SUPORTUL VITAL

AVANSAT
 OBIECTIVE
•Suportul vital avansat - algoritm
•Ritmurile de stop cardio-respirator
•Managementul avansat al căii
aeriene
•Defibrilarea MANUALĂ
 SUPORTUL VITAL AVANSAT
Definiţie: sumă de măsuri care, suprapuse SVB,
sunt menite să restabilească circulaţia sanguină
spontană; aceste măsuri includ managementul
căilor respiratorii şi ventilaţia mecanică, pe de o
parte precum şi identificarea şi tratarea cauzei
care a dus la stopul cardiorespirator, pe de altă
parte.

Scopul: restabilirea circulaţiei sanguine spontane

 SVA -SUPORTUL VITAL AVANSAT
• managementul căilor respiratorii
• ventilaţie mecanică [ VM ]
• acces venos
• medicamente
• monitorizare [ EKS, TA, AV- alura ventriculară, puls, SpO2 -
saturaţia de oxigen capilarelor periferice, o estimare a cantitatea de oxigen în sânge. ]

• Defibrilare manuală [SEE – şoc electric extern]

• identificarea şi tratarea cauzelor
 SVA – MANAGEMENTUL
CĂILOR AERIENE SUPERIOARE
Eliberarea căilor aeriene – tehnici de bază
• hiperextensia capului şi ridicarea mandibulei

• subluxaţia mandibulei

• menţinerea deschisă a căilor aeriene la pacientul

cu suspiciune de leziune de coloană cervicală
 SVA – MANAGEMENTUL
CĂILOR AERIENE SUPERIOARE
-pensă Magill
- mască facială -combitub
- balon( Ambu, Ruben) -laringoscop (tipuri)
- canulă oro - faringiană -cricotiroidotomia
- canulă nazo -faringiană -mandren sondă traheală
- sondă traheală -sonde de aspiraţie
- mască laringiană -aspirator secreţii
 CANULĂ ORO – FARINGIANĂ [ PIPA GUEDEL ]
La pacienţii cu reflexele de fund de gât păstrate este permanent prezent riscul
de stimulare a reflexului de vomă şi/sau de inducere a unui laringospasm; din
acest motiv canula oro-faringiană este rezervată stărilor de comă profundă.
CANULĂ ORO – FARINGIANĂ [ PIPA GUEDEL ]
 CANULĂ NASOFARINGIANĂ
Calea aeriană este obstruată, introducerea cu grijă a
unei canule nazofaringiene poate fi salvatoare de viaţă
(beneficiile contrabalansează riscurile).
În aproximativ 30% din cazuri, introducerea
canulei nazofaringiene produce leziuni ale
mucoasei nazale cu epistaxis secundar
 MASCĂ LARINGIANĂ
Introdusă în practica anestezică la mijlocul anilor ’80, este un dispozitiv
ce poate fi folosit cu succes chiar cu un antrenament de scurtă
durată.

Ventilaţia cu balon-mască laringiană este mult mai eficientă decât

cea cu ansamblul balon-mască de anestezie, deşi nu garantează o
protecţie absolută a căii aeriene.

Aspiraţia pulmonară, frecvent asociată cu ventilaţia cu mască de

anestezie şi balon,este puţin probabilă în cazul utilizării măştii
laringiene
MASCĂ LARINGIANĂ
MASCĂ LARINGIANĂ
 COMBI-TUBUL
Principiul combitubului constă în faptul că atunci când este introdus „în orb”, indiferent dacă pătrunde în
calea aeriană sau digestivă, pacientul poate fi ventilat pe unul din cele două capete proximale ale tubului.

Datorită lumenului dublu, diametrul fiecăruia dintre tuburi este în mod corespunzător redus de unde şi
creşterea rezisteţei la flux constatată la utilizarea acestui dispozitiv.

Combitubul poate fi un instrument extrem de eficient şi relativ uşor de utilizat mai ales în RCP efectută de
personalul medical cu pregătire medie.
 Tehnica montării combitubului:
COMBI-TUBUL
● Pacientul se poziţionează în decubit dorsal cu coloana
vertebrală cervicală aliniată.

● Se deschide gura şi se susţine mentonul (cel mai bine de

către un ajutor)

● Tubul, în prealabil lubrefiat, este trecut „în orb” prin cavitatea

bucală până ce marcajul de culoare neagră de pe tub ajunge
la nivelul arcadei dentare superioare.

O oarecare rezistenţă este resimţită în momentul în care tubul

pătrunde printre corzile vocale.

● Tubul proximal se umflă cu aproximativ 100 ml de aer.

● Tubul distal se umflă cu aproximativ 15-20 ml de aer.

● Se ataşează balonul şi se începe ventilaţia mecanică, iniţial

la nivelul tubului esofagian, urmărind mişcările cutiei toracice şi
eventuala distensie abdominală.

● Este necesară auscultaţia toracelui

AVANTAJE
cale aeriană patentă
cale aeriană protejată
aspirarea căilor aeriene
ventilarea adecvată în timpul
compresiilor toracice
eliberarea unui membru al echipei
de resuscitare
cale alternativă pentru
medicamente
INTUBAŢIA TRAHEALĂ
ACCIDENTE, INCIDENTE
fracturi dentare sau ale
protezelor fixe
varsatură şi regurgitare
TRISMUS [spasm tonic si dureros ai muschilor masticatori ]
intubaţia esofagiană
leziuni ale coloanei
vertebrale cervicale
INTUBAŢIA TRAHEALĂ
INTUBAŢIA TRAHEALĂ
INTUBAŢIA TRAHEALĂ
pre-oxigenare
pre-oxigenare
INTUBAŢIA TRAHEALĂ
INTUBAŢIA TRAHEALĂ
INTUBAŢIA TRAHEEI
INTUBAŢIA TRAHEEI
22
30 mmHG
INTUBAŢIA PRIN TRANSILUMINARE
VIDEO-LARINGOSCOPUL
 CRICOTIROTOMIA PE AC
• Puncţia cricotiroidiană este procedura de ales
într-o asemenea situaţie, realizându-se rapid şi
cu echipament minim.
• Este o măsură temporară până la realizarea
unei căi chirurgicale.
• Asigură oxigenare pe o perioadă scurtă de
timp; necesită o canulă cu diametru mare, care
să nu se cudeze, o sursă de oxigen cu presiune
mare; prezintă risc crescut de barotraumă şi
este ineficientă la pacienţii cu traumă toracică.
• Există de asemenea risc de ventilaţie
inadecvată sau imposibilă prin cudarea
canulei; nu poate fi utilizată în timpul
transportului
 CRICOTIROTOMIA PE AC
Tehnica puncţiei cricotiroidiene
• Se poziţionează pacientul în decubit dorsal cu capul în
extensie moderată.
• Se identifică membrana cricotiroidiană între cartilajul
tiroid şi inelul orizontal al cartilajului cricoid.
• •Se puncţionează membrana cricotiroidiană cu un
cateter venos cu diametrul mare (14 G sau mai mare).
Puncţia se face vertical cu cateterul ataşat la o
seringă de 2 – 2,5 ml. Pătrunderea în trahee este
indicată de senzaţia de pierdere a rezistenţei;
aspiraţia aerului confirmă prezenţa vârfului acului în
trahee.
• Cateterul se avansează caudal într-un unghi de
45grade . Se detaşează acul, se ataşează seringa fără
piston, iar la seringă se montează piesa finală a unei
sonde de intubaţie de 7 – 7,5 mm pe care se poate
ventila cu balonul Ambu.
 CRICOTIROIDOTOMIA
• Se pot întâlni situaţii când atât
ventilaţia pe mască şi balon cât şi
intubaţia traheei sunt imposibil de
realizat (traumă facială extinsă,
obstrucţie mecanică).

• Asemenea situaţii impun realizarea

unei căi aeriene „chirurgicale”, distal
de locul obstrucţiei.

• Cricotiroidotomia chirurgicală asigură

o cale aeriană definitivă care poate fi
utilizată pentru ventilaţie până la
efectuarea intubării semi-elective sau
a traheostomiei.
 TRAHEOTOMIA DE URGENŢĂ

Traheotomia de urgenţă nu este de

recomandat fiind cronofagă şi
presupunând abilităţi chirurgicale
precum şi instrumentar adecvat.
 VENTILAŢIA ÎN SVA
• Ventilaţia gură la gură

• Ventilaţia cu mască de
oxigen

• Baloane de ventilaţie
autogonflabile

• Aparate de ventilaţie
mecanică
 MONITORIZARE CARDIACĂ ÎN SVA
• poziţionare electrozi Aritmiile care determină stopul
cardiac se împart în două
grupe:
• poziţionare padele
• ritmuri șocabile (FV/TV fără
• ECG în 12 derivaţii puls)
• ritmuri neșocabile (AEFP și
asistolie)
• tipuri de defibrilatoare
( bifazic):
•automat Principala diferență în tratament
•semiautomat este necesitatea aplicării
•manual șocului electric în FV/TV fără
puls
 RITMURILE SOCABILE
verificaţi electrozii, poziţia padelelor şi •Unde neregulate
contactul electrozilor !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
•Complexe QRS neidentificabile

FIBRILAŢIA •Frecvenţă şi amplitudine întâmplătoare

VENTRICULARĂ •Activitate electrică necoordonată

 RITMURILE SOCABILE
verificaţi PULSUL CENTRAL !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
• Tahicardie cu complexe
largi (>o,12s)
TAHICARDIA • Morfologie QRS constantă
VENTRICULARĂ
 RITMURILE NE-SOCABILE

ASISTOLA
 RITMURILE NE-SOCABILE
Activitate electrica fără puls (AEFP) DEM
 DEFIBRILAREA ( SEE )
• Definiţie: aplicarea unui curent electric continuu
care, traversând miocardul, aduce la acelaşi
potenţial electric membranar, toate celulele
miocardice. Acest lucru permite pacemakerilor
naturali să preia controlul activităţii electrice
cardiace.

• Mecanism: anularea activităţii tuturor focarelor

generatoare de impulsuri electrice răspunzatoare
de fibrilaţia ventriculară.
 DEFIBRILAREA ( SEE )
MONO-FAZICĂ BI - FAZICĂ
DEFIBRILATOARELE
 DEFIBRILATOARELE
•Componente
–Sursa de energie
BI-FAZICE
–Condensator Necesită mai puţină energie
–Electrozi
pentru defibrilare
– au condensatoare şi baterii
mai mici
– sunt mai uşoare şi mai
•Modele comod de transportat
-Manual Şocurile bifazice < 200 J au o
-Automat/semiautomat rată mai mare de succes în
conversia FV/TV decât şocurile
-Cu undă monofazică/bifazică monofazice cu 300 J
 SIGURANTA DEFIBRILĂRII
•Nu ţineţi niciodată ambele padele în aceeaşi
mână
•Încărcaţi padelele numai după aplicarea lor
pe toracele victimei
•Evitaţi contacul direct sau indirect
•Ştergeţi toate urmele de lichide de pe toracele
pacientului
•Îndepărtaţi sursele de oxigen din zona
defibrilării (1 metru)
DEFIBRILAREA MANUALĂ
Implică, din partea
operatorului:

•Identificarea ritmului ECG

•Încărcarea aparatului şi
aplicarea şocurilor
•Poate fi folosită pentru
cardioversia sincronă

DEFRIBRILAREA E ASINCRONĂ
DEFIBRILAREA AUTOMATĂ
(DEA)
•Analizează ritmul
cardiac

•Pregătesc aplicarea
şocului

•Aplică şocul automat

•Au specificitate de
până la 100% !!!
DEFIBRILAREA SEMI -
AUTOMATĂ
•Analizează ritmul
cardiac

•Pregătesc aplicarea
şocului

•NU aplică şocul automat

•Au specificitate de până

la 100% !!!
Şocul va fi urmat imediat
de RCP 30:2 timp de 2
minute, fara a evalua
ritmul sau pulsul central !!!
 FIBRILAŢIE VENTRICULARĂ/
TAHICARDIE VENTRICULARĂ FĂRĂ PULS
• După șoc reluați imediat compresiunile toracice pentru 2
min.
• După şoc NU verificaţi pulsul carotidian sau ritmul electric
decât la sfârșitul celor 2 min.
• ADRENALINA 1 mg i.v. după cel de-al 3-lea șoc
• Folosiţi AMIODARONĂ 300 mg dacă FV/TV persistă după cel
de-al 3-lea şoc
• o nouă doză de AMIODATONĂ 150 mg se poate administra
pentru FV/TV fără puls recurente sau refractare, urmate de
perfuzie continuă de 900- 2100 mg AMIODARONĂ în 24 h.

• LIDOCAINĂ 1mg/kg (dacă amiodarona nu e disponibilă).

 ASISTOLĂ
ACTIVITATE ELECTRICĂ FĂRĂ PULS

Excludeţi / trataţi cauzele reversibile

ADRENALINĂ 1 mg o dată la 3
- 5 min imediat ce aveți un
abord venos.
 CAUZE POTENŢIAL
REVERSIBILE
• Hipoxia • Pneumotoraxul
• Hipovolemia compresiv
• Tamponada cardiacă
• Hipo/hiperkaliemie
• Tromboza coronariană
(Diselectrolitemii şi
• Toxice (Intoxicaţii)
dezechilibre
metabolice) • Tromboza
pulmonară(embolia)
• Hipotermia
ÎNTREBĂRI
???