A.

Perioada antică
1. Cultura dacilor: dacii foloseau alfabetul grec sau latin. Pe niște blocuri de piatră de la
Sarmizegetusa s-au descoperit rudimente de scriere cu litere grecești. La curtea lui Decebal
se folosea ca limbă diplomatică latina. Singurul text presupus dacic a fost descoperit la
Sarmizegetusa: „Decebalus per Scorilo”.
2. Perioada daco-romană: mii de inscripții latinești pun în evidență dezvoltarea limbii române
prin transformările suferite de limba latină.
3. Perioada marilor migrații: cultura scrisă scade în intensitate, dar s-au păstrat cîteva
inscripții în greacă și latină. Cel mai important document rămîne răspunsul în limba latină
trimis regelui ungur Arpad de către Menumorut, duce al Biharei. Textul, inclus în Cronica
Notarului Anonim, izvorăște dintr-o profundă dragoste pentru pămînt, concretizată într-un
refuz categoric de a-l preda regelui: „Noi, însă, nici din dragoste nici din frică nu-i cedăm din
pămînt nici cît un deget…” Scrisoarea deschide seria documentelor diplomatice românești.
B. Limbile de cultură folosite evul în mediu românesc
1. Latina a fost reintrodusă ca limbă oficială a cultului catolic și a cancelariilor voievodale în
Transilvania secolului al XI-lea. În Moldova și Muntenia era folosită în relațiile diplomatice cu
țările catolice. Cele mai importante documente păstrate sunt: Memoriul lui Vlad Țepeș către
Matei Corvin, redactat de Radu Grămăticul în sec. al XV-lea și Hungaria, cea mai valoroasă
operă a învățatului umanist transilvănean Nicolaus Olahus. Acesta, descriind principalele
regiuni istorice românești, Țara Românească, Moldova, Transilvania, Țara Someșului, Țara
Crișurilor și Țara Timișului, formulează ideea originii latine a limbii și a locuitorilor lor, arătînd
că au „aceeași limbă, religie și obiceiuri”.
2. Greaca a fost folosită mai mult accidental. Se păstrează un poem în această limbă,
compus de Stavrinos, vistiernicul lui Mihai Viteazul, pe cînd era închis la Bistrița după
moartea voievodului și intitulat Poveste preafrumoasă a lui Mihai Viteazul.
3. Slavona era limba cultului ortodox și limba oficială în stat.
4. Româna începe să fie folosită mai des abia din sec. al XVI-lea.