Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A DEFICIENTEI MINTALE
b) - mascata - care prezenta la deficientul mintal reuseste sa disimuleze fragilitatea sau poate
produce o ruptura a echilibrului realizat, la reintrarea in societate.
Astazi se cristalizeaza din ce in ce mai mult conceptia ca deficienta mintala nu consta doar in
tulburarea inteligentei, ci a intregii personalitati, nivelul scazut al inteligentei fiind doar un simptom
al dezvoltarii psihice generale (R. Zazzo, 1960, 1969, 1973; A. Busemann, 1965; T.A. Vlasova si
M.S. Pevzner, 1975).
Sub influenta teoriei sistemelor, psihopatologia explica deficienta mintala ca o tulburare de
sistem “personalitatea fiind conceputa ca un sistem de functii psihice in interactiune ordonata, non-
intamplatoare” si nu ca pierderea unei singure functii (L. von Bertalanffy, 1969). Deci, orientarea
intelectualista este abandonata in favoarea tendintelor potrivit carora la copii deficienta mintala se
manifesta ca o tulburare structurala a intregii personalitati.
Informatii despre aspectele psihologice ale deficientei mintale aduce si R.J. Sternberg (1986),
care optand pentru psihologia cognitiva propune o noua teorie asupra inteligentei denumita triarhica,
intrucat cuprinde trei subteorii:
- Subteoria contextuala, care examineaza relatia inteligentei cu mediul extern
individului;
- Subteoria componentiala, care detaliaza relatia inteligentei cu "componentele" interne
ale personalitatii;
- Subteoria celor "doua fatete", care incearca o radiografie a relatiei inteligentei atat in
contextul extern cat si cu "componentele" interne.
In cazul subteoriei componentiale, optiunile lui R.J. Sternberg merg spre psihologia cognitiva,
considerand ca o componenta a inteligentei este un proces informational elementar care opereaza cu
reprezentari sau simboluri ale obiectelor. O componenta poate fi deci o transformare a unui set de
informatii senzoriale intr-o reprezentare, apoi prelucrarea acestuia in concept, ori prelungirea lor
intr-un raspuns motor. O componenta cuprinde deci, un segment informational, cuprins intre un
"input" senzorial si traducerea acestuia printr-un "output" de raspuns. Iar drumul de la colectarea
datelor, prelucrarea, elaborarea si retransmiterea noii informatii este denumit procesarea informatiei.
in acest sens, cunoasterea umana poate fi definita in termenii cailor prin care indivizii "proceseaza"
mintal informatia.
Dupa functiile lor, R.J. Sternberg clasifica componentele in trei categorii:
- metacomponentele;
- componente ale performantei;
- componente ale achizitiei.
Metacomponentele sunt procese de mare complexitate care intervin in planificarea,
conducerea si luarea de decizii privind realizarea unei performante. R.J. Sternberg identifica sapte
asemenea metacomponente:
- deciziile asupra problemelor care trebuie rezolvate;
- selectia componentelor;
- selectia uneia sau mai multor reprezentari sau organizari pentru informatii;
- selectia strategiilor pentru combinarea componentelor;
- deciziile privind alocarea unor resurse ale atentiei;
- conducerea solutionarii;
- sensibilitatea pentru feedback-ul extern.
Componentele performantei sunt acelea care intervin in cadrul unor variate strategii pentru
obtinerea performantei.
Componentele de achizitie a cunostintelor sunt acelea care intervin in colectarea noilor
cunostinte. Dintre acestea R.J. Sternberg mentioneaza: incadrarea selectiva, combinarea si
compararea selectiva.
Din perspectiva acestei teorii triarhice a inteligentei, deficienta mintala trebuie inteleasa in
termenii de functionare inadecvata a subsistemelor componentiale, sau automatizare inadecvata a
subsistemelor componentiale sau si una si alta.
Teoria triarhica, si in special subteoria componentiala poate fi valorificata in explicarea
performantelor deficitare ale deficientilor mintali, care pot fi considerate si ca trasaturi psihologice
caracteristice deficientei mintale.
In acest sens, putem mentiona la deficientii mintali activarea necorespunzatoare a
metacomponentelor intre ele si a acestora asupra componentelor. De exemplu, o persoana cu
deficienta mintala poate avea toate cunostintele declarative si procedeele necesare pentru rezolvarea
unei probleme, dar nu este capabila sa puna in functiune cunostintele pentru a rezolva problema data.
Un alt aspect este acela al existentei unui feedback necorespunzator, orientat spre
metacomponente sau alte componente. in acest caz deficientul mintal nu este capabil sa utilizeze
informatia obtinuta in timpul schimbului de informatii pentru a-si imbunatati performantele. De
exemplu, daca in timpul rezolvarii unei probleme, deficientul mintal primeste o anumita informatie,
aceasta nu este folosita in analiza problemei si in a decide asupra rezolvarii problemei.
Un alt aspect este acela al functionarii necorespunzatoare a unor componente. Astfel se
explica de ce deficientul mintal nu este capabil sa stabileasca relatii de ordinul doi, intrucat
componenta nu-i este la indemana; sau pentru ca poate primi informatia, dar o preia ori incomplet,
ori gresit.
Un alt aspect il constituie automatizarea necorespunzatoare a subsistemelor componentiale.
Asa se explica cazul celor care prezinta un ritm lent in citire, sau al celor dislexici, ce prezinta
procese de citire caracteristice, determinate de un control excesiv sau de automatisme gresite ale
deprinderilor de baza.
Un alt aspect este acela al coordonarii necorespunzatoare intre subsistemele componentiale
controlate si cele automate, astfel incat controlul nu trece prin cele doua subsisteme. in acest caz
deficientul mintal nu poate efectua tranzitia intre schimbul de informatii controlat si cel automatizat,
ca parti ale aceleiasi sarcini. Un exemplu in acest sens il constituie incapacitatea de a citi si intelege
in acelasi timp cele citite.
Un alt aspect caracteristic il constituie baza de cunostinte neadecvata sau saraca, datorita
conditiilor neadecvate ale mediului inconjurator, sau datorita nepotrivirilor componentiale legate de
componenta achizitiei cunostintelor.
Un alt aspect il constituie motivatia necorespunzatoare sau inadecvata pentru functionarea
componentiala. Astfel, la deficientul mintal lipsa motivatiei necesare de a-si utiliza sistemul
componential la nivelul maxim sau prezenta unor motive care nu sunt optime pentru performanta,
determina scaderea functionarii sistemului componential.
Un ultim aspect pe care il mentionam este acela al limitarii structurale al functionarii
componentiale. Asa de exemplu, memoria deficitara a deficientului mintal se interfereaza in
functionarea componentiala buna.
c). Aspectele de ordin social ale deficientei mintale