UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA din IAŞI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI SŢTIINTE ALE EDUCAŢIEI

RENAŞTEREA ŞI REFORMA

Eseuri
de Michel de Montaigne

Responsabilă de seminar: Ursu Raluca

Pedagogie, Licenţă, Anul I, Grupa 2

Cuprins:
1. Date tehnice ale lucrării
 2. Date despre autor (biografice şi bibliografice)
3. Structura lucrării
4. Concepţia pedagogică
5. Citate reprezentative
6. Aplicaţii
7. Bibliografie

I. Date tehnice ale lucrării

· Michel de Montaigne (1984), Eseuri, Editura Minerva, Bucureşti

II. Date despre autor ( biografice şi bibliografice)

· "Michel de Montaigne sau pe numele său întreg Michel Eyquem
de Montaigne-Delecroix se naşte pe data de 28 februarie 1533 în
Franţa şi moare pe data de 13 septembrie 1592 tot în Franţa la
vârsta de 59 de ani. Acesta a fost unul dintre cei mai importanţi
filosofi francezi ai Renaşterii. Colecţia sa voluminoasă de "Esais"
conţine unele dintre cele mai influente eseuri din istoria literaturii
occidentale, scrierile acestuia au influenţat pe scriitori ca Wiliam
Shakespeare, Friedrich Nietzsche, Ralp Waldo Emerson.
· Scrierile sale sintetizează o erudiţie impresionantă, ale cărui surse
sunt stoicismul, scepticismul şi epicureismul antichităţii greco-
latine . Scrieri: 1850 Essais şi 1774 Journal de voyage de
Montaigne en Italie par Suisse et l'Allemagne. Scrierile sale
reprezintă cea mai importantă creaţie a umanismului în Franţa şi
prima operă filosofică în franceză."
III. Structura lucrării
Pentru umanistul francez Montaigne, care publică între 1580 şi 1588 trei
cărţi de eseuri întinse pe 107 capitole de lungime variabilă, termenul
essais desemna încercare în sens de experienţă, de căutare a înţelepciunii
prin explorarea sinelui.
Scopul declarat al lui Montaigne în cartea sa este să se descrie cu
sinceritate și onestitate. Perspectiva naturii umane oferită de eseurile
sale, pentru care sunt citite atât de pe larg, este doar un produs secundar
al introspecției sale. Deși implicațiile eseurilor sale au fost profunde și
de anvergură, el nu a intenționat și nici nu a bănuit lucrarea lui pentru a
atrage multă atenție în afara cercului său interior: „Eu însumi sunt
materia acestei cărți, aţi fi nereyonabili să vă suspendaţi timpul liber pe
un subievt atât de frivol şi deşart.
Eseurile, un adevărat eseu reînnoit constant pe sufletul său, viața lui,
sentimentele sale au devenit totuși o carte universală, singura carte din
lumea de acest fel, o carte unică care pune în fața ochilor cititorului nu
doar un om care se descrie, dar o viață în devenire. Totul se rezumă la o
singură întrebare fundamemtală ce este omul sau, mai exact, ce ştiu eu,
Michel Eyquem de Montaigne?
Pentru a înțelege ce este omul, Montaigne, atât un observator curios, cât
și un cititor învățat, cultivând îndoieli despre tradițiile filozofice sau
despre savanții dogmatici, îl descrie atât în mizeriile sale, cât și în
măreția sa: Eseurile atrag portrete ale unei ființe obișnuite, diverse,
ondulate și, mai ales, mai bogate decât toate modelele ideale cu care ne
străduim să ne identificăm. Eseurile sunt din acest punct de vedere opus
oricărui sistem filosofic. Toate lucrurile din viață, chiar și cele mai
smerite, sunt demne de interes pentru el; plăcerea lui este de a evidenția
o umanitate goală și crudă, cercetându-i ființa interioară. Primul volum
conţinând 57 de capitole, al doilea volum 37 şi ultimul volum 13
capitole.

IV. Concepţia pedagogică

Primul volum conţine 57 de capitole printre care:"That Men by Various
Ways Arrive at the Same End", "Of Sadness or Sorrow",
"That Our Affections Carry Themselves Beyond Us", "That the Soul
Expends Its Passions Upon False Objects". Volumul al doilea cuprinzând
următoarele titluri: "Of Profit and Honesty", "Of Repentance", "Of
Three Commerces" şi ultimul volum : "Of Ill Means Employed to a
Good End", "Of Thumbs", "Of Virtue".
Montaigne a scris într-o retorică destul de lucrată, concepută pentru a
intriga și a implica cititorul, apărând uneori într-un flux de gândire de la
subiect la subiect, iar alteori folosind un stil structurat care acordă mai
mult accent naturii didactice a operei sale. Argumentele sale sunt adesea
susținute cu citate din texte grecești antice, latine și italiene. Mai mult,
Eseurile sale au fost considerate o contribuție importantă atât la forma
scrierii cât și la scepticism. Numele însuși provine de la cuvântul francez
essais, care înseamnă „încercări” sau „teste”, care arată cum această
nouă formă de scriere nu a avut ca scop educarea sau dovedirea. Mai
degrabă, eseurile sale erau călătorii exploratorii în care lucrează prin pași
logici pentru a aduce scepticism la ceea ce se discută.

V. Citate reprezentative
· "Stricăciunea veacului se realizează prin contribuţia particulară a
 fiecăruia dintre noi: unii aduc trădarea, ceilalţi nedreptatea,
necredinţa, tirania, avariţia, cruzimea, după cum sunt mai
puternici; cei mai slabi aduc prostia, lenea, deşertăciunea." (citat de
Michel de Montaigne)

· "Sufletul omului cu calităţi şi obişnuit cu tovărăşia oamenilor,

devine plăcut prin sine însuşi." (citat de Michel de Montaigne)

· "Se construiesc case de nebuni pentru a-i face să creadă pe cei de

afară că sunt întregi la cap." (citat de Michel de Montaigne)
· "Adevărul şi raţiunea sunt comune fiecăruia; ele nu aparţin mai
mult celui care le-a spus întâi decât celui care le spune pe urmă."
(citat de Michel de Montaigne)

VI. Aplicaţii
· Semn de carte

"Vreau să fiu stăpân pe mine în toate sensurile: înţelepciunea are şi ea excesele ei

şi nu are mai puţină nevoie de moderaţie decât nebunia."

VII. Bibliografie
· Michel de Montaigne (1984), Eseuri, Editura Minerva, Bucureşti
· Mariana Momanu (2014), Istoria pedagogiei, curs ID.
· Constantin Cucoş (2017) Istoria pedagogiei: dei şi doctrine
fundamentale, editura Polirom, Iaşi