UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL TUTORIAL MIERCUREA CIUC

TEMĂ LA DISCIPLINA:
Dreptul Muncii

Titlul temei:
Particularitățile jurisdicției muncii

Profesor de disciplină:
DRD. FLOREA IOANA

Student:
Bădilă George
Anul: 4

Anul universitar 2019-2020

Semestrul II
 Particularitatile jurisdictiei muncii

             

              A. Jurisdictia muncii are ca obiect, potrivit art. 281 din Codul muncii, rezolvarea conflictelor de munca
referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractului individual de munca
(conflicte individuale de drepturi) si a contractului colectiv de munca (conflicte de interese si conflicte colective
de munca).

              Daca normele speciale cuprinse in legislatia muncii – in Codul muncii si in Legea nr. 168/1999 – nu
sunt suficiente, se aplica in completare normele de drept comun (Codul de procedura civila).

              B. Reglementarile in vigoare evidentiaza, in raport cu normele de drept comun, urmatoarele principii ale

jurisdictiei muncii:

          a) sesizarea organelor de jurisdictie a muncii se realizeaza, de regula, de catre partea interesata, iar nu din
oficiu;

          b) accesibilitatea - prin inlaturarea sau reducerea cheltuielilor pe care le implica solutionarea cauzelor;

          c) compunerea completelor de judecata la instanta de fond (la tribunal) cu participarea asistentilor judiciari;

          d) solutionarea divergentelor intre parti, pe cat posibil, prin buna intelegere, respectiv prin dialog, inclusiv
in fata instantelor judecatoresti;

          e) celeritatea solutionarii cauzelor de munca si a aplicarii hotararilor privind conflictele de munca.

              C. Particularitatile jurisdictiei muncii, fata de normele procedurale civile, sunt:

              1. Cu privire la competenta:

              a) Materiala, care presupune o delimitare intre instante de grad diferit in functie de obiectul si valoarea
cauzei deduse judecatii.

              In materia conflictelor individuale si colective de munca tribunalul este instanta de drept comun.

              Prin exceptie, pana la data de 1 ianuarie 2009,judecatoria este competenta, in prima instanta sa rezolve
cauzele in legatura cu rectificarea inscrierilor efectuate in carnetele de munca de catre angajator (Decretul nr.
92/1976). De la 1 ianuarie 2009 in lipsa unei reglementari speciale, si aceste cauze vor fi solutionate de catre
tribunale.

              Tot o exceptie, de la competenta de drept comun, ca prima instanta, a judecatoriei, este si competenta
Curtii de apel cu privire la suspendarea grevei la cererea angajatorului (daca ar putea fi afectate viata sau
sanatatea oamenilor).

              b) Teritoriala, care se stabileste in functie de subiectul de drept care introduce cererea de chemare in
judecata si de domiciliul, resedinta sau sediul acestuia.

              Astfel, in timp ce potrivit dreptului comun (art. 5 din Codul de procedura civila) este competenta, de
regula, instanta in a carei circumscriptie teritoriala isi are domiciliul (resedinta) paratul, in materia solutionarii
conflictelor de munca este competenta teritorial instanta in a carei circumscriptie isi are sediul, respectiv
domiciliul (resedinta) reclamantul (art. 284 alin. 2 din Codul muncii).

              Este o solutie  in favoarea salariatilor si a organizatiilor sindicale, atunci cand au calitatea de reclamanti.

              Se impune evidentiat ca, in ce priveste conflictele de munca, este vorba despre o competenta teritoriala
exclusiva, pe care nici partile, nici instanta nu o pot inlatura.
              Eventuala necompetenta teritoriala, daca nu a fost ridicata de catre parti, trebuie sa fie pusa in discutie
de catre instanta din oficiu.

              2. Cu privire la compunerea instantei de judecata:

              a) Conform regulii stabilite in dreptul comun, solutionarea cauzelor in prima instanta se realizeaza de
catre un complet format exclusiv din magistrati (judecator/judecatori). Dimpotriva, potrivit art. 58 alin 1 din
Legea nr. 304/2004, completul pentru solutionarea in prima instanta a cauzelor privind conflictele de munca se
constituie din doi judecatori si doi asistenti judiciari.

              Asistentii judiciari sunt numiti de catre ministrul justitiei, la propunerea Consiliului Economic si Social,
in temeiul desemnarii lor de catre patronatele reprezentative si, respectiv, de catre organizatiile sindicale
reprezentative.

              Asistentii judiciari nu sunt magistrati in sens propriu. Ei participa la deliberari cu vot consultativ si
semneaza hotararile pronuntate. Opinia acestora se consemneaza in hotarare, iar daca exista o opinie separata se
motiveaza distinct.

              3. Cu privire la sarcina probei. In dreptul comun sarcina probei revine reclamantului (onus probandi
incumbit actori).

              Potrivit art. 287 din Codul muncii, prin derogare de la dreptul comun, sarcina probei in conflictele de
munca revine intotdeauna angajatorului. El este obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de
infatisare.

              4. Cu privire la celeritatea procedurii.

              In cazul jurisdictiei muncii, exista, ca cerinta legala specifica, o celeritate mai accentuata decat in dreptul
comun. Conform art. 286 alin 1 din codul muncii si art. 74 din Legea nr. 168/1999, cererile referitoare la
conflictele de munca se judeca in procedura de urgenta. In baza acestei exigente:

              - termenele de judecata nu pot fi mai mari de 15 zile(art. 286 alin 2 din Cod);

              - procedura citarii se considera a fi legal indeplinita, potrivit art. 286 alin 3 din Codul muncii, daca
partile au primit citatia cu cel putin 24 de ore inainte de termenul de infatisare;

              - hotararea se pronunta in ziua in care s-au terminat dezbaterile in fondul cauzei; posibilitatea amanarii
pronuntarii are caracter exceptional, respectiv numai in situatii deosebite se poate solicita, potrivit art. 78 alin. 2
din Legea nr. 168/1999, ca pronuntarea sa fie amanata cu maxim 2 zile;

              - hotararea se redacteaza si se comunica partilor in termen de cel mult 15 zile de la pronuntare.

              5. Spre deosebire de dreptul comun in care caile ordinare de atac sunt, de regula, recursul si apelul, deci
doua, – in cazul jurisdictiei muncii exista o singura cale ordinara de atac – recursul (la Curtea de Apel).

              Instanta competenta sa judece recursul – fata de hotararea tribunalului – este Curtea de Apel.

              Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicarii hotararii pronuntate de instanta de fond (art. 80
din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca).

              6. Cu privire la caracterul hotararii instantei de judecata si la motivele de recurs si de casare.

              a) Potrivit art. 289 din Codul muncii, hotararile pronuntate in fond (de catre tribunal) sunt definitive si
executorii de drept. Asadar, aceste hotarari pot fi puse in executare  independent de faptul ca partea care a pierdut
procesul face uz de calea de atac a recursului, prevazuta de art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea
conflictelor de munca.
               Daca hotararea instantei in fond (a tribunalului) este atacata cu recurs, competenta de solutionare a
acestuia apartine Curtii de apel. In cazul in care aceasta instanta admite recursul si retine cauza spre rejudecare,
hotararea are caracter irevocabil. Ca urmare, contestarea hotararii pronuntate in recurs de Curtea de Apel se poate
realiza numai prin caile extraordinare de atac, respectiv: contestatia in anulare, revizuirea sau recursul in interesul
legii.

              In cazul declansarii unei greve apar doua situatii distincte:

-         angajatorul poate introduce o cerere de incetare a grevei ilegale – daca unitatea apreciaza ca greva a fost
declarata ori continua cu nerespectarea legii – cerere care se judeca, in fond, de tribunal – si care va pronunta o
hotarare executorie si definitiva; recursul la aceasta hotarare a tribunalului se judeca de catre Curtea de Apel.

-         o cerere de suspendare a grevei – daca prin aceasta s-ar pune in pericol viata sau sanatatea oamenilor. Spre
deosebire de procedura pe care o urmeaza toate celelalte cauze care se solutioneaza in fond de catre tribunal,
aceasta cerere se judeca de catre Curtea de Apel care va pronunta o hotarare irevocabila.

              b) Motivele de recurs nu sunt limitate la cele prevazute in dreptul comun de art. 304 din Codul de
procedura civila. Avand in vedere ca in materia conflictelor de munca exista o singura cale de atac – recursul – el
se poate intemeia pe orice motiv de fapt sau de drept (dintre cele stabilite de art. 304 1 din Codul de procedura
civila). Curtea de Apel examineaza conflictul de munca, in fondul sau, sub toate aspectele.

              c) Potrivit art. 81 din Legea nr. 168/1999, hotararea se caseaza si cauza se trimite la instanta de fond,
numai in urmatoarele cazuri:

              - solutionarea cauzei de catre instanta de fond s-a facut cu incalcarea prevederilor legale referitoare la
competenta;

              - judecata in fond a avut loc in lipsa partii, care nu a fost legal citata ;

              -  in cazul in care prima instanta nu s-a pronuntat asupra fondului cauzei.

              7. In cadrul jurisdictiei muncii, pe prim plan, se impune incercarea de a solutiona conflictele de munca
pe cale amiabila.

              A. Inainte de a se sesiza instanta:

              a) Atunci cand conflictul de munca se refera la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau
incetarea contractului individual de munca, legea stabileste obligatia de a incerca solutionarea lui pe cale
amiabila (art. 3 teza a II-a din Legea nr. 168/1999), instituind si proceduri de solutionare amiabila a unor
categorii de conflicte (cum ar fi, spre exemplu, medierea organizata de catre angajator in cazul unui conflict care
are ca obiect discriminarea salariatilor pe motiv de sex, conform  art. 33 din Legea nr. 202/2002 privind
egalitatea de sanse intre femei si barbati); astfel de proceduri se pot stabili si cu privire la alte categorii de
conflicte individuale (prin contractul colectiv de munca).

              Art. 96 alin 2 din contractul colectiv de munca unic la nivel national dispune: „pentru crearea si
mentinerea unui mediu de lucru care sa incurajeze respectarea demnitatii fiecarei persoane, prin contractul
colectiv de munca la nivel de unitate vor fi stabilite proceduri de solutionare pe cale amiabila a plangerilor
individuale ale salariatilor, inclusiv a celor privind cazurile de violenta sau hartuire sexuala, in completarea celor
prevazute de lege”. Rezulta ca prin contractul colectiv de munca de la nivelul unitatii, trebuie sa se stabileasca in
mod obligatoriu, pentru toate categoriile de conflicte individuale de munca, proceduri de solutionare amiabila –
conciliere, mediere. In concluzie, atat salariatul, cat si angajatorul trebuie ca, inainte de a se adresa instantei
judecatoresti, sa incerce solutionarea conflictului individual de munca pe cale amiabila (fara a se putea insa apela
si la arbitraj).

              Insuccesul rezolvarii amiabile a unui conflict individual de munca lasa deschisa oricareia dintre parti,
potrivit Constitutiei, posibilitatea de a sesiza instanta judecatoreasca.
              b) Cand conflictul de munca se refera la negocierea colectiva – asadar, in cazul conflictului de interese –
legea instituie, asa cum am aratat, procedura amiabila de solutionare (conciliere, mediere, eventual arbitraj).

              Si in cazul conflictelor colective de drepturi partile pot sa faca uz de proceduri amiabile in vederea
solutionarii lor (fara a fi, insa, obligatorii).

              B. Dupa sesizarea instantei si inceperea procesului:

              - la prima zi de infatisare, instanta are obligatia de a incerca stingerea conflictului prin impacarea
partilor(potrivit art. 134 din Codul de procedura civila, se considera a fi prima zi de infatisare aceea in care
partile, legal citate, pot pune concluzii).

              Asadar, legal, procedura prealabila a incercarii de impacare este obligatorie in conflictele de munca.
Strict juridic, obligatia instantei este o obligatie de diligenta (de a incerca, nu si de a obtine efectiv impacarea),
ceea ce nu inseamna ca ar putea sa nu incerce impacarea partilor. Mai mult, in mod normal, incercarea de
impacare a partilor – nereusita – trebuie consemnata in incheierea de sedinta. In caz contrar, neindeplinirea
incercarii de impacare a partilor antreneaza nulitatea absoluta a hotararii date in cauza.

              Fireste, daca nu se realizeaza impacarea partilor, se trece la judecarea cauzei in fond.

           8. Taxa de timbru

           Spre deosebire de regimul juridic aplicabil in dreptul comun in scopul asigurarii liberului acces la justitiei,
conflictele de munca rezultate dintr-un conflict de interese sau dintr-un conflict de drepturi sunt scutite de taxa de
timbru (art. 284 din Codul muncii). Acelasi regim este asigurat, potrivit art. 89 din Legea nr. 168/1999, tuturor
actelor de procedura.

Bibliografie:
Codul de procedură civilă
Legea nr. 168/1999
Legea nr. 202/2002
Codul muncii.