etc.

Activitatea centrală realizabilă pe teren este cartografierea elementelor principale supuse

investigaţiei. Orice observare, măsurare sau analiză trebuie să fie concretizată în primul rând pe un
suport cartografic. Informaţiile pot fi stocate în fotografii, date sau notiţe, dar ele câştigă în valoare
dacă sunt amplasate pe un suport spaţial.

O situaţie destul de frecventă, care necesită realizarea sau completarea unor hărţi o constituie
modificarea recentă a perimetrelor construite, precum şi schimbarea destinaţiei unor terenuri.
Aceste două fenomene au fost foarte mult accelerate în ultimii ani şi se regăsesc în
majoritatea localităţilor rurale. Schimbarea tipurilor de proprietate, precum şi intenţia legitimă a
locuitorilor de a utiliza terenurile dobândite, precum şi de a realiza construcţii noi au dus la
modificări sensibile în ultimii ani în geografia orizontului apropiat al localităţilor respective. Aceste
modificări au fost bazate pe iniţiative şi aspiraţii individuale, fără a se lua întotdeauna în
consideraţie efectele asupra întregului, precum şi funcţionalitatea anterioară a teritoriului.

Teme de reflecţie

Tipul de investigaţie de până acum se referă la abordarea predominant a câte unui

element, într-o formă disjunctă de ansamblul integrat real al orizontului local.
După aceste investigaţii, realizaţi împreună cu elevii:
a) completarea factuală a bazei de date;
b) redarea cartografică a elementelor măsurate.

20
 5.2. Metodologia cercetării integrate

a) Intercondiţionarea metodelor

Prin natura geografiei şi prin preocupările sale de a investiga orizontul local şi caracteristicile
mediului pe care îl are, aspectele referitoare la natură şi cele referitoare la societate se interferează
în mod permanent. De altfel, geografia se ocupă atât de fenomene naturale, cât şi de fenomene
sociale dar, aşa cum este cunoscut, îndeosebi de interacţiunea între acestea.
Este evident că în orice cercetare asupra hidrografiei trebuie să avem în vedere impactul
realizat de om, iar în cercetarea localităţilor, să analizăm, printre altele, topoclimatul acestora şi
formele de relief pe care este situat.
Caracterul integrat al cercetărilor de geografie a orizontului local provine din obiectul
geografiei (mediul geografic sau mediul înconjurător ca întreg) şi din caracterul nedisociat al
obiectului de studiu.
De altfel, corelaţia multiplă între fenomenele ce formează un anumit spaţiu geografic
reprezintă o preocupare comună oricărui cercetător din domeniul geografiei. Acest mod de a vedea
lucrurile trebuie transmis şi elevilor, astfel încât aceştia să aibă o imagine nedisociată asupra
întregului şi să înţeleagă caracterul de sistem al spaţiului în care trăiesc.

Între diferitele metode există o anumită corelaţie şi o interferenţă metodologică. În acelaşi

timp, anumite metode se pot aplica fenomenelor diferite. Există şi posibilitatea transferării unor
metode de la un domeniu în care se utilizează mai mult, într-un alt domeniu, unde au fost utilizate
mai puţin.

Caracterul integrator ale metodelor se observă îndeosebi în cazul reprezentărilor cartografice.

În acest fel, metoda geografică de bază (metoda cartografică) constituie un domeniu de convergenţă
al diferitelor metode. Pe hărţi pot fi expuse rezultate ale aplicării unor metode diverse asupra
realităţii înconjurătoare.
Chiar redarea grafică a fenomenelor reprezintă un model intuitiv, care pe hartă îşi găseşte cea
mai integratoare expresie. Harta cuprinde un limbaj cantonat în semnele convenţionale ale legendei,
care poate fi transformat într-o informaţie scrisă. Harta conţine, de asemenea, elemente de
prezentare calitativă, care induc cu uşurinţă caracteristicile elementului din realitate.

Metodele moderne de investigaţie, precum şi cele de stocare, transformare şi editare a

informaţiei oferă posibilităţi de unificare şi de integrare a metodelor tradiţionale. De asemenea,
oferă o foarte bună corelare metodologică transdisciplinară cu toate domeniile care se ocupă de
cercetarea şi prezentarea realităţii înconjurătoare.
Profesorul de geografie trebuie să îi familiarizeze pe elevi cu înţelegerea caracterului integrat
al obiectului de studiu (mediul geografic al orizontului local) şi caracterul integrat al metodologiei
de investigaţie.

b) Harta ca metodă integrată

Din practica realizării unor cercetări asupra orizontului local, se observă că hărţile, deşi sunt
frecvent utilizate cu scop ilustrativ, nu au o pondere corespunzătoare tipului de informaţie pe care o
pot transmite.
Hărţile care există sunt, de asemenea, relativ simpliste şi acoperă mai mult ocazional
elemente redate prin text. În prezent, textul constituie forma principală prin care este conservată o
anumită cercetare ştiinţifică şi rezultatele sale.

21
 Utilitatea hărţii nu trebuie să fie pusă sub semnul îndoielii, deoarece ea are câteva calităţi care
o fac o excelentă purtătoare de mesaj informaţional:
- este conservată o informaţie bogată şi diversificată într-un spaţiu redus;
- harta poate înlocui un număr important de pagini cu caracter descriptiv sau chiar explicativ;
- imaginea cartografică permite conservarea raporturilor dintre elemente şi fenomene, pentru
eventualitatea cercetării lor în viitor;
- harta cuprinde un anumit limbaj, uşor de înţeles şi permite transformarea acestuia în
informaţii redate sub altă formă;
- harta în sine nu rezolvă, însă, totalitatea problemelor care fac obiectul investigaţiilor din
mediul înconjurător;
- suporturile cartografice reflectă cel mai bine viziunea geografică asupra realităţii, în
condiţiile în care aceasta reprezintă o preocupare a mai multor discipline ştiinţifice.

Hărţile simple nu rezolvă conservarea diversităţii informaţiilor. De aceea, cercetarea

orizontului local trebuie să fie completată cu realizarea unor hărţi asupra unui număr semnificativ
de fenomene. Acestea pot fi hărţi referitoare la:
- elemente ale reliefului: hipsometrie, morfografie, morfometrie, raportul cu structura,
tipurile genetice redate în harta geomorfologică, procese actuale, zone de risc geomorfologic, hărţi
de localizare, cartodiagrame; la acestea se pot adăuga, în mod complementar, profile
geomorfologice;
- elemente ale climei şi topoclimei: harta elementelor meteorologice principale (temperatură,
precipitaţii), harta unor fenomene meteorologice deosebite, harta topoclimatică; în mod deosebit
este utilă harta topoclimatică, realizată îndeosebi pe baza observaţiilor de teren (hărţile de
temperatură şi precipitaţii se realizează pe baza datelor);
- elemente ale hidrografiei: harta apelor freatice, harta reţelei superficiale, suprafeţele
lacustre, oscilaţiile de nivel, sursele de poluare ale apei, utilizări ale apelor; deoarece elementele de
hidrografie au poziţii disjuncte în spaţiu, toate pot fi concentrate într-o singură hartă hidrografică
generală;
- elemente ale învelişului biopedogeografic: harta vegetaţiei, harta unor elemente faunistice,
harta solurilor, harta biotopurilor şi a ecosistemelor (în cazul în care este posibil să fie realizată),
harta transformărilor învelişului biogeografic, fenomene legate de eroziunea solurilor, localizarea
unor monumente ale naturii;
- elemente referitoare la populaţie: repartiţia geografică a populaţiei, mărimea demografică a
aşezărilor, structura populaţiei diferitelor localităţi (prin cartodiagrame), migraţiile;
- elemente referitoare la aşezări: planuri ale principalelor aşezări sau ale carterelor acestora,
evoluţia teritorială, zonele funcţionale interne, sistemele de aşezări;
- elemente de geografie economică: localizarea resurselor, amplasarea obiectivelor
industriale, modul de utilizare a terenurilor (în extravilan), căile de comunicaţie, fluxuri şi puncte
comerciale, obiective şi activităţi turistice;
- elemente de geografie istorică, geografie socială, etnografie, geografie culturală şi
toponimie geografică, ce pot fi amplasate pe aceeaşi hartă de bază a orizontului local.

Aceste hărţi, menţionate mai sus, reprezintă modalităţi de cercetare a orizontului local, de
fixare a informaţiilor dar, în acelaşi timp, de prezentare a rezultatelor investigaţiilor. Prin
caracteristicile hărţilor, acestea sunt atât suporturi de conservare a informaţiilor, cât şi de prezentare
intuitivă a acestora.
În cazul lucrărilor de investigare a orizontului local (sub formă de monografii, cercetări pe
anumite teme), modalitatea principală de prezentare a rezultatelor poate să o constituie unul sau mai
multe suporturi cartografice originale, însoţite de comentarii minime şi, eventual, de date asociate
acestora.

22
 De altfel, prezentarea publică a lucrărilor de geografie trebuie să cuprindă în mod obligatoriu
elemente referitoare la reprezentarea problemelor investigate, într-o formă cât mai uşor de înţeles de
cei care sunt interesaţi de acestea.

Este posibil ca în anumite situaţii, pentru suprafeţe de teren suficient de mari (cum ar fi
judeţele sau regiunile geografice), să poată fi realizate anumite colecţii de hărţi de tipul unui atlas,
referitor la întinderea respectivă.
Existenţa unor atlase ale judeţelor, realizate pe plan local de colective formate din (sau şi din)
profesori de geografie, constituie expresia unui interes deosebit faţă de orizontul natal. Realizarea
unor astfel de atlase (sau a unor atlase similare care se referă la suprafeţe mai mici), constituie însă
o posibilă preocupare desfăşurată într-un mod mai complex şi pe un interval mai mare de timp.
În cazul unei diviziuni raţionale a muncii, acest tip de atlase pot fi realizate şi pot fi păstrate
ca purtătoare de informaţie, pentru cercetări ulterioare. Ele ar putea fi valorificate în contextul
acţiunilor de amenajare a teritoriului, din perspectiva dezvoltării regionale şi a dezvoltării durabile.
În prezent, există anumite încercări de realizare a unor hărţi ale judeţelor, ale diferitelor areale,
regiuni şi chiar ale unor atlase regionale corespunzătoare.

Teme de reflecţie

Deoarece caracteristicile orizontului local au un caracter integrat, cercetarea acestuia

trebuie să se realizeze în aceeaşi paradigmă integrată pe care o oferă realitatea. Această
constatare presupune folosirea unor metode diferite şi corelarea lor.
În cazul geografiei, în mod deosebit, trebuie să avem în vedere cele două categorii de
metode referitoare la cele două domenii obiective ale realităţii:
a) metode din domeniul ştiinţelor naturii (observare, analiză, măsurare etc.);
b) metode din domeniul ştiinţelor sociale (chestionare, interviuri).
Există, de asemenea, metode comune, de natură statistică sau interpretativă.
În cazul geografiei, elementul principal al caracterului metodologic integrat îl constituie
suportul cartografic (harta). Aceasta permite atât localizarea fenomenelor, cât şi interpretarea
unor fenomene mai puţin observabile direct.
Pentru a realiza o activitate cu un grad mai înalt de complexitate, precizaţi:

a) metodele principale pe care doriţi să le utilizaţi în cazul cercetărilor asupra

elementelor naturale din orizontul local;
b) metodele principale pe care doriţi să le utilizaţi în cazul cercetărilor asupra
elementelor socio - umane din orizontul local;
c) metode de investigaţie comune;

De asemenea, realizaţi:

a) o bază cartografică generală;

b) schiţe de hărţi pentru fiecare element semnificativ investigat.

23
 6. Tematica cercetării orizontului local

6.1. Diversitatea abordărilor

Există mai multe posibilităţi de a aborda cercetarea unor elemente, fenomene şi procese din
orizontul local şi apropiat referitoare la geografie acestuia, la caracteristicile mediului înconjurător
sau sub forma unor abordări monografice.

Aceste tipuri de cercetare pot fi grupate în următoarele categorii:

a) cercetări asupra unor elemente, fenomene şi procese cu un subiect foarte precis, bine
delimitate teritorial şi ca problematică; în această categorie intră, de exemplu, studiul unei alunecări
de teren, perimetrul construit al unei localităţi, o anumită unitate de vegetaţie, o întreprindere
economică, o problemă legată de populaţie, toponimie, geografie culturală sau altele;
b) cercetări asupra unor fenomene sau grupe de fenomene asociate tematic, pe componente
natural sau antropice; de exemplu, studiul climei unei localităţi, studiul hidrografiei, al utilizării
terenurilor etc.
c) cercetări complexe asupra unor entităţi teritoriale de dimensiuni relativ reduse (similare
orizontului apropiat), fără a implica orizontul local, regiunea sau unitatea administrativă în
ansamblul ei; acestea se pot referi la vatra unei localităţi, o vale, o suprafaţă deluroasă, o
depresiune, o zonă de contact, o subunitate de relief, o unitate administrativ – teritorială elementară
(o comună);
d) cercetări asupra unor probleme cu un anumit impact şi interes pentru comunitatea locală:
inundaţiile, poluarea aerului şi a apelor, degradarea solurilor, depozitarea deşeurilor etc.;
e) cercetări asupra unor probleme ştiinţifice „în sine”, cum ar fi: studiul reliefului, studiul
învelişului biogeografic, studiul populaţiei etc. aceste probleme pot fi abordate la scări diferite:
orizontul apropiat, localitatea natală, orizontul local, o diviziune situată în regiunea geografică în
care se află orizontul local;
f) cercetări asupra componentelor naturale sau a componentelor antropice ale orizontului
local; aceasta presupune realizarea unor studii de geografie fizică sau a unor studii de geografie
umană, luate separat;
g) realizarea unor studii integrate (de geografie fizică, umană) sau de geografie a mediului
înconjurător, asupra orizontului apropiat; acestea presupun abordarea tuturor problemelor
presupuse, într-o modalitate predominant constatativă, descriptivă şi expozitivă;
h) cercetări monografice asupra unor localităţi din orizontul apropiat şi din regiunea.

Modalităţile de abordare prezentate mai sus sunt realizate asupra unor grupe de probleme sau
teme şi presupun conectarea unor aspecte particulare, cercetate individual.
Este necesară, însă, o anumită cunoaştere a felului în care poate să fie investigată o anumită
problemă, cu un anumit caracter liniar. Acest lucru presupune descrierea unei tematici minimale, în
care fiecare aspect semnificativ supus atenţiei investigaţiei ştiinţifice trebuie să fie evidenţiat ca
atare.
Deoarece diversitatea tematică nu permite descrierea detaliată a tuturor problemelor, temelor,
procedurilor şi elementelor componente, vom sugera, mai jos, o tematică suficient de largă pentru a
reprezenta un câmp de reflexie asupra domeniului, din care cei interesaţi pot aborda una sau mai
multe probleme într-o formă liniară sau în structuri mai complexe, cu un caracter integrat.

6.2. Teme de geografie fizică

Principalele teme care se referă la orizontul local şi apropiat şi care pot fi abordate printr-o
cercetare a acestuia în colective şcolare (coordonate de profesorul de geografie) sunt:
- cercetarea unor aspecte legate de poziţia geografică a localităţii natale sau a orizontului
natal, în contextul arealelor similare înconjurătoare;

24
 - cercetarea influenţei poziţiei geografice asupra unor parametrii din orizontul local;
- studierea surselor de poluare (pe componente, aer, apă, sol) sau într-un mod combinat);
- cercetarea aspectului exterior al reliefului (forme, tipuri şi repartiţie teritorială);
- investigarea unor procese actuale legate de modificările reliefului;
- cercetarea unor aspecte care facilitează înţelegerea evoluţiei reliefului;
- investigarea proceselor şi fenomenelor semnificative de modelare exterioară a reliefului;
- cercetări asupra unor elemente climatice;
- observarea vremii, a tipurilor de vreme şi a evoluţiei acestora pe anumite intervale de timp;
- cercetarea tipurilor de elemente hidrografice din orizontul local;
- investigarea unor fenomene hidrologice (inundaţii, oscilaţii de nivel ale pânzei freatice sau
ale apelor stătătoare, variaţiile de debit ale izvoarelor, arealele cu înmlăştiniri etc.);
- cercetarea vegetaţiei naturale (tipuri, forme, asociaţii, areale);
- observaţii fenologice (referitoare la modificările vegetaţiei în raport cu elementele
meteorologice);
- investigarea topoclimatelor şi a microclimatelor locale;
- cercetarea învelişului de soluri;
- identificarea transformărilor peisajului natural în decursul timpului;
- reconstituirea peisajului natural iniţial;

6.3. Teme de geografie umană

- cercetarea evoluţiei demografice a unei localităţi sau a unui ansamblu de localităţi;

- cercetarea unor fenomene demografice;
- cercetarea unor structuri demografice teritoriale;
- studiul geografic al localităţii natale;
- studierea relaţiilor dintre localităţi din orizontul local;
- studiul geografic monografic al unei localităţi;
- studiul unei întreprinderi economice;
- studiul activităţilor industriale din orizontul local;
- cercetarea resurselor naturale din orizontul local;
- studierea utilizării actuale a terenurilor;
- cercetarea utilizării agricole a teritoriului şi a evoluţiei multianuale a sistemelor de culturi;
- cercetarea unor activităţi şi practici agricole specializate (apicultură, viticultură etc.);

6.4. Teme integrate

- elemente de geografie socială şi culturală;

- aspecte etnografice;
- identificarea potenţialului turistic al teritoriului;
- poluarea şi degradarea mediului înconjurător;
- cercetarea monografică a teritoriului sau al unei localităţi;
- toponimia geografică;
- amenajarea spaţiului geografic.

6.5. Studii de caz tematice: vremea şi toponimia

Din totalitatea problematicii de mai sus, după cum am arătat, nu este posibilă abordarea
întregului spectru de teme pe care îl presupune cercetarea geografică a orizontului local, chiar dacă
se referă la elemente particulare, sisteme şi structuri integrate.
Din acest motiv, în continuare vom da doar două exemple, prin care o anumită parte a
tematicii poate să fie aprofundată şi abordată din prisma realizării unor contribuţii originale la

25
cunoaşterea ei. În acest context, vom exemplifica alegerea prin tematica legată de vreme şi aspecte
ale toponimiei geografice.

A. Vremea
Pentru studierea vremii sunt necesare anumite date iniţiale, referitoare la climă, urmate de
organizarea activităţii de observare şi interpretarea rezultatelor.

a) Date climatice iniţiale

Acestea pot fi obţinute din lucrările ştiinţifice corespunzătoare sau din observaţiile
meteorologice. Din analiza acestor date, interesează îndeosebi următoarele elemente:
- temperatura medie anuală şi temperatura medie a fiecărei luni;
- temperaturile medii lunare maxime şi minime (care reprezintă abateri faţă de mediile
multianuale);
- temperaturi extreme şi amplitudini termice;
- diferenţierea temperaturii pe altitudine;
- precipitaţiile medii anuale, lunare, precipitaţiile extreme şi tipurile de precipitaţii;
- circulaţia predominantă a aerului;
- alte fenomene meteorologice înregistrate.
Acestea sunt utile pentru încadrarea elementelor de vreme în contextul situaţiei medii a
valorilor climatice.

b) Analiza stărilor de vreme

Acestea se pot realiza prin observarea directă şi prin măsurători minimale complementare. Ea
poate fi realizată pe intervale foarte diferite de timp (minim o lună, maxim un an, cu observaţii în
fiecare zi). Observaţiile zilnice pot fi făcute la ore diferite, la momente luate întâmplător, într-un
anumit moment sau în momentele în care starea vremii se modifică.
În general, această analiză poate fi realizată pe baze predominant empirice, dar ea poate fi
completată cu date de observare (temperatură, precipitaţii, direcţia de deplasare a vântului, alte
fenomene).
Stările de vreme pot fi notate într-un tabel.

c) Interpretarea datelor

Din analiza unor serii de observaţii pentru un intervale semnificative de timp, pot fi realizate
următoarele activităţi, tot cu caracter investigativ, care permit interpretarea informaţiei anterioare.
Acestea sunt:
- compararea datelor de observare cu datele climatice, pentru a fi identificate anumite abateri
faţă de situaţia medie;
- corelarea informaţiilor dintr-o zi cu cele din înregistrările anterioare, pentru a se urmări o
anumită succesiune a schimbărilor de vreme;
- corelarea datelor de vreme cu cele din alte regiuni;
- observaţii asupra felului în care stările de vreme modifică anumite elemente meteorologice
în diferitele părţi ale orizontului local;
- corelarea datelor de înregistrare realizate de mai mulţi elevi în acelaşi moment, pentru a fi
identificată starea reală.
Este evident că aceste activităţi de cercetare, de tipul celei menţionate mai sus, prezintă un
real interes ştiinţific, de învăţare şi reprezintă o contribuţie adusă comunităţii locale.

26
 B. Toponimia geografică

Menţionăm această problemă care poate fi cercetată în orizontul local, deoarece ea prezintă
multiple elemente de interes, cum ar fi:
- toponimele geografice au un pronunţat caracter integrator (de geografie fizică şi geografie
umană) şi reflectă foarte bine proiecţia mentală pe care o au locuitorii asupra denumirilor mai
importante;
- toponimele actuale se află într-un proces de transformare şi foarte puţine dintre ele îşi
păstrează forma şi semnificaţia iniţială;
- cercetarea toponimelor pare mai accesibilă decât a altor elemente geografice fiind, în acest
fel, mult mai aproape de posibilităţile elevilor.

a) Elemente iniţiale
În cercetarea toponimiei geografice este necesară existenţa unei baze cartografice iniţiale, pe
care să fie amplasat diferite toponime, reprezentate pe artă sau culese în urma unor activităţi
anterioare. Cercetarea unor lucrări de toponimie ar fi utilă menţionării unor toponime care probabil
acum nu mai există.

b) Notarea toponimiei
Numele de locuri pot fi înregistrate în mod corespunzător doar printr-o cercetare la teren.
Sursa principală o reprezintă localnicii, care utilizează şi cunosc numele respective. Întrebările
adresate localnicilor pot fi formulate oral sau sub forma unui chestionar scris. Ceea ce trebuie să ne
preocupe este transcrierea corectă a denumirilor şi localizarea lor acolo unde se află situate. Pot fi
notate şi anumite elemente minimale de interpretare (oferite de cei interogaţi), dar acestea trebuie
utilizate cu atenţie deoarece, în general, oferă explicaţii puţin plauzibile. Toponimele este necesar să
fie notate pe hartă, iar pe un caiet, elemente care descriu locul respectiv.

c) Interpretarea toponimiei
Numele de locuri pot fi clasificate după criteriile cunoscute (toponime ale reliefului, ale
hidrografiei etc.). Interpretarea toponimiei actuale trebuie realizată în raport de alte toponime
identificate în diferite surse. Anumite toponime oferă informaţii suficiente asupra unor elemente
naturale, de geografie istorică, istorice, asupra ocupaţiei locuitorilor etc., care sunt conservate în
denumirea locului respectiv. Consemnarea lor pe hartă reprezintă o contribuţie deosebită ce poate fi
realizată de profesori şi elevi pentru cunoaşterea orizontului local şi apropiat.

Teme de reflecţie

Tematica redată mai sus arată în mod foarte clar că există o mare varietate de probleme
care pot fi abordate într-o manieră corespunzătoare, la diferite niveluri de şcolaritate. Gradul de
profunzime este dependent de nivelul de pregătire al elevilor, interesul profesorilor şi
caracteristicile orizontului local.
De obicei, studiile cu caracter integrat duc la construirea unor monografii geografice cu un
anumit grad de complexitate, prin care sunt prezentate elementele principale ale orizontului local.
Din această tematică sunt interesant de identificat acele teme care prezintă un interes real
sau pot fi realizate cu ajutorul efortului de cercetare al elevilor.
Cele două exemple (vremea şi toponimia) sunt edificatoare în acest sens. Ele au un
profund caracter de originalitate, iar importanţa lor este vizibilă.
În raport cu cele de mai sus:
a) identificaţi (împreună cu elevii) alte teme de interes major, care pot fi realizate prin
eforturi bazate pe satisfacerea unor interese minimale;
b) construiţi o tematică completă a elementelor orizontului local.

27
 6.6. Prezentarea rezultatelor cercetărilor asupra orizontului local

Cercetările în domeniul geografiei orizontului local, asemenea celorlalte cercetări de

geografie, pot fi realizate în mai multe modalităţi:

- în raport de anumite criterii de interes ştiinţific;

- în raport de domeniul predominant (asupra reliefului, populaţiei etc.);
- în raport de anumite aspecte practice sau actuale (alunecări de teren, inundaţii, fenomene
climatice, poluare etc.);
- în raport de coerenţa unei lucrări de geografie fizică, geografie economică sau geografie
integrată.

Lucrările pot fi destinate construirii unei imagini mai bune a realităţii investigate sau pentru a
fi păstrate sub forma unor cercetări documentare, care vizează diagnoza teritorială într-un anumit
moment.

Cea mai mare parte a lucrărilor de geografie asupra orizontului local au un evident caracter
constatativ. În acest caz, etapele sunt:

 identificarea şi definirea problematicii;

 identificarea informaţiilor anterioare pertinente (alte lucrări, date, documente, hărţi,
informaţii); aceasta constituie partea de informare bibliografică şi documentară;
 identificarea unor probleme rezultate din cercetarea documentară;
 construirea proiectului investigaţiilor de teren şi tematica acestora;
 realizarea investigaţiilor de teren; aceasta poate fi efectuată o singură dată, în mai multe
momente, cu reveniri corespunzătoare; în această etapă are loc identificarea şi notarea
informaţiilor noi, precum şi localizarea lor cartografică iniţială;
 prelucrarea datelor, compararea cu cele anterioare şi realizarea primei forme a materialelor
cartografice şi grafice;
 verificarea unor rezultate şi reluarea unor investigaţii;
 elaborarea studiului final, pe baza tematicii proiectate anterior;
 redactarea studiului într-o formă grafică şi cartografică adecvată şi prezentarea lor celor
interesaţi.

Cercetarea rezultată conform procedurii de mai sus poate fi concretizată în:

- informări simple (scrise, verbale, cartografice) asupra elementelor cercetate;

- studii şi articole destinate editării;
- referate (dacă datele se referă mai mult la bibliografie);
- studii mai ample, cu o întindere mai mare, sau monografii.

În cazul unor cercetări care necesită şi anumite studii experimentale, acestea vor fi realizate în
funcţie de poziţia lor în succesiunea anterioară şi vor fi amplasate în lucrarea finală în poziţii
relevante.
Există posibilităţi de a nuanţa atât tematica prezentată, cât şi modalităţile de prezentare,
precum şi forma sub care sunt transmise celor interesaţi.
Modalităţile noi facilitează stocarea şi prezentarea informaţiilor rezultate din cercetare într-o
formă electronică, relativ intuitivă şi uşor de utilizat.

28
 Prezentarea cercetărilor

Modalităţile de prezentare sunt influenţate de structura internă a lucrărilor finale. Tematica

cercetărilor de geografie fizică sau de geografie umană asupra orizontului local este cunoscută de
profesori. Ea este inclusă şi în anumite manuale şcolare.
Deoarece sunt cunoscute mai puţin, menţionăm că manualele şcolare care cuprind informaţii
asupra acestor tematici sunt realizate pentru Şcolile de Arte şi Meserii (clasa a X-a şi anul de
completare), unde natura pregătirii absolvenţilor este legată, într-o măsură mai mare, de orizontul
local şi apropiat.

În cazul în care investigaţiile asupra orizontului local se finalizează într-o lucrare multiplicată
sau tipărită, aceasta trebuie să aibă în vedere criteriile editoriale de realizare a acesteia.

Dacă lucrarea este destinată predominant expunerii sub forma unei comunicări ştiinţifice sau
a unui poster, ea trebuie să îmbine materialele sub formă de text cu elementele cartografice şi să
pună în evidenţă elementele de noutate şi de originalitate.

În cazul prezentării unor rezultate în cadrul sesiunilor de comunicări şi referate ale elevilor
(de la faza pe şcoală, la faza naţională), este de dorit să fie relevate elementele esenţiale şi
prezentate într-o formă intuitivă şi accesibilă tuturor. În cazul unor colective, fiecare poate prezenta
o anumită parte, sau un anumit elev poate să îşi asume sarcina de a prezenta întregul.

Teme de reflecţie

După cum se poate observa, există diferite modalităţi de prezentare a rezultatelor obţinute în
urma cercetărilor din orizontul local. Ele sunt menţionate ca atare mai sus.
În cazul unor monografii, este necesară o documentare bibliografică suplimentară, completată
cu multiple resurse imagistice.
În cazul unor informări simple, acestea pot avea un anumit grad de selectivitate.
În ipoteza că această lucrare urmează a fi prezentată pentru un anumit public, profesorul
trebuie să sugereze elevilor şi elemente complementare, referitoare la:
a) încadrarea în timpul de expunere alocat;
b) reducerea la minim a citărilor şi a prezentării materialelor de compilaţie;
c) insistenţa asupra rezultatelor colective sau individuale;
d) identificarea unor consecinţe de ordin aplicativ;
e) stimularea realizării unei prezentări sobre, esenţializate şi persuasive.

În cazul existenţei mai multor autori (elevi), este posibil să fie identificată o metodă prin care
să fie prezentate părţi sau probleme distincte de autori individualizaţi. În cazul în care este o
prezentate unipersonală, ea trebuie să fie realizată de un elev cu posibilităţi reale în acest sens şi cu o
agreare largă din partea colegilor.

29