UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ISTORIE-FILOSOFIE-GEOGRAFIE
SPECIALIZAREA GEOGRAFIE

Resurse de apă
ANUL III – SEMESTRUL II

Conf. univ. dr. Vasile Pleniceanu

Anul universitar 2008 – 2009

 Programa analitică

Denumirea
Resurse de apă (curs)
disciplinei

Codul disciplinei G 3.10. Semestrul I Numărul de credite 4

Numărul orelor pe
Facultatea Istorie, Geografie, Filosofie
semestru/activităŃi
Lucrări
Total Curs
Specializarea: Geografie practice
28 14 14

Categoria formativă a disciplinei: DF - fundamentală, DG - generală, DS

DS - de specialitate, DE - economică/managerială, DU - umanistă DF
Categoria de opŃionalitate a disciplinei: DI - impusă, DO - opŃională,
DI
DL - liber aleasă (facultativă)

Obligatorii
Discipline (condiŃionate)
conexe
Recomandate

- evaluarea cantitativă şi calitativă a resurselor de apă explicată în

strânsă legătură cu variaŃia pe altitudine, latitudinală şi orografică
a elementelor meteorologice şi hidrologice care participă la
alimentarea râurilor şi la formarea scurgerii apelor, la stocarea lor;
Obiective - cunoaşterea şi aplicarea principalelor noŃiuni de bază privind
gospodărirea cantitativă şi calitativă a apelor;
- definirea conceptelor de valorificare şi protecŃia resurselor de apă
în contextul unei dezvoltări durabile.

ConŃinut
(descriptori) 1. RESURSELE DE APĂ. DEFINIRE, TIPURI DE RESURSE,
INFLUENłA ACTIVITĂłII UMANE ASUPRA RESURSELOR DE
APĂ
Apa ca resursă naturală
Resursele de apă atmosferice
Resursele de apă ale uscatului
Resursele de apă ale Oceanului Planetar
InfluenŃa activităŃii umane asupra resurselor de apă

2. ROLUL, FUNCłIILE ŞI IMPORTANłA APEI

3. APA PE SUPRAFAłA GLOBULUI TERRESTRU

Răspândirea apei pe Glob
Resursele de apă dulce ale Terrei
Resursele de apă din râuri
Resursele de apă din lacuri
Resursele de apă din subteran
Resursele de apă din gheŃuri şi gheŃari
 4. CERINłELE DE APĂ PE TERRA

5. STRATEGIA EUROPEANĂ ÎN DOMENIUL APELOR

Gospodărirea apelor la nivel de bazin hidrografic
Corpuri de apă
Termeni folosiŃi în Diurectivele Europene din Domeniul Apelor

6. GESTIONAREA ŞI VALORIFICAREA APELOR

(RESURSELOR DE APĂ) DIN ROMÂNIA
Râurile din România
Lacurile din România
Apele subterane din România

7. APLICAłIE DE TEREN:
Amenajarea hidrorehnică complexă de pe râul Jiu în zona IşalniŃa pentru
alimentarea cu apă a centrului urban Craiova şi a Platformei Industriale
IşalniŃa

Forma de evaluare (E - examen, C - colocviu/test final, LP - lucrări de control) C

- răspunsurile la examen/colocviu/lucrări practice 80%
Stabilirea
notei - activităŃi aplicative atestate/laborator/lucrări practice/proiect etc. 20%
finale - teste pe parcursul semestrului
(procentaje)
- teme de control
Bibliografia
Amăriucăi, M., (2000), Gestionarea şi valorificarea resurselor
atmosferei şi hidrosferei; Editura UniversităŃii „Al. I. Cuza”,
Iaşi;
Bălteanu, D., (2004), Hazarde naturale şi dezvoltarea durabilă,
Institutul de Geografie X, Bucureşti;
Berevoianu C., Moraru Gh., (2000), Probleme ale alimentărilor
cu apă în România, Hidrotehnica, 45, 3-4, Bucureşti;
Cineti, A., (1990), Resursele de ape subterane ale României,
Editura Tehnică, Bucureşti;
Ciomoş, V., (2005), Alimentarea cu apă a populaŃiei – prezent şi
viitor, Hidrotehnica, Vol. 50, Nr. 2-3, Bucureşti;
Cuşa, E., (1994), Monitoringul calităŃii apelor curgătoare de
suprafaŃă, Rezumatul tezei de doctorat, Bucureşti;
Farzadi, L., (1997), Principii generale ale conceptului modern de
management al resurselor de apă, Hidrotehnica, 42, 3,
Bucureşti;
Gălie-Şerban, A., (2006), Impactul schimbărilor climatice asupra
resurselor de apă şi a sistemelor de gospodărire a apelor,
Editura Tipored, Bucureşti;
Pişota I., Zaharia L., (2001), Hidrologie, Editura UniversităŃii din
Bucureşti;
Pleniceanu, V., (2003), Lacuri şi zone umede, Editura Universitaria,
Craiova;
Pleniceanu, V.,Ionuş, O. (2007) – Geografia apelor continentale,
Editura Universitaria, Craiova;
Rojanschi, V., Bran, Florina, (2002), Politici şi strategii de mediu,
Editura Economică, Bucureşti;
Şerban. P., Gălie, Andreea, (2006), Managementul apelor –
Principii şi reglementări europene, Edit. Tipored, Bucureşti;
Teodorescu, G., (1982) – Gospodărirea apelor, Edit. Academiei,
Bucureşti
Ujvari, I., (1972), Geografia apelor României, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti;
Zaharia L., Pişota I., (1995), Resursele de apă din România şi
protecŃia lor, Analele UniversităŃii Bucureşti, seria
Geografie, XLII, Bucureşti;
***,(1974) - Atlasul geografic general;
***,(1978) - World water balance and water resources of the Earth;
***,(1998) - World water balance and water resources of the Earth;
***,(2000) - Water Framework Directive 2000/60/EC of European
Perliament and European Commission, Europe Community
Official Journal.
Lista materialelor 1. Suport de curs
didactice necesare

Coordonator de
Gradul didactic, titlul Semnătura
disciplină
Vasile Pleniceanu Conf. univ. dr.
I. RESURSELE DE APĂ. DEFINIRE, TIPURI DE RESURSE, INFLUENłA ACTIVITĂłII
UMANE ASUPRA RESURSELOR DE APĂ
1.1. Apa ca resursă naturală
1.2. Resursele de apă atmosferice
1.3. Resursele de apă ale uscatului
1.4. Resursele de apă ale Oceanului Planetar
1.5. InfluenŃa activităŃii umane asupra resurselor de apă

II. ROLUL, FUNCłIILE ŞI IMPORTANłA APEI

III. APA PE SUPRAFAłA GLOBULUI TERRESTRU

3.1. Răspândirea apei pe Glob
3.2. Resursele de apă dulce ale Terrei
3.3. Resursele de apă din râuri
3.4. Resursele de apă din lacuri
3.5. Resursele de apă din subteran
3.6. Resursele de apă din gheŃuri şi gheŃari

IV. CERINłELE DE APĂ PE TERRA

V. STRATEGIA EUROPEANĂ ÎN DOMENIUL APELOR

5.1. Gospodărirea apelor la nivel de bazin hidrografic
5.2. Corpuri de apă
5.3. Termeni folosiŃi în Diurectivele Europene din Domeniul Apelor

VI. GESTIONAREA ŞI VALORIFICAREA APELOR (RESURSELOR DE APĂ)

DIN ROMÂNIA
6.1. Râurile din România
6.2. Lacurile din România
6.3. Apele subterane din România
Resurse de apă__________________________________________________________________1

I. RESURSELE DE APĂ.
DEFINIRE, TIPURI DE RESURSE, INFLUENłA ACTIVITĂłII UMANE
ASUPRA RESURSELOR DE APĂ

1.1. APA CA RESURSĂ NATURALĂ

Apa este cu certitudine, prin geneză şi evoluŃie, o resursă naturală, vitală pentru existenŃa
vieŃii pe Terra, vulnerabilă şi limitată în timp şi spaŃiu, dar regenerabilă „graŃie” circuitului natural
al acesteia pe Terra, cu existenŃa şi evoluŃie perpetuă.
La nivel global prezenŃa apei se datorează proceselor fizice, chimice şi chiar biologice care
se manifestă la nivelul planetei noastre, precum şi evoluŃiei în anumite ere şi perioade geologice a
Terrei.
În prezentarea tipurilor de resurse se va remarca modul de formare şi existenŃa a acestora,
precum şi acele categorii de resurse care se regenerează şi care îşi determină într-un mod diferit evoluŃia
spaŃială şi temporală, şi o altă categorie, ce reprezintă aşa-zisele ape fosile, prezente în interiorul scoarŃei
terestre şi care nu participă la complexul căilor şi formelor de mişcare ale apei – cunoscut sub
denumirea de circuitul apei în natură.
În sensul celor prezentate, apa constituie o resursă virtuală/vitală atât de necesară vieŃii pe
Terra, pentru toate geosferele învelişului geografic, inclusiv pentru activitatea umană – antropică.
Astfel, apa ca resursă naturală poate fi împărŃită în două mari categorii distincte, şi anume:
- resurse de apă - generate ca existenŃă şi determinate ca evoluŃie – de circuitul apei în natură,
şi cu rol primordial de regenerare şi reîmprospătare continuă a acestui element natural;
- rezerve de apă – care se constituie în categoria acelor ape care nu participă la circuitul
natural şi implicit nu sunt supuse unui proces de reciclare.
În aceste condiŃii diferenŃele pot continua şi la modul de gospodărire, pentru resurse se poate
realiza atât o gospodărire cantitativă şi calitativă, chiar şi în scopul modificării distribuŃiei în timp şi
spaŃiu a acestora, pe când pentru rezerve acestea pot fi supuse numai unui proces de folosire.
O similitudine între cele două categorii, totuşi, există în sensul că, oricând una poate constitui o
alternativă pentru cealaltă. Specialiştii în domeniu consideră că din punctul de vedere al posibilităŃilor de
utilizare – de fapt ceea ce interesează practica exploatării în diferite scopuri – resursele de apă pot fi
împărŃite în :
• resurse totale
• resurse utilizabile
Resursele totale, în logica noŃiunii reprezintă cantitatea sau volumul total de apă existent într-
o/într-un unitate/domeniu acvatic (ape de suprafaŃă indiferent de starea lor de agregare, ape
subterane etc), pe când resursele utilizabile sau exploatabile sunt acelea care, efectiv, se pot folosi în
condiŃii economice viabile.
Pentru a înŃelege mai bine diferenŃa între resurse totale şi resurse exploatabile, este suficient
să amintim; pentru cursurile de apă, reŃinerea în albia minoră a râului un debit minim necesar
existenŃei şi dezvoltării ecosistemelor acvatice- debitul de servitute - , iar pentru apele subterane

situaŃia devine mai clară, între rezervele de apă determinate prin situaŃii de specialitate şi
„capacitatea” de cedare a acviferelor funcŃie de caracteristicile hidrogeologice ale rocilor.
2_________________________________________________________________Resurse de apă

Analizând cele două noŃiuni, cea de resurse totale a căror existenŃă şi evoluŃia fiind bine
exprimate de ştiinŃele geografice şi cea de resurse utilizabile – o noŃiune mai mult cu un caracter
tehnic şi economic, se face precizarea că deseori se confuză termenele resursă şi sursă.
Astfel, o resursă - tehnic exploatabilă devine sursă – atunci când resurse este efectiv în exploatare
pentru o anumită folosinŃă, sau este „în pregătire„ pe baza unui proiect sau documentaŃie de specialitate
pentru a fi exploatată într-un anumit scop.
În contextul celor prezentate totuşi resursele de apă care prin existenŃa, cunoaştere şi
folosirea lor, fac obiectul gospodăririi raŃionale şi judicioase a apelor cuprind de fapt toate formele
sub care se manifestă circuitul apei în natură.
Astfel, cu provenienŃă naturală, pe Terra se întâlnesc trei categorii de resurse ce fac obiectul
gospodăririi apelor şi care pot fi grupate după cum urmează:

resurse de apă atmosferică;

resurse de apă ale uscatului;

resurse de apă marine şi oceanice.
În explicarea categoriilor respective de resurse, punctul de vedere oferit de ştiinŃele
naturii, prin excelenŃă geografia este cel mai viabil.

1.2. RESURSELE DE APĂ ATMOSFERICE

Din punctul de vedere al hidrologului, ca geograf, una din caracteristicile principale ale apei,
o constituie mobilitatea, adică mişcarea, caracteristică generată de influenŃa energiei solare primită
de Terra, prin intermediul căreia apa îndeplineşte funcŃia de principal mijloc de legătură, schimb de
materie şi energie, între toate geosferele globului terestru.
Pe aceste considerente, atmosfera constituie spaŃiul gazos, în care apa se găseşte în cantităŃi
apreciabile, sub forma celor trei stări de agregare: vapori, ce asigură umiditatea aerului, lichidă,
care determină precipitaŃiile lichide, ceaŃa, burniŃa etc şi solidă, care generează precipitaŃiile solide,
chiciura, grindina ş.a. deci, prin citcuitul apei, în componenta sa din atmosferă, în segmentul
evaporaŃie – condensare, apa capătă pentru planeta noastră o importanŃă deosebită, de altfel, bine
redată în capitolele din cuprinsul lucrării de faŃă.
Din punctul de vedere al specialistului cu pregătire tehnică în domeniul gospodăririi apelor,
precipitaŃiile rezultate prin ciclul natural al apei participă în mod indirect în caracterizarea resurselor
de apă ale uscatului.

1.3. RESURSELE DE APĂ ALE USCATULUI

Resursele de apă ale uscatului constituie întreaga complexitate a modului de gospodărire a

apelor şi implicit a folosirii acestora în scopul evoluŃiei societăŃii umane. De fapt, aceste resurse
provin tot din segmentul circuitului natural cuprins între ceea ce presupune ajungerea precipitaŃiilor
pe suprafaŃa Terrei, acolo unde metaforic vorbind, picătura de ploaie care a ajuns pe suprafaŃa
uscatului, se poate evapora, infiltra sau va susŃine scurgerea de suprafaŃă prin intermediul cursului
de apă care în final va ajunge „acolo unde îşi doreşte fiecare râu/fluviu„ – în mări şi oceane.
În sensul celor prezentate existenŃa apei pe uscat determină următoarele grupuri de resurse:
 resurse de apă curgătoare, începând de la cele mai mici organisme hidrografice până la
marile sisteme fluviatile;

Resurse de apă__________________________________________________________________3

 esurse de apă stătătoare, care cuprind toate categoriile de lacuri, indiferent de geneza şi
mărimea lor, până la nivelul mărilor şi fără legătură cu Oceanul Planetar;
 resursele de apă subterane, determinate de existenŃa apelor freatice – ca o verigă directă şi
imediată la circuitul apei în natură, apele de medie şi mare adâncime, precum şi alte
categorii de ape cantonate în roci solubile etc;
 resursele din apa în stare solidă, care sunt constituite din gheŃari, gheŃuri, zăpezi veşnice şi
anotimpuale.

1.4. RESURSELE DE APĂ ALE OCEANULUI PLANETAR

Acest tip de resure, la rândul lor, se împart în resurse ale zonei litorale şi resurse ale zonei de
larg, fiecare cu specifivul lor.
ImportanŃa şi modul de apreciere a resurselor prin intermediul procesului tehnic de gospodărire a
apelor, va fi analizată în următoarele capitole, prin care se şi subliniază schimburile puternice între toate
categoriile de ape existente pe Terra.

1.5. INFLUENłA ACTIVITĂłILOR UMANE ASUPRA

RESURSELOR DE APĂ

Într-o evoluŃie reciprocă, creşterea necesităŃilor pentru apă şi de bună calitate, odată cu
creşterea numerică a populaŃiei şi a diversităŃii preocupărilor societăŃii umane, a crescut în mod
inevitabil şi influenŃa activităŃii omenirii asupra resurselor de apă.
Activitatea umană determină modificări considerabile ale resurselor naturale de apă. Aceste
influenŃe se manifestă în următoarele privinŃe:
• asupra repartiŃiei resurselor de apă între diferitele categorii de resurse;
• asupra repartiŃiei în timp sau în spaŃiu în cadrul aceleiaşi categorii .
InfluenŃele de primul tip sunt mult mai profunde şi, în acelaşi timp, mai greu de stabilit din
punct de vedere cantitativ.
În primul rând, există activităŃi antropice cu influenŃe care modifică sensibil însuşi regimul
precipitaŃiilor. S-au constatat reduceri considerabile ale precipitaŃiilor în vecinătatea unor zone
industriale ca urmare a emanaŃiilor de fum şi de abur de pe platformele industriale; implicit, aceste
reduceri ale cantităŃii de precipitaŃii influenŃează, cel puŃin local, resursele de apă. De asemenea,
poluarea atmosferică şi formarea smogului duc la reducerea evaporaŃiei, atrăgând implicit şi o
reducere a umidităŃii atmosferice şi o influenŃă corespunzătoare asupra precipitaŃiilor.
Modul de amenajare a teritoriului unui bazin modifică condiŃiile de scurgere a apei chiar
înainte de a ajunge în râuri. Despăduririle şi introducerea în cultură a anumitor plante, cum sunt cele
prăşitoare pe terenurile în pantă, accelerează procesul de şiroire, şi implicit duc la o o diminuare a
resurselor de apă subterană. De asemenea, creşterea importantă a gradului de urbanizare, cu întinse
suprafeŃe construite şi asfaltate, măreşte scurgerea de suprafaŃă în special în perioadele de viituri.
IntervenŃiile în albia râurilor modifică şi ele condiŃiile de scurgere şi implicit distribuŃia în
timp a resurselor.
Consumul apei pentru diferite activităŃi umane duce la o reducere a resurselor de apă, fenomen
ce se resimte nu numai în tipul de resursă captată, ci şi în celelalte tipuri de resurse. Astfel, prelevarea
unor debite subterane va influenŃa şi resursele de suprafaŃă prin diminuarea alimentării din straturile
4_________________________________________________________________Resurse de apă

subterane. Pe de altă parte, restituŃiile apei utilizate atrag după sine nu numai modificări calitative, ci şi
modificări cantitative; de exemplu, în urma unor irigaŃii intensive, se constată o sporire a resurselor de
apă subterană, reflectată printr-o creştere a nivelului apelor subterane.
Se resimt influenŃe considerabile datorate lucrărilor de gospodărire a apelor care au, prin
definiŃie, efectul de a modifica repartiŃia în timp şi spaŃiu a resurselor de apă.
Toate aceste influenŃe sunt variabile în timp, în funcŃie de activităŃile umane la un moment
dat. De aceea, cu excepŃia unor zone foarte puŃin populate unde această influenŃă este neglijabilă
(zone din ce în ce mai puŃine pe suprafaŃa Globului), toate datele înregistrate cu privire la resursele
de apă sunt afectate de activitatea umană.
Studiul resurselor nu poate fi desprins de studiul acestor influenŃe, atât în privinŃa analizelor
datelor înregistrate din trecut, care trebuie supuse unor corecŃii pentru a deveni omogene, cât şi în
privinŃa regimului viitor. Studii asupra resurselor de apă, bazate exclusiv pe înregistrări ale
fenomenelor hidrologice sau hidrogeologice, fără a fi corelate cu studiul modului de amenajare a
bazinului în momentul efectuării măsurătorilor, îşi pierd mult din valoare. Asemenea studii pot fi
utilizate pentru caracterizarea regimului râurilor la un moment dat, însă nu pot fi folosite pentru
caracterizarea unui bazin hidrografic şi cu atât mai puŃin la studii de gospodărire a apelor.
Apreciind importanŃa şi cunoaşterea resurselor de apă subliniem faptul că apa este o materie
primă deosebit de preŃioasă pentru care nu există soluŃii alternative.
Resurse de apă__________________________________________________________________5

II. ROLUL, FUNCłIILE ŞI IMPORTANłA APEI

Resursă naturală, apa – unul dintre cele mai răspândite elemente pe Glob – participă în toate
procesele fizice, chimice şi biologice care au loc pe Pământ. Astfel, apa este prezentă în mod
esenŃial în evoluŃia şi desfăşurarea vieŃii pe planeta noastră, precum şi în evoluŃia şi modificarea
continuă a scoarŃei terestre.
Pentru activitatea umană nu lipsit de importanŃă este rolul apei aproape în exclusivitate în
toate domeniile vieŃii economice. Dealtfel, evoluŃia civilizaŃiei umane constituie o certitudine în
definirea rolului şi importanŃa apei.
În baza celor prezentate anterior apa de pe „suprafaŃa” Terrei se găseşte pretutindeni: în
compoziŃia chimică a mineralelor şi implicit a rocilor, în litosferă ca apă subterană, pe suprafaŃa scoarŃei
terrestre sub forma marilor întinderi marine şi oceanice, în lacuri, zone umede, râuri, şi gheŃari, în
atmosferă, sub cele trei stări de agregare, şi nu în ultimul rând în biosferă – subliniind astfel că apa
constituie şi dovedeşte a fi un element fundamental al Terrei.
Totalitatea acestor forme de existenŃă a apei formează hidrosfera - una dintre cele patru
geosfere – între care există o interacŃiune şi intercondiŃionalitate, alcătuind dealtfel ceea ce numim
învelişul geografic al Globului terrestru.
În aprecierea imenselor cantităŃi de apă precum şi a existenŃei pe înălŃime şi în adâncime, limita
inferioară a învelişului respectiv se situează la nivelul suprafeŃei mantalei Terrei, în care litosfera
atinge grosimi de 17 km în medie, cu remarca, 35 km sub continente şi 5 km sub oceane. În înălŃime
limita superioară se află în atmosferă, greu de precizat, dar măsurătorile au determinat că umezeala,
indiferent sub ce formă, se întâlneşte în procent de 90% în aerul de până la 5 km înălŃime de la
suprafaŃa Pământului.
În concluzie, putem aprecia că în toate geosferele, atât în latitudine şi longitudine, cât şi pe
verticală, respectiv în altitudine şi profunzime, apa se constituie într-un înveliş continuu.
Definitoriu pentru rolul şi importanŃa apei îl constituie şi faptul că în natură aceasta se prezintă
sub cele trei stări de agregare:
 sub formă de vapori - se găseşte îndeosebi în atmosferă, în sol şi mai în profunzime în
subsol;
 sub formă lichidă - stare fizică a apei ce interesează resursele de apă, aceasta se
întâlneşte în oceane şi mări cu cele mai mari volume de apă, dar şi în lacuri, în marile
sisteme fluviatile, toate celelalte cursuri de apă, precum şi în alte categorii de ape deloc
de neluat în seamă, respectiv a apelor subterane freatice şi de adâncime;
 sub formă solidă - apa se găseşte în gheŃurile polare, în gheŃarii şi zăpezile montane, în
gheaŃa subterană şi în precipitaŃiile sub formă solidă, zăpadă sub toate stările de
manifestare, precum şi în grindină.
Înainte de a da un sens profund lucrării noastre şi în contextul că Ńara noastră de curând a devenit
membru cu drepturi şi obligaŃii ferme şi stabile a Uniunii Europene – deci Ńară eminamente europeană,
se impune să precizăm şi importanŃa apei.
Desigur nu numai aprecieri, ci şi preocupări în literatura de specialitate s-au făcut în acest
domeniu, dar mai puŃin cu respectarea principiilor, directivelor şi conceptelor privind dezvoltarea
durabilă ceea ce presupune armonizarea evoluŃiei economice şi sociale, cu respectarea protecŃiei
mediului.
Pentru a ne apropia de subiect, precizăm încă odată că apa are un rol şi o importanŃă
deosebită în existenŃa vieŃii („apa este viaŃa”), în apariŃia chiar a vieŃii pe planeta noastră, precum şi
într-o multitudine, chiar în exclusivitate în multe domenii economico-sociale, mergând până acolo
în a fi un important factor modelator al scoarŃei terrestre.
6_________________________________________________________________Resurse de apă

În principal, importanŃa apei îşi pune amprenta într-o abordare modernă europeană în
domeniile: ecologie, economie şi în societatea umană.
Având convingerea că nu se aduce în exclusivitate noutăŃi, dar anumite precizări se impun a
fi subliniate, cu alte cuvinte:
 nici un organism nu poate trăi fără apă;
 ecosisteme sunt esenŃiale pentru civilizaŃie;
 în economie îndeplineşte funcŃii multiple (materie primă în diferite
industrii, mijloc şi cale de transport, irigarea culturilor agricole, turism şi
agrement, etc.);
 bunăstarea unui popor se măsoară în cantitatea utilizată pentru nevoi
personale.
Deci, apa este un element indispensabil vieŃii şi progresului omenirii. În acelaşi timp, apele pot determina
şi efecte distructive deosebite.
Element primordial al mediului înconjurător, apa exercită şi o influenŃă considerabilă asupra
întregii ambianŃe.
În cadrul funcŃiei ecologice apa exercită numeroase atribuŃii, de genul: mediul de viaŃă
pentru flora şi fauna acvatică, realizează umiditatea solului pentru existenŃa şi dezvoltarea
mircoorganismelor, îndeplineşte funcŃia de îndepărtare a reziduurilor naturale etc. ImportanŃa apei
pentru întreaga activitate a umanităŃii a condus, din timpuri foarte îndepărtate, la acŃiuni şi eforturi
pentru amenajarea şi stăpânirea ei.
În epoca modernă , omenirea solicită într-o măsură din ce în ce mai mare resursele de apă,
respectiv noi prelevări pentru folosinŃele de apă, evacuarea reziduurilor în emisar, conservarea
sistemului ecologic terestru în scopul supravieŃuirii umanităŃii şi implicit protecŃia hidrosferei pe
plan mondial.
Principiile de bază în vederea îmbunătăŃirii convieŃuirii umane cu apele (după François
Guérquin&al., 2003):
 apa este esenŃială pentru viaŃă, pentru fiinŃele umane şi pentru ecosisteme;
 accesul la apă este un drept uman;
 cooperarea şi dialogul privind aspectele legate de apă conduc la cele mai mari beneficii
pe termen lung;
 solidaritatea trebuie să funcŃioneze între bogaŃi şi săraci şi între utilizatorii de apă din
amonte şi aval;
 transparenŃa este esenŃială când se tratează aspecte aşa sensibile ca cele legate de
apă;
 asigurarea apei pentru toŃi utilizatorii în acord cu principiile durabile implică un cost
care trebuie recuperat de la toŃi cei care beneficiază, şi anume societatea în general.
Consumul neraŃional de apă fără a respecta principiile durabilităŃii degradează ecosistemele
şi reduc capacitatea lor de a asigura servicii şi bunuri vitale pentru omenire.
Resurse de apă__________________________________________________________________7

III. APA PE SUPRAFAłA GLOBULUI TERESTRU

3.1. RĂSPÂNDIREA APEI PE GLOB

AfirmaŃiile din textul anterior precizează că apa, ca entitate propriu-zisă, constituie un

înveliş continuu, atât ca existenŃă, cât şi ca forma sub care se manifestă.
Caracterizată prin cele două mărimi esenŃiale, suprafaŃă – ca distribuŃie în spaŃiu a resurselor de
apă,cât şi volum – inclusiv ca variaŃie în timp a acestor resurse, apa pe Terra se distribuie după cum
urmează.
În suprafaŃă, întinderile de apă sunt mai mari decât cele ale uscatului. Astfel, din suprafaŃa
Terrei, cu puŃin peste 510 mil. km2, conform datelor furnizate de diverşi aurori în literatura de
specialitate, 361,30 mil. km2 este ocupată de ape, adică 70,8%, şi 149,00 mil. Km2 de uscatul
continental şi insular, respectiv 29,2%.
În susŃinerea ponderii suprafeŃei ocupate de ape faŃă de uscat, relevant este faptul că numai
Oceanul Pacific, 178,20 mil. km2, depăşeşte cu aproximativ 20% suprafaŃa întregului uscat.
În suprafaŃă de 149,00 mil. km2, uscatul, predomină ca desfăşurare procentuală în emisfera
nordică unde ocupă 39% - fapt pentru care emisfera respectivă mai poartă şi numele de emisfera
continentală, în schimb în emisfera sudică, uscatul ocupă aproximativ 19,1% fiind astfel denumită şi
emisfera oceanică.
SuprafaŃa uscatului este alcătuită din continentele: Europa, Aisa, Africa, America de Nord,
America de Sud, Africa, Oceania şi Antarctica, la care de adaugă şi insulele limitrofe (Tab. 3.1).
Oceanul Planetar aparŃine, în principal, oceanelor şi mărilor adiacente acestora, respectiv:
Pacific, Atlantic, Indian şi ÎngheŃat de Nord (Tab. 3.2).
Tabelul 3.1
RepartiŃia suprafeŃelor continentelor

Denumirea SuprafaŃa %
continentului (mil. km2)
Europa 10,50 7,0
Asia 44,35 29,8
Africa 29,80 20,0
America de Nord 24,35 16,3
America de Sud 17,77 11,9
Australia,Oceania 8,93 6,0
Antarctica 13,30 9,0
Total 149,00 100,0
(după Atlasul Geografic general, 1974 )
8_________________________________________________________________Resurse de apă

Tabelul 3.2
RepartiŃia oceanelor

Denumirea SuprafaŃa %
oceanului (mil. km2)

Pacific 178,70 49,5

Atlantic 91,70 25,4
Indian 76,20 21,1
ÎngheŃat (Arctic) 14,70 4,0
Total 361,30 100,0
(după Atlasul Geografic general, 1974 )

După cum se remarcă cele două emisfere ale Globului sunt ocupate diferenŃiat atât de
apă, cât şi de uscat, apa predominând în ambele emisfere, dar cu o extindere deosebită în cea
sudică (Fig. 3.1).
Volumul de apă pe Glob, rezultat din însumarea tuturor componentelor învelişului
geografic – hidrosfera,respectiv din oceane, mări şi lacuri, ape curgătoare, ape subterane, umezeala
solului, gheŃari şi zăpadă, zone umede, litosferă şi atmosferă, totalizează aproximativ 1400 mil. km3
(Tab. 3.3).

Fig. 3.1 RepartiŃia mărilor şi oceanelor pe Globul

- emisfera continentală şi cea oceanică -
(după Enciclopedia Oceanografică, Leningrad)

Prezentarea datelor din tabelul 3.3. indică faptul că volumul apelor aparŃinând Oceanului
Planetar, depăşeşte cu foarte mult pe cel oferit de uscat, respectiv 1336000000 km3, faŃă de numai
49984610 km3.
Deşi există o astfel de diferenŃiere majoră rolul şi importanŃa apelor continentale este covârşitor
pentru om şi activitatea umană, precum şi în modelarea şi morfologia scoarŃei terrestre.
Precizări recente, respectiv din „Assessement of Water Ressources and Water Availability în
the World” U.N.E.S.C.O. 1997, volumul total de apă pe Terra este de aproximativ 1385984000
km3. Cel mai mare volum se află în Oceanul Planetar, respectiv 1338000000 km3, ceea ce
Resurse de apă__________________________________________________________________9

reprezintă 86,5% din total la care se adaugă până la 97,47% alte categorii de ape (mări interioare,
lacuri etc) pe care le considerăm ca apă sărată.
Din categoria principalelor ape continentale apele subterane reprezintă aproximativ 23 400 000
3
km , ceea ce însumează 1,7%, din care participă la circuitul în natură sau în alte schimburi cu alte
categorii de ape, gheŃarii 24064000 km3 de apă (1,74%), lacurile 176 400 km3 (0,017%), apa din
atmosferă 12 900 km3 (0,001%), apa din râuri 2120 km3 şi alte categorii de ape care reprezintă un
procent foarte mic.
Tabelul 3.3
Resursele generale de apă ale Terrei
SuprafaŃa Volumul Grosimea
Categoria acoperită stratului %
(km2) (km3) de apă
(m)

Oceanul Planetar 361.300.000 1.336.000.000 3.700,000 96,5000

Apa subterană 134.800.000 23.400.000 174,000 1,7000
Umezeala solului 82.000.000 16.500 0,200 0,0010
GheŃari şi strat
permanent de zăpadă 16.227.500 24.064.100 1.463,000 1,7400

GheaŃa subterană 21.000.000 300.000 14,000 0.0220

Lacuri 2.058.700 176.400 85,700 0,0170
Mlaştini 2.682.600 11.470 4,280 0,0008
Râuri 148.800.800 2.120 0,014 0,0002
Apa biologică 510.000.000 1.120 0,002 0,0001
Apa din atmosferă 510.000.000 12.900 0,025 0,0010

Total resurse apă 510.000.000 1.385.984.610 2.718,000 100,0000

(După World water balance and water resources of the Earth, 1998)

În esenŃă, putem aprecia că din cantitatea totală de apă de pe Terra, cel mult 2,53% o
constituie apa dulce, din care 69,56% se găseşte în gheŃari, 30,06% este cantonată în subteran şi
doar 0,27% reprezintă apa necesară pentru folosinŃele de apă, precum şi pentru existenŃa şi
dezvoltarea ecosistemelor.
De altfel, acest volum de apă joacă un rol foarte important în circuitul apei în natură (Fig.
3.2).
10_________________________________________________________________Resurse de apă

Apa pe Terra
2,53%

Apa sărată

Apa dulce

97,47%

Apa dulce
69,56%
70,00%
60,00%
50,00%
30,06%
40,00%
30,00%
20,00%
0,11% 0,27%
10,00%
0,00%
GheŃari Apa subterană Rest apă Apa
dulce disponibilă

Fig. 3.2 Răspândirea apei pe Pământ

a) Apa pe Terra; b) Apa dulce
(după P. Şerban, 2006)

3.2. RESURSELE DE APĂ DULCE ALE TERREI

Îndeplinirea nevoilor de consum ale populaŃiei şi ale tuturor activităŃilor economice şi

sociale se bazează aproape în exclusivitate pe folosirea apei dulci.
Resurse de apă__________________________________________________________________11

Se subliniează încă o dată că resursele de apă dulce ale Terrei sunt disponibile în principal în
sistemele fluviatile, lacuri, gheŃari şi în subteran, reprezentând în schimb numai 2,53% din totalul
resurselor naturale de apă ale planetei.
Totuşi, din cantitatea de apă dulce care prin calităŃile ei poate fi folosită de om, aproximativ
68,7% (24.364.100 km3) este stocată sub formă de gheaŃă sau cea a zăpezilor veşnice, cantonate
îndeobşte la cei doi poli geografici şi mai puŃin în regiunile montane înalte. Din această cantitate, 88,6%
(21.600.000 km3) este cantonată în Antarctica, 9,5% (2.340.000 km3) în Groenlanda, iar diferenŃa de
1,9% (124.100 km3) - în zonele arctice şi în regiunile munŃilor înalŃi.
La resursele de apă dulce se adaugă şi 23.416.500 km3 care se găseşte în solul îngheŃat
(permafrost) din zona circumpolară, din care cu puŃin peste 50% poate fi utilizabilă. Totalitatea
resurselor de apă dulce ale Terrei este redată în tabelul 3.4.
Analizate la nivelul continentelor, resursele de apă dulce ale planetei - calculate de diferiŃi
autori şi instituŃii de specialitate diferă foarte puŃin, dar valorile obŃinute sunt destul de concludente
pentru a ne forma o imagine asupra disponibilităŃilor de apă de care dispun continentele funcŃie de
nevoile actuale şi de perspectivă ale locuitorilor acestora, indiferent cum sunt folosite resursele
respective, şi mai ales în evoluŃia societăŃii umane pe aceste teritorii, situaŃie redată în figura 3.3 şi
tabelul 3.4.

Tabelul 3.4
Resursele de apă dulce ale Pământului
Forma în care se află apa SuprafaŃa ocupată Volumul de apă
(km2) km3 %
GheŃari şi zăpezi veşnice 16.227.500 24.064.100 68,698
GheaŃa din permafrost 21.000.000 300.000 0,856
Ape subterane 134.800.000 10.530.000 30,060
Umiditatea solului 82.000.000 16.500 0,047
Apa din lacuri 1.236.000 91.000 0,260
Apa din mlaştini 2.682.000 11.470 0,033
Apa din râuri 148.800.000 2.120 0,006
Apa biologică 510.000.000 1.120 0,003
Apa atmosferică 510.000.000 12.900 0,037
Total apă dulce 35.029.240 100,000
(după World water balance and water resources of the Earth, 1998)
12_________________________________________________________________Resurse de apă

Fig. 3.3 RepartiŃia resurselor de apă dulce pe continente

(în km3 şi %)
În concluzie, privitor la Circuitul apei în natură, şi prin excelenŃă în scopul susŃinerii
domeniului pe care îl studiem, putem remarca că o sporire a cantităŃii de umiditate ce transvazează
de pe Ocean pe Uscat provoacă creşterea ritmului de circulaŃie a apei, pe când diminuarea acesteia,
duce la o scădere a circulaŃiei. Astfel, în funcŃie de cantitatea umezelii oceanice pătrunsă pe uscat,
vom avea perioade mai ploioase sau mai secetoase ce se vor resimŃi în scurgerea apelor.

Variabilitatea în spaŃiu a resurselor de apă dulce

Privită cu atenŃie Harta fizică a lumii (planiglobul), se remarcă cu uşurinŃă că reŃeaua hidrografică
mai ales cea a marilor sisteme fluviatile, nu are o distribuŃie uniformă. Cauza fiind determinată de
condiŃiile climatice specifice fecărei zone latitudinale, precum şi de extensiunea geografică a bazinelor
acestora.
Resursa specifică de apă pe Terra este de 7900 m3/an şi locuitor, iar pe continente situaŃia
fiind redată în tabelul 3.5.
Tabelul 3.5
RepartiŃia resurselor de apă pe continente

Continent SuprafaŃa PopulaŃia Resurse de Resursa specifică de

(106 km2) (106 loc.) apă apă (1000 m3/an)
(km3/an) pe km2 pe locuitor
Europa 10,46 685 3210 307 4,7
America de 24,25 448 8200 338 18,3
Nord
Africa 30,10 708 4570 152 6,4
Asia 43,48 3403 14410 331 4,2
America de 17,86 315 11760 658 37,3
Sud
Australia şi 8,95 28,7 2388 267 8,3
Resurse de apă__________________________________________________________________13
Oceania
Total 135 5588 44538 330 7,9
(După World water balance and water resources of the Earth, 1998)

Raportat la toate râurile de pe Terra, volumul scurgerii anuale este de circa 44538 km3, iar
volumul exploatabil este de aproximativ 12000 km3/an la care se adaugă 2000 km3 ce reprezintă
volumul regularizat prin lacuri.
DistribuŃia resurselor de apă pe primele trei bazine hidrografice, ca şi suprafaŃă, se prezintă
astfel: Amazon – 6920 km3/an, Gange – 1389 km3/an şi Congo – 1300 km3/an; pe când Dunărea se
situează pe locul 16 în lume cu 225 km3/an.
În România resursa de apă specifică este apreciată la 1780 m3/an şi locuitor, din acest punct
de vedere Ńara noastră deŃine locul 21 în Europa (Tab. 3.6).

Variabilitatea în timp a resurselor de apă dulce

Având o variabilitate în spaŃiu, implicit resursele de apă prezintă şi o variabilitate în timp. Pe

aceste considerente cantitatea de precipitaŃii căzute pe Glob contribuie la creşterea sau scăderea
debitelor râurilor, nivelului lacurilor etc. Fenomene extreme, precum seceta şi inundaŃiile pot
afectează următoarele zone: Sahel (Africa), vestul Americii de Nord, zone din Australia – secetă;
Bangladesh, India, Arhipeleagul Indonezian – inundaŃii.
În urma cerecetărilor recente se poate afirma faptul că aceste fenomene extreme sunt strâns
legate de procesele de circulaŃie atmosferică şi oceanică dintre care, un rol important îl au cicloanele,
uraganele, fenomenul El Nino etc.
Un exemplu concludent îl constituie viturile – dezastrele naturale ce provoacă mari pagube
şi pierderi de vieŃi omeneşti.De exemplu, pe fluviul Yangtze (1998) s-a produs o viitură catastrofală
care a inundat o suprafaŃă de 212000 km2, distrugând 4970000 case, în urma căreia s-au soldat 3004
morŃi şi 166,6 miliarde yuani, pierderi economice.
La nivel european, viiturile produse în Polonia şi Republica Cehă (1997) au cauzat moartea
a 50 de oameni. În Ńările din estul Europei, în vara anului 2002 (iulie-august), pagube estimate la 18
miliarde Euro au produs viiturile de pe Dunăre, Elba şi afluenŃii lor.
Tabelul 3.6
Resursa de apă specifică a diferitelor Ńări din Europa

Nr. łara Resurse totale Resurse

crt. miliarde m3/an specifice
(m3/loc., an)
1 Islanda 170 809000
2 Norvegia 405 102200
3 Suedia 180 22100
4 Finlanda 100 21400
5 Irlanda 50 16500
6 Austria 55 7300
7 ElveŃia 42 6500
8 Fosta URSS(partea europeană) 1039 6100
9 Fosta Yugoslavia 110 5200
10 Albania 10 4300
11 Italia 185 3400
12 FranŃa 168 3200
13 Luxemburg 1 2900
14 Portugalia 20 2300
14_________________________________________________________________Resurse de apă
Nr. łara Resurse totale Resurse
crt. miliarde m3/an specifice
(m3/loc., an)
15 Grecia 20 2200
16 Danemarca 11 2200
17 U.K. 122 2200
18 Spania 76 2200
19 Bulgaria 18 2100
20 Fosta Cehoslovacia 28 1900
21 România 40 1780
22 Polonia 53 1600
23 Fosta R.F. Germană 77 1300
24 Belgia 11 1100
25 Turcia (partea europeană) 3 1000
26 Fosta R.D. Germană 17 1000
27 Olanda 10 700
28 Ungaria 6 600
(După World water balance and water resources of the Earth, 1998)

3.3. RESURSELE DE APĂ DIN RÂURI

Gestionarea resurselor de apă a râurilor se face la nivelul fiecărei Ńări, dar cele mai bogate
cursuri de apă sunt redate pe continente în tabelul 3.7.
Debitele medii multianuale şi volumele principalelor râuri de pe Terra la nivelul
continentelor.
Tabelul 3.7
Debitele medii multianuale şi volumele principalelor râuri de pe Terra, pecontinente
Nr.crt. Râul Debitul mediu Stocul anual
multianual (m3)
(m3/s)
Europa
1 Volga 10000 31,5 x 1010
2 Dunăre 6500 20,5 x 1010
3 Neva 3000 9,56 x 1010
4 Rin 2330 7,35 x 1010
5 Ron 1800 5,67 x 1010
6 Pad 1750 5,51 x 1010
7 Vistula 1200 3,78 x 1010
8 Don 900 2,83 x 1010
9 Elba 710 2,23 x 1010
10 Nipru 700 2,21 x 1010
11 Loire 350 1,10 x 1010
12 Siret 229 7,2 x 109
13 Prut 105 3,3 x 109
Asia
1 Gange-Brahmaputra 39000 123 x 1010
Resurse de apă__________________________________________________________________15
Nr.crt. Râul Debitul mediu Stocul anual
multianual (m3)
(m3/s)
2 Yang-Tze 22000 69,4 x 1010
3 Iruadi 13500 42,5 x 1010
4 Gange 13500 42,5 x 1010
5 Mekong 13000 41,0 x 1010
6 Obi 11000 37,7 x 1010
7 Enisei 10000 31,5 x 1010
8 Amur 9000 28,4 x 1010
9 Lena 8000 25,2 x 1010
Africa
1 Congo 70000 220,7 x 1010
2 Zambezi 22000 69,4 x 1010
3 Niger 15000 47,2 x 1010
4 Nil 38000 11,9 x 1010
America de Nord
1 Mississippi 20000 63,1 x 1010
2 Mackenzie 16000 47,3 x 1010
3 Sf. LaurenŃiu 15000 47,2 x 1010
America de Sud
1 Amazon 212000 668,4 x 1010
2 Parana 40000 126,1 x 1010
3 Orinoco 14000 44,1 x 1010
Australia
1 Murray 19000 59,9 x 1010
(M. Amăriucăi, 2000)
Debitele acestor mari sisteme fluviale sunt rezultatul condiŃiilor climatice, precum şi
extensiunii geografice a bazinelor proprii, aşa cum de fapt precizam anterior. O serie de date
morfometrice şi hidrologice pentru câteva astfel de sisteme fluviatile sunt relevante.
Amazonul este cel mai mare fluviu al Terrei, atât ca lungime, cât şi ca suprafaŃă a bazinului
hidrografic şi debit de apă. Lungimea este de 7025 km (până nu demult pe primul loc pentru această
caracteristică era Nilul), o suprafaŃă a bazinului de 7180000 km2 şi un debit mediu multianual de
212000 m3/s.
Congo este apreciat ca al doilea mare sistem fluviatil din lume ca suprafaŃă a bazinului hidrografic,
cât şi ca volum de apă, iar ca lungime a cursului de apă se situază pe locul nouă. Lungimea cursului de apă
este de 4370 km, suprafaŃa bazinului de 3,7 mil. km2 şi realizează un debit mediu multianual de 70000
m3/s.
O caracteristică esenŃială a fluviului o constituie faptul că realizează o reŃea fluviatilă de
peste 25000 km, din care 12000 km sunt navigabili .
Totodată fluviul propriu-zis şi afluenŃii săi dispun de cel mai mare potenŃial hidroenergetic
din lume, care se apreciază la 20% din resursele mondiale.
Nilul este considerat al doilea fluviu din lume ca lungime, şi anume 6671 km, cu o suprafaŃă
a bazinului de 2,87 mil km2, şi un debit mediu de 38000 m3/s.
Iangtzi (Chang Jiang) este cel mai mare fluviu al continentului asiatic şi al treilea din lume
după Amazon şi Nil. Are o lungime de 6300 km, o suprafaŃă a bazinului hidrografic de 1,8 mil. km2
şi un debit mediu de 22000 m3/s.
16_________________________________________________________________Resurse de apă

Gangele şi Brahmaputra sunt cele mai mari şi importante fluvii ale Asiei de Sud. Gangele
are o lungime de 2700 km şi o suprafaŃă a bazinului de 1,12 mil. km2. Brahmaputra are o lungime
de 2900 km şi o suprafaŃă a bazinului de 935000 km2.
Cele două fluvii, înainte de vărsare confluează şi formează o deltă uriaşă (peste 100000 km2),
realizând un debit de 39000 m3/s.
Obi se caracterizează printr-un număr de peste 150000 de râuri - ca afluenŃi, desfăşurându-şi
cursul într-o vastă formă mlăştinoasă. Are o lungime de 5410 km, o suprafaŃă a bazinului de 3,0
mil. km2 şi un debit de 11000 m3/s.
Mississippi este cel mai mare fluviul al Americii de Nord, şi împreună cu afluentul său Missouri,
realizează o lungime de 6215 km, o suprafaŃă a bazinului de 3,21 km2 şi un debit de 20000 m3/s.
Parana este considerat „Nilul” Americii de Sud, realizează o lungime de 4035 km, o
suprafaŃă a bazinului de 2,65 mil. km2 şi un debit mediu multianual de 40000 m3/s.
Murray reprezintă cel mai amre fluviu al Australiei, şi împreună cu afluentul cău principal Darling,
realizează o lungime de 8750 km, o suprafaŃă a bazinului de 1,8 mil. km2 şi un debit de 19000 m3/s.
Volga este cel mai mare fluviu al Europei, având o lungime de 3530 km, o suprafaŃă a
bazinului de 1,36 mil. km2 şi un debit de 10000 m3/s. Prin amenajările hidrotehnice realizate pe
cursul de apă propriu-zis şi afluenŃii principali fluviul Volga face legătura între Marea Caspică şi
Marea Albă.
Dunărea constituie al doilea fluviu din Europa şi al 24-lea de pe Terra, având o lungime a
cursului de apă de 2860 km, o suprafaŃă a bazinului de 805300 km2 şi un debit mediu multianual de
6500 m3/s.
Într-un capitol anterior precizam că Dunărea este fluviul internaŃional cel mai important, iar
într-un capitol separat se va prezenta în detaliu importanŃa socio-economică pentru Europa Centrală
şi de Est a fluviul Dunărea.
Fără a efectua aprecieri exhaustive asupra evoluŃiei rolului apei, mai ales a celei cantonate în
cursurile de apă pentru dezvoltarea societăŃii umane, putem totuşi formula câteva aprecieri privind
folosirea şi importanŃa apei din râuri ca factor de mediu.
Alături de cele mai mari sisteme fluviatile prezentate succint anterior, participă şi cursurile
de apă mijlocii şi mici care oferă un mediu favorabil pentru flora şi fauna acvatică continentală,
precum şi alte domenii de activitate ca cel alimentar, energetic, agricol, navigaŃie, agrement ş.a.
De altfel, în carul fiecărui capitol se fac referiri privitoare la importanŃa apei pentru toate
domeniile vieŃii economico-sociale, precum şi modul de valorificare a diferitelor categorii de ape în
diversitatea activităŃii umane.

3.4. RESURSELE DE APĂ DIN LACURI

Referitor la resursele de apă continentale, în principal ape dulci - deşi limitate, apele din
lacuri indiferent de originea şi categoria lor, au un rol deosebit în susŃinerea tuturor activităŃilor
umane , precum şi ca mediu propice pentru întreaga varietate a florei şi faunei acvatice.
În aprecierea cumulată a suprafeŃei ocupate de multitudinea lacurilor de pe Terra, cu suprafaŃă mai
mare sau egală de 0,01 km2, se estimează la 2,7 mil km2, ceea ce reprezintă 1,8% din suprafaŃa uscatului.
Ca element specific variabilitatea suprafeŃei lacurilor esteexplicabilă în sensul că aceasta depinde de fapt
de natura oscilaŃiilor de nivel a unităŃilor lacustre, de fapt cu distribuŃie pe toate zonele latitudinale şi
etajele altitudinale ale Globului.
Apreciat, prin interpretarea relaŃiei dintre suprafaŃă şi adâncimea medie, şi în sensul
dterminării directe a volumului celor mai mari şi mai cunoscute lacuri de pe Terra
(Herdendorf,1990 şi Meyheck,1995), volumul total al lacurilor ajunge la aproximativ 180000 km3.
Resurse de apă__________________________________________________________________17

În categoria marilor lacuri “Marea” Caspică oferă un procent de 45% din volumul total al
lacurilor. Urmează apoi primele zece lacuri ale lumii şi ulterior altele o sută, în funcŃie de suprafaŃă.
Inventarierea lacurilor de pe Terra, iniŃial la nivel naŃional şi apoi la nivel global, a constituit
întotdeauna preocuparea hidrologilor – limnologi. Realitatea timpurilor actuale arată faptul că
lacurile mari,a dică cele cu suprafaŃă mai mare de 500 km2, au fost bine studiate şi implicit
inventariate.
O caracteristică importantă a distribuŃiei densităŃii lacurilor pe Glob o constituie aceea a
numărului de lacuri/l mil. kmp, dar luându-se în considerare şi suprafaŃa acestora (Tab. 3.8).
Tabelul 3.8
SuprafaŃa şi numărul lacurilor la scară globală
SuprafaŃa (km²) Nr. lacuri Obs.
Peste 100.10³ 1 M. Caspică
- 100.10³ - 10.10³ 18 lacuri glaciare şi tectonice
- 10.10³ - 1.10³ 124
- 1.10³ - 10² 1400
- 1,0 – 0,1 1 mil
mai mari de 0,1 7 mil
mai mici de 0,1 8 mil Reprezintă doar 12 % din suprafaŃa
totală a lacurilor
(după Mayback, 1995)
ProporŃia suprafeŃei unui teritoriu ocupat de către lacuri, determinată la scară planetară este de
1,8%.
Concluzionând, putem separa mai multe categorii de lacuri a căror repartiŃie geografică este
determinată de mai multe condiŃii:
 cele mai mari lacuri a căror existenŃă şi distribuŃie, ca suprafaŃă şi volum este
favorizată de originea lor. În această categorie se înscriu lacurile tectonice, precum şi
cele situate mult în interiorul continentelor, de genul celor localizate în perimetrul
marilor accidente tectonice, cum ar fi Marele rift Est-African şi anume lacurile
Turkana, Edward, Albert, Kiwu, Tanganyka, Malawi, precum şi lacurile Baikal, Issyk
Kul, Marele lac Sărat, Ciad, Titikaka, Eyre ş.a;
 altă categorie de lacuri o reprezintă cele dezvoltate pe scuturile cristaline şi pe marile
câmpii sedimentare, afectate cândva de glaciaŃia cuaternară, unde se realizează şi o
mare densitate a unităŃilor lacustre de pe glob. Ele sunt situate în zona latitudinilor
mari, respectiv în Canda, Alaska, Scandinavia, nord-vestul Rusiei în emisfera nordică
şi Patagonia în emisfera sudică;
 marea majoritate a lacurilor existente care sunt cantonate în teritoriile joase ale
câmpiilor situate în zonele temperate şi tropicale, străbătute de fluvii ca Yang Tse
Kiang, Orinoco, Amazon, Congo, s.a.;
 cea mai mare categorie de lacuri, cele mai numeroase numeric, sunt cele care nu au
suprafeŃe deosebite şi ocupă numai aprox. 12% din totalul suprafeŃelor lacustre ale
Terrei.
Pentru un geograf, ca şi specialist în domeniul hidrologiei, în ceea ce priveşte aprecierea şi
studiul resurselor de apă, interesează repartizarea spaŃială a unităŃilor acvatice lacustre, volumul
acestora, calitatea apelor, precum şi distribuŃia acestora pe continente – element pe care îl apreciem
în mod deosebit şi bineînŃeles justificat (V. Pleniceanu, 2003).
De altfel, cunoscând evoluŃia geologică, aspectul actual al reliefului, precum şi
caracteristicile climatice ale fiecărui continent, putem aprecia mai bine existenŃa ca număr,
suprafaŃă şi volum a principalelor lacuri naturale şi antropice pe un anumit spaŃiu geografic bine
definit şi determinat – continentul.
18_________________________________________________________________Resurse de apă

3.5. RESURSELE DE APĂ DIN SUBTERAN

Componentă a circuitului şi bilanŃului natural al apei în natură, apele din litosferă (din
subteran), de provenienŃă exogenă şi/sau endogenă, care circulă sau stagnează în porii şi fisurile
rocilor, constituie ceea ce definim apele subterane, ape pe care hidrologii geografi le introduc în
categoria hidrologiei subterane.
Oricum, pentru a realiza o diferenŃiere între cele două mari categorii de ape dulci continentale,
adică apele de suprafaŃă şi apele continentale, care prin elementele proprii – geneză, dinamică, proprietăŃi
fizico-chimice, extensiune etc – vom apela puri şi simplu la termenul de ape subterane (V. Pleniceanu,
2000).
Odată pătrunsă în partea superioară a litosferei, prin infiltraŃie sau condensare, apa provenită
din precipitaŃii sau din cea în stare de vapori, în baza principiului gravitaŃiei urmează o cale proprie,
respectiv o parte revine în atmosferă, prin evaporare, iar o altă parte circulă în subteran formând
unităŃi acvatice de genul stratelor acvifere, lacuri – adevărate zăcăminte staŃionare de apă, cursuri de
apă subterană etc.
Studiul apelor subterane interesează toate categoriile de hidrologi preocupaŃi de cunoaşterea
adâncimii, variaŃiile nivelului piezometric, vitezele şi direcŃiile de curgere ale acestora. ConstituŃia
geologică de profunzime, cât şi la suprafaŃa continentelor şi insulelor, precum şi varietatea condiŃiilor
climatice ce se manifestă pe Terra determină formarea şi existenŃa acestor importante rezerve de ape
subterane de adâncime şi freatice.
Folosite din cele mai vechi timpuri, atât ca apă potabilă, ape minerale şi ape curative.
Studiul apelor subterane a căpătat din ce în ce mai mult interes mai ales în perioada contemporană,
odată cu dezvoltarea aşezărilor umane şi a activităŃilor social-economie, ceea ce a impus şi creşterea
cerinŃelor de apă de o anumită calitte, precum şi asigurarea unor condiŃii igienice şi de tratament
pentru sănătatea populaŃiei. Pe Terra, o evaluare a resurselor de ape subterane freatice şi de
adâncime este greu de luat în consideraŃie, chiar în condiŃiile în care anumiŃi cercetători în domeniu
se încumetă să prezinte anumite valori, deoarece sistemele de explorarea sunt diferite, extrem de
costisitoare, iar rezultatele încă nu au fost coroborate de către toate statele lumii.
Totuşi, câteva rezultate ale resurselor de ape subterane potenŃiale şi exploatabile au fost
stabilite, prin excelenŃă, în Ńările sărace în resurse de suprafaŃă, precum şi în cele cu o economie
puternic dezvoltată.

3.6. RESURSELE DE APĂ DIN GHEłURI ŞI GHEłARI

ŞtiinŃa care studiază gheaŃa în natură se defineşte ca fiind glaciologia, inclusă de fapt
hidrologiei – ca subdiviziune aparte.
Ca ştiinŃă a apei îngheŃate, şi în egală măsură a mediului în care se formează şi care e
conservă, glaciologia se constituie în categoria ştiinŃelor cu un înalt potenŃial pragmatic în sensul
interesului deosebit pe care îl prezintă gheaŃa, cantonată în calotele glaciare şi în gheŃari, care
reprezintă de fapt cea mai importantă resursă de apă dulce de pe Terra.
Aprecierea volumului de apă dulce conŃinut în gheŃuri, precum şi inventarierea gheŃarilor de
pe Terra au fost iniŃiate încă din deceniul şapte al secolului trecut de către International Association
of Scientific Hydrology, sub egida UNESCO, sarcină preluată ulterior de World Glacier Monitoring
Service cu sediul la Zürich. Pe baza primelor estimări realizate la nivelul anilor 1980 şi publicate în
Resurse de apă__________________________________________________________________19

1992 (după C. Smiragla) în ceea ce priveşte suprafaŃa şi repartiŃia gheŃarilor pe regiuni geografice
este redată în tabelul 3.9.
Tabelul 3.9
SuprafaŃa şi repartiŃia gheŃarilor pe regiuni geografice
Regiunea geografică SuprafaŃă (km²)
Europa 53 967
Fosta U.R.S.S. 185 211
Groenlanda 1 726 400
America de Nord 276 100
America de Sud 25 908
Africa 10
Noua Zeelandă şi Insulele
subantarctice 7 860
Antarctida 13586 310
TOTAL 15861766

În baza legii zonalităŃii latitudinale a fenomenelor geografice suprafaŃa acoperită cu gheŃari

variază de la Ecuator spre cei doi poli (Tab. 3.10).
Tabelul 3.10
SuprafaŃa glaciaŃiunii actuale pe Glob
Localizarea SuprafaŃa Localizarea SuprafaŃa
gheŃarilor [ km²] gheŃarilor [ km²]

Antarctica 13 979 000 Asia 118 355

Antarctida 13 975 000 Himalaya 33 055
GheŃari de calotă 13 779 000 Tian- Şan 17 875
GheŃari de pământ 12 150 000 Karakorum 16 265
GheŃari plutitori 1 460 000 Nan- Şan 13 000
GheŃari insulari 169 000 Pamir- Altai 12 070
GheŃari din oaze şi Kun- Lun 11 640
nunatak-uri 196 000 Hinducuş 6 200
Insule periantarctice 4 000 Restul Asiei 5 420
Arctica 2 044 250 Centrale
Groenlanda 1 802 600 Siberia şi Orientul 1 570
GheŃari de calotă 1 726 400 Îndepărtat 50
AlŃi gheŃari 76 200 Asia Mică 123 700
Arhipelagul 149 900 America de Nord 103 700
Canadian 78 350 Alaska 15 410
Insulele Elsmir 36 830 Cordiliera Pacifică 4 580
łara Baffin 16 575 MunŃii Stâncoşi 10
Insulele Devon 12 560 Vulcanii din Mexic 32 300
Insulele Aksel 5 675 America de Sud 845
Heiberg 56 125 Africa şi Oceania 810
Alte insule 35 245 Noua Zeelandă 20
Insulele Arcticii 260 Africa 15
Ruse 30 Noua Guinee
Arhipelagul 19 180
Svalbard
Insulele Jan Mayen 11
America de Nord
Europa 785
20_________________________________________________________________Resurse de apă
Localizarea SuprafaŃa Localizarea SuprafaŃa
gheŃarilor [ km²] gheŃarilor [ km²]

Islanda
Scandinavia 3 060
MunŃii Alpi şi
MunŃii Pirinei
MunŃii Caucaz şi
MunŃii Ural
Total = 16 317 630 Km²
(după V. M. Kotleakov, 1984)
În ceea ce priveşte răspândirea diferitelor tipuri de gheaŃă pe Terra, situaŃia este redată în
tabelul 3.11.
Tabelul 3.11
Răspândirea diferitelor tipuri de gheaŃă pe glob
Tipul de gheaŃă Masa SuprafaŃa Perioada
[g] [%] [mil. [%] medie
km²] existenŃă
[ani]
GheŃari 2,4 · 1022 97,72 16 11 uscat 9580
GheaŃa 5 · 1020 2,04 32 25 uscat 30 - 75
subterană 4 · 1019 0,16 26 7 ocean 1,05
GheaŃa marină 1 · 1019 0,04 72 14 0,35 - 0,52
Învelişul de 8 · 1018 0,03 64 Pământ 4,07
zăpadă 2 · 1018 0,01 - 19 ocean 4 · 10-3
Aisberg -
GheaŃă
atmosferică
(după V. M. Kotleakov, 1984)

Deci, învelişul glaciaŃiunii actuale ocupă cca. 20% din suprafaşa Terrei şi cca. 115
(16317630 km2)din suprafaŃa uscatului. Dacă se mai adaugă şi cele cca. 7 000 000 km2 de ocean
acoperite cu gheaŃă, putem conchide că hidrosfera permanent îngheŃată este foarte extinsă.
„Rolul calotelor glaciare se regăseşte în principal în menŃinerea unui echilibru, în primul
rând al axei Terrei, în al doilea rând al unui echilibru climatic şi în al treilea rând acestea
reprezintă extrem de valoroase surse de apă potabilă. Nu trebuie să neglijăm nici rolul de
modelator al scoarŃei terestre şi de diversificare a florei şi faunei specifice unor zone reci, dar şi de
limitare a unor activităŃi umane, oferindu-i acestuia condiŃii pentru supravieŃuire” (M. Amăriucăi,
2000). În Antarctica gheaŃa ocupă 13,5 milioane km2, ceea ce reprezintă 85% din totalul terenurilor
de pe glob ocupate cu gheaŃă, respectiv 1/10 din suprafaŃa uscatului. Volumul masei de gheaŃă a fost
estimat la 24,97 mil. km3, din care calota Antarctică 21 600 000 km3 şi în groenlanda 2 340 000
km3. de precizat că 1 km de gheaŃă cântăreşte 900000000 t.
Calculele efectuate cu ajutorul sateliŃilor au estimat că Antarctica are o grosime medie a
calotei de gheaŃă de cca. 2500 m, cea maximă depăşind în unele zone 5000 m. S-a determinat că
topirea acestei imense calote ar duce la o creştere a uscatului acestui continent cu cca. 800 m în
altitudine, iar nivelul Oceanului Planetar ar creşte cu cca. 50 m.
Valorificarea acestor imense cantităŃi de apă stocate în amsele gheŃarilor şi gheŃurilor polare
constituie o problemă a viitorului, fie ca va putea sau nu fi pusă în practică, Ńinând cont de o analiză
atentă a consecinŃelor ce pot avea efecte negatice asupra ecosistemelor.
Resurse de apă__________________________________________________________________21

IV CERINłELE DE APĂ PE TERRA

Nevoile de apă pentru toate folosinŃele de pe Terra au evoluat în timp, de la aproximativ 580
km /s la finele secolului al XIX-lea, la peste 3950 km3/s la nivelul anului 2000.
3

Actualmente, cele mai mari cerinŃe de apă sunt în Asia, reprezentând 57%, America de Nord
peste 18%, iar în Europa aproximativ 14% (Fig. 4.1).
0,80%
4,60%
5,80% Asia
13,60% America de Nord
Europa
Africa
18,20% 57% America de Sud
Australia şi Oceania

Fig. 4.1 DistribuŃia cerinŃelor de apă pe continente în anul 2000

Până la nivelul anului 2025 creşterea nevoilor de apă dulce va fi de 1,32 ori faŃă de anul de
referinŃă 2000 (Tab.4.1).
Pentru principalele categorii de folosinŃe, pe Terra situaŃia se prezintă astfel (Tab.4.2):
 pentru populaŃie, nevoile acesteia impun apa pentru băut, pregătirea hranei, spălat, igiena
spaŃiilor umane de locuit, udatul spaŃiilor verzi, al grădinilor şi diverse mici servicii industriale
(maşini de spălat, puscine, centrale termice, servicii medicale ş.a.).
Atât consumul, cât şi necesarul de apă este în cantităŃi mici şi de o calitate foarte bună, într-
un procent de aproximativ 8-10% din totalul cerinŃelor. Astfel, nevoile concrete pentru populaŃie se
apreciază între 20 şi 500 l/zi şi locuitor.
Tabelul 4.1
Dinamica utilizării apei la nivel continental (km3/an)
Evaluare Previziune
Continent 1900 1940 1950 1960 1970 1980 1990 1995 2000 2010 2025
Europa 37.5 96.1 136 226 325 449 482 455 463 535 559
13.8 38.1 50.5 88.9 122 177 198 189 197 234 256
America 69.6 221 287 410 555 676 653 686 705 744 786
de Nord
29.2 83.8 104 138 181 221 221 237 243 255 269
Africa 40.7 49.2 55.8 89.2 123 166 203 219 235 275 337
27.5 32.9 37.8 61.3 87.0 124 150 160 170 191 220
22_________________________________________________________________Resurse de apă

Asia 414 682 843 1163 1417 1742 2114 2231 2357 2628 3254
249 437 540 751 890 1084 1315 1381 1458 1593 1876
America 15.1 32.6 49.3 65.6 87.0 117 152 167 182 213 260
de Sud
10.8 22.3 31.7 39.6 51.1 66.7 81.9 89.4 96.0 106 120
Australia 1.60 6.83 10.4 14.5 19.9 23.5 28.5 30.4 32.5 35.7 39.5
şi
Oceania 0.58 3.30 5.04 7.16 10.3 12.7 16.4 17.5 18.7 20.4 22.3
Total 579 1088 1382 1968 2526 3175 3633 3788 3973 4431 5235
331 617 768 1086 1341 1686 1982 2074 2182 2399 2764
Notă: Primul rând - cantitatea de apă extrasă;
Al doilea rând – cantitatea de apă utilizată
(Food and Agriculture Organization, 1995)

Volume superioare de apă din categoria apei dulci – ca şi apă potabilă se înregistrează în
Statele Unite ale Americii, ElveŃia şi Canada. În schimb, cele mai mici volume de apă de până la 50
l/zi şi locuitor se remarcă la populaŃia continentelor Africa şi Asia (Tab.4.3). Un element pe care
merită să-l subliniem este acela că populaŃia Globului este în mai mică măsură racordată la sistemele de
canalizare şi implicit la cele de epurare a apelor uzate (Fig. 4.2).
Tabelul 4.2
Dinamica utilizării apei la nivel mondial
pe sectoare de activitate (km3/an)
Sector Evaluare Previziune
1900 1940 1950 1960 1970 1980 1990 1995 2000 2010 2025

PopulaŃie - - 2542 3029 3603 4410 5285 5735 6181 7113 7877
(mil.)
Irrigated 47.3 75.9 101 142 169 198 243 253 264 288 329
land area
(mln.ha)
Agricultură 513 895 1080 1481 1743 2112 2425 2504 2605 2817 3189
321 586 722 1005 1186 1445 1691 1753 1834 1987 2252
Industrie 21.5 58.9 86.7 118 160 219 305 344 384 472 607
4.61 12.5 16.7 20.6 28.5 38.3 45.0 49.8 52.8 60.8 74.1
Municipal 43.7 127 204 339 547 713 735 752 776 908 1170
Use
4.81 11.9 19.1 30.6 51.0 70.9 78.8 82.6 87.9 117 169
Reservoirs 0.30 7.00 11.1 30.2 76.1 131 167 188 208 235 269
Total 579 1088 1382 1968 2526 3175 3633 3788 3973 4431 5235
331 617 768 1086 1341 1686 1982 2074 2182 2399 2764
Notă: Primul rând - cantitatea de apă extrasă;
Al doilea rând – cantitatea de apă utilizată
(Food and Agriculture Organization, 1995)
Resurse de apă__________________________________________________________________23

Tabelul 4.3
Accesul la apă potabilă în Ńările în curs de dezvoltare (pe regiuni) (%)

Regiune 1994 PopulaŃie Percentaj(%) (millions)

AFRICA 707 46 381
AMERICA LATINĂ & CARAIBE 473 80 97
ASIA & INSULELE DIN PACIFIC 3,122 80 627
ASIA DE VEST 81 88 10
TOTAL 4,383 74 1,115
(The World's Water 1998-1999", Island Press, Washington, DC)

100
90
80
70
60 PopulaŃia în procente
50 conectată la sistemele
40 de alimentare cu apă
30
PopulaŃia în procente
20
racordată la staŃiile de
10
epurare
0
de a
a

ia
ia

d
op
r ic

or
tin

an
As

N
Af

er Eur
La

ce
O
ica

ica
er
Am

Am

Fig. 4.4 PopulaŃia din principalele oraşe de pe Terra conectată la sistemele de alimentare cu apă
şi canalizare
(OMS şi UNICEF, 2000)

 pentru agricultură, cerinŃa de apă este determinată de folosirea acesteia în irigaŃii şi care
asigură irigarea a mari suprafeŃe agricole care produc peste 2/5 din recolte şi aproximativ 3/5 din
cereale. În perspectivă necesarul de apă pentru agricultură va mai creşte cu încă 14%, în scopul
dezvoltării suprafeŃelor irigate cu 20%;
 pentru industrie, cele mai mari colume de apă se utilizează în procesele tehnologice de răcire,
îndeosebi în producerea de energie electrică prin termoficare, spălare şi curăŃare a deşeurilor
industriale. Câteva exemple ne oferă indicii în ceea ce priveşte consumurile de apă pentru anumite
produse, şi anume pentru o tonă de fibre sintetice 2000 – 5000 m3 apă, pentru o tonă de cauciuc sintetic
2000 m3 apă etc.
Fig.4.3 Apa exploatată din totalul resurselor de apă (%) la nivelul anilor 1950, 1995 şi 2025
(Food and Agriculture Organization, 1995)
24_________________________________________________________________Resurse de apă
Resurse de apă__________________________________________________________________25

Oricum, cea mai mare parte a apei utilizată în procesele tehnologice industriale se evacuează în
apele de suprafaŃă şi uneori chiar în cele subterane dăunând profund calităŃii acestora. SituaŃia cerinŃelor de
apă în unele Ńări europene este redată în tabelul 4.4.

Tabelul 4.4
CerinŃele de apă (%) în unele Ńări europene în anul 1988

Stat PopulaŃie Industrie Agricultură

Austria 20 77 3
Bulgaria 14 15 71
Belgia 11 88 2
Cehoslovacia (fosta) 24 72 5
ElveŃia 37 57 6
Finlanda 12 86 1
FranŃa 17 71 12
Irlanda 11 83 6
Iugoslavia (fosta) 17 75 8
Marea Britanie 21 79 1
România 13 46 41
Polonia 17 62 21
łările de Jos 5 64 32
(The World Resurces Institute, Basic Books, New York)

CerinŃele de apă dulce solicitate de populaŃie, industrie şi agricultură se dezvoltă continuu,

ducând către epuizarea resurselor naturale şi determinând ceea ce definim„criza apei”.
26_________________________________________________________________Resurse de apă

V STRATEGIA EUROPEANĂ ÎN
DOMENIUL APELOR

În dezvoltarea subiectului lucrării de faŃă privind, În principal, resursele de apă ale Terrei, se impune
pe lângă transmiterea de cunoştinŃe asupra axestui vast şi complex domeniu, şi o dezvoltare a unei gândiri
necesare promovării unei strategii în gospodărirea cantitativă şi calitativă a ceea ce denumim – apă.
În sensul celor afirmate, ca Ńară a Uniunii Europene, România trebuie să dezvolte aceleaşi politici în ceea
ce priveşte gospodărirea durabilă a apelor. Totodată, în domeniul respectiv este necesar să se urmărească aceleaşi
principii şi implicit aceeaşi legislaŃie; numai astfel vom evolua şi progresa împreună. Acelaşi lucru este valabil şi
pentru tânăra generaŃie şi mai ales celor care li se adresează lucrarea de faŃă, respectiv studenŃilor geografi,
economişti, ecologi şi ingineri, adică cei care vor fi nevoiŃi să ia decizii în vederea gsetionării şi valorificării
durabile, echilibrate şi eficiente a apelor.
Istoricul activităŃilor ordonate şi coordonate privind norme şi standarde pentru protecŃia
mediului şi prevenirea poluării apelor îşi are începuturile la nivelul anilor 1970.
Pentru perioada 1970-1980, considerată ca Etapa I-a, a avut ca obiectiv protecŃia folosinŃelor de
apă, care stabileşte limite specifice pentru resursele de apă utilizate în diferite folosinŃe de apă,
promovându-se directivele:
 Directiva 75/440/EEC privind calitatea apelor de suprafaŃă destinate potabilizării/adică utilizate
pentru producerea de apă potabilă. Deasemenea, prin intermediul documentului respectiv se
stabilesc trei categorii de ape de suprafaŃă (A1, A2, A3) în vederea folosirii lor ca ape potabile în
funcŃie de calităŃile lor fizice, chimice şi microbiologice. Directiva respectivă se regăseşte în
legislaŃia românească sub actul normativ HG 567//2006 şi HG 662/2005 care modifică HG
100/2002;
 Directiva 78/659/EEC - privind calitatea apelor în care trăiesc peşti. În legislaŃia noastră HG
563/2006 pentru modificarea HG 202/2002;
 Directiva 79/869/EEC - privind metodele de prelevare şi analiză a apelor de suprafaŃă destinate
producerii de apă potabilă;
 Directiva 79/923/EEC - privind calitatea apelor pentru moluşte. În legislaŃia românească HG
201/2002;
 Directiva 76/160/EEC - privind calitatea apelor din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere,
respectiv HG 459/2002;
 Directiva 80/923/EEC, modificată de 98/83/EEC – privind calitatea apei pentru consumul uman.
În legislaŃia românească se regăseşte sub titlul ”Norme de calitate a apei potabile” prin Legea
31/2004 ce modifică Legea 458/2002.
Pentru perioada 1981-2000, considerată ca Etapa a II-a, a avut ca obiectiv reducerea poluării la
sursă, în cadrul căreia s-au elaborat directivele:
 Directiva 76/464/EEC - privind poluarea produsă de evacuarea unor substanŃe periculoase în
mediul acvatic. Directiva respectivă este însoŃită de 7 Directive fiice (82/176/EEC; 84/156/EEC;
83/513/EEC; 84/491/EEC; 86/280/EEC; 88/347/EEC şi 90/415/EEC;
 Directiva 80/86/EEC - privind protecŃia apelor subterane împotriva poluării produse de unele
substanŃe periculoase. În legislaŃia românească directiva respectivă se găsesc în HG 783/2006
pentru modificarea HG 351/2005;
 Directiva 91/676/EEC - pentru protecŃia apelor împotriva poluării cu nitraŃi proveniŃi din surse
agricole. Pentru diminuarea şi schimbarea utilizării îngrăşămintelor ce conŃin compuşi ai
azotului se prevede elaborarea „codului de bune practici agricole”;
Resurse de apă__________________________________________________________________27

 Directiva 91/271/EEC pentru aglomerările umane şi normele pentru epurarea şi evacuarea

apelor uzate orăşeneşti. Astfel, la întocmirea unor planuri de urbanism şi amenajare a
teritoriului, în ceea ce priveşte reŃeaua de alimentare cu apă, reŃeaua de canalizare şi staŃia
/staŃiile de epurare a apelor uzate să se Ńină cont de prevederile acestei Directive. În legislaŃia
noastră Directiva poartă titlul de „Norme de calitate pentru ape uzate urbane şi industriale
descărcate în mediul acvatic”, şi anume HG 352/2005 pentru modificarea HG 188/2002.
Directiva respectivă este însoŃită de următoarele norme:
• Norme de calitate la evacuările provenite din StaŃiile de epurare a apelor uzate urbane;
• Norme de calitate la evacuările din StaŃiile de epurare a apelor uzate urbane în zonele sensibile supuse
eutrofizării:
• Norme de calitate a apelor uzate evacuate în reŃelele de canalizare ale localităŃilor şi direct în staŃiile de
epurare;
• Norme de calitate a apelor uzate industriale şi urbane evacuate în receptori naturali şi substanŃe
poluante cu grad ridicat de periculozitate.
Pentru perioada de după anul 2000 considerată ca fiind Etapa a III-a, are ca obiectiv gospodărirea
durabilă a apelor şi este însoŃită de Directiva Cadru pentru Apă, precum şi de Directiva privind evaluarea
şi managementul riscului la inundaŃii. De fapt, scopul definitoriu al Directivei Cadru 2000/60/EEC este acela
al promovării tuturor acŃiunilor şi activităŃilor ştiinŃifice şi practice, ca până la nivelul anului 2015 să se
realizeze o „stare bună” a tuturor corpurilor de apă (unităŃi acvatice indiferent de natura lor - naurală sau
„artificială”) din Statele Membre ale Uniunii Europene.
În esenŃă Directiva Cadru în domeniul apelor, DCA, lansează o serie de concepte noi, prezentate în
subcapitolul următor.

5.1. GOSPODĂRIREA APELOR LA NIVEL DE BAZIN HIDROGRAFIC

Unitatea teritorială pe care se face planificarea, gestionarea, valorificarea şi implicit

gospodărirea cantitativă şi calitativă constituie bazinul hidrografic. În anumite condiŃii, în funcŃie de
asocierea mai multor bazine sau alt gen de unităŃi acvatice se poate accepta şi districtul hidrografic –
unitate teritorială ce se depăşeşte cadrul unui bazin hidrografic. Oamenii de ştiinŃă din domeniu au
stabilit pentru Statele Uniunii Europene un număr de 118 districte hidrografice dintre care 87 sunt
transfrontaliere (D'Eugenio, 2006).
În contextul celor prezentate pentru a asigura în 2015 o „stare bună a apelor” se impun
următoareşe principii:
 Gospodărirea apelor pe bazine sau districte hidrografice
Colaborarea efectivă şi eficientă între state (nu neapărat membre ale Uniunii) situate în acelaşi bazin
sau district. Respectarea unui principiu nou şi foarte important- adică participarea publicului în luarea
acelor decizii ce privesc domeniul apelor:
 Stabilirea tipurilor de ape de suprafaŃă
Astfel, un tip de apă de suprafaŃă râu sau lac este determinat de o anumită faună şi floră acvatică care s-a
dezvoltat în anumite copndiŃii naturale abiotice, morfologice, geologice, hidrologice şi climatologice date.
28_________________________________________________________________Resurse de apă

5.2. CORPURI DE APĂ

Termen nou în literatura de specialitate, dar introdus tocmai pentru unitatea expresiei pentru
domeniul respectiv. Se foloseşte la singular şi deasemeni la plural; este valabil atât pentru apele de
suprafaŃă naturale (curs de apă – râu, lac, ape tranzitorii, ape costiere etc.), cât şi pentru apele de
suprafaŃă cu origine antropică „artificiale” (lac de acumulare, canal deribaŃie etc.), şi pentru corp de apă
subterană sau subterane (un acvifer sau mai multe acvifere).
Succint, termenul sau noŃiunea respectivă, merită să fie detaliată cu scopul vădit pentru
folosirea şi întrebuinŃarea acestuia în activitatea ştiinŃifică şi practică.
Un corp de apă aparŃine unei singure categorii de apă (râu sau lac), iar pentru delimitarea lor sunt
utilizate mai multe criterii:
o caracteristici fizico-geografice şi hiddromorfologice;
o starea contitativă şi calitativa a apelor;
o condiŃiile geologice şi hidro-dinamice;
o limitele ariilor protejate etc.
În completarea conceptelor noi subliniem Categoriile de calitate a apelor prin care se întroduc
5 categorii de calitate respectându-se volumele ecologice, respectiv: calitate foarte bună, bună,
moderată, satisfăcătoare şi nesatisfăcătoare. Toate categoriile de calitate a apelor de suprafaŃă au la
bază principiul că „elementele biologice sunt integratorul tuturor tipurilor de impact”. Starea de calitate
a apelor subterane este definită în stare chimică bună şi nesatisfăcătoare.
Un principiu esenŃial al Directivei Cadrul îl constituie cel al Monitoringului integrat al apelor
prin intermediul căruia se coordonează şi se urmăreşte cunoaşterea stării acesteia în cele cinci categorii
de calitate. CerinŃele de aderare ale României la Uniunea Europeană în domeniul apei vor fi prevăzute
şi tratate într-un capitol separat.
De fapt, cerinŃele organismelor europene implică modernizarea şi dezvoltarea sistemului de
monitorizare, care constă în:
 creşterea numărului subsistemelor de monitorizare şi redefinirea lor pentru următoarele
categorii de domenii acvatice – râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere, ape subterane şi ape
uzate;
 creşterea numărului secŃiunilor de monitorizare, luându-se în considerare unitatea
fundamentală, şi anume, corpul de apă reprezentativ care să permită evaluarea stării ecologice şi
chimice a apelor;
 definirea unor noi programe de monitoring, precum şi definirea şi extinderea mediilor de
investigare.
Pentru a veni în sprijinul celor interesaŃi la modul concret în ceea ce priveşte aplicarea
Directivei Cadru pentru Apă 2000/60 a Uniunii Europene prezentăm alăturat figurile pentru urmărirea
elementelor şi parametrilor de calitate la principalele domenii acvatice. Pentru asigurarea stabilităŃii
resurselor de apă, precum şi pentru creşterea lor cantitativă şi îmbunătăŃirea calităŃii acestora (Fig. 5.1,
Fig. 5.2).
În acest context, dar nu ca şi un ultim argument, în conformitate cu prevederile Directivei
Cadru pentru Apă se impune implementarea mai ales pe mari bazine hidrografice şi în special pe
bazine internaŃionale a Planului de Management aşa cum se redă mai jos (Tab. 5.1).
Resurse de apă__________________________________________________________________29

Tabelul 5.1
ConŃinutul cadru al Planului de Management al Bazinului/Districtului Hidrografic

Capitol Denumirea
I Introducere
II Prezentarea generală a bazinului hidrografic
III Caracterizarea apelor de suprafaŃă
IV Caracterizarea apelor subterane
V Identificarea şi cartarea zonelor protejate
VI Analiza economică
VII Monitoringul integrat al apelor
VIII Obiectivele de mediu
IX Programe generale de măsuri
X Programe speciale de măsuri
XI Informarea, consultarea şi participarea activă a publicului
XII Modul de obŃinere a informaŃiilor
XIII Concluzii şi recomandări

De exemplu, Planurile de management ale bazinelor/spaŃiilor hidrografice din România sunt parte
integrantă a Planului de management al districtului hidrografic al Dunării, în conformitate cu prevederile
Directivei Cadru pentru Apă.
30_________________________________________________________________Resurse de apă

Fig. 5.1 Elemente de calitate – râuri

Resurse de apă__________________________________________________________________31

Fig. 5.2. Elemente de calitate – ape costiere

32_________________________________________________________________Resurse de apă

5.3. TERMENII FOLOSIłI ÎN DIRECTIVELE EUROPENE

DIN DOMENIUL APELOR

Acvifer – strat sau strate de roci geologice cu o porozitate şi o permeabilitate suficientă astfel
încât să permită o curgere semnificativă a apelor subterane, sau prelevarea unor cantităŃi importante de
apă;
Apa de îmbăiere – un râu, un lac, ori părŃi ale acestora, precum şi apa de mare în care îmbăierea
este autorizată, fiind tradiŃional practicată de un număr mai mare de 150 de persoane;
Apa potabilă
• orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori
pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei şi inndiferent dacă este furnizată prin reŃea
de distribuŃie, din rezervor sau este distribuită în sticle ori în alte ambalaje;
• toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea,
conservarea sau comercializarea produselor ori a substanŃelor destinate consumului uman;
Ape ciprinicole – ape care permit sau ar putea permite dezvoltarea populaŃiilor de peşti
aparŃinând speciilor de ciprinide sau altor specii, cum ar fi ştiuca şi bibanul;
Ape de suprafaŃă de categoriile A1, A2 şi A3 – CategoriaA1 – apa de suprafaŃă care necesită tratare
simplă şi dezinfecŃie; Categoria A2 – apa de suprafaŃă care necesită tratare fizică, chimică şi dezinfecŃie;
categoria A3 – apa de suprafaŃă care necesită tratare fizică, chimică avansată, preclorinare şi dezinfecŃie;
Ape salmonicole – ape care permit sau ar putea permite dezvoltarea populaŃiilor de peşti
aparŃinând speciilor de salmonide, precum păstrăv, lipan sau specii de coregoni;
Ape tranzitorii – ape de suprafaŃă parŃial saline, ca urmare a sitării lor în apropierea apelor
costiere şi care sunt semnificativ influenŃate de cursurile de apă dulce;
Ape uzate industriale – orice fel de ape uzate evacuate din incintele în care se desfăşoară activităŃi
industriale şi/sau comerciale;
Ape uzate menajere – ape provenite din gospodării şi servicii, ce rezultă de regulă din
metabolismul uman şi din activităŃi menajere;
Ape uzate orăşeneşti – ape uzate menajere sau amestec de ape uzate menajere cu ape uzate
industriale şi/sau ape meteorice;
Bazin de recepŃie a corpului de apă sensibil – bazin în care se situează evacuările din
localităŃile cu sau fără obiective industriale şi care au mai mult de 10.000 locuitori echivalenŃi, care
influenŃează corpul de apă sensibil;
Bazin hidrografic – suprafaŃa de teren de pe care toate apele de suprafaŃă curg, printr-o
succesiune de pârâuri, râuri şi posibil lacuri în mare parte printr-o singură gură de vărsare, estuar sau
deltă;
Bioacumulare – procesul prin care un produs este preluat şi reŃinut de către un organism viu,
atât din apă, cât şi din frană;
Corp de apă artificial – corp de apă de suprafaŃă creat prina ctivităŃi umane într-un loc unde
înainte nu existau corpuri de apă semnificative;
Corp de apă de suprafaŃă – un element semnificativ al apelor de suprafaŃă, de exemplu: râul, lac de
acumulare, canal, sector de râu, sector de canal, ape tranzitorii sau o parte din apele costiere;
Corp de apă sensibil
• lac natural cu apă dulce, altă apă dulce şi ape costiere, ce se dovedesc a fi eutrofe sau
care în viitorul apropiat pot deveni eutrofe dacă nu se iau măsuri de protecŃie;
Resurse de apă__________________________________________________________________33

• corp de apă de suprafaŃă destinat captării apei pentru potabilizare şi care poate conŃine
concentraŃii de azot mai mari decât cea stabilită în normele referitoare la calitatea apei
cerută pentru apele de suprafaŃă destinate captării apei pentru potabilizare;
Corp de apă subterană – volum distinct de apă subterană dintr-un acvifer sau din mai multe
acvifere;
Dezvoltare durabilă – dezvoltare ce asigură necesităŃile prezentului, fără a compromite cerinŃele
generaŃiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităŃi, în scopul asigurării unei mai bune calităŃi a
vieŃii, în prezent şi pe viitor;
District al bazinului hidrografic – suprafaŃă formată dintr-unul sau mai multe bazine
hidrografice învecinate, împreună cu apele subterane şi costiere asociate, care este identificată ca
unitatea principală de management al apelor;
Epurare primară – epurarea apelor uzate printr-un procedeu fizic şi/sau chimic care implică
reducerea de CBO5 al apelor uzate influente cu cel puŃin 20%, şi a materiilor în suspensie a acestora, cu
cel puŃin 50%;
Epurare secundară – epurarea apelor uzate printr-un procedeu biologic cu decantare secundară
sau printr-un alt procedeu care permite respectarea condiŃiilor prevăzute în normele tehnice în vigoare;
Eutrofizare – proces de îmbogăŃire aal apelor de suprafaŃă cu o serie de compuşi ai azotului şi
fosforului, atorită cauzelor antropice, producând o dezvoltare accelerată şi masivă a algelor şi a
vegetaŃiei subacvatice, asociată cu deteriorarea schilibrului biologic şi calităŃii apei;
ÎmbogăŃire naturală – proces prin care, în absenŃa intervenŃiei antropice, apele primesc din sol
anumite substanŃe aflate în compoziŃia acestuia;
Impact - efectul unei „presiuni” asupra mediului;
Locuitor echivalent – încărcare organică biodegradabilă având un consum biochimic de oxigen
– CBO5- de 60 O2/zi;
Managementul resurselor de apă – totalitate a activităŃilor legale organizatorice, tehnice,
operaŃionale şi financiare necesare pentru a planifica, dezvolta şi gospodări resursele de apă, în vederea
utilizării durabile a acestora;
Monitoringul integrat al apelor – activitate de observaŃii şi măsurători standardizate şi continue
pe termen lung asupra apelor pentru cunoaşterea şi caracterizarea stării şi tendinŃei de evoluŃie a
mediului hidric/acvatic;
Participarea publicului – informare, consultare şi implicare activă a publicului în activităŃile de
gospodărire a apelor;
Poluarea apei
• introducerea, direct sau indirect, de substanŃe sau energie, ca urmare a activităŃii umane,
ale cărei efecte pot fi periclitarea sănătăŃii oamenilor, afectarea ecosistemelor acvatice şi
a celor terestre care depind de acestea, afectarea folosinŃelor de apă şi deterioarerea
ambienŃei naturale;
• orice alterare fizică, chimică sau bacteriologică a apei, peste o limită admisibilă stabilă,
inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de
activităŃi umane, care o fac improprie pentru o folosire normală îns copurile în care
această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea;
Poluare cu nitraŃi – descărcare directă sau indirectă în apele subterane sau de suprafaŃă, de
compuşi ai azotului, ale cărei urmări pot fi: periclitarea sănătăŃii oamenilor, afectarea ecosistemelor
acvatice şi folosinŃelor de apă, precum şi deteriorarea ambianŃei naturale;
PotenŃial ecologic bun – stare unui corp de apă puternic modificat sau unui corp de apă
artificial, definită pe baza stării mai puŃin severe decât starea bună a elementelor biologice
caracteristice unui corp de apă natural similar;
34_________________________________________________________________Resurse de apă

Presiune asupra mediului – efect direct al forŃei motrice asupra mediului, care determină
schimbări ale stării acestuia;
Renaturarea/restaurarea râurilor – totalitate măsurătorilor şi acŃiunilor necesare pentru a aduce
un râu din starea actuală la cel puŃin starea bună;
Resurse disponobile de apă subterană – rată medie anuală pe termen lung a reîncărcării totale a
unui corp de apă subterană, din care se scade rata anuală pe termen lung necesară pentru atingerea
obiectivelor de calitate ecologică a apelor de suprafaŃă şi pentru evitarea oricăror afectări semnificative
ale ecosistemelor terestre asociate;
Riscul la inundaŃii – probabilitate de a se produce o viitură împreună cu pagubele ce pot afecta
viaŃa oamenilor, bunurile acestora, activităŃile economice şi mediul;
Sistemul resurselor de apă – sistem natural al resurselor de apă la care se adaugă infrastructura
de gospodărire a acestora;
Starea apelor de suprafaŃă – expresie genrală a stării unui corp de apă de suprafaŃă,
determinată de starea sa ecologică şi de starea sa chimică;
Starea apelor subterane – expresie generală a stării unui corp de apă subterană, determinată de
cantitatea şi starea sa chimică;
Starea cantitativă – expresie a gradului în care un corp de apă subterană este afectat de prelevările
de apă directe sau indirecte;
Starea chimică – stare atinsă de un corp de apă definită prin raportarea concentraŃiilor
poluanŃilor la standardele de calitate stabilite pentru respectivul corp de apă;
Starea ecologică a apelor de suprafaŃă – stare a ecosistemelor acvatice din apele de suprafaŃă
determinată în funcŃie de elementele biologice, chimice şi hidromorfologice caracteristice;
Starea mediului – caracteristica importantă a mediului, daterminată atât de factorii naturali, câi
şi de cei antropici;
Sub-bazin hidrografic – suprafaŃa de teren de pe care se colectează toate apele de la izvoare
până la vărsare într-un curs de apă (un lac sau o confluenŃă);
SubstanŃe prioritare – substanŃe ce prezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului
acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omuluui şi folosinŃelor de apă;
Supraexploatarea apelor subterane – extragere din subteran a unor cantităŃi de apă care
depăşesc pe termen lung, rata medie anuală de realimentare a acviferului respectiv;
Valori limită de emisie – cantitate exprimată prin anumiŃi parametri specifici, concentraŃie şi/sau
nivel al unei emisii, care nu poate fi depăşită pe durata uneia sau mai multor perioade de timp;
Zonă vulnerabilă – suprafaŃă de teren pe care se utilizează intensiv substanŃe fertilizante sau pe
care se cresc intensiv animale, suprafaŃă de pe care se drenează scurgerile difuze ăn apele poluate sau
expuse poluării cu nitraŃi şi care contribuie la poluarea acestor ape.
Resurse de apă__________________________________________________________________35

VI GESTIONAREA ŞI VALORIFICAREA APELOR

(RESURSELOR DE APĂ) ÎN ROMÂNIA

Deşi globală, ca geosferă a planetei noastre, chiar mai globală decât noul concept
al politicii mondiale, apa oferă valenŃe deosebite în dezvoltarea, în general, şi durabil în
special, a ceea ce definim - România.
Cunoaşterea şi valorificarea resurselor de apă dintr-un anumit spaŃiu geografic bine
delimitat, şi mai ales pentru o unitate administrativ-teritorială – o Ńară ca România implică
abordarea unei metodologii specifice geografiei apelor care implică o analiză de natură
hidrologică, hidrografică şi economică.
Astfel, hidrologia şi hidrografia studiază legile naturale de provenienŃă, evoluŃia
în timp şi calitatea resurselor de apă, pe când economiei apelor îi revin legile de natură
socială.
Pentru România, din punctul de vedere a ceea ce ne interesează, pe lângă
elementele clasice de resurse naturale de apă ca obiect al hidrologiei generale,
interesează hidrografia ce constă în descrierea şi caracterizarea apelor aparŃinătoare unor
teorii de limitate – bazine hidrografice, calitatea acestor ape, stabilirea legăturilor
reciproce în raport de condiŃiile fizico-geografice proprii acestor spaŃii teritoriale,
precum şi economiei apelor, care de fapt valorifică şi cercetează problematicile
economice ale gospodăririi apelor.

6.1. RÂURILE DIN ROMÂNIA

BogăŃia în ape a unei Ńări este dată de multitudinea de râuri, distribuite uniform din
punct de vedere teritorial şi deŃinătoare ale unor debite medii multianuale cu parametrii
deosebiŃi.
România, aşa cum prezentăm în capitolele prezentei lucrări, dispune de o reŃea
hidrografică relativ densă şi care este tributară în marea ei majoritate fluviului Dunărea, respectiv
97,8% acoperind teritoriul Ńării. ExcepŃie face doar un procent de 2,2%, situat în Dobrogea în
care reŃeaua hidrografică este tributară direct Mării Negre. În categoria principalelor resurse
naturale de apă rolul râurilor interioare, indiferent dacă sunt autohtone sau alohtone este
deosebit. La acestea se adaugă lacurile, apele subterane şi fluvial Dunărea (subcapitolele
9.3., 9.4 şi 9.5.). Pe ansamblul teritoriului situaŃia se prezintă astfel (Tab.6.1):
Tabelul 6.1
Resursele ethnic utilizabile ale României
Categoria de resurse Hidrologice Resurse tehnic
utilizabile (mld.m3)
36_________________________________________________________________Resurse de apă

Râuri interioare 40 13**

Dunăre 87,8* 30
Ape subterane 10 5,5
TOTAL 137,8 48,5
* - ½ din stocul multianual scurs pe Dunăre (SecŃiunea Baziaş)
** - cca. 5 mld. m3 resursă asigurată în regiune natural
(după P. Şerban,2006)
Astfel, într-un an hidrologic mediu, râurile interioare ale României asigură scurgerea
unui volum de apă de 40 mld. m3.
Cu respectarea Directivei Cadru pentru Apă (DCA), analiza râurilor sau a
grupurilor de râuri învecinate din Ńara noastră se va face pe bazine hidrografice sau,
acolo unde situaŃia o impune, pe districte hidrografice.
România, ca Ńară a Uniunii Europene, a adoptat deja cu mult timp înainte,
principiul gospodăririi cantitative şi calitative a apelor în cadrul bazinelor hidrografice.
În acest sens, au fost organizate şi din punct de vedere adminsitrativ cu
respectarea aceluiaşi principiu un număr de unsprezece DirecŃii de Ape ca autorităŃi
competente în domeniul respective – care administrează bazine/spaŃii hidrografice şi a
căror denumire derivă din principalele bazine hidrografice prezente în spaŃiul geografic
aferent.
Caracterizarea cursurilor de apă hidrografic şi hidrologic, cantitativ şi calitativ
este prezentată succinct, după cum urmează (date preluate după ANAR, 2008; şi
completate de autori):
DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic SOMEŞ-TISA
(aparŃine de DirecŃia Apelor Someş, cu sediul la Cluj-Napoca)

SuprafaŃa totală a spaŃiului hidrografic = 22380 km2

Lungimea reŃelei hidrografice = 7828 km
PopulaŃie = 2090000 locuitori
Principalele râuri:
Someş (S=15217 km2; L=345 km, Q=118 m3/s)
Someşul Mare (S=5034 km2; L=120 km, Q=45 m3/s)
Someşul Mic (S=3804 km2; L=166 km, Q=17 m3/s)
Tisa (S=5135 km2; L=62 km, Q=150 m3/s)
Vişeu (S=1606 km2; L=80 km, Q=31 m3/s)
Iza (S=1303 km2; L=83 km, Q=16 m3/s)
Resurse de apă:
- de suprafaŃă = 6580 mil. m3
- subterane = 470 mil. m3
Lacuri de acumulare:
- volum total = 203 mil. m3
- volum util = 112 mil. m3
Resurse de apă__________________________________________________________________37

Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor:

- apărări de maluri = 224 km
- regularizări albii = 660 km
- îndiguiri = 817 km
Din punct de vedere geografic, bazinele şi subbazinele hidrografice din acest
spaŃiu aparŃin Grupei râurilor nordice (Tisa superioară, Vişeu, Iza şi SăpânŃa) şi parŃial
Grupei rârurilor vestice (Someş, Crasna şi Barcău).
Sistemul Someşului se situează pe partea nordică a bazinului Transilvaniei cu
obârşiile în munŃii Gutâi, łibleş, Rodnei, Bârgăului, Călimani şi Apuseni.
Someşul ca râu de sine stătător este considerat de la Dej, prin unirea Someşului
Mic cu Someşul Mare. La staŃia hidrometrică Satu Mare părăseşte România, vărsându-se
în Tisa (Ungaria) cu un debit mediu multianual de 118 m3/s.
În bazinul superior al Someşului Mare valorile precipitaŃiilor sunt de 1300 – 1400
mm, pe când pe Someşul Mic acestea sunt de 1000 – 1100 mm, iar în cursul inferior de
aproximativ 550 – 650 mm. În aceeaşi măsură scad şi valorile scurgerii medii, de la 700
– 1000 mm/an, la 150 – 200 mm şi până la 30 – 70 mm în Câmpia Transilvaniei.
Regimul hidrologic al râurilor este mult diferenŃiat în evoluŃia sa în bazinele celor
două Someşuri, iar iarna şi toamna se înregistrează scurgeri medii cu valori modeste pe
când primăvara se produc debitele maxime şi frecvent viituri, care produc numeroase
pagube.
Tisa superioară îşi are originea în CarpaŃii Păduroşi (Ucraina) şi colectează de pe
teritoriul Ńării noastre afluenŃii Vişeu, Iza şi SăpânŃa cu obârşiile în MunŃii Oaş – Gutâi –
łibleş, MunŃii Maramureşului şi Rodnei. Pe o lungime de 62 km formează graniŃa
naturală între România şi Ucraina.
Râurile din bazinul respectiv se formează în condiŃiile unei clime umede, cu
precipitaŃii cuprinse între 700 – 1400 mm. Scurgerea medie are valori de 300 – 600 mm
funcŃie de treptele morfologice.
Procesul scurgerii medii lunare şi sezoniere se manifestă diferenŃiat în funcŃie de
zona morfologică (munte, zon colinară, câmpie), dar oricum scurgerea maximă se
realizează primăvara, în lunile aprilie şi mai, iar ceam minimă toamna în lunile
septembrie şi octombrie.
Calitatea apelor este afectată frecvent de evacuările de la exploatările miniere din
zonă, mai ales în bazinele hidrografice Vişeu, Tur, Lăpuş, cavnic, Săsar, TurŃ şi Zalău.
DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic CRIŞURI
(aparŃine de DirecŃia Apelor Crişuri, cu sediul la Oradea)

SuprafaŃa totală în România a spaŃiului hidrografic = 14860 km2

Lungimea reŃelei hidrografice = 5785 km
PopulaŃie = 1990000 locuitori
Principalele râuri:
Barcău (S=1782 km2; L=113 km, Q=6 m3/s)
38_________________________________________________________________Resurse de apă

Crişul Repede (S=2425 km2; L=148 km, Q=24 m3/s)

Crişul Negru (S=4476 km2; L=144 km, Q=29 m3/s)
Crişul Alb (S=3580 km2; L=238 km, Q=19 m3/s)
Resurse de apă:
- de suprafaŃă = 394,7 mil. m3
- subterane = 350 mil. m3
Lacuri de acumulare:
- volum total = 594,4 mil. m3
- volum util = 241,1 mil. m3
Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor:
- apărări de maluri = 183,2 km
- regularizări albii = 528,9 km
- îndiguiri = 1165,3 km
Cursurile de apă care se încadrează în acest spaŃiu geografic drenează în
exclusivitate versanŃii nordici, de vest şi de sud ai MunŃilor Apuseni, iar cursurile
mijlocii traversează Câmpia de Vest.
Cursurile de apă ce alcătuiesc acest spaŃiu hidrografic depăşesc graniŃa Ńării spre
vest şi se unesc câte două pentru ca ulterior să conflueze într-un curs unitar, vărsându-se
în Tisa.
CondiŃiile fizico-geografice care excelează mai ales printr-o umiditate deosebit de
bogată, în care scurgerea medie realizează valori de 800 – 1200 mm.
BilanŃul hidrologic al cursurilor de apă este format şi se manifestă ca atare în condiŃiile
unui aflux de apă din regiunile montane şi piemontane.
PrecipitaŃiile ajung pe alocuri la 1400 – 1500 mm şi depăşesc frecvent 1200 mm în zona
monatnă, iar în zonele piemontane la 580 – 700 mm.
Regimul hidrologic al râurilor se caracterizează printr-o scurgere medie lunară cu
valori mari în lunile aprilie şi ,ai, şi mici în lunile spetembrie – noiembrie, iar scurgerea
sezonieră este maximă primăvara şi minimă toamna.
În bazinul Crişurilor, mai ales în zona de câmpie, ca o caracteristică o constituie
existenŃa a numeroase lucrări de ameliorare pentru combaterea unundaŃiilor şi drenarea
excesului de umiditate de pe terenurile agricole.

DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic MUREŞ

(aparŃine de DirecŃia Apelor Mureş, cu sediul la Târgu Mureş)

SuprafaŃa totală a spaŃiului hidrografic = 27890 km2

Lungimea reŃelei hidrografice = 10800 km
PopulaŃie = 2190000 locuitori
Principalele râuri:
Mureş (S=27919 km2; L=719 km, Q=154 m3/s)
Resurse de apă__________________________________________________________________39

Târnava Mare (S=3606 km2; L=223 km, Q=13 m3/s)

Târnava Mică (S=2049 km2; L=191 km, Q=8 m3/s)
Arieş (S=2970 km2; L=164 km, Q=24 m3/s)
Sebeş (S=1289 km2; L=93 km, Q=9 m3/s)
Strei (S=1926 km2; L=92 km, Q=23 m3/s)
Râul Mare (S=818 km2; L=66 km, Q=12 m3/s)
Resurse de apă:
- de suprafaŃă = 1,719 mil. m3
- subterane = 527 mil. m3
Lacuri de acumulare:
- volum total = 664000 mil. m3
- volum util = 43045 mil. m3
Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor:
- apărări de maluri = 476 km
- regularizări albii = 430 km
- îndiguiri = 817 km
Cel mai lung prganism hidrografic din Ńara noastră , 761 km (din care în teritoriul
României 718 km), Mureşul este în acelaşi timp şi cel mai mare afluent al Tisei.
Îşi are originile în Masivul Hăşmaşu Mare, în sudul Depresiunii giurgeului (CarpaŃii
Orientali), străbate zona monatnă, apoi întreg spaŃiu geografic al podişului Transilvaniei,
şi din nou spaŃiul montan între CarpaŃii Meridionali, MunŃii Apuseni şi MunŃii
Banatului, ca apoi să se verse în Tisa (pe teritoriul ungariei).
Principalii afluenŃi, din amonte în aval sunt: TopliŃa, Giurghiu, Niraj, Luduş,
Arieş, Târnava Mare şi târnava Mică, Seveş, Strei, Râul Mare ş.a.
Datorită marilor zone morfologice (munte, podiş, câmpie) pe care le străbate, în
cuprinsul bazinului său hidrografic realizează regiuni hidrologice variate şi pe ansamblu
un regim complex. Zonele cu circuit intens al apelor se întâlnesc în masivul Retezat –
Şureanu, poiana Ruscă, MunŃii Zarandului şi pe versanŃii cu expunere vestică a MunŃilor
Gurghiu şi Călimani.
În zonele depresionare, precipitaŃiile abia ating valori de 590 – 610 mm, iar
scurgerea se comportă ca atare, media ajungând la 100 120 mm/an.
Zona de podiş, are un bilanŃ hidrologic caracterizat printr-un circuit mai lesnt al
apei ce nu poate contribui cu o scurgere mai mare la screşterea debitului de apă a
Mureşului.
RepartiŃia scurgerii în timpul anului dovedeşte în mare măsură influenŃa reliefului,
persistenŃa stratului de zăpadă, durata şi intensitatea topirii acesteia, deoarece
precipitaŃiile sub formă lichidă au cantităŃi asemănătoare. Scurgerea medie lunară şi
sezonieră este mult diferenŃiată de la una afluent la altul şi chiar pe cursul principal de
apă Mureşul de-a lungul celor trei sectoare, superior, mijlociu şi inferior.
40_________________________________________________________________Resurse de apă

Astfel, scurgerea medie lunară are valori, în general în lunile aprilie şi minime în septembrie,
iar scurgerea sezonieră realizează valori maxime primăvara, uneori până la 50,5%, şi valori
minime toamna, cu valori de 7,4 – 10,5% din scurgerea anuală.
Calitatea apelor este afectată prin poluarea cursurilor de apă din bazinul mureş, pe
râurile Abrud, Geoagiu, certej şi Târnava Mare, în cursul inferior.

DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic BANAT

(aparŃine de DirecŃia Apelor Banat, cu sediul la Timişoara)

SuprafaŃa totală în România a spaŃiului hidrografic = 18320 km2

Lungimea reŃelei hidrografice = 6296 km
PopulaŃie = 3640000 locuitori
Principalele râuri:
Bega (S=2241 km2; L=167 km, Q=5 m3/s)
Timiş (S=5248 km2; L=241 km, Q=34 m3/s)
Bârzava (S=971 km2; L=127 km, Q=6 m3/s)
Craş (S=1118 km2; L=85 km, Q=6 m3/s)
Nera (S=1361 km2; L=131 km, Q=12 m3/s)
Cerna (S=1433 km2; L=84 km, Q=23 m3/s)
Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor:
- apărări de maluri = 566 km
- regularizări albii = 1044 km
- îndiguiri = 1085 km
Cursurile de apă din acest perimetru aparŃin la două sisteme hidrografice, ca
afluenŃi direcŃi, Tisei (Aranca şi Bega) şi ai Dunării (Timiş, Caraş, Nera şi Cerna).
Sistemul Aranca formează un bazin hidrografic, care spaŃial se suprapune peste cursurile
parazitare vechi ale Mureşului, separat prin Mureşul actual prin lucrări de îndiguire.
Cursul propriu-zis a ceea ce numicm Aranca are o lungime de 108 km (până la graniŃa
cu Serbia) şi o suprafaŃă a bazinului pe teritoriul României de 1016 km2).
Cele două sisteme sunt legate între ele printr-un sistem complex de canale şi
diguri, care dealtfel asigură şi repartiŃia apelor în reŃeaua de râruri.
Întregul sistem Bega, înclusiv canalul bega, realizează o suprafaŃă de 2241 km2 şi
o lungime de aproximativ 170 km.
Cursul părăsit al Begăi, respectiv Bega Veche, deşi a fost regularizată şi îndiguită
are o suprafaŃă de 2048 km2 cu o lungime de 88 km.
Sistemul Timiş. Râul Timiş izvorăşte de pe versantul estic al Masivului Semenic,
de sub vârful Piatra Goznei. Primeşte ca afluent principal Bârza şi este primul râul de pe
teritoriul Ńării noastre care se varsă direct în fluviul Dunărea (pe teritoriul Serbiei),
realizând o suprafaŃă a bazinului de 5248 km2 şi o lungime de peste 241 km.
Resurse de apă__________________________________________________________________41

În spaŃiul hidrografic respectiv se încadrează şi cursul de apă Caraş, Nera şi

Cerna, ca afluenŃi ai Dunării.
Formarea scurgerii în zona MunŃilor banatului şi în Câmpia cu acelaşi nume care
influenŃează legile de repartiŃie teritorială a elementelor de bilanŃ şi regim hidrologic se
datorează categoriilor de precipitaŃii generate de dublul aport oceanic.
Astfel, graŃie influenŃei respective umezeala este mult mai abundentă determinând
valori de peste 1000 mm în zona monatană şi de700 -900 mm în zone morfologice mai
joase şi unde, uneori poate ajunge sub 600 mm.
Deşi scurgerea medie este nedefinită în Câmpia Banatului din cauza folosinŃelor
multiple şi a existenŃei numeroaselor lucrări hidroameliorative (canale, desecări,
îndiguiri, lacuri de acumulare etc).
Zona montană generează abundenŃa apelor în Banat care oferă mari posibilităŃi
pentru alimentări cu apă, precum şi folosirea acestora în producerea de hidroenergie.
Scurgerea medie lunară realizează valori maxime în lunile martie – aprilie – mai, iat cele
minime în septembrie-octombrie. Scurgerea sezonieră are valori mari iarna şi primăvara
şi mici toamna.
Calitatea apelor este influenŃată de evacuările aşezărilor urbane situate pe Bega,
Bârzava şi Nădrag.

DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic JIU

(aparŃine de DirecŃia Apelor Jiu, cu sediul la Craiova)

SuprafaŃa totală a spaŃiului hidrografic = 18975 km2

Lungimea reŃelei hidrografice = 5884 km
PopulaŃie = 1638944 locuitori
Principalele râuri:
Jiu (S=19469 km2; L=339 km, Q=92 m3/s)
Drincea (S=947 km2; L=72 km, Q=2 m3/s)
DesnăŃui (S=1716 km2; L=95 km, Q=1,5 m3/s)
Jiul de Vest (S=534 km2; L=51 km, Q=11 m3/s)
Jiul de Est (S=479 km2; L=28 km, Q=8 m3/s)
Tismana (S=948 km2; L=44 km, Q=4 m3/s)
Gilort (S=1348 km2; L=116 km, Q=12 m3/s)
Motru (S=1874 km2; L=139 km, Q=15 m3/s)
Resurse de apă:
- de suprafaŃă = 2109,5 mil. m3
- subterane = 400 mil. m3
Din bazinul hidrografic Dunăre, resursele de apă:
- suprafaŃă = 280,5 mil. m3
- subterane = 535 mil. m3
42_________________________________________________________________Resurse de apă

Lacuri de acumulare:
- volum total = 163,16 mil. m3
- volum util = 9,05 mil. m3
Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor:
- apărări de maluri = 337 km
- regularizări albii = 617 km
- îndiguiri = 810 km
Cursurile de apă din acest perimetru aparŃin „interfluviului” Cerna – Jiu şi
bazinului hidrografic al Jiului propriu-zis. De remarcat că toate cursurile de apă sunt
organisme independente şi se varsă direct în Dunăre.
Din categoria acestora amintim Bahna, JidoştiŃa, TopolniŃa, BlahniŃa, Drincea,
Balasan şi DesnăŃui. Toate cursurile de apă au lungimi modeste, între 18 km (JidostiŃa)
şi 95 km (DesnăŃui), iar suprafeŃele bazinelor hidrografice nu depăşesc cu mult 1700
km2 (DesnăŃui).
Obârşiile cursuriloe de apă îşi au originea în Podişul MehedinŃi, iar celelalte în
Podişul Getic.
RepartiŃia scurgerii în timpul anului realizează valori descrescătoare iarna, vara şi
toamna. Debitele medii ale principalelor cursuri de apă au valori cuprinse între 1,04 m3/s
(Drincea) şi 2,22 m3/s (TopolniŃa).
Sistemul Jiu se constituie în unul din marile sisteme hidrografice ale Ńării, având o
suprafaŃă a bazinului de aproximativ 10500 km2 şi o lungime a râului de 346 km.
Obârşiile râului sunt în CarpaŃii Meridionali, el formându-se de fapt în Bazinul
Petroşani prin unirea a două cursuri de apă, respectiv Jiul de Vest (Românesc), care este
considerat ca izvor şi Jiul de Est (Transilvan).
În bazinul său hidrografic drenează versanŃii sud-vestici ai CarpaŃilor Meridionali,
partea vestică a Piemontului getic şi un sector din Câmpia Olteniei. Principalii afluenŃi îi
primeşte în zona piemontană, din amonte în aval, ŞuşiŃa, Tismana, BistriŃa, Jaleş, JilŃ,
Gilort, Motru, Amaradia şi Raznic.
Diversitatea unităŃilor de relief din bazinul hidrografic, acestea se refelectă în
diversitatea repartiŃiei teritoriale a elementelor bilanŃului hidrologic.
RepartiŃia scurgerii în timpul anului predomină la valori mari pentru majoritatea
cursurilor de apă în perioada de primăvara (aprilie şi mai) şi cu valori mici toamna
(septembrie) şi iarna (ianuarie).
Calitatea apelor este bună, şi ca urmare a diminuării activităŃii miniere şi a altor
activităŃi industriale în spaŃiul geografic al bazinului Jiu.

DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic OLT

(aparŃine de DirecŃia Apelor Olt, cu sediul la Râmnicu Vâlcea)

SuprafaŃa totală a spaŃiului hidrografic = 24050 km2

Resurse de apă__________________________________________________________________43

Lungimea reŃelei hidrografice = 9872 km

PopulaŃie = 2676000 locuitori
Principalele râuri:
Olt (S=24300 km2; L=699 km, Q=164 m3/s)
Cibin (S=2207 km2; L=76 km, Q=18 m3/s)
Lotru (S=1024 km2; L=76 km, Q=18 m3/s)
Topolog (S=547 km2; L=84 km, Q=5 m3/s)
OlteŃ (S=2474 km2; L=184 km, Q=12 m3/s)
Teslui (S= 624 km2; L=92 km, Q=2 m3/s)
Resurse de apă:
- de suprafaŃă = 5491 mil. m3
- subterane = 800 mil. m3
Lacuri de acumulare:
- volum total = 1537 mil. m3
Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor:
- apărări de maluri = 294 km
- regularizări albii = 854 km
- îndiguiri = 910 km
Îşi are originile pe aceleaşi meleaguri cu Mureşul, numai că direcŃia sa de curgere
este, iniŃial spre sud. În traseul său spre vărsare, drenează teritorii diferite constând din
depresiuni, forme montane, piemontane şi de câmpie. Pe baza surselor de alimentare, de
o consistenŃă deosebită, Oltul are un regim hidrologic compensat şi bine echilibrat.
În funcŃie de elementele caracteristice cursului său, de morfologia văii şi a
spaŃiilor geografice pe care le străbate, se pot distinge trei sectoare caracteristice: Oltul
superior (până la Racoş), Oltul mijlociu (până la Râmnicu Vâlcea) şi Oltul inferior (până
la vărsare).
Din categoria principalilor afluenŃi nominalizăm: Râul negru (S=2243 km2,
L=106km), Bârsa (S=530 km2, L=66km), Homorodul (S=837 km2, L=57km), Avrigul
(S=68km2, L=22km), Hârtibaciul, Sadu (S=301km2, L=45km), Lotru (S=1024 km2,
L=77km), LuncavăŃul (S=299km2, L=57km), Topologul (S=547 km2, L=84km), OlteŃul
(S=2474 km2, L=184km), Teslui (S=624 km2, L=92km) ş.a.
Diversitatea unităŃilor de relief se reflectă în repartiŃia teritorială a regimului
hidrologic. În timpul anului scurgerea sezonieră este mai mare primăvara, uneori
depăşind 50%, cu cele mai mari valori în lunile aprilie şi mai, iar scurgerea minimă
toamna, în luna septembrie (cu valori cuprinse între 2,91 – 5,31%).
Debitul mediu al Oltului creşte din amonte, 1,3 m3/s la Tomeşti, în cursul
superior, la 119 m3/s la Râmnicu Vâlcea şi 180 m3/s la Izbiceni, în cursul inferior cu
puŃin înainte de vărsare.
Calitatea apelor este afectată de evacuările agenŃilor economici, pe afluenŃii
Ghibăşel, Cibin şi Teslui.
44_________________________________________________________________Resurse de apă

DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic ARGEŞ-VEDEA

(aparŃine de DirecŃia Apelor Argeş, cu sediul la Piteşti)

SuprafaŃa totală a spaŃiului hidrografic = 19812 km2

Lungimea reŃelei hidrografice = 5735 km
PopulaŃie = 3640000 locuitori
Principalele râuri:
Argeş (S=12521 km2; L=340 km, Q=64 m3/s)
Vedea (S=5364 km2; L=242 km, Q=11 m3/s)
CălmăŃui (S=1379 km2; L=134 km, Q=sub 1 m3/s)
Teleorman (S=1408 km2; L=178 km, Q=3 m3/s)
Râul Doamnei (S=1822 km2; L=109 km, Q=19 m3/s)
Râul Târgului (S=1087 km2; L=70 km, Q=7 m3/s)
DâmboviŃa (S=2759 km2; L=266 km, Q=12 m3/s)
Mostiştea (S=1734 km2; L=92 km, Q=sub 1 m3/s)
Resurse de apă:
- de suprafaŃă = 1741,279 mil. m3
- subterane = 833 mil. m3
Lacuri de acumulare:
- volum total = 1189 mil. m3
- volum util = 894 mil. m3
Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor:
- apărări de maluri = 49 km
- regularizări albii = 320,4 km
- îndiguiri = 217,6 km
SpaŃiul hidrografic respectiv cuprinde un număr impresionant de cursuri de apă cu
obârşiile frecvent în zona de câmpie şi cea piemontană, cu excepŃia Argeşului cu
originile în versantul sudic al CarpaŃilor Meridionali (Masivul Făgăraş).
Cursurile de apă respective se grupează în mai multe sisteme fluviale: Sistemul
CălmăŃui – Vedea (ca afluenŃi direcŃi ai Dunării), Sistemul Argeş şi Sistemul Mostiştea.
Se impune să precizăm diferenŃierea hidrografică şi hidrologică a râurilor
respective.
CălmăŃuiul (S=1379km2, L=184km) izvorăşte din Câmpia piemonatnă a
Boianului (la 158km), ca afluenŃi primeşte Sohodolul, CălmăŃuiul Sec şi Urluiul –
cursuri de apă locale.
Vedea (S=5364 km2, L=242km) îşi are obârşia în Platforma Cotmeana şi primeşte
afluenŃi cu originile în Câmpia Găvanu-Burdea şi Burnas. Afluentul principal este râul
Teleorman (S=1408km2, L=178km) este considerat tot un curs de apă de câmpie.
BilanŃul hidrologic este în general deficitar, cu precipitaŃii de 500-550 mm şi cu
valori ale evaporaŃiei de 700-800 mm.
Resurse de apă__________________________________________________________________45

Scurgerea sezonieră are valori maxime primăvara şi minime toamna, iar scurgerea
medie lunară cu valori maxime în martie şi minime în spetembrie-octombrie. Debitele
medii sunt sub 1 m3/s, pe CălmăŃui şi peste 11 m3/s pe Vedea.
Calitatea apelor este influenŃată de evacuările menajre şi în condiŃiile debitelor
foarte mici, şi chiar a fenomenului secării.
Sistemul Argeş (S=12521 km2, L=340km şi un debit mediu de 64 m3/s). Originile
îniŃiale, înainte de construirea barajului hidroenergetic de la Vidraru ale Argeşului se
constituia din confluenŃa celor două râuri de munte Capra şi Buda.
Originile actuale ale râului sunt contituite de Lacul Vidraru. În aval Argeşul
primeşte principalii afluenŃi: Vâlsanul, (S=358 km2, L=85km), Râul Doamnei (S=182
km2, L=109km), Râul Târgului (S=1087 km2, L=70km), Neajlovul (S=3795 km2,
L=198km), DâmboviŃa (S=2759 km2, L=266 km), regularizată sub forma unui canal
...... pentru a prelua apele menajere ale Bucureştiului, şi deasupra deschis pentru a forma
un luciu de apă.
În cele din urmă, Colentina (S=526 km2, L=98 km) cu numeroase lacuri
amenajate amonte, în intravilanul Bucureştiului şi aval. BilanŃul hidrologic şi scurgerea
medie se modifică odată cu altitudinea şi fapt ce modifică implicit schimbul şi condiŃiile
fizico-geografice.
Totuşi, în bilanŃul hidrologic actual au intervenit modificări profunde prin
realizarea a numeroase construcŃii hidrotehnice în cadrul bazinului hidrografic respectiv.
De altfel, se află în bazinul său, Bucureştiul, cel mai important centru politic,
economic şi cultural-ştiinŃific, impune o folosire raŃională a resurselor de apă realizată şi
ărin construirea complexului hidroenergetic de pe Argeşul superior, precum şi
numeroase derivaŃii în cursurile montane ale apelor, ceea ce a schimbat şi funcŃiile
reŃelei hidrografice, astfel că regimul hidrologic al râului principal a suferit modificări
esenŃiale.
Scurgerea medie lunară şi cea sezonieră realizează valori maxime primăvara (mai
şi iunie) şi valori minime toamna (septembrie şi octombrie).
Calitatea apelor suferă ample modificări mai ales pe râul DâmboviŃa datorită
evacuărilor din municipiul bucureşti.
Sistemul Mostiştea (S=1734 km2, L=92 km).
Rârul propriu-zis îşi are obârşiile în câmpie (Bărăganul de Sud) şi îşi desfăşoară
cursul pe aceeaşi unitate morfologică, afectată de un microrelief format din crovuri şi
ocupat de lacuri de eroziune şi tasare.
PotenŃialul hidrologic al bazinului, de altfel foarte greu de delimitat, este foarte
mic, la postul hidrometric Tămădău deabia se înregistrează un debit de 500l/s.
Specificul sistemului respectiv este datorat numeroaselor lacuri existente de-a
lungul cursului de apă.
Scurgerea apelor este ridicată primăvara (fevruarie şi martie) şi scăzută vara
(august). Fenomenul hidrologic frecvent – secarea pe sectoare în anii secetoşi.
46_________________________________________________________________Resurse de apă

DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic BUZĂU-

IALOMIłA
(aparŃine de DirecŃia Apelor Buzău - IalomiŃaş, cu sediul la Buzău)

SuprafaŃa totală a spaŃiului hidrografic = 26205 km2

Lungimea reŃelei hidrografice = 5424 km
PopulaŃie = 2604000 locuitori
Principalele râuri:
IalomiŃa (S=8873 km2; L=414 km, Q=38 m3/s)
Buzău (S=5564 km2; L=334 km, Q=25 m3/s)
Prahova (S=3735 km2; L=169 km, Q=24 m3/s)
CălmăŃui (S=820 km2; L=145 km)
Resurse de apă:
- de suprafaŃă = 731,53 mil. m3
- subterane = 1025 mil. m3
Lacuri de acumulare:
- volum total = 852,8 mil. m3
- volum util = 632,3 mil. m3
Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor:
- apărări de maluri = 242 km
- regularizări albii = 200,4 km
- îndiguiri = 678 km
Sistemul IalomiŃa se realizează în cadrul bazinului cu acelaşi nume. Îşi are
originile în circurile glaciare situate pe versantul sudic al Bucegilor.
Din categoria principalilor afluenŃi amintim: Prahova (S=3735 km2, L=169 km)
care îşi are originile în spaŃiul intramontan dintre Bucegi şi masivul Gârbova, primind
numeroşi afluenŃi în spaŃiul bazinului suprior. În aval primeşte Doftana, teleajenul,
Cricovul Sărat, Sărata ş.a.
BilanŃul hidrologic se caracterizează prin dominarea efectului zonalităŃii verticale,
în care precipitaŃiile medii şi scurgerea medie scad treptat de-a lungul cursului de apă.
Scurgerea medie lunară şi cea sezonieră au valori mari primăvara (în lunile aprilie
şi mai) şi valori mici toamna (septembrie şi octombrie).
CălmăŃuiul (S=820 km2, L=145 km) realizează un bilanŃ hidrologic deficitar, cu
precipitaŃii medii de 470 mm şi o evaporaŃie medie de 400 mm, debitul râului ajunge doar la
1,4 m3/s.
Sistemul Buzăului (S=5564 km2, L=334km) deşi este afluent al Siretului, aparŃine
formei actuale organizatorice. Îşi are originile în Masivul Ciucaş. Din categoria
principalilor afluenŃi amintim: Bâsca (S=776 km2, L=71 km), Bâsca Chiojdului,
Slănicul, Nişcovul ş.a. În cursul inferior prezintă numeroase lacuti (de tip liman
fluviatil): Balta Costeiului, Lacul Jirlău, Balta Amara, Balta Albă ş.a.
Resurse de apă__________________________________________________________________47

Scurgerea medie lunară şi sezonieră are valori maxime primăvara (aprilie, mai şi
iunie) şi minime toamna şi iarna (octombrie, noiembrie şi ianuarie).

DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic SIRET

(aparŃine de DirecŃia Apelor Siret, cu sediul la Bacău)

SuprafaŃa totală a spaŃiului hidrografic = 42890 km2

Lungimea reŃelei hidrografice = 15157 km
PopulaŃie = 2792407 locuitori
Principalele râuri:
Siret (S=42890 km2; L=560 km, Q=152 m3/s)
Suceava (S=2616 km2; L=172 km, Q=14 m3/s)
Moldova (S=4326 km2; L=205 km, Q=26 m3/s)
BistriŃa (S=7042 km2; L=279 km, Q=44 m3/s)
Trotuş (S=4349 km2; L=149 km, Q=27 m3/s)
Putna (S=2742 km2; L=147 km, Q=14 m3/s)
Resurse de apă:
- de suprafaŃă = 1955 mil. m3
- subterane = 700 mil. m3
Lacuri de acumulare:
- volum total = 1933,3 mil. m3
- volum util = 1525,6 mil. m3
Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor:
- apărări de maluri = 567 km
- regularizări albii = 525 km
- îndiguiri = 363 km
Sistemul Siret (S=42890 km2 – fără Buzău şi Bârlad, L=560 km – pe teritoriul Ńării
noastre).
Siretul îşi are originile în CarpaŃii Păduroşi (Ucraina), şi îşi dezvoltă bazinul pe
seama afluenŃilor din CarpaŃii Orientali, cu excepŃia Bârladului (afluent pe dreapta, cu
bazinul în Podişul Moldovei).
Principalii afluenŃi pe dreapta, din amonte în aval: Suceava (S=2616 km2, L=172
km), Moldova (S=4326 km2, L=205 km), BistriŃa (S=7042 km2, L=279 km), Trotuş
(S=4349 km2, L=149 km), Putna (S=2742 km2, L=147 km) ş.a.
Cu o dezvoltare aproximativ pe direcŃia nord-sud, şi în imediata vecinătate a
CarpaŃilor Orientali, umezeala este redusă, cu valori ale precipitaŃiilor între 650-1000
mm şi cu evaporaŃia între 400-530 mm până la 560 mm, determină o scurgere relativ
uniformă.
Scurgerea medie lunară şi sezonieră are valori maxime primăvara (în lunile aprilie
şi mai) şi valori minime toamna şi iarna (noiembrie, decembrie şi ianuarie).
48_________________________________________________________________Resurse de apă

DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic PRUT

(aparŃine de DirecŃia Apelor Prut, cu sediul la Iaşi)

SuprafaŃa totală a spaŃiului hidrografic în România = 20680 km2

Lungimea reŃelei hidrografice = 7778 km
PopulaŃie = 1821000 locuitori
Principalele râuri:
Prut (S=28396 km2; L=953 km, Q=86 m3/s)
Bârlad (S=7354 km2; L=247 km, Q=6 m3/s)
Jijia (S=5722 km2; L=282 km, Q=5 m3/s)
Bahlui (S=1959 km2; L=110 km, Q=sub 1 m3/s)
Covurlui (S=467 km2; L=44 km, Q=sub 1 m3/s)
Resurse de apă:
- de suprafaŃă = 961 mil. m3
- subterane = 60 mil. m3
Lacuri de acumulare:
- volum total = 617 mil. m3
- volum util = 163 mil. m3
Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor:
- apărări de maluri = 75 km
- regularizări albii = 1071 km
- îndiguiri = 1173 km
SpaŃiul/districtul hidrografic Prut este constituit din bazinul propriu-zis al
Prutului, cu dezvoltarea pe teritoriul Ńării noastre, deoarece pe o lungime de 704 km,
realizează graniŃa naturală cu Ucraina şi Republica Moldova. SuprafaŃa bazinului
integral este de 28396 km2, pe când cea aparŃinătoare României este de 10990 km2.
Lungimea cursului de apă este de 953 km, iar pe teritoriul Ńării noastre de 704 km. Prutul
izvorăşte de pe teritoriul Ucrainei, din MunŃii CarpaŃi (de pe versantul nord-estic al
Cernahorei), şi se varsă în Dunăre, în zona în care fluviul îşi schimbă direcŃia către est
realizând un debit de 86 m3/s.
Principalii afluenŃi, pe dreapta, de pe teritoriul României sunt: Başeu (S=961 km2,
L=106 km), Jijia (S=5722 km2, L=283 km), Bahlui (S=1950 km2, L=110 km), şi mai în
aval Elanul, Chineja ş.a. RepartiŃia scurgerii are valori maxime primăvara şi minime
iarna şi toamna.
Bârladul (S=7354 km2, L=247 km), deşi nu aparŃine bazinului hidrografic Prut,
din punct de vedere organizatoric a fost „ataşat” DirecŃiei Apelor Prut cu sediul la Iaşi.
Cursul de apă îşi are obârşia în Podişul Moldovei şi este cel mai mare afluent pe
stânga al Siretului, având la rândul său ca afluenŃi principali pe Vaslui, Racova, Tutova
ş.a.
Scurgerea are caracter torenŃial, cu maxime primăvara când se produc frecvent
revărsări şi inundaŃii, iar minime toamna.
Resurse de apă__________________________________________________________________49

DistribuŃia resurselor de apă în Bazinul/SpaŃiul hidrografic DOBROGEA -

LITORAL
(aparŃine de DirecŃia Apelor Dobrogea - Litoralt, cu sediul la ConstanŃa)

SuprafaŃa totală a spaŃiului hidrografic în România = 5480 km2

Lungimea reŃelei hidrografice = 834 km
PopulaŃie = 680000 locuitori
Principalele râuri:
Carasu (S=840 km2; L=46 km, Q=sub 1 m3/s)
TeliŃa (S=280 km2; L=40 km, Q=sub 1 m3/s)
TaiŃa (S=384 km2; L=47 km, Q=sub 1 m3/s)
Casimcea (S=755 km2; L=58 km, Q=sub 1 m3/s)
Slava (S=333 km2; L=35 km, Q=sub 1 m3/s)
Resurse de apă:
- de suprafaŃă = 1617 mil. m3
- subterane = 201 mil. m3
Lacuri de acumulare:
- volum total = 16,9 mil. m3
- volum util = 2,46 mil. m3
Lucrări pentru combaterea inundaŃiilor:
- regularizări albii = 153 km
- îndiguiri = 64 km
Sub aspect hidrografic spaŃiul geografic respectiv se împarte la două mari unităŃi
hidrologice deosebite – Dobrogea danubiană (cu preluare a apelor de la vest şi nord) şi
Dobrogea maritimă (la est de cea prezentată anterior).
Râurile Dobrogei danubiene se dezvoltă cu precădere în partea sudică a Podişului
Dobrogei, iar în nord văile au caracter torenŃial, de o parte şi de alta a MunŃilor Măcin.
Caracteristica o constituie limanurile fluviatile (Bugeac, Oltina, Mârleanu), şi
cursuri de apă de genul Carasu (S=840 km2, L=46 km) ş.a.
Râurile Dobrogei maritime au lungimi mai mari şi se varsă în limanurile şi lagunele
cuprinse între Deltă şi sudul Dobrogei. Cele mai importante râuri: TeliŃa (S=280 km2, L=40
km), TaiŃa (S=384 km2, L=47 km), Slava şi Casimcea (S=755 km2, L=58 km).
La acestea se adaugă numeroasele limanuri (Tăbăcăria, Techirghiol, Mangalia
ş.a.). Pentru tot spaŃiul geografic al Dobrogei, din punct de vedere hidrologic se
înregistrează fenomene deosebite ale creşterii debitelor, de scurtă durată, în condiŃiile în
care precipitaŃiile şi scurgerea au valorile cele mai reduse din Ńara noastră. În esenŃă, media
precipitaŃiilor este între 300 şi 500 mm, iar evapotranspiraŃia atinge valori aproape similare.
Scurgerea medie lunară şi sezonieră au valori mari primăvara şi iarna (aprilie şi
februarie) şi valori mici toamna şi vara (august, septembrie şi octombrie). Importantele
50_________________________________________________________________Resurse de apă

lucrări hidrotehnice, unele de anvergură naŃională, au rezolvat în bună măsură asigurarea

necesarului de resurse de apă.

6.2. LACURILE DIN ROMÂNIA

Cuprinzând în interiorul graniŃelor sale toate categoriile majore de relief,

România dispune şi de o mare varietate de unităŃi acvatice lacustre amplasate de la
marile înălŃimi montane până la nivelul Ńărmului mării.
UnităŃile lacustre naturale şi antropice, acceptate în terminologia clasică de
specialitate ca lacuri, ocupă o suprafaŃă de aproximativ 2.700 km², acoperind l,l% din
suprafaŃa României şi cu un volum de apă ce trece de 230.000 km³.
La nivelul anului 2002 (valorile sunt valabile şi pentru perioada actuală), numărul
unităŃilor acvatice lacustre permanente, naturale şi antropice depăşea cifra de 3.500, din
care peste o treime, respectiv l.200 intrau în categoria celor antropice.
Sub raportul unor parametrii esenŃiali, suprafaŃa unităŃilor lacustre, şi mai ales a celor de
origine naturală din Ńara noastră, variază între câŃiva zeci de metri pătraŃi şi până la zeci de mii
de hectare. EvoluŃia unor lacuri a început din timpuri geologice. Astfel, la sfârşitul
TerŃiarului şi în Cuternar au existat o serie de lacuri cu suprafeŃe şi adâncimi mari.
Datorită mişcărilor orogenetice ale scoarŃei, acestea şi-au diminuat mult suprafaŃa şi
frecvent au dispărut, iar astăzi se identifică numai cu acele forme netede şi joase, de
fapt fundul fostelor unităŃi lacustre străbătute de actualele artere hidrografice. Zona
sau Ńara Ciucului, Gheorghieni, Bilbor, Borsec, Dornelor, Făgăraş, Braşov, sunt
numai câteva exemple.
În timpurile actuale, intervenŃia activităŃii umane prin intermediul unor lucrări
hidrotehnice (îndiguiri pentru apărarea împotriva inundaŃiilor, desecări, etc.), a dus în
general la diminuarea drastică a suprafeŃelor lacustre, mai ales la nivelul luncii
Dunării, precum şi al râurilor interioare. Exemplele sunt concludente mai ales în
categoria lacurilor care au dispărut din lunca şi Delta Dunării (Nedeia, Potelu, Suhaia,
Greaca, Boianu, Călăraşi, Furtuna, Gorgova, MatiŃa, Roşu, lumina, etc.), precum şi cele
din luncile râurilor, Olt, Argeş, IalomiŃa, Siret, Prut etc.
Concluzionând şi luând în considerare opiniile cercetătorilor în domeniu, în
accepŃiunea noastră, criteriul de clasificare îl constituie geneza, respectiv originea sau
factorul care a determinat existenŃa cuvetei lacustre, criteriu după care lacurile se împart
în naturale şi antropice.

Lacuri glaciare
La noi în Ńară, fac parte şi din categoria lacurilor de munte în sensul că sunt situate
la altitudini de peste l.700 m până la aproximativ 2.300 m, şi sunt localizate în circurile
Resurse de apă__________________________________________________________________51

şi văile din zona alpină, în general de o parte şi de alta a crestelor montane înalte, fiind
rezultatul acŃiunii de eroziune şi acumulare a gheŃarilor cuaternari.
Cele mai numeroase lacuri glaciare sunt situate în CarpaŃi, respectiv în cadrul
masivelor montane din CarpaŃii Meridionali: Făgăraş, Cindrel, Şureanu, Parâng, Retezat,
Borăscu, Godeanu, łarcu, Petreanu, unde se întâlnesc cca. l55 de lacuri, din care un
număr de l33 au caracter permanent. În celelalte lanŃuri montane din CarpaŃii Româneşti,
lacurile glaciare sunt reduse ca număr şi se întâlnesc în MunŃii Rodnei în număr de 23.
La acestea se adaugă şi câteva lacuri glaciare din CarpaŃii Occidentali şi din MunŃii
Bihorului.
După geneza propiru-zisă cât şi după forma lor în plan, lacurile respective se pot
grupa în mai multe subtipuri, şi anume:
 lacurile din căldările glaciare sau de circuri şi văi glaciare.
Constituie forma de bază a ceea ce definim lacuri glaciare. Ele reprezintă pentru geografi şi
geologi un mijloc important pentru reconstituirea extensiunii şi succesiunii în timp a
glaciaŃiei cuaternare în Ńara noastră. UnităŃile lacustre respective sunt situate, aşa cum le
arată şi denumirea, în căldările glaciare (locul de staŃionare al foştilor gheŃari), sau în
spatele unor praguri glaciare frecvent acoperite cu depozite morenaice.
Această categorie de lacuri, ocupă o poziŃie centrală în cadrul unui circ glaciar
(căldare), realizând în acelaşi timp suprafeŃe şi adâncimi mari. Astfel, lacul Bucura situat în
MunŃii Retezat are cea mai mare suprafaŃă ca lac glaciar 8,8 ha şi o adâncime de 15,7 m. în
schimb, lacul Zănoaga, din MunŃii Parâng, are o suprafaŃă de 6,5 ha, dar are cea mai mare
adâncime, adică 29,0 m. La aceastea se adaugă şi alte lacuri mai importante: Galeş de 3,6 ha
şi adâncimea de 20,5 m, Bâlea de 4,6 ha şi o adâncime de 11,35, Câlcescu cu 3,6 ha şi o
adâncime de 9,2 m, etc.
Cuveta acestor lacuri şi implicit forma lacurilor , au în general aspect circular,
semicircular şi uneori, aproximativ dreptunghiular, iar în profil transversal, forma literei
„U”, cu laturile larg deschise. Alimentarea cu apă a acestor lacuri are provenienŃă
nivopluvială, adică din precipitaŃii, indiferent de forma de agregare sub care acestea cad
pe suprafaŃa bazinului hidrografic respectiv, de asemeni din numeroşi afluenŃi tributari şi
din izvoare.
Regimul termic al apei lacurilor se află sub influenŃa condiŃiilor locale de relief cu
altitudini de peste 1.700 m şi temperaturi scăzute ale aerului. Încălzirea apelor are loc în
perioada mai-septembrie, realizând la suprafaŃa lacului valori de 6° până la l6-l8°C. În
perioada anotimpului rece, lacurile îngheaŃă pe o adâncime de 30-70 cm. Caracteristica
culorii apei lacurilor este albăstrui-verzuie, cu un indice de transparenŃă foarte mare, de
altfel sunt considerate cele mai limpezi.
 lacurile existente în cadrul văilor glaciare
Acestea se situează pe treptele morfologice ale văilor glaciare, de fapt într-un fel de
trepte, de la altitudini mai mari către cele mai joase. Astfel aceste lacuri se desfăşoară în
salbă. Exemplul clasic îl reprezintă cele situate pe valea glaciară Bucura, aval de locul
52_________________________________________________________________Resurse de apă

cu acelaşi nume, respectiv lacurile Florica, Viorica, Ana şi Lia, lacurile Zănoagele
Galeşului (I, II, III) şi lacurile din Valea Rece
Caracteristica acestor lacuri este dată de forma aproximativ dreptunghiulară,
suprafeŃe şi adâncimi mici.
 lacurile de baraj morenaic s-au format de-a lungul văilor glaciare după retragerea
şi dispariŃia gheŃarilor. În evoluŃia lor, datorită eroziunii postglaciare, suprafeŃele
lacustre au fost drenate. Din categoria celor care au rămas în timp amintim: lacurile Tăul
Verde din Parâng, Zănoaga Mică şi Slăveiul din Retezat, Bistra şi Netiş, din Petreanu,
Lala Mare, lala Mică, Buhăescu, Pietrosu, Puzdrele, BistriŃa Aurie, din MunŃii Rodnei.
 lacurile periglaciare (nivale).
Se dezvoltă în zonele cu morfologie glaciară extinsă din zonele montane, însă sunt
reduse ca număr şi suprafaŃă. Din categoria celor mai reprezentative amintim: Tăul
Vulturilor din MunŃii Şiriu, Baia Vulturilor din Semenic, Tăurile din Satra Pintei din
masivul Călătele. Lacurile respective se formează în cuvete de nivaŃie, în spatele unor
conuri de grohotiş, au un volum mic de apă şi uneori seacă.

Lacuri vulcanice
În România se întâlneşte cel mai lung lanŃ vulcanic neogen din Europa, care a creat
totuşi posibilitatea ca în condiŃiile menŃinerii aproape intacte a craterelor, să se
acumuleze apă în perimetrul lor, determinând astfel posibilitatea prezenŃei unor astfel de
lacuri, totuŃi există în prezent un singur lac de acest fel. Merită să subliniem că astfel de
lacuri au mai existat în perimetrul lanŃului eruptiv din CarpaŃii Orientali, dar ca urmare a
proceselor de eroziune regresivă a unor organisme hidrografice locale, au fost drenate şi
implicit au dispărut ca entităŃi lacustre.
Astfel, în extremitatea sud-estică a lanŃului montan vulcanic din Ńara noastră se situează
lacul Sfânta Ana ca unicul lac de natura respectivă, situat în masivul Puciosul din CarpaŃii
Orientali şi anume în craterul Ciomatu Mare la o altitudine de 950 m în vecinătatea căreia
curge râul Olt, şi foarte aproape de staŃiunea de tratament şi agrement Tuşnad; lacul
propriu-zis are o formă de paletă a unei rachete de tenis, realizând o suprafaŃă medie de 19,6
ha şi o adâncime maximă către vârful paletei de 7,0 m.
Deşi s-au emis numeroase opinii privitoare la geneza lacului, rămânem totuşi la
ideea că lacul Sfânta Ana se încadrează în categoria lacurilor dezvoltate pe relief
vulcanic, atât în ceea ce priveşte profilul transversal al cuvetei lacustre, al provenienŃei
apei din lac (din precipitaŃii), cât şi transparenŃa apei.
În acelaşi crater vulcanic cu lacul Sfânta Ana, eroyiunea a creat o cuvetă lacustră
mlăştinoasă cunoscută sub denumirea de mlaştina Mohoş.

Lacuri formare în formaŃiuni geologice uşor solubile

După cum le arată şi denumirea, lacurile respective se dezvoltă şi există pe
formaŃiuni geologice în cuprinsul cărora apele provenite din precipitaŃii şi din subteran,
acŃionează prin procesul de dizolvare a categoriilor de roci respective, generând şi
Resurse de apă__________________________________________________________________53

procese secundare de prăbuşire, determinând astfel chiuvete în care ulterior s-a acumulat
apa, formând astfel unităŃi lacustre.
În categoria lacurilor respective se încadrează:
 lacurile dezvoltate în calcare
Datorită ariilor restrânse cu relief dezvoltat pe calcar, numărul lacurilor existente în
Ńara noastră este destul de redus.
În afară de domeniul subteran, în marea lor majoritate lacurile dezvoltate la
suprafaŃa masivelor calcaroase au o existenŃă temporară, deoarece comunică pe verticală
cu zonele situate în adâncime, de regulă forme carstice subterane. În categoria acestor
lacuri exemplificăm Zătonul şi GornoviŃa din Podişul MehedinŃi, Rîtu Ponor şi
Vărăşoaia din MunŃii Bihor şi Corongiş din MunŃii Rodna.
În condiŃii, cu totul excepŃionale, când perimetrul cuvetei lacustre este acoperit cu
argile impermeabile, acumularea apei în lac are caracter permanent. Ca exemplu, cităm
lacul Balta din Podişul MehedinŃi şi Iezerul Ighiu din MunŃii Apuseni.
 lacurile formate pe masive de sare.
UnităŃile acvatice respective au luat naştere fie prin dizolvarea locală a zăcămintelor
de sare, fie prin prăbuşirea sau tasarea materialelor acoperitoare ale masivelor de sare,
de genul marne, argile, aluviuni etc.)
În sensul celor prezentate, cele mai frecvente lacuri cu o astfel de origine se situează în
perimetrul Sovata-Praid (acul Ursu, Aluniş, Lacul Negru etc.). Curiozitatea lacurilor
respective este dată de faptul că primele două (Ursu şi Aluniş) au luat naştere prin
prăbuşirea unor goluri subterane dezvoltate în masivul de sare, iar cel de-al treilea
(Negru) s-a format prin umplerea cu apă din două cursuri mici de apă, a unei foste ocne.
PrezenŃa lacurilor sărate în Ńara noastră este frecventă în zonele afectate de masive
de sare, respectiv în Podişul Transilvaniei (Ocna Mureşlului, Turda, Ocna Dejului, Sic,
Cojocna şi bine înŃeles Sovata şi Ocna Sibiului), în Depresiunea Maramureş (Ocna
Şugatag, Coştiui) în SubcarpaŃii din sudul CarpaŃilor Meridionali (Gura OcniŃei, Ocnele
Mari, Săcelu, etc.).
 lacurile dezvoltate pe formaŃiuni de gips.
Aşa cum arată şi denumirea, chiuvetele lacustre se dezvoltă pe gips acolo unde
acesta se găseşte la suprafaŃa terenului sau la mică adâncime, cauza fiind determinată de
dizolvarea de către apă a formaŃiunilor respective, un fenomen asemănător cu fenomenul
carstic. Lacurile de acest gen sunt foarte rare şi au în general suprafeŃe şi adâncimi mici,
ca de exemplu lacul Învârtita de la Nucşoara – Muscel, cu o suprafaŃă de 2,2 ha şi o
adâncime de 4,8 m.
 lacurile formate pe loess sau ale depozitelor loessoide, denumite şi clastocarstice
Depozitele loessoide şi loessurile, acoperă forme morfologice plane, fiind dispuse
în zone cu caracter semiarid. În condiŃiile unor precipitaŃii abundente, depresiunile
lacustre din aceste depozite, puŃin adânci, cu extensiuni diferite, acumulează apa
formând ochiuri de apă.
54_________________________________________________________________Resurse de apă

În Ńara noastră, prin intermediul proceselor de sufoziune chimică şi fizică se

formează largi depresiuni morfologice, de mici adâncimi, cunoscute în literatura de
specialitate sub denumirea de crovuri.
Prin excelenŃă, depresiunile respective şi lacurile existente se întâlnesc în Câmpia
Română, Câmpia de Vest, Podişul Moldovei, Dobrogea etc.
Cele mai reprezentative lacuri de acest gen se întâlnesc în nordul şi centrul
Bărăganului (Ianca, Plopu, Movila Miresii, Seaca, Oancea) între Buzău şi IalomiŃa
(ColŃea, Ciocile, Tătaru, Plaşcu, ChichineŃu etc.).
Lacurile existente în Câmpia Vlăsiei, Câmpia Mostiştei ca şi în vestul Banatului,
datorită contribuŃiei reŃelei hidrografice locale au formă alungită şi aspect sinuos
(Pasărea, Vlăsia, Zăboi, Viştea-Nanov, Satchinez, Ivanda etc.).
În marea lor majoritate lacurile respective pot seca în perioadele secetoase, dar la
fel de bine, ca cele prezentate anterior, se menŃin permanent, realizând suprafeŃe de până
la câteva zeci de ha şi adâncimi, cuprinse între 2-10 m.

Lacuri de baraj natural

 lacuri formate prin prăbuşiri şi alunecări de teren.
După cum le arată şi denumirea, lacurile respective iau naştere prin bararea unor
cursuri de apă cu materiale provenite din versanŃii limitrofi ai văilor, fie prin alunecări
masive, fie prin prăbuşirea în albia râului, chiar a unor porŃiuni din versanŃii montani.
Pentru a genera şi exista un lac, în urma prăbuşirii, surpării şi alunecării, se impune ca
rocile din „baraj” să fie rezistente şi nu friabile, deoarece acumularea apei nu ar avea
caracter permanent.
Astfel de lacuri s-au format şi pe alte cursuri de apă, dar aşa cum precizam anterior,
acestea au dispărut deoarece barajul nu a fost suficient de solid şi apele au fost drenate
de cursul de apă din aval. Este cazul lacului de la Româneşti – Nistoreşti de pe valea
Năruja – Vrancea, existent până în anul l920, în perimetrul CarpaŃilor Orientali, precum
şi cel al lacurilor locale, cu baraje provenite din alunecări de teren, în Depresiunea Jijiei,
Transilvaniei şi SubcarpaŃilor Orientali.
Din această categorie, lacul caracteristic este lacul Roşu, situat în CarpaŃii Orientali
pe cursul superior al râului Bicaz.
De fapt, lacul a luat naştere prin bararea cursului de apă, datorată prăbuşirii unei
porŃiuni din versantul vestic al Masivului Ghilcoş, respectiv de pe Muntele Suhardul
Mic şi Ucigaşul. Evenimentul s-a declanşat în anul 1837 şi ca urmare a producerii unui
cutremur în zona Vrancea, lacul se menŃine şi astăzi.
Dezvoltat de-a lungul unui curs de apă, de fapt imediat în amonte de confluenŃa a
doi afluenŃi, pârâul Oilor şi cel al Suhardului, Lacul Roşu are o formă alungită, respectiv
960 m de-a lungul primului afluent şi 380 m pe cel de-al doilea, realizând o suprafaŃă
totală de aproximativ l3,0 ha şi o adâncime maximă de 10,5 m. De mai mică importanŃă
şi spectaculozitate, cu existenŃă temporară au fost lacurile Bălătăul din Depresiunea
Resurse de apă__________________________________________________________________55

Dărmăneşti (MunŃii Oituz) şi Betişul din MunŃii Maramureşului. EvoluŃia hidrologică a

lacurilor respective a fost redată în capitolele anterioare.
 lacuri datorate activităŃii eoliene (de baraj eolian)
În România, astfel de lacuri se formează în regiuni cu un relief plan acoperit de
nisipuri care, sub acŃiunea vânturilor dominante, formează numeroase dune, şi care în
spaŃiile interdunare sau la contactul morfologic cu alte trepte de relief (poduri de terasă
afectate de dune şi frunŃi ale teraselor superioare), pot acumula ape.
În marea lor majoritate, lacurile respective au o existenŃă temporară, dar se
întâlnesc şi lacuri permanente, în general în funcŃie de sursa de alimentare. Cel mai
frecvent, lacurile de acest tip se întâlnesc în Oltenia, Bărăgan, Câmpia Vestică şi Sudul
Moldovei, în zonele afectate de dune de nisip.
Se pare că cele mai caracteristice astfel de lacuri se întâlnesc în Oltenia, atât la
nivelul teraselor de luncă, teraselor joase şi inferioare, cât şi în lunca Dunării în zona
Cetate, Ciuperceni, Desa, Poiana Mare, Ghidici şi Rast (lacul Cetate, Maglavit,
ManginiŃa ş.a.). Lacurile au formă alungită pe direcŃia de orientare a „valurilor” de dune,
în general WNW-ESE.
O altă categorie de lacuri, nu neapărat alungite, uneori cu un contur aproape
circular, o întâlnim pe terasele din stânga Jiului, lacurile Victoria Mic şi Mare (comuna
Bratovoieşti, sat Prunet). Cele două lacuri au caracter permanent, o suprafaŃă de 102 ha
şi o adâncime maximă de 4,8 m.
În jumătatea estică a Câmpiei Române se dezvoltă lacurile permanente: Lacul cu
Trestie, Ciociocul, Cerna, Beliu ş.a.
Un subtip deosebit de astfel de lacuri, cu alimentare numai din precipitaŃii şi
existenŃă temporară, în sensul că pot seca în anii cu deficit pluviometric accentuat, se
întâlnesc în Câmpia RomanaŃilor, în perimetrul administrativ al localităŃilor Apele Vii,
Celaru, Amărăşti.

Lacuri fluviale (de luncă)

Complexitatea proceselor hidromorfologice care au sau au avut loc chiar la nivelul
albiei minore, şi ulterior în albia majoră, actualmente lunca cursului de apă respectiv, au
generat prin eroziune şi acumulare existenŃa a numeroase depresiuni acvatice, care au
fost ocupate de apă, formând ceea ce azi denumim baltă sau mlaştină.
Multitudinea formelor depresionare existente în lunca unui râu, precum şi a
formelor pozitive de relief aparŃinătoare fostei albii minore (grinduri, ostroave etc.), ca şi
cele apărute ulterior în lunca propriu-zisă (dune etc.), au determinat şi o mare categorie
de subtipuri lacustre. la această situaŃie s-a adăugat şi sursa de alimentare a lacurilor din
cursul de apă principal (prin efectul producerii indundaŃiilor, din revărsări sau aflux
subteran atunci când nivelul apelor din râu creşte, din aportul izvoarelor zonelor mai
înalte, limitrofe, din cursuri de apă afluenŃi ai râului principal, şi poate mai puŃin din
precipitaŃii, indiferent de forma lor de manifestare).
56_________________________________________________________________Resurse de apă

Deoarece în lumea specialiştilor din domeniu se promovează diferite criterii de

clasificare a lacurilor respective, vom adopta următoarea clasificare:
 lacuri a căror existenŃă este determinată de legătura permanentă cu râul
principal, fie prin efectul apelor mari (inundaŃii sau revărsări), fie prin braŃe secundare,
gârle, sahale, vechi braŃe părăsite, sau fie prin coflux subteran atunci când apele din râul
principal au niveluri crescute.
În zilele noastre, situaŃia existentă cândva se prezintă total diferit, deoarece în urma
realizării la nivelul deceniului şase al secolului XX a unor importante lucrări de
îndiguire a fluviului propriu-zis, precum şi a unor lucrări de îndiguire şi desecare a unor
vaste perimetre din lunca şi delta Dunării (în esenŃă lucrări hidroameliorative) au condus
la diminuarea şi chiar dispariŃia unor importante modele lacustre.
În categoria fostelor lacuri, înainte de realizarea lucrărilor hidrotehnice în lunca
fluviului amintim lacul Vârtop, la Ochi, Fântâna Banului, Ciuperceni, ManginiŃa şi Balta
Neagră, Lata, Tinoasa, Rast, BistreŃ, Nasta, Potelu, Suhaia, Jijila, Crapina, Plosca, Popina,
Balta Rotunda, Greaca, Ulmeni, Călăraşi, lacurile din Balta IalomiŃei şi Balta Brăilei –
actualmente desecate şi redate terenurilor agricole, cultivate în de mai bine de un deceniu, cu
plante cerealiere, inclusiv orez, pomi fructiferi şi mai puŃin viŃă de vie.
În Delta Dunării, cum este şi firesc, se întâlnesc cele mai numeroase lacuri, cu
formă, dimensiuni şi adâncimi diferite, în marea lor majoritate legate prin canale şi
gârle. Din seria celor mai importante menŃionăm: Gorgova, Roşu, RoşuleŃ, lumina, Puiu,
PuiuleŃ, Fortuna, Uzlina, Obretinul Mare şi Obretinul Mic, MatiŃa, Trei Iezere ş.a. În
luncile râurilor interioare, se găsesc de lacuri asemănătoare. Astfel în lunca Prutului –
lacul Brateş, cândva cel mai extins, actualmente foarte restrâns ca suprafaŃă. la acesta se
adaugă şi lacurile lunca Banului, Ulmu, Stubei, Fălciu, Vădeni, Berezeni etc. În lunca
Siretului, Măxineni, Tălăbasca, Puturosu, în lunca Oltului: Gâlmele, Viespile, pe Jiul
inferior: Teascu şi Murta, pe Mureş, Zăbrani pe IalomiŃa, Traian şi Luciu pe CălmăŃui etc.
Un alt subtip de lacuri sunt cele formate pe locul unor foste meandre sau braŃe
părăsite ale Dunării: Maglavit, GolenŃi, Călugăreni, Bentul, lătenilor, Zătonul, Plopilor,
Gorgoştel, Erneciuc, Belciug ş.a., precum şi lacuri locale, cu suprafeŃe mici, cu
alimentare din izvoarele sau cursurile de apă locale inserate la baza teraselor, existente
mai ales în lunca Dunării: Gogoşu, Vrata, Naicului ş.a.
 limanurile fluviatile constituie o categorie aparte total diferenŃiate de lacurile de luncă,
ca origine şi mod alimentare. Sunt formate prin bararea sau colmatarea gurilor de
vărsare a unor afluenŃi secundari ai râului principal, iniŃial la nivelul albiei majore, care
prin evoluŃia ulterioară se regăsesc actualmente pe treapta morfologică a terasei de
luncă.
Forma lacului este alungită, şi deşi are un format sinuos, lăŃimea maximă este la
baza gurii de vărsare. Au adâncimi maxime destul de mari, iar alimentarea se face prin
aportul cursurilor de apă care le-au generat. Cele mai numeroase se întâlnesc pe stânga
Dunării în Câmpia Română şi pe dreapta fluviului în Dobrogea. În acest sens amintim
lacurile GârliŃa, Oltina, Ciulinoasa, Beilic, Mârleanu, Bugeac, Vederoasa, Hazarlâc, ş.a.
Resurse de apă__________________________________________________________________57

Pe râurile interioare, pe IalomiŃa, lacurile Snagov, Căldăruşani, Sărata Fundata , Amara,

Strachina etc, iar pe Buzău lacurile Jirlău, Coşteni, Balta Albă, Coşteiu, Ciulina ş.a.

Lacurile litorale (limanurile maritime şi fluviomaritime)

După cum le arată şi denumirea, unităŃile acvatice respective se dezvoltă ca un
rezultat al interacŃiunii între mare şi regiunile înconjurătoare din preajma Ńărmului.
De fapt lacurile respective au apărut ca efect al evoluŃiei paleogeografice recente,
pleistocene şi holocene, a bazinului Mării Negre şi a teritoriilor învecinate, determinate
de variaŃiile eustatice ale nivelului apelor marine, asociate cu mişcările epirogenetice
locale.
În acest sens, iniŃial a avut loc - faza de vale când nivelul mării se găsea cu mult sub
cel actual, ceea ce a determinat adâncirea văilor cursurilor de apă ce debuşau în mare,
determinate de un nivel de bază de confluenŃă mult coborât.
Într-o fază ulterioară, respectiv faza de golf, prin ridicarea nivelului mării în
perioade de transgresiune, apele au invadat relieful continental, caracterizat prin
suprafeŃe plane, joase sau văi, generând formarea golfurilor, dând naştere unui Ńărm
suficient de festonat.
Ca rezultat al interacŃiunii permanente dintre uscat şi mare, promontoriile , adică
prelungirile uscatului în mare, au fost supuse procesului de abraziune, iar materialele
rezultate au izolat treptat golfurile, transformându-le în lacuri – faza de lac. Pe baza
celor prezentate, în sectorul românesc al Mării Negre, se întâlnesc totuşi două tipuri de
Ńărm, cu faleză, şi de acumulare.
łărmul cu faleză, de abraziune şi înalt, începe de la Capul Midia spre sud până la
graniŃa cu Bulgaria, iar Ńărmul de acumulare, de la Capul Midia spre nord, până la
graniŃa cu Ucraina. De fapt, lacurile litorale includ atât lagunele cât şi limanurile de la
braŃul Sf. Gheorghe al Dunării, din sudul Deltei, până la graniŃa cu Bulgaria.
 limanele fluvio-marine sunt determinate de prezenŃa văilor pe proeminenŃa
continentală, având deci un aspect mult alungit şi care se sprijină pe Ńărmul propriu-zis
al Mării Negre, bazate fiind pe propriile aluviuni şi de cordoanele litorale cu caracter
nisipos.
De-a lungul litoralului românesc se întâlnesc atât limane fluvio-lacustre, în
jumătatea nordică a acestuia, Agighiol, Babadag, inclusiv cu limanele sale secundare şi
Ceamurlia, iar la sud de Capul Midia se situează limanele fluvio-maritime: Taşaul,
Tăbăcăriei, Agigea, Techirghiol, Tatlageac şi Mangalia.
 lagunele sunt lacuri formate prin bararea cu depozite marine litorale a fostelor
golfuri de pe litoralul românesc. la rândul lor, lagunele se împart în două categorii. O
primă grupă o constituie marile lacuri ce alcătuiesc Complexul Razim – Sinoe cu
lacurile Razim, GoloviŃa, Zmeica, Sinoe, Istria şi Tuzla, instalate într-un fost golf de
natură tectonică.
O a doua grupă de lagune se dezvoltă la sud de Capul Midia unde în formarea
depresiunilor lacustre un rol important l-au avut procesele carstice din perimetrul
58_________________________________________________________________Resurse de apă

depozitelor de calcare, spaŃii care au fost invadate de apele mării. Din categoria acestora
lacul Siutghiol – Tăbăcăria şi mlaştinile Comorova şi Hergheliei.
O grupă mai puŃin numeroasă dar caracteristică, o reprezintă zătoanele, ochiuri de
apă prinse între grinduri sau cordoane litorale locale: Periteasca, leahova Mare şi Mică şi
altele.
 lacurile relicte, constituie mai mult o curiozitate decât ca mari unităŃi acvatice.
Exemplul clasic îl constituie lacul PeŃea de lângă Oradea, cu ape termale. ImportanŃa
lacului este dată şi de câteva specii floristice şi faunistice, la fel relicte de vârstă terŃiară,
din categoria cărora amintim: Nymphea lotus Thermalis şi Melanopsis Parneyssi.

Lacurile antropice
Considerăm denumirea aleasă ca fiind cea mai adecvată, iar pentru timpurile
actuale, ar putea fi foarte bine completată cu terminologia de lacuri de acumulare
antropice.
În Ńara noastră, practica construirii de lacuri de acumulare, are o veche tradiŃie. Ca
evoluŃie istorică, nu este exclusă posibilitatea existenŃei unor asemenea acumulări încă
de pe timpul romanilor. Astfel de lacuri se întâlnesc în MunŃii Apuseni, construite în
scopul separării minereurilor din perimetrele de exploatare a zăcămintelor aurifere, sau
mai de curînd, lacurile formate în excavaŃia carierelor de lignit epuiyate, din Bazinul
Rovinari cum este cea de la Moi. În urma epuiyării în continuare a carierelor în
funcŃiune, vor apărea noi astfel de lacuri.
În trecut s-au construit numeroase iazuri în Podişul Moldovei, care este şi astăzi
„Ńara” lor caracteristică. La sfârşitul secolului al XIX-lea numărul acestora depăşea
1000. Tot din categoria acumulărilor antropice, realizate până în prima jumătate a
secolului trecut, fac parte heleşteele construite în zone depresionare, prin diguri de
contur, mai ales în Câmpia Crişurilor: Cefa, peste 600 ha, Tamazda, 210 ha, Inad, aprox.
180 ha ş.a. La toate acestea, pot fi adăugate şi lacurile executate în scopul concentrării
căderii de apă în vederea folosirii hidromecanice a potenŃialului lor energetic, în
instalaŃii de genul: mori, piue şi gatere.
SituaŃia actuală a lacurilor antropice este mult modificată datorită lucrărilor
hidrotehnice realizate în secolul XX, şi mai ales a celor executate pe baze ştiinŃifice, pe
majoritatea cursurilor de apă, indiferent de mărimea lor şi în scopul utilizării suficient de
complexe a apei.
În sensul celor prezentate, în Ńara noastră, lacurile antropice se grupează în mai
multe categorii şi anume: lacuri pentru folosinŃă în activitatea minieră în Transilvania şi
Banat, lacuri cu folosinŃă piscicolă şi în sisteme de irigaŃii locale, în Podişul şi Câmpia
Moldovei şi cea a Transilvaniei, şi lacurile formate în ocnele de sare abandonate.
Totuşi, multitudinea lacurilor antropice, ca scop, folosinŃă şi dimensiuni, impune
categorisirea acestora în mai multe tipuri.
În acest sens pe teritoriul României s-au constituit lacuri cu scop hidroenergetic,
lacuri pentru alimentarea cu apă potabilă şi industrială, lacuri de utilitate complexă
Resurse de apă__________________________________________________________________59

(alimentare cu apă, irigaŃii, piscicultură, atenuarea undelor de viitură), precum şi lacuri

de agrement. la toate aceste tipuri de lacuri, uneori cu impact zonal-regional, se adaugă
şi lacurile locale, ca folosinŃă în scopul unei comunităŃi bine delimitate teritorial, şi chiar
pur şi simplu gospodăresc, în care se situează benturile, haiturile, heleşteele, iazurile,
păstrăvăriile, lacurile sărate etc.

Lacuri cu rol hidroenergetic

 lacuri cu rol hidroenergetic (sau cu funcŃie preponderent hidroenergetică).
Datorită evoluŃiei istorice diferite a realizării în practică a acestei categorii de
acumulări antropice, acestea se pot categorisi în două tipuri distincte şi anume:
- acumulări ce deservesc amenajări hidroenergetice locale şi izolate;
- acumulări realizate în sisteme hidroeneregetice complexe, ca un ansamblu de
construcŃii hidrotehnice, cu sau fără derivaŃii de suplimentare a debitelor de apă.
Acumulările din prima categorie s-au realizat în deosebi în zona montană. Dintre
cele mai importante lacuri de baraj artificial (antropice) menŃionăm acumularea:
Negoveanul, Sadu II, Scropoasa şi Dobreşti, cu scopul de a deservi centralele
hidroelectrice Sadu V, Dobreşti şi Moroeni.
O parte din aceste acumulări au fost cuprinse, ulterior, odată cu extinderea
lucrărilor de amenajare a bazinelor hidrografice, în categorii de complexitate mai mare.
Din categoria acestor lacuri, executate îndeobşte în zona montană, reliefăm lacul de
acumulare Vidraru pe cursul superior al Argeşului şi lacul Vidra în bazinul râului Lotru.
O categorie distinctă de acumulări realizate în sisteme hidrotehnice complexe o
constituie cele specifice zonelor colinare şi de şes executate pe aceleaşi principiu. În
acest sens menŃionăm slaba de acumulări de pe râul BistriŃa, aval de acumularea Izvorul
Muntelui. Am putea sublinia că şi fluviul Dunărea, în cursul său inferior, respectiv pe
sectorul românesc se pretează la astfel de acumulări.
În sensul celor prezentate anterior atât la nivel continental, cât şi în ceea ce
priveşte Ńara noastră, lacurile naturale, precum şi cele antropice, constituie veritabile şi
virtuale rezervoare de apă dulce necesare pentru alimentarea cu apă a comunităŃilor
umane şi a activităŃilor pe care acestea le desfăşoară, de asemeni apa lacurilor poate şi
este folosită în scopuri energetice, pentru irigaŃii, agrement etc.
La cele prezentate mai sus, indiferent de categoria lacului, inclusiv a calităŃii
fizico-chimice a apei acestora, resursele de apă cantonate în chiuvetele lacustre se pot
utiliza într-o multitudine de alte domenii:
- apa lacurilor reprezintă un mediu propice în dezvoltarea florei şi faunei
acvatice, şi îndeosebi a celei piscicole;
- luciul de apă al lacurilor şi chiar al bălŃilor reprezintă un puternic suport
pentru transport;
- un rol esenŃial îl reprezintă lacurile, mai ales cele antropice, în
atenuarea undelor de viitură şi implicit evitarea sau limitarea
inundaŃiilor;
60_________________________________________________________________Resurse de apă

- apa lacurilor îndeplineşte şi o funcŃie puternic balneoterapeutică etc.

Lacuri de interes local

Într-o ordine aproximativ cronologică, în sensul că şi în zilele noastre se construiesc
astfel de acumulări, situaŃia se prezintă după cum urmează:
 Benturile, constituie un tip special de acumulări, executate din cele mai vechi
timpuri în anumite zone fizico-geografice în care resursele de apă au un anumit
specific. ExistenŃa acestor acumulări este frecventă în Platforma Cotmeana, de altfel
o zonă lipsită de resurse de apă de suprafaŃă şi în care apele subterane sunt cantonate
la adâncimi cuprinse între 60 şi 100 m.
De fapt benturile sunt acumulări mici ca suprafaŃă şi adâncime, având în general
caracter de folosinŃă gospodărească, a căror apă se foloseşte pentru udatul grădinilor de
zarzavat, adăpatul animalelor etc. ReŃinerea apei se realizează din ploi sau zăpezi. Au
formă pătrată sau dreptunghiulară şi sunt săpate în straturile argiloase impermeabile de
la suprafaŃa solului.
Astfel de acumulări se găsesc şi în alte zone ale Ńării, executate în acelaşi scop dar
purtând denumiri diferite, gâldane, gropane etc.
 Haiturile, sunt acumulări locale realizate în zonele montane, cu scop de regularizare
zilnică a debitelor, executate în deosebi prin baraje de lemn (căsoaie) pe cursuri de apă,
cu scopul reŃinerii unor rezerve de apă pentru crearea unor debite suplimentare în
vederea facilitării transportului lemnelor prin procedeul, frecvent utilizat cândva, de
plutărit.
Cele mai numeroase haituri existau în bazinul superior al râului BistriŃa, pe râurile
de pe versanŃii sudici ai MunŃilor Făgăraş (Topolog, Argeş, Râul Târgului, Vâlsan,
DâmboviŃa), precum şi pe cursurile de apă din bazinul rârurilor lotru, Sebeş ş.a. EvoluŃia
economică a Ńării, a împus progresiv rezolvarea problemei alimentării cu apă a
diverselor ramuri industriale şi agricole care se dezvoltau.
Pentru satisfacerea acestei cerinŃe, au fost realizate începând din secolul al XVIII-
lea lacuri de acumulare, îndeobşte pentru exploataŃiile miniere, cu baraje din zidărie de
piatră, mai ales în MunŃii Apuseni la Roşia Montană şi Făerag (fig.7.25) în zona Baia
Mare laBaia Sprie şi Bodi şi în Banat (Dognecea, OraviŃa, Buhui şi Marghitaş) etc.
construcŃii hidrotehnice în domeniul acumulărilor, de tip modern. lucrările
executate au avut ca scop satisfacerea cerinŃelor de apă ale unor unităŃi economice . În
acest sens menŃionăm acumularea Văliug pe râul Bârzava, pentru uzinele metalurgice
ReşiŃa, acumularea Sadu II pe râul Sadu (afluent al Cibinului), Scropoasa pe râul
IalomiŃa, Sadu – Gorj pe râul Sadu (afluent al Jiului) – ultimele trei acumulări şi cu scop
hidroelectric.
Tot în această perioadă s-au executat lucrări de amenajare ale unor cursuri de apă
cu scop de asanare a unor zone insalubre creându-se lucii de apă, virtuale lacuri de
acumulare cum sunt: Băneasa, Herestrău, Floreasca, Tei ş.a.
Resurse de apă__________________________________________________________________61

În a doua jumătate a secolului XX, realizarea de noi acumulări a continuat chiar

într-un ritm susŃinut. De altfel în această perioadă lacurile de acumulare executate au
fost încadrate în scheme de ansamblu privind amenajarea bazinelor hidrografice ale Ńării,
având drept scop coordonarea utilizării lor pentru folosinŃe multiple.
De altfel, în promovarea multor lucrări de acumulare a apei până la nivelul anilor
l990, au fost abordate mai multe etape în funcŃie de complexitatea lor, cu scopul esenŃial
de gospodărire raŃională şi judicioasă a resurselor de apă. Mai bine zis s-au pus în
practică programe complexe de perspectivă, privind sistematizarea pe baze moderne
într-o anume concepŃie a întregii reŃele hidrografice a Ńării.
Astfel, lacurile de acumulare antropice se constituie în amenajări de gospodărire a
apelor, realizate din punct de vedere hidrologic prin modificarea nivelului apelor unui
râu faŃă de cel natural din amplasamentul respectiv şi care permit reŃinerea unui anumit
volum de apă în scopul modificării regimului hidrologic propriu-zis al cursului de apă
care „suportă” astfel de lucrări.
De fapt, lacurile de acumulare antropice impun două tipuri de modificări ale
condiŃiilor naturale din cadrul unui bazin hidrografic şi anume:
- modificarea profilului longitudinal al cursurilor de apă şi
- modificarea regimului debitelor apelor respective.
Oricum, scopul lucrării noastre nu este acela al studiului propriu-zis al lacurilor de
acumulare antropice. Ne-am propus totuşi să detaliem domeniul respectiv deoarece în
numeroasele tratate de specialitate, capitolul activităŃilor antropice în sectorul respectiv este
mult diminuat, nu ca importanŃă, ci ca extindere în text.
 Iazurile, denumite şi încadrate în categoria lacurilor de acumulare agropiscicole,
reprezintă cel mai vechi tip de lacuri antropice realizat în România, şi a căror funcŃiune
se menŃine şi în prezent. Aceste amenajări sunt realizate de cele mai multe ori pe
cursurile de apă mici din zona colinară, precum şi în câmpie. TradiŃional, iazurile au
rolul de a acoperii cerinŃele locale ale agriculturii (irigaŃii locale, adăpatul vitelor, alte
folosinŃe ale comunicaŃiilor umane din zonă), de a crea lucii de apă pentru piscicultură,
precum şi în regularizarea cursurilor de apă cu scop preventiv împotriva inundaŃiilor.
În marea lor majoritate iazurile au diguri construite din pământ, prevăzute cu
stăvilare pentru controloarea scurgerii. Au suprafeŃe cuprinse între 1 şi 50 ha, dar pot
ajunge şi la 400-500 ha (iazul Drăcşani din Câmpia Moldovei). Numeroase iazuri sunt
realizate, ca şi construcŃii hidrotehnice stabile, cu baraje din beton sau pământ, cu
stăvilare moderne şi cu o bună funcŃionalitate.
Dintre zonele în care se întâlnesc frecvent asemenea lucrări sunt de menŃionat bazinele
hidrografice din Moldova: Jijia, Bahlui, Bârlad, din Cîmpia Romînă: Vedea, Neajlov şi
unele cursuri de apă din Transilvania: Fizeş, Zăul de Câmpie, luduş, Cătina şi Stiuciişa.
Iazuri se întâlnesc şi în alte zone ale Ńării, exemplu în acest sens îl constituie bazinul
Mostiştei, care a fost transformat într-o salbă de lacuri. la acestea se adaugă şi construcŃiile
realizate pe valea Carasu, în Podişul Bârladului şi Sucevei.
62_________________________________________________________________Resurse de apă

Încadrate în categoria acumulărilor agropiscicole, în Ńara noastră s-au înregistrat

peste 1200 de astfel de lacuri.
 Heleşteele, constituie o categorie aparte de acumulări antropice, cu caracter prin
excelenŃă local. Au format aproximativ geometric mai mult dreptunghiular sau chiar
poligonal, şi adâncimi egale pe toată suprafaŃa şi care în medie nu depăşesc 1,5-2,0 m,
realizând suprafeŃe ce trec frecvent de câteva ha şi mai rar de 100-200 ha până la 400-
500 ha, (Inad, Cefa, în Câmpia Crişurilor).
Răspândirea heleşteelor este caracteristică regiunilor joase de câmpie, mai ales în
zone mlăştinoase, şi mai rar în zonele colinare, îndeosebi în luncile râurilor.
Cele mai frecvente prezenŃe ale acestui gen de lacuri se situează în Câmpia Tisei,
respectiv între cursurile de apă ale Crişurilor (Cefa, 668 ha, Tămajda, 210 ha, Inand, 170
ha, Ineu, 160 ha, Homorod, 105 ha, ş.a.).
În sudul României sunt caracteristice heleşteele din bazinul râului Argeş (Nucet şi
Comişani) în bazinul Mostiştei (Frăsinet) ş.a. Totuşi extensiunea maximă a acumulărilor
respective se situează în lunca Dunării: Jijila, Boianul, Suhaia, BistreŃ (cel mai mare
polder piscicol, de 2050 ha) etc.

9.4. APELE SUBTERANE DIN ROMÂNIA

Pe baza datelor pe care le deŃinem nu putem face aprecieri globale, în schimb se

poat aprecia rezervele de ape subterane freatice şi de adâncime, dar mai ales existenŃa
acestora pe marile unităŃi structurale şi morfologice din România (I. Preda,1970; I.
Ujvari, 1972; V. Pleniceanu,2000).
Pe marile unităŃi structurale şi morfologice prezenŃa apelor subterane este
dovedită după cum urmează.
Platforma Moldovenească este constituită la suprafaŃă din formaŃiuni cretacice,
neogene şi cuaternare. Depozitele cretacice aflorează pe cursul superior al Prutului şi au
fost întâlnite Ńi în foraje; conŃin apă cu temperaturi normale (170C) şi o mineralizare
ridicată (3g/l săruri).
FormaŃiunile neogene au o largă răspândire şi se succed de la nord la sud, în
ordinea vechimii, cu o cădere generală spre sud-est. Sunt constituite din argile, nisipuri,
marne şi calcare, în care se pot acumula ape subterane ce se manifestă prin izvoare
(Bucecea, Repedea, Dorohoi, Iaza, Bogdăneşri, Vaslui, Huşi, Albeşti etc) al căror debit
variază între 1-15l/s. Cuaternarul este reprezentat prin depozitele de luncă şi ale teraselor
râurilor din bazinele hidrografice Prut, Siret, Bârlad, precum şi în depozitele loessoide şi
deluviale din jumătatea sudică a platformei.
Dobrogea prezintă o structură geologică complexă care determină hidrostructuri
de sine stătătoare.
Resurse de apă__________________________________________________________________63

În Dobrogea de Nord se identifică prezenŃa hidrostructurilor TeiŃa şi Babadag alcătuite

din calcare, gresii şi marne. Forajele executate au pus în evidenŃă debite de la 4 la 20 l/s
(Mihail Kogălniceanu, Fântâna Mare, Babadag, Hârşova ş.a.).
În Dobrogea Centrală, constituită din calcare puternic carstificate, marne şi depozite de
cretă, se identifică hidrostructurile DorobanŃu-Caragea-Derman, Crucea-Topolu-Băltăgeşti şi
Târguşor-Casimcea-Taşal. Forajele şi izvoarele au debite de până la 15 l/s, excepŃie făcând
forajele executate în zona Caragea-Derman, cu un caracter artezian şi debite de 1050 l/s.
În Dobrogea de Sud toate formaŃiunile sunt purtătoare de ape subterane, uneori
arteziene şi puternic mineralizate. Apele freatice sunt cantonate în depozitele aluvionare
ale tuturor cursurilor de apă.
Câmpia Română este constituită din depozite fluvio-lacustre şi aluvio-proluviale
formate în timpul pliocenului şi cuaternarului acoperite în cea mai mare parte de
depozite loessoide. Hidrostructurile cele mai frecvent folosite şi studiate aparŃin
formaŃiunilor cuaternare, reprezentate prin Pietrişurile de Cândeşti şi Stratele de Frăteşti.
Pietrişurile de Cândeşti sunt localizate la extremitatea nordică a câmpiei, şi sunt
constituite din două orizonturi acvifere formate din elemente grosiere. Debitele ating
valori de până la 10 l/s şi cu o mineralizare de 600 mg/l. Stratele de Frăteşti se dezvoltă
în partea se sud a câmpiei; în sectorul getic se dezvoltă în toată câmpia, iar în cel valah
până la un aliniament Otopeni-Tunari-AfumaŃi-Căzăneşti-Amara.
Având o granulometrie diferită, Stratele de Frăteşti se manifestă prin izvoare şi se
pot întâlni în foraje, cu debite variabile de la 3 la 20 l/s, cu mineralizare care nu
depăşeşte 300 mg/l şi în mod excepŃional până la 600 mg/l.
Depozitele cuaternare sunt reprezentate prin cele aluvionare ale turuor luncilor
râurilor, precum şi în trepetele morfologice ale văilor fluviatile care prezintă terase,
având debite extrem de variabile, de la 0,5 la 30 l/s.
CarpaŃii Orientali se prezintă ca o unitate structurală complexă, atât prin variaŃii
mari de facies, câr şi prin tectonica foarte complicată. În zona cristalino-mezozoică apele
sunt cantonate îndeosebi în calcare şi conglomerate, şi mai puŃin în şisturile cristaline.
Izvoarele au debite importante în MunŃii Bucegi, în MunŃii Ciucaş (210-300 l/s), şi mult
reduse în Masivul Hăşmaş (3-30 l/s).
În zona flişului izvoarele apar în zonele puternic tectonizate (Tarcău, Comarnic)şi au
debite de până la 20 l/s. FormaŃiunile cuaternare prezintă interes prin depozitele de terasă şi
aluviunile râurilor care dau debite importante cuprinse frecvent între 1-10 l/s şi mai mari de
15-50 l/s. Eruptivul din Harghita-Căliman-Oaş-Gutâi-łibleş se manifestă prin mofete şi
izvoare bicarbonatate.
CarpaŃii Meridionali prezintă ape subterane în şisturi cristaline, calcare şi în
aluviunile marilor râuri. În şisturi cristaline izvoarele sunt difuze şi au debite mari.
Calcarele generează izvoare cu debite însemnate: Orbea-Izvarna (1m3/s), Cerna (3m3/s).
MunŃii Apuseni, alcătuiŃi dintr-un mozaic petrografic, datorită prezenŃei calcarelor
se caracetrizează prin apariŃia unor izvoare cu debite bogate (Moneasa- 150 l/s, Ponor –
300 l/s, Gălbeni şi Roşia – 500 l/s).
64_________________________________________________________________Resurse de apă

Depresiunea Getică cantonează ape în pliocenul superior şi cuaternar. Forajele

executate la Motru, Rovinari, Vâlcea şi Piteşti au pus în evidenŃă strate acvifere care se
manifestă artezian. Depozitele cuaternare, constituite din pietrişui şi nisipuri prezintă, de
asemenea ape subterane arteziene.
Depresiunea Transilvaniei, constituită din depozite terŃiare, paleogene şi neogene
nu prezintă izvoare cu debite mari.
În schimb, aluviunile şi terasele râurilor dau debite în funcŃie de grosimea
acviferelor.
Depresiunea Panonică se caracterizează prin debite mari ale izvoarelor, datorită
condiŃiilor litologice ce au determinat formarea stratelor acvifere în toate depozitele şi
mai ales în calcare.depozitele cuaternare reprezentate îndeosebi prin aluviunile râurilor
prezintă debite însemnate puse în evidenŃă prin numeroase foraje executate în zonă.
Lunca Dunării, constituită în principal din pietrişuri şi nisipuri, acumulează strate
acvifere importante, cu debite de până la 20 l/s şi cu un grad de potabilitate
corespunzător.
Delta Dunării reprezintă o depresiune tectonică recentă, colmatată cu aluviuni
fluviatile şi depuneri marine. Cercetările hidrogeologice au evidenŃiat mai multe
orizonturi acvifere, din categoria cărora interesează apele freatice cantonate în
perimetrul grindurilor, atât al celor fluviale, fluvio-marine, cât şi marine.
Resursele exploatabile totale de ape subterane (exclusiv apele minerale şi
geotermale) ale României au fost evaluate de Istitutul NaŃional de Meteorologie şi
Hidrologie la 364,6 m3/s, 11,5 miliarde m3/an (1995). Valori asemănătoare au fost
estimate de către Institutul de Gelogie şi Geofizică, în colaborare cu Departamentul de
Geologie (1988), la 384 m3/s. Resursle exploatabile de bilanŃ, determinate de criterii de
calitate a apei şi tehnico-economice, legate de posibilitatea utilizării apelor subterane,
însumează 304,9 m3/s (9,5 miliarde m3/an), din care:
4,7 miliarde m3/an revin apelor freatice şi 4,9 miliarde m3/an apelor de adânicme,
repartizate diferit pe mari unităŃi de relief (M. Amăriucăi, 2000)(Fig.6.1).
FaŃă de resursele tehnice utilizabile totale de apă ale României, de 64,6 miliarde
m /an (55 miliarde m3/an – râuri interioare şi Dunăre, 9,6 miliarde m3/an – ape
3

subterane), resursele tehnice utilizabile (de bilanŃ) de ape subterane reprezintă cca.
15%. Luând în considerare numai resursele exploatabile de ape subterane de bilanŃ,
raporatat la populaŃia actuală, rezultă o resursă specifică de 425 m3/loc./an.
Rezervele exploatabile de ape subterane potabile, industriale şi destinate
irigaŃiilor însumează 144,6 m3/s, din care 69,4 m3/s în categoriile B şi C1 (valorificate
pentru realizarea de captări de ape subterane) şi 75,2 m3/s în categoria C2 (nevalorificate
în prezent).
Resurse de apă__________________________________________________________________65

Câmpia de Vest la
Nord de Mureş
5%
12%
10% Câmpia Banatului

9%
Podişul Transilvaniei

8% Podişul Moldovenesc

Câmpia Română
12%
44%

Lunca şi terasele
Dunării, inclusiv Delta
Dunării

Fig.6.1 Resursele de ape subterane utilizabile din România la nivelul principalelor

unităŃi de relief (M. Amăriucăi, 2000)

Gestionarea şi valorificarea acestor resurse de apă aparŃine Comisiei NaŃionale

Apele Române şi INMH Bucureşti, find utilizate în cadrul reŃelei hidrogeologice 4582
foraje, din care 2779 foraje de ordinul I, 1437 foraje de ordinul II, 52 foraje în zonele de
captare a apelor subterane, 133 foraje în zona lacurilor şi 184 foraje în cadrul staŃiilor
experimentele.
66_________________________________________________________________Resurse de apă

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Amăriucăi, M., (2000), Gestionarea şi valorificarea resurselor atmosferei şi hidrosferei; Editura

UniversităŃii „Al. I. Cuza”, Iaşi;
Bălteanu, D., (2004), Hazarde naturale şi dezvoltarea durabilă, Institutul de Geografie X, Bucureşti;
Berevoianu C., Moraru Gh., (2000), Probleme ale alimentărilor cu apă în România, Hidrotehnica,
45, 3-4, Bucureşti;
Cineti, A., (1990), Resursele de ape subterane ale României, Editura Tehnică, Bucureşti;
Ciomoş, V., (2005), Alimentarea cu apă a populaŃiei – prezent şi viitor, Hidrotehnica, Vol. 50, Nr. 2-3,
Bucureşti;
Cuşa, E., (1994), Monitoringul calităŃii apelor curgătoare de suprafaŃă, Rezumatul tezei de doctorat,
Bucureşti;
Farzadi, L., (1997), Principii generale ale conceptului modern de management al resurselor de apă,
Hidrotehnica, 42, 3, Bucureşti;
Gălie-Şerban, A., (2006), Impactul schimbărilor climatice asupra resurselor de apă şi a sistemelor de
gospodărire a apelor, Editura Tipored, Bucureşti;
Pişota I., Zaharia L., (2001), Hidrologie, Editura UniversităŃii din Bucureşti;
Pleniceanu, V., (2003), Lacuri şi zone umede, Editura Universitaria, Craiova;
Pleniceanu, V.,Ionuş, O. (2007) – Geografia apelor continentale, Editura Universitaria, Craiova;
Rojanschi, V., Bran, Florina, (2002), Politici şi strategii de mediu, Editura Economică, Bucureşti;
Şerban. P., Gălie, Andreea, (2006), Managementul apelor – Principii şi reglementări europene, Edit.
Tipored, Bucureşti;
Teodorescu, G., (1982) – Gospodărirea apelor, Edit. Academiei, Bucureşti
Ujvari, I., (1972), Geografia apelor României, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti;
Zaharia L., Pişota I., (1995), Resursele de apă din România şi protecŃia lor, Analele UniversităŃii
Bucureşti, seria Geografie, XLII, Bucureşti;
***,(1974) - Atlasul geografic general;
***,(1978) - World water balance and water resources of the Earth;
***,(1998) - World water balance and water resources of the Earth;
***,(2000) - Water Framework Directive 2000/60/EC of European Perliament and European
Commission, Europe Community Official Journal.