Cigoli Augustin

grupa H 311
an III

Pieter Bruegel cel Bătrân și Renașterea în Țările de Jos

Renașterea este o epoca în istoria Europei, care cuprinde, în linii generale,

secolele 14-16, perioada de tranziţie de la societatea medievală la cea modernă.
Renaşterea a început în Italia, unde au apărut mai întâi germenii relațiilor capitaliste, dar
a fost un fenomen general european, care s-a dezvoltat, mai curând sau mai târziu, în
cadrul societății medievale, cunoscând deosebiri de la o ţară la alta, în funcţie de etapa
istorică şi de situaţia specifică, de tradiţie etc.1
Renasterii nordice, ca fenomen cultural ingemanat, dar si opus Renasterii
mediteraneene. Este unul dintre creatorii care au influentat decisiv arta si gandirea
Occidentala in perioada formarii ei, la sfarsitul Evului Mediu.2
Pieter Bruegel (cel Bătrân) s-a nascut in anul 1525  in oraselul Kempen, astazi in
landul Renania de Nord-Westfalia, Germania, situat la  frontiera cu Tările de Jos. Pieter
Bruegel pleca de tânăr la Antwerpen, pe atunci cel mai important oras (si port) din
această parte a Europei. Îşi face ucenicia la Pieter Coecke van Aalst, pictorul curţii lui
Carol Quintul. Arta lui Bruegel este universală şi în acelaşi timp inseparabil legată de
locul si epoca sa, perioadă de înflorire a culturii umaniste şi de mari transformări
religioase, politice şi intelectuale, în care se răspândesc cu repeziciune ideile Reformei
protestante. Călătoria în Italia a avut o importanţă decisivă pentru dezvoltarea lui Bruegel
ca pictor. Artistul renunţă la tradiţiile şi tiparele Renaşterii, dar profită de experienţele
1
Mira Voitec-Dordea, Renaștere, baroc și rococo în arhitectura universală, Editura Didactică și Pedagocică,
București, 1994, pp.177-185.
2
Ibidem.

1
predecesorilor săi flamanzi şi italieni pentru a-şi dezvolta un stil aparte.
Exponent celebru al Renaşterii flamande, Pieter Bruegel a fost supranumit
Ţăranul, pentru specializarea în peisaje populate de ţărani. În pofida poreclei primite s-a
dovedit departe de a fi caracterizat printr-un profil rustic, ucenicind sub îndrumarea lui
Pieter Coecke van Aelst şi călătorind în Italia pentru documentare. La data afirmării, în
jurul anului 1560, între comanditarii artei sale se aflau intelectualii de vază şi bancherii
din Antwerp.3
Lucrează împreună cu pictorii Hieronymus Cock și Peeter Balten și participă la
activitatea celebrei „Camera retoricienilor” din Antwerpen, un fel de club al scriitorilor
care avea relații cu breasla locală a pictorilor.
Pictura lui Pieter Bruegel este greu de descris; este sigur ca poarta amprenta
caracteristica artei Nordului, cu influente certe din van Eyck sau Bosch. Bruegel merge
insa mai departe decat ilustrii sai predecesori - lumea lui, aparent fantastica, este un
decupaj al realitatii flamande a secolului al XVI-lea, iar el priveste aceasta lume cu ochii
unui copil care nu poate sa minta... Bruegel, dupa cum scria Max Dvorak, "a conferit o
noua directie intregii picturi de la nord de Alpi". Instruit, cu studii desăvârşite în Italia, la
mijlocul secolului al XVI-lea, Bruegel a cunoscut munca asiduă, efectuată în atelierul lui
Hieronymus Cock şi în magazinul acestuia, încărcat cu desene ale celor mai diferiţi
artişti, prilej pentru tânărul pictor ca, alături de mulţimea desenatorilor şi gravorilor
contemporani cu el, să facă interpretări şi copii. Pictura lui Bruegel introduce în arta
Renaşterii flamande sinteza imaginii şi o data cu aceasta, viziunea despre viaţa rurală din
Ţările de Jos. Sinteza construieşte o vastă panoramă asupra realităţilor contemporane
flamande, din care nu lipsesc spiritul critic şi umorul.4
Elementele specifice pictorului erau explozia de viaţă, tinereţe şi veselie
izbucneşte din compoziţiile cu subiecte evocatoare ale satului flamand, fixează imagini
reconfortante. Paleta luminoasă, cu tonuri primare, galben, roşu, albastru, şi tonuri binare,
oranj sau verde, ritmează dinamica alertă  plurioculare, cu mixări perspectivice complexe,
îl definesc pe Bruegel drept un novator şi un posesor al ştiinţei construirii îndrăzneţe a
imaginii. Studii de fizionomii şi caractere, cu deosebire în portrete, panorame ale
peisajelor flamande sau alpestre (ultimele pictate în timpul călătoriei sale în Italia) colţuri
3
Ernst H. Gombrich, Istoria Artei, Pro Editură și Tipografie, București, 2007, pp. 381-383.
4
Ibidem

2
ale naturii, în decursul diferitelor anotimpuri, precum şi fragmentare naturi statice,
savuros pictate, construiesc un univers, bogat articulat de ştiinţa compoziţiei.5
În arta lui Bruegel,  natura în sine este întotdeauna  personajul principal ce evoca
sezonul care este prezentat: ca si copacii și animalele, oamenii reprezinta doar o parte
componenta a peisajele largi care se deschid larg înaintea observatorului.
Acest lucru este evident, mai ales in pictura Anotimpuri, unde nu există umbre :
soarele a apus sau este ascuns în spatele unui nor neîntrerupt. Zăpadă acoperă solul și
plantele mici , în timp ce munții uriasi acoperiti cu gheata  si zapada tes fin imaginea de
fundal.
Bruegel dă un sentiment de confort, de siguranţă, cu toate că cel puţin una din
cele mai cunoscute pânze este apocaliptică. Dar până şi aceasta Triumful Morţii este
prezentă în conştiinţa tuturor şi nu este discriminatorie pentru nici o pătură socială.
Bruegel are o patimă pentru detalii, fiecare bucăţică de pânză istoriseşte o întreagă
poveste.6
Opera lui Bruegel, integral laica in conceptie si viziune, ar putea fii urmarita in
cateva cercuri tematice, unele inspirate din texte biblice sau evenimente festive din viata
satului.
Tablourile lui Pieter Bruegel arată cu claritate un modul de decriptare. Traseele
sunt descrise ferm şi la fel ca în primul caz, dublate cu o altă culoare pentru a face
diferenţa între liniile mai importante şi cele dintr-o schemă secundară. Desigur, aceste
scheme sunt construite conform unor calcule cu oarecare precizie, trecând de faza
observaţiei directe. În Renaştere, dar şi în Antichitate, geometria era modalitatea curentă
de a aborda spaţiul plastic, totuşi modul de construcţie a spaţiului era diferit de aceste
scheme, aşa cum o demonstrează de pildă Închinarea magilor de Leonardo da Vinci,
rămasă nefinalizată. P.Bruegel rămâne un reper în pictura internațională prin viața simplă
pe care o acordă personajului, raportat la situațiile vremii. Psihologia, resentimentul dar și
expresivitatea tipic rurală rămân puncte de reper în opera pictorului flamand.
Arhitectura renașterii în Țările de Jos prezintă de altfel anumite trăsături, dacă nu
definitori, ele vor deveni o unicitate în arhitectura europeană. Tradiția și implicit
arhitectura gotică prinde un larg contur în această regiune, influențată evident de aspectul
5
Ibidem.
6
https://ro.historylapse.org/raspandirea-artei-renasterii-in-tarile-de-jos

3
climatic. (acoperișuri înalte, ascuțite). Combinând arcul în ogiva bolților (arcul ascutit de
sustinere a bolti), pereții nu mai erau la fel de groși și permitea o creștere a spațiilor
goale. Sunt folosite arcele butante (element de preluare a sarcinii, derivate din contrafot),
obținând lumină din ferestre cu vitralii. Fațada vestică este asemănătoare cu cea estică dar
cu o intrare mai mare in centri și două mai mici în laterale. Navele bisericilor au fost
remodelate, au dispărut stâlpii msivi. In interior s au folosit bolți în cruce, ceea ce a
permis ridicarea unei biserici înalte. Structura de rezistență este in exterior. 7 Catre a doua
jumătate a secolului XIII stilul gotic ajunge la maturitate. Unicitatea arhitecturii în Țările
de Jos este dată de câteva opere ca Primăria din Brugge 1376-1420 construită într-un
stilul gotic flamboaiant, Primă ria din Anvers care îmbină în opera sa motivelele
ornamentale Fontainebleau. În aceste opere se regăsesc se regă sesc ordine suprapuse,
perete larg fenestrat și zona intrării, accentuată prin trdadiționalul pinion. Odata cu noul
stil se dezvoltă și sculptura arhitecturală, în special fațada vestică, însă în fază târzie.8

Bibliografie

7
Mihail Alpatov, Istoria artei, vol II, Editura Meridiane, București, 1967, pp. 215-220.
8
Ernst H. Gombrich, op.cit. pp.356-359.

4
 Lucrări generale

Alpatov, Mihail, Istoria artei, vol II, Editura Meridiane, București, 1967.

Gombrich, Ernst, H. Istoria artei, Pro Editură și Tipografie, București, 2007.

Nicolau-Golfin, Marin, Istoria artei, vol II, Editura Didactică și Pedagocică,

București, 1975-1977.

Voitec-Dordea, Mira, Renaștere, baroc și rococo în arhitectura universală,

Editura Didactică și Pedagocică, București, 1994.

Surse web.

https://ro.historylapse.org/raspandirea-artei-renasterii-in-tarile-de-jos