Cum putem dezvolta competențe de citit-scris elementar exploatând experiențele directe ale copiilor?

O strategie prin care putem arăta copiilor sensul învățării cititului și scrisului, mai ales când lucrăm cu
copii care provin din familii unde cărțile și citit-scrisul sunt activități absente din cotidian, este să apelăm
la experiențe directe plăcute, foarte recente în viața copiilor. Cerându-le copiilor să vorbească despre
aceste experiențe, construim împreună cu ei un text care reflectă vocabularul lor, un punct de pornire
bun în învățarea citit-scrisului. După ce construim textul, în desfacem pe bucățele, pe propoziții, cuvinte,
silabe, litere, iar apoi în refacem … Învățăm astfel multe despre textele scrise participând direct la
facerea lor. Acest demers se numește ABEL (Abordarea bazată pe experiența limbajului /în engleză,
Language Experience Approach - LEA).

Imaginați-vă următorul scenariu: un grup de elevi de clasa întâi se joacă în pauză în curtea școlii.
Învățătorul fotografiază grupul de copii sau copiii individual în timp ce aceștia se joacă și, când se întorc
din pauză, îi adună în jurul său, le arată sau proiectează fotografiile și îi întreabă:

- Ce vă jucați acolo? Tu ce te joci? Ce faci acolo? Cu cine te joci?

Copiii ar putea răspunde:

- Ne jucăm de-a prinselea.

- Alergăm.
- Mă joc cu Mihaela.
- Povestesc cu Paul.
- Ne jucăm cu mingea.

Și așa mai departe. Copiii răspund pe rând la întrebare despre experiența din pauză.

Învățătorul scrie pe coli mari, cu litere de tipar, ceea ce spun copiii. El scrie cu litere suficient de mari
încât să vadă fiecare copil, aerisit astfel încât fiecare cuvânt și propoziție să se poată distinge clar. De
fiecare dată când un copil a spus o propoziție, învățătorul scrie pe coală, citește și apoi cere copiilor să
repete ceea ce a scris. Indică fiecare cuvânt în parte. La a doua propoziție dictată de copii, consemnată și
repetată, cu fiecare cuvânt indicat în timpul citirii, el recitește și prima propoziție și cere copiilor să
repete … și așa mai departe, cu fiecare nouă propoziție adăugată, textul de reluat se lungește. Se
construiește astfel un text cu cuvinte familiare copiilor. Pe acest text se poate lucra în decursul mai
multor lecții, chiar săptămâni.

Învățătorul poate decupa fiecare propoziție, dându-i-o celui care a dictat-o sau dând două propoziții
unei perechi, cerându-le să le citească. Apoi, propozițiile se pot bucăți pe cuvinte. Se pot repeta
cuvintele individual. Cuvintele pot fi „mărunțite” pe litere. Literele se pot grupa în mari și mici. Litere
care denotă vocale și consoane, grupuri de litere șamd. Se pot studia semnele de punctuație – sau măcar
punctul. Când decupăm propoziția în cuvinte, trebuie să decidem dacă punctul de la finalul propoziției
rămâne lipit de ultimul cuvânt sau nu. La fel, dacă în propoziție avem virgulă, e de văzut ce să facem cu
ea. Hârtia pe care învățătorul a scris la început se va uza, așadar poate că textul va trebui rescris. Cine
face asta? Cine poate ajuta?

După o astfel de deconstruire a textului, el se poate „remonta” – literele și silabele în cuvinte, cuvintele
în propoziții, propozițiile în textul original sau un text modificat. Semnele de punctuație se pun și ele la
loc. Din textul reconstruit se poate realiza o carte mare, cu propozițiile alăturate fotografiilor realizate
de învățător.

Acest demers este specific metodei globale de învățare a citit-scrisului. El diferă radical de abordarea
clasică, fonetică-analitică-sintetică (FAS), însă e foarte util pentru lucrul cu copiii pe grupuri mici, până în
15; recomandăm să o încercați măcar acolo unde FAS nu dă rezultate până la capătul clasei a 2-a.

Metoda globală este o metodă în care se citesc şi se scriu cuvinte în întregime, uneori chiar şi propoziții,
fără cunoaşterea prealabilă a sunetelor şi a literelor. Whole language sau metoda globală pune accentul
pe faptul că copiii ar trebui să se concentreze pe sensul şi strategia de instruire. Holismul se bazează pe
convingerea că nu este posibil să se înţeleagă orice fel de învăţare prin analiza bucăţilor mici, fără să se
ţină seama de întreg.