Din istoria bisericii „Sfântul Dumitru”

din Suceava
Paraschiva-Victoria Batariuc

Oraºul Suceava, reºedinþa principalã a voievozilor Moldovei, timp de

aproape douã veacuri, numãrã astãzi ºapte biserici ortodoxe construite în
perioada secolelor XIV-XVII, în cea mai mare parte ctitorii domneºti: Sfântul
Gheorghe (Mirãuþi), Adormirea Maicii Domnului, Sfântul Gheorghe (Mãnãs-
tirea Sfântul Ioan), Sfântul Dumitru, Sfânta Înviere, Sfântul Nicolae, Sfântul
Ioan Botezãtorul (a Coconilor sau Beizadelelor).
Între aceste sfinte locaºuri un loc aparte îl ocupã, atât prin dimensiuni
ºi decoraþie, prin poziþia ocupatã în cuprinsul oraºului medieval Suceava, cât ºi
prin istoria sa, biserica cu hramul Sfântul Dumitru, ctitoria din anii 1534-1535
a domnitorului Petru Rareº.
Cercetãrile arheologice efectuate între anii 1967-1969, prilejuite de
lucrãrile de restaurare ale turnului clopotniþã construit de Alexandru Lãpuº-
neanul, au condus la descoperirea vestigiilor a douã edificii de cult, care se
suprapun parþial, datate unul la sfârºitul secolului XIV ºi cel de al doilea în
prima jumãtate a secolului XVI1, vestigii care aruncã o nouã luminã asupra
istoriei oraºului Suceava ºi a bisericilor sale.
Prima bisericã descoperitã în curtea actualului locaº de cult de la Sfân-
tul Dumitru, un edificiu de plan aproape pãtrat, cu abside rectangulare, cãruia
într-o fazã ulterioarã i s-a mai adãugat o încãpere, de asemenea cvasipãtratã
ºi având în colþurile de nord-est ºi sud-vest câte un turn2, a fost atribuitã, dato-
ritã planimetriei sale neobiºnuite, cultului catolic3. Aceastã primã bisericã
edificatã în douã etape, în ultimul sfert al secolului XIV, ºi-a încetat existenþa
în primii ani ai veacului urmãtor4, când zidurile au fost demantelate sistema-
tic, pânã la nivelul de cãlcare al epocii, constituit dintr-un paviment de plãci
1
M. D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon, Bisericile de piatrã de la Sf. Dumitru
din Suceava, în SCIV, 20, 1969, 4, p. 541-565; M. D. Matei, Douã descoperiri de la
Suceava ºi implicaþiile lor istorice, în MMS, an XLVIII, 1972, p. 35-48.
2
M. D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon, op. cit., p. 542-543; M. D. Matei, op. cit.,
p. 36-39.
3
M. D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon, op. cit., p. 544, 552-554; M. D. Matei,
op. cit., p. 544, 552-554; M. D. Matei, op. cit., p. 44-46.
4
M. D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon, op. cit., p. 544-545; M. D. Matei, op. cit., p. 39-40.
52 Paraschiva-Victoria Batariuc

Fig. 1. Planul bisericilor descoperite la Sfântul Dumitru din Suceava,

dupã M.D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon.
ceramice, distrus ºi acesta, molozul rezultat fiind înlãturat iar terenul nivelat5.
S-a emis ipoteza cã piatra recuperatã a fost refolositã la realizarea altor cons-
trucþii edificate în primele douã decenii ale secolului XV la Suceava, precum
Curtea Domneascã ºi Cetatea de Scaun6.
În jurul edificiului de plan rectangular s-a constituit o necropolã, dupã
cum o dovedesc mormintele descoperite, dintre care unele au fost datate cu
monede emise în timpul lui Alexandru cel Bun7, necropolã ce a continuat sã
funcþioneze ºi dupã ce locaºul de cult a fost demantelat în mod sistematic,
unele înmormântãri practicându-se chiar în interiorul fostei biserici8.
Despre prima bisericã, de plan rectangular, istoricul Petre ª. Nãsturel
a avansat acum mai bine de douã decenii ipoteza cã ne gãsim în faþa uneia
din cele douã mici mãnãstiri, monydria, pentru care boierul Iaskios din
Mavrovlahia, identificat cu acel Iaþcu menþionat într-o serie de documente
5
M. D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon, op. cit., p. 547; M. D. Matei, op. cit., p. 40.
6
M. D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon, op. cit., p. 547; M. D. Matei, op. cit., p. 40.
7
Al. Artimon, Al. Rãdulescu, Necropola medievalã de la Sf. Dumitru din Suceava
(sec. XV-XVIII), în Suceava, VIII, 1981, p. 94-95.
8
M. D. Matei, Al Rãdulescu, Al. Artimon, op. cit., p. 546, 548; M. D. Matei,
op. cit., p. 39-40.
 Din istoria bisericii „Sfântul Dumitru” din Suceava 53

emise de cancelaria Moldovei în

perioada anilor 1399-1411, soli-
cita în 1395 patriarhului ecume-
nic Antonie al IV-lea sã accepte
calitatea de ctitor, ºi anume aceea
cu hramul Sfântul Dumitru9.
Cea de a doua bisericã, cu
dimensiuni impunãtoare (29 m
lungime, 9 m lãþime în zona absi-
delor laterale), cu ziduri groase
de 2,50 m, a cãrei fundaþie cobora
pânã la adâncimea de 1,30 m, Fig. 2. Biserica Sfântul Dumitru,
vedere de pe latura de sud
compartimentatã în altar, naos,
pronaos ºi pridvor, aparþine tipului triconc cu abside semicirculare10.
Încadrarea cronologicã a acestui edificiu de cult suprapus parþial de
actuala bisericã Sfântul Dumitru este controversatã. Autorii descoperirii,
bazându-se pe datele oferite de materialele arheologice aflate cu ocazia cer-
cetãrii considerã cã ne gãsim în faþa ruinelor acelei biserici construite înainte
de anul 1534 de cãtre Ioan Zidarul (Johannes Murator) pentru Petru Rareº11.
Astfel, în zidul absidei nordice se afla o lespede funerarã fragmentarã, utili-
zatã drept material de construcþie, cu urmãtoarea inscripþie slavonã: „Acesta
este mormântul panului Anton vameºul, care s-a sãvârºit…în anul 6988
(1480), luna mai 30”12. Lespedea funerarã a lui Anton a fost consideratã un
preþios element de datare în prima jumãtate a secolului XVI a celei de a doua
biserici de la Sfântul Dumitru13. Un alt argument în favoarea încadrãrii cro-
nologice a acestei biserici ante 1534 îl oferã materialul numismatic descope-
rit în zonã. Într-o grãmadã de oase depuse în subsolul turnului de nord-vest
al bisericii din secolul XIV au fost descoperite mai multe monede, între care
ºi câteva emise de regele Ungariei, Ludovic al II-lea Jagello, considerate ca
provenite din morminte dezafectate de noua construcþie edificatã de Ioan
9
P. ª. Nãsturel, D’un document byzantin de 1395 et des quelques monastères rou-
mains, în Travaux et Memoires, 8 (Hommage à M. Paul Lèmerle), Paris, 1981, p. 345-348.
10
M. D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon, op. cit., p. 548, fig. 1; M. D. Matei,
op. cit., p. 41.
11
M. D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon, op. cit., p. 551-552; M. D. Matei, op.
cit., p. 42-44.
12
M. D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon, op. cit., p. 549-550; nota 28, fig. 5;
M. D. Matei, op. cit., p. 43.
13
M. D. Matei, Al. Rãdulescu, Al. Artimon, op. cit., p. 550.
54 Paraschiva-Victoria Batariuc

Zidarul14. Ulterior s-a revenit asupra acestei probleme ºi s-a considerat cã

acele monede, în exclusivitate emisiuni strãine, dinari de la Matia Corvin,
Vladislav al II-lea ºi Ludovic al II-lea Jagello, precum ºi un aspru de la Selim I
au format un tezaur depus într-un mormânt15. Relativ recent, arhitectul Cris-
tian Moisescu a avansat ipoteza, perfect plauzibilã, conform cãreia ruinele
bisericii de plan triconc suprapusã parþial de actualul edificiu cu hramul Sfân-
tul Dumitru, aparþin locaºului ctitorit de ªtefan cel Mare dupã victoria de la
Codrul Cosminului16, ipotezã acceptatã fãrã rezerve de regretatul Emil I.
Emandi17 ºi de Stela Cheptea18. Între argumentele invocate de Emil Emandi
în favoarea ipotezei sale se aflã atât descoperirea lespezii funerare a lui
Anton vameºul19, cât ºi informaþia transmisã de cronicarul Grigore Ureche
despre luptele cu polonii din anul 1497, când ªtefan cel Mare a construit la
Suceava o bisericã cu hramul Sfântul Dumitru: „…dupã izbânda cu noroc ce
au fost fãcut la acest rãzboiu, s-au întorsu înapoi la scaunul sãu, la Suceava,
cu mare pohfalã ºi laudã, ca un biruitoriu ºi au zidit bisericã pe numele Sfân-
tului Mucenicu Dimitrie, în târgu în Suceava, care trãieºte ºi pânã astãzi. Zic
unii sã sã fi arãtat lui ªtefan Vodã la acest rãzboiu sfântul mucenicu Dimi-
trie, cãlare ºi într-armatu ca un viteaz, fiindu-i întru ajutoriu ºi dând vâlhvã
oºtii lui, ci iaste de a crédere, de vreme ce au zidit bisericã”20.
Ne-am însuºit ipoteza formulatã de arhitectul Cristian Moisescu ºi de
regretatul nostru coleg Emandi, fiind ºi noi de pãrere cã ruinele bisericii de
plan triconc de la Sfântul Dumitru aparþin edificiului ctitorit de ªtefan cel

14
Ibidem, p. 551, nota 29.
15
Al. Artimon, Un tezaur monetar din secolele XV-XVI descoperit la Suceava, în
Carpica, II, 1969, p. 343-348.
16
C. Moisescu, Mãnãstirea Sãraca – secolul al XIV-lea – din ªemlacul Mic (jude-
þul Timiº). Consideraþii privind arhitectura monumentului, în RMM-MIA, 2, 1989, p. 70-71.
Într-un studiu publicat în anul 1956, pãrintele profesor I. Zugravu a formulat ipoteza
conform cãreia în perimetrul actualului edificiu cu hramul Sfântul Dumitru se aflã o altã
bisericã, mai veche, ziditã de ªtefan cel Mare. (Cf. I. Zugravu, Biserica Sfântul Dimitrie
din Suceava, în MMS, an XXXII, 8-9, 1956, p. 467).
17
E. I. Emandi, M. ªt. Ceauºu, Contribuþii de morfologie urbanã la cunoaºterea
istoriei oraºului Suceava. 1388-1988, în Suceava, XV, 1988, p. 188-189, 197 (se va cita
în continuare Contribuþii de morfologie urbanã).
18
Stela Cheptea, Monumente din timpul lui ªtefan cel Mare în lumina ultimelor
cercetãri, comunicare prezentatã la simpozionul naþional „Monumentul – Tradiþie ºi Vii-
tor”, Iaºi, 18-21 septembrie 2003.
19
E. I. Emandi, M. ªt. Ceauºu, op. cit., p. 197.
20
Gr. Ureche, Letopiseþul Þãrii Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, Bucureºti, 1955, p. 106.
 Din istoria bisericii „Sfântul Dumitru” din Suceava 55

Mare dupã victoria de la Codrul Cosminului21. Dintr-o cauzã necunoscutã,

probabil datoritã unui viciu constructiv, generat de faptul cã fundaþiile bise-
ricii ºtefaniene suprapun parþial ruinele edificiului din secolul XIV, ctitoria
lui ªtefan cel Mare s-a deteriorat, astfel cã Petru Rareº s-a vãzut nevoit sã
ridice în apropierea Curþii Domneºti o nouã clãdire destinatã serviciului
divin, cu acelaºi hram ca ºi aceea construitã de ilustrul sãu pãrinte. Conclu-
dent, în acest sens, ni se pare a fi textul pisaniei pusã de Petru Rareº ctitoriei
sale: „Cu vrerea Tatãlui ºi cu ajutorul Fiului ºi cu sãvârºirea Sfântului Duh,
a vrut blagocestivul ºi de Hristos iubitorul, Io Petru voievod, din mila lui
Dumnezeu domn al Þãrii Moldovei, fiul bãtrânului ªtefan voievod, sã
zideascã biserica în mijlocul oraºului Suceava, unde este hramul sfântului
slãvitului mucenic ºi purtãtor de biruinþã, Dimitrie, izvorâtorul de mir. ªi a
început a zidi în anul 7042 (1534) august 10 ºi s-a isprãvit în anul 7043
(1535) august 30 ºi s-a sfinþit prin mâna prea sfinþitului mitropolit Theofan”22.
Textul pisaniei plaseazã
precis în spaþiu, deºi aparent nu
era necesar, noua ctitorie: „în
mijlocul oraºului Suceava, unde
este hramul sfântului slãvitului
mucenic ºi purtãtor de biruinþã
Dimitrie, izvorâtorul de mir”
(sub. n.). Deci, în momentul edi-
ficãrii noii biserici, în zonã se
gãsea „un hram”, un locaº de
cult dedicat Sfântului Dumitru.
ªi epitetul de purtãtor de biruinþã
acordat sfântului mare mucenic
Dimitrie, izvorâtorul de mir este Fig. 3. Biserica Sfântul Dumitru, stema cu pisanie
de la Petru Rareº
neobiºnuit ºi, considerãm noi,
face trimitere la un fapt cunoscut tuturor în epocã: ajutorul miraculos acordat
de sfânt oºtii moldovene în lupta de la Codrul Cosminului.
Nu constituie o raritate faptul cã noi edificii eclesiastice sã suprapunã alte
locaºuri mai vechi, distruse datoritã unor evenimente diverse, iar reconstruirea
21
P. V. Batariuc, Biserici din timpul lui ªtefan cel Mare la Suceava, în AT, XIII-XIV,
2003-2004, sub tipar.
22
Eug. Kozak, Die Inschriften aus der Bukowina, vol. I, Steininschriften, Viena,
1903, p. 158; G. Balº, Bisericile ºi mãnãstirile moldoveneºti din veacul al XVI-lea,
Bucureºti, 1928, p. 50.
56 Paraschiva-Victoria Batariuc

bisericii Sfântul Dumitru din

Suceava de cãtre Petru Rareº ni
se pare a fi un act dictat atât din
dorinþa de a reface o „casã a Dom-
nului”, cât ºi din considerente
mult mai lumeºti, sublinierea des-
cendenþei din ªtefan cel Mare,
ilustrul ctitor al celei de a doua
biserici cu acest hram la Suceava23.
De altfel, dupã prãbuºirea
bisericii construite de Ioan Zida-
rul, domnul Moldovei a trimis mai
multe scrisori meºterului stabilit Fig. 4. Biserica Sfântul Dumitru, ferestre
la Bistriþa, solicitându-i acestuia exonartex, latura de vest
reîntoarcerea la Suceava pentru a ridica un nou locaº de cult24. Într-o scriso-
are din 9 februarie 1546 emisã de cancelaria lui Petru Rareº se spune cã dupã
prãbuºirea bisericii „noi am sãpat alte ºanþuri de fundaþie ºi am ridicat bise-
rica în alt loc”25. Cum biserica ctitoritã de Petru Rareº suprapune parþial rui-
nele celui de al doilea edificiu de la Sfântul Dumitru, deci nu se aflã „în alt
loc”, trebuie sã acceptãm ideea cã acest locaº de plan triconc a fost construit
de ªtefan cel Mare dupã lupta de la Codrul Cosminului. Rãmâne sã sperãm
ca viitoarele cercetãri arheologice sã ducã la descoperirea vestigiilor biseri-
cii ctitoritã de Petru Rareº ºi edificatã de Ioan Zidarul.
Biserica cu hramul Sfântul Dumitru, ctitoritã de Petru Rareº „în mijlo-
cul oraºului Suceava”, în intervalul 10 august 1534 – 30 august 1535, o cons-
trucþie de plan triconc, compartimentatã conform cerinþelor cultului ortodox
în altar, naos, pronaos, econartex ºi decoratã cu detalii arhitectonice sculptate
în piatrã, poate fi consideratã o ilustrare a cunoscutei butade formulatã de G.
Balº despre edificiile de cult din Moldova: „Aºa încât s-a putut caracteriza
biserica moldoveneascã ca fiind un plan bizantin executat de mâini gotice ºi
dupã principii în parte gotice”26.
Dimensiunile bisericii: 35,10 m lungime exterioarã (32 m la interior)
10 m lãþime exterioarã, fãrã abside (6,50 m la interior), înãlþimea totalã la
23
M. M. Szekély, Sfetnicii lui Petru Rareº, Iaºi, 2002, p. 175.
24
Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV/1, p. 447-521; Cf. M. D. Matei, Al. Rãdu-
lescu, Al. Artimon, op. cit., p. 556-563.
25
Ibidem, p. 559-560.
26
G. Balº, Începuturile arhitecturii bisericeºti din Moldova, în Academia
Românã. Discursuri de recepþiune, LX, Bucureºti, 1925, p. 9 (extras).
 Din istoria bisericii „Sfântul Dumitru” din Suceava 57

cruce, 27 m27, conferã acestui edificiu cu proporþii armonioase, monumenta-

litate ºi echilibru.
La exterior biserica a fost înconjuratã de un soclu de piatrã, înalt. Douã
contraforturi sunt aºezate pieziº la colþurile exonartexului, ºi câte douã la
absidele laterale, în timp ce absida altarului a fost prevãzutã cu un contrafort
plasat în ax. Douã rânduri de ocniþe a cãror arcade sunt subliniate de cãrãmizi
aparente, pictate în roºu ºi albastru, înconjoarã întreaga bisericã. Absidele
laterale au fost decorate cu cinci
firide alungite pânã la soclu, iar
absida altarului cu nouã aseme-
nea firide. Exonartexul prezintã
spre vest trei ferestre înalte, înca-
drate de chenare de piatrã cio-
plitã, terminate în arc frânt ºi de-
corate cu muluri gotice, fiecare
cu un alt motiv ornamental; alte
douã ferestre simple, nedecorate
gãsindu-se deasupra celor douã
uºi de intrare, plasate pe laturile Fig. 5. Biserica Sfântul Dumitru, ocniþe pictate, cu
de nord ºi sud ale bisericii. Inven- imitaþie de cãrãmizi albastre ºi roºii, detaliu
tarul bisericii Sfântul Dumitru întocmit la 14 februarie 1792 ne transmite
informaþia cã: „La pridvor sunt 5 ferestri înalte pânã sus, despre apus, care
sunt deschise, fãrã ferestri ºi fãrã gratii, care fac chip ca cum ar fi de stâlpi
ace parte de pãrete”28, ceea ce permite formularea ipotezei fie cã în stadiul
iniþial exonartexul era deschis, asemãnãtor celui de la Mãnãstirea Moldo-
viþa29, ctitoria cvasicontemporanã a lui Petru Rareº, fie „ferestrile”, adicã gea-
murile de sticlã ºi gratiile aferente vitraliilor au dispãrut de-a lungul timpului.
Un exonartex, de data aceasta închis, prevãzut cu patru ferestre, asemãnãto-
are cu cele de la Sfântul Dumitru din Suceava se aflã la Mãnãstirea Probota30.
Pronaosul a fost prevãzut, pe ambele laturi, cu câte douã ferestre mari, al
cãror ancadrament se terminã în arc frânt, în timp ce ferestrele absidelor,
mult mai mici, sunt încadrate de chenare rectangulare, cu baghete care se
27
I. Zugrav, op. cit., p. 467-468.
28
N. Pentelescu, Un manuscris din secolul al XVIII-lea: inventarul bisericii Sfân-
tul Dumitru – Suceava, în MMS, an XLI, 1965, 1-2, p. 96 (se va cita în continuare Un
manuscris).
29
I. Zugrav, op. cit., p. 468.
30
G. Balº, Bisericile ºi mãnãstirile moldoveneºti din veacul al XVI-lea, Bucureºti,
1928, p. 15; T. Sinigalia, V. M. Puºcaºu, Mãnãstirea Probota, Bucureºti, 2000, p. 33, fig. 19.
58 Paraschiva-Victoria Batariuc

întretaie. Inventarul din anul 1792 menþio-

neazã pentru pronaos doar trei ferestre, douã
pe latura de sud ºi una pe cea de nord31.
Comentând informaþiile de acest preþios izvor
documentar, pãrintele profesor Ioan Zugrav
a formulat ipoteza cã, probabil una din actua-
lele ferestre a fost temporar astupatã cu zidã-
rie, deoarece niºa ei existã ºi este acoperitã
cu picturã veche32. Cele douã uºi de intrare,
de pe laturile de sud ºi nord ale exonartexului
au fost prevãzute cu ancadramente de piatrã
simple, terminate în arc frânt. Aproximativ
deasupra uºii de intrare de pe latura de sud
se gãseºte amplasatã pisania de la Petru Rareº,
redactatã în limba slavonã ºi scrisã cu carac- Fig. 6. Biserica Sfântul Dumitru,
tere cu o grafie elegantã, cu virtuþi decora- latura de sud, fereastrã naos
tive, încadratã de un chenar liniar compus din baghete care se întretaie. La
partea superioarã a textului se gãseºte stema de stat a Moldovei33: în scut, cap
de bour decolat, având între coarne stea cu opt raze, rozetã la dreapta ºi semi-
lunã la stânga botului, scut încadrat de lambrechini, totul fiind înconjurat de
o coroanã de frunze de stejar susþinutã de doi putti. Elementele decorative, de
facturã renascentistã îºi gãsesc analogii într-o reprezentare cvasiidenticã,
datoratã sculptorului Mino da Fiesole, aflatã pe o balustradã din Capela Six-
tinã, executatã pentru papa Sixt al IV-lea34. Cei doi putti care susþin stema de
stat a Moldovei din compoziþia pisaniei bisericii Sfântul Dumitru din Suceava
se numãrã printre primele manifestãri ale Renaºterii în teritoriul est-carpatic,
pãrerile referitoare la cãile de difuzare a acestui motiv decorativ fiind dife-
rite. G. Balº vorbeºte despre o influenþã directã venitã din Italia în Moldova35,
în timp ce Virgil Vãtãºianu considerã cã sculptura suceveanã este opera unui
pietrar transilvãnean36.
31
N. Pentelescu, op. cit., p. 96.
32
I. Zugravu, op. cit., p. 468.
33
Pentru deosebirile dintre stema de stat ºi cea dinasticã a Moldovei (Cf. J.N.
Mãnescu, Stema Moldovei, în MI, V, nr. 5, 1972, p. 37-42 ºi D. Cernovodeanu, ªtiinþa
ºi arta heraldicã în România, Bucureºti, 1977, p. 82-125.
34
G. Balº, op. cit., p. 49, fig. 53.
35
Ibidem, p. 49-50.
36
V. Vãtãºianu, Elemente de stil renascentist în arta noastrã feudalã, în vol. Stu-
dii de artã veche româneascã ºi universalã, Bucureºti, 1987, p. 101.
 Din istoria bisericii „Sfântul Dumitru” din Suceava 59

Turla, aºezatã pe douã baze, prima pãtratã ºi a doua stelatã, prezintã

opt laturi decorate cu firide geminate alungite, având la partea superioarã un
ºir de ocniþe, precum ºi patru ferestre dreptunghiulare cu ancadramente sim-
ple, încadrate de mici contraforturi. Turla este decoratã cu ºiruri de cãrãmizi
acoperite cu o mare varietate de culori de smalþ: galben-ocru, brun, albastru
de peruzea, verde deschis, verde închis, roºu „drojdie de vin”. Au fost utili-
zate cinci tipuri de cãrãmizi, diferenþiate dupã formã ºi dimensiuni: trei tipuri
dreptunghiulare (140 x 65 x 65 mm; 160 x 65 x 65 mm; 205 x 175 x 65 mm)
ºi douã tipuri de colþ, unul întreg
ºi al doilea jumãtate de colþ37. Fie-
care dintre firidele geminate care
decoreazã turla prezintã arcadele
ºi picioarele subliniate de cãrã-
mizi de colþ ºi dreptunghiulare
înguste, în timp ce spaþiul supe-
rior, de la brâul de ocniþe în sus
a fost acoperit cu rânduri de cãrã-
mizi înguste, alternând cu altele,
înalte. Decorul ceramic al turlei
bisericii Sfântul Dumitru din Fig. 7. Biserica Sfântul Dumitru, turla
Suceava, alãturi de cel care se gãsea ºi la turla bisericii Mãnãstirii Probota,
ctitoria lui Petru Rareº, se înscrie printre ultimele manifestãri ale acestui pro-
cedeu ornamental, ce a caracterizat edificiile construite în Moldova de la
sfârºitul secolului XIV ºi pânã în primele trei decenii ale secolului XVI38.
Dacã forma iniþialã a acoperiºului bisericii Sfântul Dumitru, segmen-
tat pentru fiecare compartiment în parte, poate fi presupusã pe baza analogii-
lor oferite de tablourile votive ale celorlalte ctitorii datorate lui Petru Rareº,
materialul din care a fost realizat în prima fazã de existenþã a acestui edificiu
este dificil de precizat. În urmã cu aproape jumãtate de veac a fost formulatã
presupunerea cã acoperiºul bisericii Sfântul Dumitru a fost executat din
plumb39. În urma recentelor descoperiri arheologice fãcute la biserica fostei
Mãnãstiri Sfântu Ilie de lângã Suceava, unde au fost gãsite fragmente de þigle
ºi olane ceramice datând din timpul domniei lui ªtefan cel Mare40, nu putem
37
P.V. Batariuc, Decorul ceramic al monumentelor din Moldova medievalã
(secolele XIV-XVII), în SCIA-AP, 42, 1995, p. 11.
38
Ibidem, p. 11-12
39
I. Zugravu, op. cit., p. 468.
40
P. V. Batariuc, Cercetarea arheologicã, condiþie a restaurãrii. Studiu de caz:
biserica Sfântu Ilie, Suceava, în vol. Monumentul – Tradiþie ºi Viitor, vol. I, Iaºi, 2000, p. 140.
60 Paraschiva-Victoria Batariuc

exclude ipoteza cã biserica domneascã de la Suceava a fost acoperitã cu

olane, dar la fel de plauzibil poate fi ºi faptul cã locaºul de cult cu hramul
Sfântul Dumitru a avut o învelitoare de ºindrilã.
La interior, exonartexul este boltit „en berceau”. Portalul de intrare în
pronaos se prezintã sub forma unui cadru dreptunghiular, cu baghete încru-
ciºate, care înconjoarã un ancadrament cu muluri în retragere, terminat în arc
frânt. Pronaosul este boltit într-o singurã calotã sfericã. În colþul de sud-vest
al pronaosului se gãsea un mic bloc de piatrã, paralelipipedic, cu un orificiu
în formã de jgheab, pentru vãrsarea apei de la botezuri41. Zidul despãrþitor
dintre naos ºi pronaos a fost îndepãrtat parþial la o datã necunoscutã, anterio-
arã anului 1792, deoarece inventarul bisericii întocmit în acest an nu pome-
neºte uºa dintre cele douã compartimente ale edificiului, menþionând doar
dimensiunile zidului42. Cu ocazia demantelãrii unor porþiuni a zidului despãr-
þitor dintre naos ºi pronaos a fost distrusã ºi o parte a tabloului votiv. Naosul
este boltit în stil moldovenesc, cu ajutorul unei succesiuni de arce dispuse pe
diagonalã ºi pandantivi care susþin turla cilindricã. Absidele laterale cât ºi
aceea a altarului sunt boltite în sfert ºi respectiv jumãtate de sferã.
Pavimentul bisericii a fost realizat, de-a lungul timpului, din materiale
diverse. Nu se cunoaºte natura pavimentului iniþial. Inventarul din anul 1792
menþioneazã cã: „Pardoseala aceºtii biserici înãuntru pe gios este: Biserica
bãrbãteascã (naosul, n. n.) ºi Oltariul de cãrãmidã, iar tinda (pronaosul, n.n.)
ºi pridvorul cu lespezi”43. În deceniul ºase al secolului trecut, pardoseala era
din lespezi de gresie, mijlocul naosului fiind marcat de o micã placã de mar-
murã albã, iar spre altar, o altã placã de marmurã purta o inscripþie votivã din
anul 184144. În urma ultimei restaurãri, biserica a fost pavatã cu plãci de mar-
murã alb-cenuºie.
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava a fost împodobitã, încã în timpul
primei domnii a ctitorului sãu, voievodul Petru Rareº, în intervalul 1536-153845,
atât la interior cât ºi la exterior, cu picturã în frescã. Programul iconografic
41
I. Zugravu, op. cit., p. 469.
42
Ibidem, p. 469; N. Pentelescu, op. cit., p. 96.
43
N. Pentelescu, op. cit., p. 96.
44
I. Zugrav, op. cit., p. 469.
45
Pentru datarea picturilor de la biserica Sf. Dumitru, Cf. W. Podlacha, Malow-
dla sciene w cerkwe Bukowiny, Lemberg, 1912, p. 179-180; Sorin Ulea, Originea ºi sem-
nificaþia ideologicã a picturii exterioare moldoveneºti, I, în SCIA, I, 1963, p. 68, Istoria
artelor plastice în România, Bucureºti, 1968, p. 365; V. Drãguþ, Pictura muralã din
Moldova. Sec. XV-XVI, Bucureºti, 1982, p. 21; P. Henry, Monumentele din Moldova de
Nord, Bucureºti, 1984, p. 189-190.
 Din istoria bisericii „Sfântul Dumitru” din Suceava 61

al frescelor de la biserica Sfântul Dumitru se încadreazã în marele curent ce

caracterizeazã pictura muralã din Moldova domniei lui Petru Rareº. Pictura
interioarã a bisericii Sfântul Dumitru a suferit, de-a lungul timpului, degra-
dãri masive, ceea ce se mai pãstra în deceniul trei al secolului trecut i-a per-
mis istoricului de artã Paul Henry sã aprecieze cã: „Pictura este încã destul
de vizibilã pentru a ne putea da seama de orânduirea iconograficã din altar ºi
din naos, ºi a constata cã e aproape identicã cu cea din biserica Sfântul Ghe-
orghe care, fiind mai bine conservatã, ne ajutã sã descifrãm pe cea de la Sfân-
tul Dumitru”46. Preluãm descrierea picturii interioare din lucrarea lui Paul
Henry, care a avut ºansa de a putea cerceta biserica Sfântul Dumitru, înainte
ca ultima „restaurare”, terminatã în primãvara anului 2004 ºi fãcutã în spiri-
tul unui total dispreþ faþã de momentul istoric, sã altereze grav fresca, prin
integrãri cromatice masive ºi repictãri: „Sf. Fecioarã din conca absidei mari
a dispãrut, iar pe zidul dat cu var se înalþã o simplã cruce în relief. Dar regis-
trele inferioare au rãmas. Sub un ornament în formã de vrej ºi o suitã de zece
medalioane cu episcopi, Împãrtãºania apostolilor încadreazã fereastra ºi este
însoþitã, la sud de Cina cea de tainã (Iisus fiind plasat la mijloc), iar la nord
de Spãlarea picioarelor. Sfinþi episcopi ocupã tot registrul de jos. Partea
superioarã a ferestrei e decoratã cu un simplu serafim, în mod evident refã-
cut, ºi înlocuind Mielul (indiferent de forma în care ar fi fost reprezentat),
adorat de patru îngeri purtând ripide, care se mai vãd încã de o parte ºi de
alta, în glaful ferestrei. Proscomidia prezintã motivul obiºnuit care-l înfãþi-
ºeazã pe Iisus în picioare în mormânt ºi asistat de Fecioara Maria. Pantocra-
torul din turla naosului a dispãrut ºi el, înlocuit în mod straniu, într-o epocã
ulterioarã, de o cruce înconjuratã cu stele. Dar pictura de pe tambur dãinuie
încã ºi înfãþiºeazã, ca la biserica Sfântul Gheorghe, îngeri, profeþi, apostoli ºi
Liturghia divinã. Concele absidelor laterale prezintã, la nord, Rãstignirea
(tratatã ca la Sfântul Gheorghe, cu Moise ºi cele douã alegorii – Biserica ºi
Sinagoga), la sud, Sfânta Treime (Filoxenia lui Avraam); apoi, sub o frizã de
medalioane cu episcopi, în unicul registru median sunt înfãþiºate o seamã de
scene din suita Patimilor (Muntele Mãslinilor, Invadarea Grãdinii Ghetsi-
mani, Sãrutul lui Iuda, Lepãdarea lui Petru (unde slujnica apare bogat înveº-
mântatã), Iisus în faþa lui Anna, Iisus în faþa lui Pilat; la nord, Drumul spre
Golgota, Aºezarea pe cruce, Coborârea de pe cruce, Plângerea lui Iisus,
Iosif din Arimateea), deasupra obiºnuiþilor sfinþi militari”47. Dacã Paul Henry
considera cã pictura de la Sfântul Dumitru nu prezintã o mare originalitate,
46
P. Henry, op. cit., p. 189.
47
Ibidem, p. 189-190.
62 Paraschiva-Victoria Batariuc

fiind inspiratã de aceea de la Sfântul Gheorghe, fãrã a fi o simplã copie48,

câteva decenii mai târziu, Sorin Ulea scria: „La Sf. Dumitru – Suceava –
construitã în 1535 ºi zugrãvitã pânã în 1537 – pictura, la fel de slab conser-
vatã, lasã, totuºi, sã se vadã pe alocuri realizãri de o frumoasã ºi echilibratã
construcþie compoziþionalã ca Rãstignirea din conca de sud a naosului, sau
de originalã concepþie, ca imaginile celor doi copii ai lui Rareº, din tabloul
votiv, care, întorºi unul cãtre altul, par cã dialogheazã, introducând în tradi-
þionala solemnitate a tablourilor votive o notã de spontaneitate ineditã. Cu
totul remarcabilã e figura Elenei, soþia lui Rareº, constituind una din cele mai
vii ºi mai feminine imagini de femei din vechea picturã moldoveneascã”49.
Pictura exterioarã, realizatã în interva-
lul 1537-153850 se prezintã mult deterioratã,
putându-ºi desluºi doar câteva scene pe
faþada de sud, între care Asediul Constanti-
nopolului, Imnul Acatist ºi Arborele lui Ieseu51.
De altfel, încã inventarul din anul 1792 ne
transmite informaþia cã: „Beserica aceasta
este de piatrã ziditã, boltitã ºi preste tot pãre-
þii înãuntru cu vãpsele zugrãvitã, chipurile
sfinþilor ºi pilde dupã istoriile bisericeºti. Cu
acest fel de zugrãvealã au fost ºi pre din afarã,
dar pentru vechime s-au ºters precum ºi înã-
untru pe unele locuri s-au stricat”52.
În zona de nord-est a bisericii Sfântul
Dumitru se înalþã turnul clopotniþã, ctitorit Fig. 8. Biserica Sfântul Dumitru,
în anul 1560/1561 de cãtre Alexandru Lãpuº- turnul clopotniþã ctitorit de Alexandru
neanu. Cercetãri arheologice prilejuite de recen- Lãpuºneanu, stemã cu pisanie
tele lucrãri de restaurare ale turnului au pus în evidenþã, alãturi de ruinele
bisericii de plan rectangular, datatã la sfârºitul secolului XIV, vestigiile unei
alte construcþii, despre care s-a presupus cã a avut aceeaºi menire ca ºi edificiul
actual, de turn de clopotniþã, înãlþatã odatã cu biserica de cãtre Petru Rareº53.
48
Ibidem, p. 190
49
Istoria artelor plastice în România, vol. I, Bucureºti, 1968, p. 365.
50
Ibidem, p. 367.
51
Sorin Ulea, op. cit., p. 70, nota 1.
52
N. Pentelescu, op. cit., p. 95.
53
Fl. Hãu, Câteva date planimetrice inedite în legãturã cu zona din imediata
apropiere a Turnului Lãpuºneanu din Suceava, comunicare prezentatã la simpozionul
naþional „Artã ºi civilizaþie medievalã”, Suceava, 25-26 octombrie 2002.
 Din istoria bisericii „Sfântul Dumitru” din Suceava 63

Astãzi turnul clopotniþã prezintã cele trei niveluri iniþiale, dintre care cel
superior a fost prevãzut cu deschideri largi, pentru sunete, la care a fost adãu-
gat ulterior un al patrulea nivel încununat de o cupolã, astfel cã înãlþimea sa
mãsoarã 40 m. Deasupra uºii de intrare, situatã pe latura de est se gãseºte
pisania în limba slavonã, plasatã într-un cvadrilob care încadreazã stema
dinasticã a lui Alexandru Lãpuºneanu, inspiratã de „marea sintezã heraldicã”
de la sfârºitul domniei lui ªtefan cel Mare54. Textul pisaniei: „Blagocestivul
ºi de Hristos iubitorul domn Io Alexandru voievod, din mila lui Dumnezeu
domn al Þãrii Moldovei, a hotãrât sã zideascã aceastã clopotniþã în anul
7068/7069”55 (ultima cifrã nu este lizibilã), precizeazã fãrã echivoc destina-
þia turnului aflat în apropierea bisericii Sfântul Dumitru. Cu toate acestea,
unii istorici ºi arhitecþi au considerat cã edificiul în cauzã a avut mai puþin
funcþia de turn clopotniþã, ci a fost o „adevãratã campanilã... o expresie a dor-
inþei luminatului voievod care a fost Alexandru Lãpuºneanu de a conferi un
plus de strãlucire unei capitale prea modeste în însemne exterioare de urba-
nism, aºa cum voievodul cunoºtea în multe oraºe ale Europei vremii sale”56.
O altã ipotezã, foarte puþin plauzibilã a fost formulatã de regretatul Emil I.
Emandi. Fãcând o paralelã cu situaþia existentã în Transilvania, unde clãdi-
rile primãriilor erau prevãzute cu turnuri, arheologul sucevean era de pãrere
cã edificiul înãlþat de Alexandru Lãpuºneanu a îndeplinit mai multe funcþiuni
în structura oraºului medieval Suceava, între care ºi acela de sediu pentru
consiliul comunal al administraþiei pieþii sau legate de primãria oraºului
(Turnul sfatului)57, fiind în acelaºi timp folosit ca punct de observaþie ºi de
pazã asupra Curþii Domneºti ºi a împrejurimilor. „Probabil tot din acest turn
erau anunþate orele ºi prin diferite semnale (bãtãi de tobã, aprinderea unei
lumânãri), se semnala întreruperea circulaþiei în timpul nopþii. Amplasat în
„piaþa mare” comercialã a oraºului, turnul avea ºi o semnificaþie simbolicã de
reprezentare a domniei ca principal factor de protejare a comerþului”58.

54
M. Berza, Stema Moldovei în veacul al XVI-lea, în SCIA, 1-2, 1956, p. 111, fig. 16;
G. Balº, op. cit., p. 139, fig. 161; J. N. Mãnescu, op. cit., p. 37-42; ªt. S. Gorovei, Stema
Moldovei ºi a voievozilor ei (secolele XIV-XVI), în „Herb” I (VI), 1999, 1-2, p. 21.
55
Eug. Kozak, op. cit., p. 142; G. Balº, op. cit., p. 140.
56
M. D. Matei, Etapele devenirii Sucevei medievale, în RMM-MIA, 2, 1988, p. 21.
Aceeaºi idee se regãseºte ºi la Gh. Curinschi-Vorona, Suceava: înnoire ºi specific, în
RMM-MIA, 1, 1988, p. 43: „Alexandru Lãpuºneanu ia decizia construirii unei campa-
nile, cu funcþii predominant simbolice ºi de esteticã urbanã”.
57
E.I. Emandi, M. ªt. Ceauºu, op. cit., p. 141-142.
58
Ibidem, p. 218.
64 Paraschiva-Victoria Batariuc

Nu se cunoaºte numele nici unui meºter care a construit biserica ºi tur-

nul clopotniþã ori a pictat lãcaºul de cult. Cercetarea pietrelor profilate a pus
în evidenþã existenþa unor semne lapidare, similare celor întâlnite la Cetatea
de Scaun sau la biserica Sfântul Gheorghe59, dar ºi la bisericile mãnãstirilor
Humor ºi Moldoviþa, construcþii contemporane cu biserica suceveanã60.
Necropola constituitã în jurul bisericii de plan rectangular a continuat
sã funcþioneze pe tot parcursul secolelor urmãtoare, pânã la mijlocul veacu-
lui al XVIII-lea, dupã cum o dovedesc monedele descoperite în morminte61.
Cele mai frecvente înmormântãri au avut loc în a doua jumãtate a secolului
XVI ºi la începutul celui urmãtor62. Judecând dupã piesele de inventar fune-
rar descoperite, cei înmormântaþi în cimitirul din jurul bisericii Sfântul
Dumitru aparþineau categoriei de orãºeni nu foarte înstãriþi ai Sucevei. Nu
existã indicii cã în acest cimitir au fost înhumaþi boieri sau membrii ai fami-
liilor acestora, cu excepþia unui singur mormânt, care a spart pavajul biseri-
cii cu abside pãtrate, datat cu monedã de la Baiazid al II-lea ºi acoperit cu o
lespede funerarã fãrã inscripþie63. Dupã cum aflãm dintr-o conscripþie a pro-
prietãþilor existente în oraºul Suceava, întocmitã de meticuloasa administraþie
austriacã în anul 1786 pe suprafaþa cimitirului din jurul locaºului de cult cu
hramul Sfântul Dumitru se gãseau mai multe dughene, proprietate a bisericii,
mult disputate pentru a fi arendate de negustori ortodocºi („creºtini”), armeni
ºi evrei64. Dacã în cimitirul din jurul bisericii au fost înmormântaþi doar sim-
pli orãºeni, în interiorul edificiului eclesiastic au fost practicate mai multe
înhumãri, ale unor persoane de vazã65, între care ºi un fiu al lui Petru Rareº,
Bogdan, mort în anul 153966, dupã cum o dovedesc pietrele funerare pãstrate.

59
G. Balº, op. cit., p. 50, fig.324/i. Pentru semnele lapidare de la Cetatea de Scaun
vezi C. A. Romstorfer, Cetatea Sucevii descrisã pe temeiul propriilor cercetãri fãcute
între anii 1895 ºi 1904, Bucureºti, 1913, p. 72-74, fig. 64.
60
Madeleine Andrianne von de Winekel, Introduction sommaire à l’étude des
signes lapidaires de Roumanie, în Pagini de artã veche româneascã de la origini pânã
la sfârºitul secolului al XVI-lea, Bucureºti, 1970, p. 255.
61
Al. Artimon, Cronologia mormintelor ºi a descoperirilor monetare din com-
plexul arheologic medieval de la biserica Sf. Dumitru din Suceava, în Suceava, III, 1973,
p. 137-177; Al. Artimon, Al. Rãdulescu, op. cit., p. 97-98.
62
Ibidem, p. 98.
63
Ibidem.
64
M. ªt. Ceauºu, E. I. Emandi, Aspecte din evoluþia economico-socialã ºi urbanã
a oraºului Suceava în anii 1774-1786 (I), în AIIA, Iaºi, XXV/1, 1988, p. 91-92.
65
G. Balº, op. cit., p. 334, fig. 392-395.
66
Eug. Kozak, op. cit., p. 137; G. Balº, op. cit., p .334, fig. 391.
 Din istoria bisericii „Sfântul Dumitru” din Suceava 65

Conform textului pisaniei, biserica

Sfântul Dumitru a fost construitã „în mijlo-
cul oraºului Suceava”, în apropierea Curþii
Domneºti. Bazându-se pe informaþia furni-
zatã la mijlocul secolului XVII de arhiepis-
copul catolic de Sofia ºi vicar apostolic al
celor douã Valahii, bulgarul Petru Bogdan
Bakšic, despre piaþa existentã în faþa palatu-
lui domnesc67, mai mulþi cercetãtori, arhi-
tecþi ºi arheologi au considerat cã amenaja-
rea acestui spaþiu cu destinaþie specialã se
contureazã prin ctitorirea de cãtre Petru
Rareº a bisericii Sfântul Dumitru ºi de Alexan-
dru Lãpuºneanu a turnului clopotniþã68.
Petru Bogdan Bakšic în descrierea din Fig. 9. Biserica Sfântul Dumitru,
anul 1641 a oraºului Suceava vorbeºte ºi latura de sud, fereastrã exonartex,
vitralii moderne
despre existenþa în mai sus pomenita piaþã
din faþa palatului domnesc, unde se aflã ºi o bisericã mare dedicatã sfântului
mucenic Dumitru, a unui spital nu prea mare, pentru bolnavi ºi sãraci69. În
anul 1619, mai 16, Gaºpar Gratiani voievod dãruieºte mitropolitului Anasta-
sie Crimca „un loc în mijlocul târgului nostru Sucevii din loc domnesc, din
sus de locul unde se face târgul, împotriva casãlor lui Felten sas ca sã facã
acolo pe acel loc ºpital, întru numele Domnului, ca sã fie pentru cei sãraci ºi
neputincioºi ºi ºchiopi ºi orbi ºi alþii carii vor sã se odihneascã toþi aciia acolo
într-acel spital”70. Acelaºi Gaºpar Gratiani întãrea la 1620, aprilie 13, mãnãsti-
rii Dragomirna mai multe proprietãþi, între care ºi un vad de moarã pe râul
Suceava, pentru a-ºi face moarã mai jos de satul Buninþi, care aparþinea, de
asemenea mãnãstirii, veniturile morii urmând a fi folosite la întreþinerea spi-
talului construit de Anastasie Crimca în oraºul Suceava71. Brutalele lucrãri
edilitare efectuate la începutul deceniului nouã al secolului trecut în oraºul
Suceava, au dus la descoperirea, pe strada Petru Rareº, blocul 6A, în zona de
67
Petru Bogdan Bakšic, în Cãlãtori strãini despre þãrile române, vol. V, Bucureºti,
1975, p. 238-239.
68
Gh. Curinschi-Vorona, op. cit., p. 43; M. D. Matei, op. cit., p. 21.
69
Petru Bogdan Bakšic, op. cit., p. 238-239.
70
V. Gh. Miron, M. ªt. Ceauºu, I. Ceauºu, G. Irimescu, Suceava, File de istorie.
Documente privitoare la istoria oraºului Suceava. 1388-1918, vol. I, Bucureºti, 1989,
p. 235-236, nr. 99.
71
Ibidem, p. 236-240, nr. 102.
66 Paraschiva-Victoria Batariuc

la nord de biserica Sfântul Dumitru a vestigiilor unei construcþii cu trei încã-

peri, prevãzutã cu pivniþã, de asemenea cu trei compartimente, toate realizate
din piatrã de carierã legatã cu lut, vestigii care au fost considerate a fi urmele
bolniþei edificate în anii 1619-1620 la Suceava, pe loc domnesc, de mitropo-
litul Anastasie Crimca72.
Evenimentele dramatice prin care a trecut Moldova ºi implicit oraºul
Suceava în a doua jumãtate a secolului XVII ºi-au pus amprenta ºi asupra
bisericilor din vechea reºedinþã a domnilor þãrii. Astfel, cãlugãrul conventual
Giovanni Battista Volponi din Fiorentino, care a vizitat Moldova în interva-
lul 1678-1687 scria: „nu numai în Baia, Suceava ºi Neamþ…dar încã ºi în alte
locuri (locuite) de catolici sau de schismatici nu au mai rãmas decât zidurile
goale, nu zic de la case, dar încã ºi de la biserici”73. Din timpul când oraºul
Suceava a fost ocupat, la sfârºitul secolului XVII de armata polonã, dateazã
ºi câteva graffiti rãmase de la soldaþii regelui Ioan Sobietki, care se pãstreazã
pe zidurile unor biserici, între care ºi Sfântul Dumitru74. Secolul XVII se
încheie cu solia din anul 1700 a lui Rafael Leszcyzynski la Poartã pentru rati-
ficarea tratatului de la Karlowitz. În descrierea anonimã a soliei gãsim ºi o
succintã prezentare a oraºului Suceava: „Suceava cu râul Suceava, o aºezare
frumoasã ºi îmbietoare… Suceava veche este în apropiere, unde se aflã mai
bine de zece biserici de zid, dintre care una este soborul, zugrãvitã pe dinãun-
tru ºi pe dinafarã, zugrãvealã care se pãstreazã pânã acum… Lângã biserica
soborului este un palat domnesc de zid, pustiu, cãci mai înainte în vechime,
locuiau domnii Moldovei”75. Identificãm biserica soborului cu lãcaºul de cult
dedicat Sfântului Dumitru, datoritã precizãrii fãcute de solul polon, cã ace-
asta se aflã lângã palatul domnesc, deºi editorii prestigioasei colecþii dedicate
însemnãrilor de cãlãtorie în Þãrile române au considerat cã textul face referire
la biserica Sfântul Gheorghe, cel de al doilea sediu al Mitropoliei Moldovei76.
În luna septembrie a anului 1732, domnitorul Grigore al II-lea Ghica a
întreprins o primã „excursie” din Moldova consemnatã documentar77, „ca sã
vadã scaunul bãtrân al domnilor, unde este Cetatea Sucevii, mai mult pentru
72
E.I. Emandi, M. ªt. Ceauºu, op. cit., p. 130, 156.
73
Giovanni Battista Volponi, în Cãlãtori strãini despre þãrile române, vol. VII,
Bucureºti, 1980, p .386-389.
74
I. Zugrav, op. cit., p. 471.
75
Descrierea anonimã a soliei lui Rafael Lezcyzynski, în Cãlãtori strãini despre
þãrile române, vol. VIII, Bucureºti, 1983, p. 184.
76
Ibidem, p. 184, nota 99.
77
I. Neculce, Letopiseþul Þãrii Moldovei, în Opere, ed. G. Strempel, Bucureºti,
1982, p. 716-718.
 Din istoria bisericii „Sfântul Dumitru” din Suceava 67

sfintele mãnãstiri, cetind Mãria Sa în hronograful þãrii ºi auzind cã sunt la

acest pãrþi de sus”. Cu ocazia acestei vizite domneºti proprietarul moºiei
Horodniceni, vel medelnicerul ªerban Cantacuzino a fost numit epitrop ºi
însãrcinat sã acopere cu cheltuiala voievodului þãrii „biserica gospod, ce este
în mijlocul Târgului, în numele sfântului mare mucenic Dimitrie”78.
În cel de al treilea secol de existenþã, ctitoria lui Petru Rareº de la
Suceava se confruntã cu noi probleme, pe care ajungem sã le cunoaºtem
datoritã unor izvoare documentare care dateazã mai cu seamã din a doua
jumãtate a veacului al XVIII-lea. Cea mai mare parte a acestor documente
face referiri la problemele de naturã economicã cu care s-a confruntat bise-
rica Sfântul Dumitru obligatã, pentru a-ºi asigura cele necesare oficierii cul-
tului divin sã închirieze unor negustori de diverse confesiuni dughenele
aflate pe terenul proprietate a bisericii, dughene care, în marea lor majoritate,
serveau drept cârciumi79. Alãturi de informaþii privind plata arenzii sau a chi-
riei, aceste documente ne oferã atât date generale, legate de istoria oraºului,
dar ºi altele, referitoare la edificiul de cult.
O carte domneascã de la Scarlat Ghica voievod, din 1757, iulie 19, ne
transmite ºtirea cã încã din anul anterior biserica nu avea acoperiº iar venitu-
rile îi fuseserã diminuate prin mutarea, din iniþiativa negustorilor armeni, din
locul tradiþional, aflat în partea de jos a uliþei, a târgului boilor, în apropierea
bisericii armeneºti. În urma acestui fapt, biserica a fost lipsitã de veniturile
provenite din arendarea, pentru suma de doi lei pe an, unor negustori evrei,
a dughenelor sale. În aceastã situaþie, domnul hotãrãºte ca târgul boilor sã se
þinã „din gios de Sfeti Dimitrie, în capul uliþii, unde s-au fãcut din vac”80.
Aceastã hotãrâre este întãritã doi ani mai târziu, la 1759, ianuarie 15, prin
cartea domneascã de la Ioan Teodor Callimachi81, dovadã cã vechea dispoziþie
de la Scarlat Ghica nu fusese respectatã.
Din anul 1761 ne-au parvenit alte informaþii referitoare la biserica
Sfântul Dumitru ºi problemele sale. La 20 iunie 1761 domnul Grigore Calli-
machi hotãrãºte ca doar negustorii creºtini – în speþã ortodocºi – sã poatã sã

78
N. Pentelescu, Un document inedit: Scrisoarea epitropilor bisericii Sf. Dumi-
tru din Suceava, Constantin Gândul ºi Hagi Ivanciu cãtre Voievodul Moldovei Grigore
Alexandru Ghica, în MMS, an XLIV, 1968, nr. 9-10, p. 57 (se va cita în continuare Un
document inedit).
79
V. Gh. Miron, M. ªt. Ceauºu, I. Caproºu, G. Irimescu, op. cit., p. 408-411, nr. 259:
„cei mai mulþi târgoveþ(i) se hrãnesc cu vânzarea bãuturii, având crâºme la uliþa târgului”.
80
Ibidem, p. 400-402, nr. 252.
81
Ibidem, p. 402, nr. 254.
68 Paraschiva-Victoria Batariuc

îºi facã dughene temeinice pe

terenul aparþinând bisericii,
pentru care sã plãteascã arenda
cuvenitã, în timp ce negustorii
evrei, care aveau dughene pe
roate sã fie obligaþi sã se mute.
Din cuprinsul acestei cãrþi dom-
neºti aflãm cã „sfânta bisãricã
din trecerea vremilor rãmâind
de tot pãrãsitã ºi la rãsipã ºi stri-
care atât acoperãmântul ei cu
cele den afarã cât ºi înlontrul ei. Fig. 10. Biserica Sfântul Dumitru, faþada de sud,
ocniþe repictate
Dar în trecutã vreme gãsindu-sã
niºte neguþitori creºtini carii din râvnã dumnezãiascã fiind îndemnaþi ºi prin
carte de milostenie a mitropolitului ce au fost mai înainte82 ºi cu cât au adunat
din mila pravoslavnicilor creºtini au fãcut din cele trebuincioasã bisãricii, iar
cele mai multe au rãmas nefãcute”83. Puþin mai târziu, Grigore Callimachi
fixeazã ziua – joi, cât ºi locul de desfãºurare a târgului sãptãmânal la
Suceava, stabilind, între altele, cã „tot uliþa în gios, asupra Curþilor Domneºti,
din dughiana lui Solomon starostili de jâdovi ºi în poarta mãnãstirii S(fe)ti
Dimitrie sã fie cu marfa lor lipovenii, cãldãrarii, ciobotarii, opicarii, tãlpãlarii,
sãrarii pânã în capul târgului din gios, denaintea privniþei Mitropoliei, unde
au pus ºi acolo stâlpu de piatrã”. Pentru târgul de vite s-a decis pãstrarea
vechiului loc, „din beserica Fetelor asupra malului Sucevii, pe denaintea
casãlor lui Pielialbã armanul, pânã la malu ºi în gios pânã în uliþã, în zãpla-
zii besericii lui Sfeti Dimitrie”. Aceeaºi carte domneascã prevedea cã târgo-
veþii, atât ortodocºi („creºtini”), armeni ºi evrei care deþineau dughene în faþa
târgului sã dea bisericii câte 30 de ocale de cearã, jumãtate în ziua hramului,
la Sfântul Dumitru ºi jumãtate la Paºti84.
Noi precizãri referitoare la starea bisericii Sfântul Dumitru aduce un
memoriu întocmit înainte de 12 februarie 1763 de cãtre epitropii Constantin
Gândul, Gheorghe Popovici ºi Ivanciu ºi adresat domnului Grigore Callima-
chi. În preambul se aratã cã biserica, ctitoria voievodului Petru Rareº „fiind
mult pustie ºi descoperitã ºi începusã a sã risipi boltele”, mitropolitul Iacov
82
Mitropolitul care s-a îngrijit de repararea bisericii Sfântul Dumitru a fost Iacov
Putneanu, Cf. V. Gh. Miron, M. ªt. Ceauºu, G. Irimescu, op. cit., p. 412-1413, nr. 262.
83
Ibidem, p. 407, nr. 258.
84
Ibidem, p. 408-411, nr. 259.
 Din istoria bisericii „Sfântul Dumitru” din Suceava 69

a reparat-o ºi a acoperit-o, iar câþiva negustori suceveni au fãcut „catape-

tiazmã albã, nezugrãvitã ºi s-au pardosit ºi s-au îngrãdit cu zãplaz, fãcând ºi
altele ce au fost trebuitoare dinnãuntru cu viºminte preoþãºti ºi sã cântã dum-
nezãiascã liturghie”. Cei trei epitropi solicitã domnului ca locul domnesc din
faþa bisericii , numit ºi Ograda Domneascã, lângã curþile domneºti, unde se
aflã 15 case ale unor creºtini ºi evrei sã treacã în stãpânirea bisericii „pentru
chiverniseala bisericii, cã altã putinþã sau alt agiutoriu de aiure nu este ºi nici
popor ca aceea ce sã facã vreo chivernisealã asupra agiutoriului bisericii nu
este”85. Grigore Callimachi a decis ca paharnicul Constantin Canano ºi medel-
nicerul Vasile Balº sã cerceteze dacã într-adevãr suprafaþa solicitatã de epi-
tropii bisericii Sfântul Dumitru „este loc domnesc”. Cei doi boieri au stabilit
natura proprietãþii terenului solicitat, au delimitat suprafaþa în chestiune ºi au
dat o mãrturie hotarnicã, dar epitropii neputând veni la Curtea de la Iaºi pen-
tru a se întocmi cuvenitul hrisov ºi domnul fiind mazilit, se solicita noului
domn ca pe baza vechii hotarnice sã se întocmeascã actele de întãrire a stã-
pânirii respective86. Editorul documentului presupune, bazându-se pe critica
internã a textului, cã epitropii bisericii sucevene s-au adresat domnului Gri-
gore Alexandru Ghica, cel care i-a succedat lui Grigore Callimachi87.
La 26 octombrie 1768 negustorul Ivanciu, epitrop al bisericii Sfântul
Dumitru dã un zapis lui Tãnase bãcal, pentru cele ºase dughene construite pe
terenul aparþinând bisericii, cu obligaþia ca aceasta sã plãteascã bezmen patru
lei pe an pentru fiecare dugheanã, indiferent dacã acestea erau închiriate sau
nu88. La 17 iunie 1774, acelaºi epitrop Ivanciu Popovici închiriazã lui Dumi-
traºco Brandabur o dugheanã pe care acesta a construit-o pe terenul bisericii,
pentru suma de 20 de lei, bani de argint, pe an89. Din alte documente datând
din acelaºi an, 1774, aflãm cã Tãnase bãcalul, cel care la 1768 arenda teren
pentru a construi ºase dughene, le-a vândut lui Costea Theohari, coiangi
(argintarul, n.n.) baºa din Iaºi, pentru suma de 1200 lei90, fapt care atrage
intervenþia Divanului Cnejiei Moldovei, care interzice înstrãinarea terenului
proprietate a bisericii Sfântul Dumitru. Se hotãrãºte constituirea unei „comisii”
alcãtuitã din doi mazili, doi negustori ºi o calfã de teslar, comisie care sã stabi-
leascã valoarea celor ºase dughene, preþul lemnului ºi a celorlalte materiale,

85
Ibidem, p. 412-413, nr. 262.
86
N. Pentelescu, op. cit., p. 570-571.
87
Ibidem, p. 571.
88
V. Gh. Miron, M.S. Ceauºu, I. Caproºu, G. Irimescu, op. cit., p. 439, nr. 280.
89
Ibidem, p. 442, nr. 284.
90
Ibidem, p. 442-443, nr. 285.
70 Paraschiva-Victoria Batariuc

mai puþin terenul, iar suma astfel evaluatã sã fie înapoiatã lui Tãnase bãcalul,
biserica urmând sã rãmânã proprietara pe mai departe a acestor dughene91. O
altã dugheanã construitã de un anume negustor evreu, Aron, pe terenul pro-
prietate a bisericii, care valora mai puþin de 15 lei, a fost trasã cu funiile de
oameni, dupã ce Grigore Callimachi, la sugestia unchiului sãu, mitropolitul
Gavriil, a hotãrât cã doar negustorii creºtini au voie sã închirieze dughene
aflate pe terenul aparþinând bisericii92. Pe locul dughenei lui Aron ºi-a ridicat o
nouã construcþie Constantin Pantazi, pentru care plãtea o chirie de 12 lei pe an93.
Dughenele construite pe terenul proprietate a bisericii Sfântul Dumitru
erau diferite atât din punct de vedere al valorii lor, cât ºi a modului de reali-
zare. Judecând dupã suma de 1200 lei pe care o plãteºte Costea argintarul lui
Tãnase bãcalul pentru cele ºase dughene construite de acesta din urmã, putem
sã presupunem cã unele dintre ele erau trainice ºi de bunã calitate. O situaþie
cu totul diferitã se constatã în cazul dughenei aparþinând evreului Aron, care
valora doar 15 lei ºi care, atunci când evreilor li s-a interzis sã mai închirieze
proprietãþi ale bisericii Sfântul Dumitru a fost trasã de oameni cu ajutorul
unor funii, fiind, dupã cum menþioneazã documentul, construitã „pe roate”94.
Cã dughenele construite pe terenul aparþinând bisericii Sfântul Dumitru se
diferenþiau între ele atât ca dimensiuni, cât ºi ca tehnicã de lucru, ne-o con-
firmã ºi faptul cã arenda plãtitã de cei care le închiriau nu era egalã. În inter-
valul 1757-1759 bezmenul stabilit pentru fiecare dugheanã arendatã era de
doi lei pe an95. Treptat, arenda se diferenþiazã, astfel cã pentru unele dintre
aceste dughene se plãtea anual o sumã de cinci lei (Andrii Pãscari, Gheorghe
Strat, Gheorghie Tupilat), pentru altele ºase lei (Constantin Pantazi, Dumitru
Popovici, Dele Blãnarul), în timp ce doar un singur arendaº achita zece lei
(Dumitraºcu Brandabur)96.
Vecinãtatea târgului nu a adus numai beneficii bisericii Sfântul Dumitru
în urma arendãrii fostului cimitir pentru edificarea, de cãtre negustori a unor
dughene, dar ºi multe neajunsuri. Dintr-un document de la Grigore Alexan-
dru Ghica, din 13 august 1764 aflãm cã în zilele de târg, unii locuitori ai
Sucevei taie oi ºi vaci, pe care le vând în faþa bisericii, în timp ce alþii aprind
focuri ºi gãtesc bucate pentru vânzare „din care poate sã ºi primejduiascã
mãnãstire(a) dintr-acele focuri ºi toate gunoaiele li liapãdã dinainte bisericii,
91
Ibidem, p. 443-444, nr. 286.
92
Ibidem, p. 446, nr. 288.
93
Ibidem, p. 446, nr. 289.
94
Ibidem, p. 446, nr. 288.
95
Ibidem, p. 398-399, nr. 250; p. 400-401, nr. 252, p. 402, nr. 254.
96
Ibidem, p. 510, nr. 319.
 Din istoria bisericii „Sfântul Dumitru” din Suceava 71

cu care sã fac multã putoare

bisericii”97. Peste alte decenii,
situaþia nu se schimbase în bine.
Cei care cumpãraserã, la licita-
þie, în anul 1788, câteva din
dughenele construite pe terenul
aparþinând bisericii, deºi spaþiul
aferent fusese stabilit pânã la
picãtura streaºinii, ºi-au împrej-
muit abuziv proprietãþile, ocu-
pând ºi cimitirul. În urma împrej-
muirii terenului s-a ajuns la o Fig. 11. Biserica Sfântul Dumitru, exonartex,
frescã „restauratã".
situaþie intolerabilã, deoarece tre-
cãtorii au început sã foloseascã spaþiul dintre garduri ºi bisericã pentru a-ºi
satisface nevoile trupeºti, pângãrind astfel sfântul locaº. În aceste condiþii, paro-
hul Apostolachi Ioanovici ºi epitropul Grigoraº Popovici înainteazã la 18
august 1801 o plângere Consistoriului episcopal din Cernãuþi cerând reme-
dierea acestei situaþii intolerabile98.
În anul 1775, partea de nord a Moldovei, cea bogatã în pãduri de fag
de la care ºi-a cãpãtat numele de Bucovina a fost ocupatã de Imperiul habs-
burgic. Precum întreg teritoriul ocupat, vechea ctitorie a lui Petru Rareº „din
mijlocul oraºului Suceava” a intrat într-o nouã etapã din existenþa sa, marcatã
de aceleaºi probleme legate de administrarea proprietãþilor pe care le deþinea,
dar ºi de starea de conservare a edificiului propriu-zis.
Meticuloasa administraþie austriacã a hotãrât constituirea unor comisii
pentru delimitarea ºi înregistrarea proprietãþilor existente în Bucovina, comi-
sii care au funcþionat în perioada 1781-1788. Delimitarea proprietãþilor exis-
tente în oraºul Suceava, efectuatã în anul 1785, a fost consemnatã în douã
volume, dintre care primul, cuprinzând numerele 1-227, s-a pierdut. În volu-
mul al II-lea, la numerele 329-342 au fost înregistrate proprietãþile bisericii
Sfântul Dumitru, la numerele 330-340 ºi 342 fiind menþionate dughenele
amplasate în zona cimitirului, iar la poziþia 341 a fost trecutã „ºcoala normalã
publicã”99. Comisia pentru delimitarea proprietãþilor bisericii Sfântul Dumitru
ºi-a desfãºurat activitatea în ziua de 6 septembrie 1787, sub comanda preºedin-
telui von Pitzelli. Inventarul bisericii Sfântul Dumitru întocmit în anul 1792
97
Ibidem, p. 414-415, nr. 265.
98
Ibidem, p. 554-555, nr. 345.
99
M. ªt. Ceauºu, E. I. Emandi, op. cit., p. 91-92.
72 Paraschiva-Victoria Batariuc

menþioneazã urmãtoarele: „locul acestei biserici, preste tot ºi împregiur, cu

hotarele sale, cuprinde precum anume aratã Hotarnica K.K. Comisii la care au
fost D. Fon Piþeli din 6 septembrie anului (1)787, subpt N. de la 329 pânã la
N. 341”. Din pãcate, în arhiva bisericii nu s-a pãstrat protocolul de delimi-
tare, astfel cã dimensiunile terenului aflat în proprietatea bisericii Sfântul
Dumitru rãmân necunoscute100.
La 1 iunie 1782 cãpitanul Antohe, epitrop, a întocmit o „samã biserici
Sfântul Dumitru” unde au fost înregistrate veniturile obþinute din arendarea
unor dughene sau a altor spaþii unor negustori, dar ºi cheltuielile fãcute în
perioada 2 iulie 1777 – 1 iunie 1782. În acest interval de timp biserica a obþi-
nut un venit de 702 lei ºi 60 de bani, din care au fost cheltuiþi 659 lei ºi 30
de bani. Cheltuielile au fost diverse: rãscumpãrarea unor dughene construite
de Hagi Ivanciul pe terenul aparþinând bisericii, salariul preoþilor ºi al dascã-
lului, sãrbãtorirea hramului, dar ºi executarea unor strane, cumpãrarea unui
potir, amenajarea unui WC pentru ºcoala primarã nou construitã sau împrej-
muirea curþii101.
Din 18/29 iunie 1791 se pãstreazã un „izvod de dughenile lui Sfeti
Dimitrie” din care aflãm cã în anul 1789 au fost vândute nouã dughene unor
negustori suceveni: Ariton Pruncul, Ioniþã Hromotã, Constantin Pantazi,
Petre Fãclieri (douã), Vasile Abãrghieriþei (douã), Pentelei Sârghi ºi Mindel
jidovul. O parte din sumele obþinute din vânzarea acestor dughene a fost
depusã la vistieria administraþiei þinutale (Kreisamt), în timp ce o alta, în
valoare de 503 lei ºi 43 creiþari a fost predatã epitropului Dimitrie Popovici102.
Alte 13 dughene au rãmas în proprietatea bisericii, care le-a arendat unui
numãr de opt negustori, pentru suma de 67 lei pe an, achitatã la 1 octombrie,
dupã cum urmeazã: Andrii Pãscari, Dumitraºcu Brandabur, Constantin Pan-
tazi, Dumitru Popovici, Costi Coiangi (ºase dughene), Gheorghe Strat, Dele
Blãnari, Gheorghie Tupilat103.
Dar alãturi de biserica Sfântul Dumitru nu au fost înãlþate doar
dughene aducãtoare de venit. În timpul pãstoririi sale, în anul 1782, episco-
pul Bucovinei, Dosithei Herescu a construit, cu ajutorul ºãtrarului Ilie Cârste
ºi a altor credincioºi, pe terenul proprietate a bisericii „o casã mare de lemn,
tincuitã cu lut ºi var în care se aflã 4 casã (camere, n.n.) mari, una cãmarã ºi
un ganc supt acoperãmânt de draniþã, cu cerdac de dinainte, care casã se aflã
100
N. Pentelescu, Un manuscris, p. 96.
101
V. Gh. Miron, M. ªt. Ceauºu, I. Caproºu, G. Irimescu, op. cit., p. 466-467, nr. 297.
102
Ibidem, p. 511, nr .320.
103
Ibidem, p. 510, nr. 319.
 Din istoria bisericii „Sfântul Dumitru” din Suceava 73

în partea stângã a bisericii, despre rãsãrit, supt numãr Conscripþiei 374 a târ-
gului 342 ºi este ºcoala normalnicã”104. Pentru ºcoala nou înfiinþatã la Suceava,
episcopul Dosithei Herescu a angajat un învãþãtor de limbã greacã ºi, la 13
decembrie 1782 solicita guvernatorului militar al Bucovinei, generalul von
Enzenberg intervenþia sa în gãsirea unui învãþãtor care sã cunoascã limbile
latinã ºi germanã105. În anul1817 ºcoala înãlþatã prin grija episcopului Dosi-
thei a fost demolatã, epitropii bisericii Sfântul Dumitru solicitând Consisto-
riului episcopal al Bucovinei restituirea sumei de 403 florini ºi 54 creiþari,
rezultaþi din vânzarea vechii construcþii, invocându-se faptul cã aceasta
fusese edificatã pe terenul proprietate a bisericii106.
La 13/24 iunie 1792 epitropii Petre Fãclier ºi Tudor Hreste au cerut
Consistoriului episcopal al Bucovinei aprobarea pentru construirea, pe tere-
nul aparþinând bisericii, lângã ºcoala cea veche, a unei noi ºcoli, din fondu-
rile comunitãþii armene. La aceastã datã acoperiºul bisericii era stricat, „nefiind
nici o nãdejde de a sã (s)prijini de ploaie, ce sã sprijãneºti apa în ceriul besã-
ricii care foarte mare stricãciune sã pricinuieºti”. Petiþia mai face cunoscut ºi
faptul cã „osãbit încã o groapã mare sau înblãtoare s-au fãcut pentru ºcoala
alãture cu turnul cel mare cari socotim cã este spre stricãciune turnului slã-
bindu-s(ã) temelia”107.
În ultimul deceniu al secolului XVIII, la 14 februarie 1792, o comisie
formatã din ºase târgoveþi, între care parohul bisericii Apostolache Ioanovici,
protopopul Ioan Carashevici, epitropul Bãlnar a întocmit un „inventarium
asupra tuturor acareturilor, vaselor bisericeºti, veºmintelor, cãrþilor ºi altor
bunuri mari ºi mici a bisericii hram: Sfânt: Marele Mucenic Dimitrie din târ-
gul Sucevei înãuntru ºi afarã precum s-au aflat în ziua de astãzi”, inventar
care se întinde pe 19 pagini de manuscris108. Introducerea, prezentând o minu-
þioasã descriere a bisericii ºi a turnului clopotniþã109 este urmatã de inventarul
bunurilor parohiale, împãrþite în opt capitole:
I. Locul ºi acareturile acestei biserici;
II. Casãle ºi dughenele ce sã aflã pe acest loc;
III. Hrisoavele sau uricele dreptãþilor acestei beserici;
IV. Vasãle ºi alte lucruri de argint ale acestei beserici;
104
N. Pentelescu, op. cit., p. 97.
105
V. Gh. Miron, M. ªt. Ceauºu, I. Caproºu, G. Irimescu, op. cit., p. 467-468, nr. 298.
106
Ibidem, p. 607-608, nr. 370.
107
Ibidem, p. 517-518, nr. 324.
108
N. Pentelescu, op. cit., p. 95.
109
Ibidem, p. 95-96.
74 Paraschiva-Victoria Batariuc

V. Catapeteasma besericii, icoanele, sfeºnicele ºi alte lucruri de lemn

zugrãvite ºi nezugrãvite;
VI. Veºmintele bisericeºti;
VII. Cãrþile moldoveneºti;
VIII. Lumânãrile de cearã stãtãtoare110.
Din cuprinsul inventarului aflãm cã, deoarece turnul clopotniþã ctitorit
de Alexandru Lãpuºneanu nu mai avea acoperiº ºi din acest motiv nu mai era
folosit ca atare, în curtea bisericii, lângã dugheana lui Dumitraº Brandabur a
fost înãlþatã o clopotniþã de
lemn cu stâlpi, având înãlþimea
de patru stânjeni ºi trei ºuhuri.
În aceastã clopotniþã se gãseau
trei clopote, de mãrimi diferite:
unul de 150 de ocale, un al doi-
lea de 60 ocale ºi un al treilea de
12 ocale111.
Inventarul menþioneazã o
serie de piese de mobilier: un
tetrapod pentru anaforã, decorat
cu sculpturi ºi pictat cu verde, Fig. 12. Biserica Sfântul Dumitru, pronaos,
peretele de est, frescã „restauratã".
aur ºi argint, dãruit de Ivaºcu Hotin-
ceanu, „neguþitor ºi burgãr din Suceava”, douã analoghioane de lemn, zugrã-
vite ºi cu meºinã roºie, alte analoghioane pliante („strângãtoare”), cu meºinã
pentru Evanghelie. Un negustor bucureºtean, Mihail sin David, despre care
presupunem cã avea legãturi comerciale cu oraºul Suceava, a dãruit, la 27
noiembrie 1763, bisericii Sfântul Dumitru „o plaºtianiþã (epitaf n.n.) mare,
zugrãvitã pe pânzã groasã, cu vãpsele bune ºi cu aur”112. Breasla cioclilor a
oferit o fãclie de cearã de cinci ocale care era aºezatã în faþa icoanei Sfintei
Fecioare precum ºi douã sfeºnice mari, decorate cu flori sculptate113. Între veº-
mintele bisericeºti se gãsea ºi un felon de proporþii neobiºnuite, descris astfel în
inventarul din 1792: „1 felon de postav cafeniu, cu feluri de flori pe dânsul,
cusute cu fir galben ºi alb peste tot, la spate cruce de pozomant galbãn ºi împre-
giur umerale ºi pe margini cu pozomant, cãptuºit cu cruºininã cãrãmizie”. O

110
Ibidem, p. 95.
111
Ibidem, p. 97-98.
112
Ibidem, p. 98
113
Ibidem
 Din istoria bisericii „Sfântul Dumitru” din Suceava 75

notiþã marginalã face urmãtoarea menþiune: „Acesta iaste fãcut de Dumisale

Petre Fãclier burgãr ºi neguþ din Suceava ºi epitrop besericii”114.
Catapeteasma despre care un document din anul 1763 adresat de epi-
tropii bisericii domnitorului Grigore Callimachi face menþiunea cã a fost
fãcutã de câþiva negustori suceveni ºi „cã este albã, nezugrãvitã”115, a fost,
dupã cum specificã o însemnare marginalã a inventarului, „zugrãvitã la an
(1)788 în vremea epitropiei dumisale Dumitru Popovici, pren silinþa sa ºi a
parohului cu agiutorinþa dumisale Petre Fãclier ºi a altor cinstiþi fãcãtori de
bine, neguþãtori ºi burgãri poporeni acestei beserici ºi altor cinstite persoane
de prin aceste locuri”116.
Secolul XIX va aduce noi evenimente, dintre care unele nefericite, în
existenþa multisecularã a bisericii Sfântul Dumitru din Suceava.
În anul 1809 un incendiu a distrus acoperiºul bisericii ºi a ars clopot-
niþa de lemn situatã în curte, cu care ocazie au fost afectate ºi cele douã clo-
pote mai mari, de 150 ºi respectiv 60 de ocale, plasate în aceastã construc-
þie117. Tot acum, la începutul secolului XIX a fost realizatã ºi o icoanã de mari
dimensiuni, înfãþiºându-L pe Iisus Christos încadrat de busturile evangheliº-
tilor, icoanã care, conform inscripþiei aflate la partea inferioarã „iaste înnoitã
cu cheltuiala ºi ajutorul creº(tinilor) în Suceava, la 2 mai 1813 de Vasile Chi-
þãscul, zugravul”.118 Peste aproape un deceniu, în anul 1822, biserica a fost
reparatã, acoperitã cu ºindrilã de bunã calitate119, iar în 1845 turnul clopotniþã
construit de Alexandru Lãpuºneanu a fost refãcut, adãugându-i-se un al
patrulea nivel, încununat de o cupolã, ajungând cu cei 40 de metri sã fie cea
mai înaltã clãdire din oraº ºi, în consecinþã, a fost destinat sã slujeascã pom-
pierilor drept punct de observaþie120.
În anul 1854 un incendiu violent a pustiit oraºul Suceava, incendiu
care a afectat ºi biserica Sfântul Dumitru. Au fost distruse atunci acoperiºul
bisericii, cu acel turn fals plasat pe pridvor, dar ºi pictura interioarã121, precum
114
Ibidem, p. 99. Pentru felonul aflat în proprietatea bisericii Sfântul Dumitru,
considerat a fi o danie a unei doamne Maria, soþia lui ªtefan cel Mare, Cf. D. Dan, Un
vechi felon, în Junimea Literarã, an XIII, 1924, nr. 5-6, p. 196-197.
115
V. Gh. Miron, M. ªt. Ceauºu, I. Caproºu, G. Irimescu, op. cit., p. 412-413, nr. 262.
116
N. Pentelescu, op. cit, p. 99.
117
Idem, Un document inedit, p. 572.
118
Idem, Zugravii suceveni Vasile Chitãscul ºi Vasile Suliman, în MMS, an XLIII,
1967, 3-4, p. 310.
119
Idem, Un document inedit, p. 572.
120
Schematismus der Bukowiner gr.or. Archiepiscopal Diöceze für des Jahre
1913, Cernãuþi, 1914, p. 127.
121
N. Pentelescu, op. cit., p. 572.
76 Paraschiva-Victoria Batariuc

ºi iconostasul pictat în anul

1788122. În aceste condiþii ico-
nostasul va fi înlocuit cu un
altul, în anul 1876, realizat în
parte, se pare, de pictorul Epa-
minonda Bucevschi123. Dupã
incendiu, acoperiºul a fost refã-
cut de Mendel Eisenberg, din
tablã de calitate inferioarã ºi tot
atunci a fost construit un fronton
în partea de vest a bisericii124.
Ca o consecinþã a scãderii Fig. 13. Biserica Sfântul Dumitru, pronaos,
peretele est, frescã „restauratã”.
dramatice a numãrului popula-
þiei ortodoxe a oraºului Suceava, cât ºi a sãrãcirii celor rãmaºi, între anii 1850
ºi 1855, cele cinci parohii existente la sfârºitul secolului XVIII au fost reduse
la douã: Sfântul Dumitru ºi Sfântul Nicolae125. În urma evenimentelor care au
avut loc în ultimul deceniu al secolului XVIII, biserica Sfântul Gheorghe
(Mirãuþi) a fost salvatã de la distrugere de cãtre maiorul de arnãuþi pensionar
Ieni (Ioan) Florea, care a cumpãrat atât edificiul cât ºi terenul aferent ºi apoi
le-a dãruit comunitãþii ortodoxe din Suceava126. De abia în anul 1873, la 8
martie, cele douã parohii ortodoxe sucevene au fost intabulate cu biserica
Mirãuþi în corpul fonduar nr.1218, la numerele cadastrale, 540 ºi 758127.
Dupã mai bine de un secol, în anul 1866, parohia Sfântul Dumitru a
reuºit sã rãscumpere, pentru suma de 18.000 florini valutã vienezã, acele
dughene clãdite pe terenul aparþinând bisericii ºi vândute de-a lungul timpu-
lui, dughene care au fost demolate ºi astfel spaþiul din jurul lãcaºului de cult
a fost degajat, dar de abia în anul 1892 a fost realizatã prezenta împrejmuire,
cu un gard de fier128. Deºi dughenele din jurul bisericii au fost demolate, cur-
tea sfântului locaº se gãsea într-o stare nu tocmai fericitã, descrisã într-o
122
Despre iconostasul realizat în secolul XVIII ºi pictat în anul 1788, preotul
Nicolae Pentelescu, mulþi ani parohul bisericii Sfântul Dumitru a afirmat cã a fost trans-
ferat la biserica din Plãvãlari, com. Udeºti, jud. Suceava. (Cf. N. Pentelescu, Un manus-
cris, p. 99).
123
I. Zugrav, op. cit., p. 470.
124
N. Pentelescu, Un document inedit, p. 572.
125
I. Onciul, Biserica Mirãuþilor, în Candela, XI, 1892, p. 612.
126
Ibidem, p. 610-611.
127
Ibidem, p. 612 ºi nota 1.
128
I. Zugrav, op. cit., p. 472.
 Din istoria bisericii „Sfântul Dumitru” din Suceava 77

notiþã acidã publicatã în iulie 1886 în ziarul sucevean Revista politicã: „Am
spus cã, aceastã bisericã e aºezatã în mijlocul târgului, dar nu am spus cã ea
e disgrãditã ºi cã locul liber din jurul ei, e loc de preumblare pentru vitele
Sucevei. Aice e stanisce ºi cãrãuºii, ale cãror care sunt încãrcate ori cu piei
ori cu scânduri, poposesc în acest loc ºi-ºi hrãnesc caii sau boii trudiþi ºi la
urmã se razimã de zidurile sfinte, îºi aprind luleaua ºi privesc cu mulþãmire
sufleteascã la trecãtori. Gospodina harnicã din megieºie se duce în fuga mare
la zidul bisericei ºi-ºi ia nãsipul trebuincios. Pompierii – apãrãtorii ºi scutul
Sucevii – îºi aºazã tolumbele ºi poloboacele de apã lângã bisericã ºi vegheazã
sub zidul ei înegrit de vreme ºi ploaie, de crezi cã Sf. Dumitru e o pompierie”129.
La sfârºitul sec. al XIX-lea,
în anul 1888 s-a intenþionat de
cãtre autoritãþile habsburgice,
executarea unor substanþiale
lucrãri de restaurare a bisericii
Sfântul Dumitru, una din cele
douã parohii sucevene. În acest
scop s-a solicitat parohiei sã for-
meze „un comitet de membri
privighetori asupra lucrãrilor de
restaurare a bisericii, a turnului
clopotniþã, precum ºi a îngrãdi- Fig. 14. Biserica Sfântul Dumitru, zidul
rii ºi plantãrii locului de prin despãrþitor dintre naos ºi pronaos, picturã
modernã în manierã medievalã
jurul bisericii”, comitet care s-a
constituit la 14/26 septembrie 1888. Nu se cunosc motivele pentru care plã-
nuita restaurare a bisericii Sfântul Dumitru nu a mai avut loc130.
De abia la mijlocul secolului trecut Comisia Monumentelor Istorice ºi
Mitropolia Bucovinei au iniþiat lucrãri de restaurare a bisericii Sfântul Dumi-
tru din Suceava, în perioada 1937-1939131, cu care ocazie terenul din jurul
edificiului a fost sever decapat132. Lucrãrile întrerupte în anul 1939 au fost
reluate dupã cel de al doilea rãzboi mondial, între 1947-1949, când Comisia
Monumentelor Istorice a restaurat acoperiºul bisericii ºi au fost îndepãrtate
frontonul adãugat pe latura de vest precum ºi zugrãveala care acoperea faþadele,
129
Bisericile din Suceava, în Revista politicã, an I, nr. 4, 1 iulie 1886, p. 4.
130
N. Pentelescu, op. cit., p. 572.
131
Cf. Referatul întocmit de ªtefan Pavelescu, inspector al artelor, la Directoratul
învãþãmântului ºi cultelor, Cernãuþi, post 1943, în Arhiva Institutului Naþional al Monu-
mentelor Istorice, Bucureºti.
132
Al. Artimon, Al. Rãdulescu, op. cit., p. 86.
78 Paraschiva-Victoria Batariuc

scoþându-se la luminã tencuiala originalã ºi acea decoraþie pictatã sub forma

unor cãrãmizi roºii ºi albastre, ce subliniazã conturul ocniþelor ºi firidelor133.
În anul 1967 au început lucrãri de restaurare de cãtre Direcþia Monu-
mentelor Istorice, lucrãri care, cu întreruperi semnificative s-au prelungit
pânã astãzi ºi care au încercat sã redea bisericii ctitorite de Petru Rareº ºi tur-
nului clopotniþã construit de Alexandru Lãpuºneanu „din mijlocul oraºului
Suceava” un aspect cât mai apropiat de cel iniþial. Dacã restaurarea elemen-
telor de structurã ºi arhitecturã s-a fãcut în limita principiilor care guverneazã
aceastã activitate, nu acelaºi lucru se poate spune despre restaurarea picturii,
unde au fost realizate ample întregiri cromatice, nepuse în evidenþã de tehnici
specifice, iar spaþii rãmase libere în urma îndepãrtãrii zidului despãrþitor din-
tre naos ºi pronaos sau în exonartex au fost acoperite cu noi scene executate
în maniera secolului XVI.
În aceste condiþii, cu fresca originalã alteratã ºi cu masivele completãri
moderne, pictura bisericii domneºti din „mijlocul oraºului Suceava” este, din
pãcate, atât pentru specialiºti, cât ºi pentru omul de culturã, compromisã.

133
I. Zugrav, op. cit., p. 468; N. Pentelescu, op. cit., p. 572.