Fiziologie Curs 1 10.10.

2013

Fiziologia sangelui.
Sangele este un fluid de origine mezentimala care impreuna cu
lichidul esential si cu limfa formeaza mediul intern al organismului. Intre mediul
intern si celule exista un schimb permanent de substante si energie. Substantele
care sunt necesare activitatii celulare : oxigenul, glucidele, acizii grasi, proteinele,
vitaminele si altele; trec din sange in celule iar produsii rezultati din activitatile
celulare , in primul rand din catabolism adica din ... ureea si amoniacul sunt
eliminati din celule in lichidul extracelular.
Continutul mediului intern este mentinut constant datorita circulatiei
permanente a sangelui. Sangele aduce substantele utile proceselor metabolice
celulare pana la nivelul celulelor si de la nivelul celulelor preia produsii catabolici
si ii itransporta catre organele de eliminare. Cantitatea normala de sange in
organism raportandu-ne la toate compartimentele sistemului cardio-vascular este
aproximativ 5l pt un adult de inaltime si greutate medie. Raportat la o greutate
medie de 70 kg sangele reprezinta 7% din greutate. Volumul total de sange se
numeste volemie. Ea variaza in functie de sex, varsta, mediu geografic. Volumul
sangvin este produs dintr-o componenta celulara cca. 45% care cuprinde toate
elementele figurate (celulele) din sange si o componenta plasmatica, plasma
55%. Sangele este repartizat intr-un volum circulant care este repartizat in
diferitele compartimente vasculare si reprezinta cca. 3,5 din cei 5l si un volum de
sange stagnant de cca. 2 l care defapt nu stagneaza, el circula foarte incet prin
organele si teritoriile cu functie de rezervor.
Principalele sedii de depozit pt sange sunt 3: ficatul, splina si plexul venos
sub-papilar. Ficatul depoziteaza de la 600 pana la 800 ml de sange. Cantitatea
depinde de tonusul venelor suprahepatice. Splina – retine intre 200 si 300ml
sange pe care il poate elimina prin contractia sinurilor venoase splenice. Sangele
splenic este mai bogat in hemoglobina. Plexul venos subpapilar – retine pana la
1200ml sange in functie de tonusul venelor iar tonusul venelor plexului
subpapilar depinde de temperatura i de sistemul simpatic local.
Teritoriile vasculare mai ales cele periferice au mare capacitate de
dispensie si de stocare si sunt inervate in principal din sistemul nervos vegetativ
in principal simpatic. Reactia terminatiilor simpatice determina un efect constrictiv
(produc vaso-constrictie) care mobilizeaza foarte rapid sangele din aceste zone
de depozit.
Volumul de sange stagnant reprezinta o rezerva de sange la care se poate
apela in conditii fiziologice cand este nevoie de un raport crescut de oxigen. La
acest produs stagnant se apeleaza si in conditii patologice pt refacerea sangelui
datorita pierderii unei rezerve mari de sange circulant de exemplu in hemoragi.
Mobilizand o cantitate mai mare de sange aducem in circulatie o cantitate mai
mare de hematina ceea ce determina fixarea unei cantitati mai mari de oxigen,
rezultatul va fii un raport crescut de oxigen la nivelul tesuturilor.
Factorii care regleaza repartitia diferentiata a sangelui circulator astfel incat
sa satisfaca necesitatile de o2 pt fiecare organ in parte in functie de activitatea
acestuia sunt urmatorii?: factorii metabolici, factori neuro-vegetativi si factorii
endocrini.
Factorii metabolici – produsii catabolici, chiar daca sunt nespecifici,
acesti cataboliti au actiune vaso-dilatatoare locala si determina cresterea
debitului circulator proportional cu concentratia catabolitilor, proportional cu
intensitatea proceselor metabolice.
Factorii neuro-vegetativi – vazomotricitatea – se asigura reactii in
"balanta" se produce vaso-constrictie in teritorii inactive si vasodilatatie in teritorii
active. Intotdeauna in acelas sens cu actiunea locala a catabolitilor. Aportul va
creste intotdeauna in zonele active.
Factorii endocrini – hormonii tisulari (de la nivelul tesuturilor) produc si ei
modificari in departitia debitului sangvin si nuanteaza sau eventual prelungesc in
timp actiunea primelor 2 categorii de factori. Exem;lu in timpul efortului fizic,
necesitatile crescute ale nivelului de o2 se inregistreaza la nivelul masei
misculare si trebuie sa existe o coordonare intre activitatea musculara, ce a
sistemului respirator si activitatea sistemului cardio-vascular.
Mobilizarile suplimentare de sange snt dirijate de cresterea concentratiei
catabolitilor dar in primul rand de activarea sismeului nervos simpatic care
determina vasoconstrictia teritotiilor m inactive dirijand cantitatea de sange
necesar cu o2 si materialul energetic suplimentar catre organele active.
Functiile sangelui – atat prin componenta celulara cat si prin
componenta plasmatica sangele indeplineste mai multe functii. Cea respiratorie,
sangele transporta o2 fixat la nivelul plamanilor si il duce spre tesuturi de unde ia
co2 rexultat din metabolism dirijandu-l spre plamani. Aceasta functie exte
realizata atat de hematide (globule rosii) cat si de unele componente plasmatice.
In acest fel se face legatura intre respiratia pulmonara unde se fac schimburile
de gaze intre aer si sange si respiratia tisulara (celulara) unde o2 este folosit in
procesele metabolice.
1 Functia nutritiva – principala cale de transport a principilor nutritivi
folositi in metabolism, aminoacizi, acizi grasi, monozaharide. Sunt preluate de
sange dupa ce au absorbit intestinal. Sangele este principala sursa de substante
cu rol plastic functional si energetic. Sangele asigura mentinerea proceselor
metabolice la nivelul celulelor, refacerea structurilor uzate, cresterea si
dezvoltarea.
2 Functia excretorie – sangele preia catabolitii care devin inutili care
rezulta in urma catabolismului tisular si ii dirijaza catre organele care ii
prelucreaza si ii elimina adica organe excretorii: rinichi, ficat.
 3 Functia termoreglatorie - sangele este un element esential in
mentinerea echilibrului dintre termogeneza si termoliza. Pe de-o parte sangele
este o sursa energetica pt toate tesuturile el fiind in echilibru cu toate celulele
energetice din ficat, muschi, tesut adipos, aceste tesuturi reprezentand sediul
unor procese metabolice care produc caldura, reprezinta componenta de
termogeneza. Tot el transporta caldura de la nivelul organelor interne spre
suprafata corpului si activeaza mecanisme complexe de eliminare a caldurii,
mecanisme de termoliza. Sangele elimina cantitati mari de caldura metabolica
datorrita capacitatii sale de a stoca caldura. Temperatura sangelui circulant este
un excitant specific pt anumiti neuroni care se afla la nivelul sistemului nervos
central si care realizeaza echilibrul intre termoliza si termogeneza. Centrul
termoreglarii se gaseste in hipotalamus. Rezultatu echilibrului dinamic intre cele
2 este faptul ca temperatura corpului este mentinuta constant la 37 grade.
Mentinerea temperaturii se numeste homeostazie termica. Daca ne referim la
functia termoreglatorie regasim toate cele 3 functii 1, termogeneza 2 transport de
caldura prin termoliza si 3. Activarea si mentinerea dinamica a homeostazia
hipotalamusului.
4 Functia de protectie imuno-biologica – este asigurata prin
mecanisme generale specifice sau nespecifice. Prin imunitate humorala si
celulara, la care participa elemente figurate(celule)si unele componente din
plasma.
5 Functie de mentinere a echilibrului acido-bazic - Acesti agenti
patogeni sunt puratatori de antigen (orice substanta straina a organismului) iar
organismul produce pt acest antigen un anticorp specifin, care distruge antigenul.
Ca soi substanta anticorpi sunt proteine din gama globulinelor. Aceasta functie
se realizeaza prin sistemul tampon din erictrocite din tesuturi si din plasma si prin
capacitatea unor tesuturi si organe de a modifica concentratia ionilor de H din
sangele care vascularizeaza.
6 Functia de realizare a hemostazei – exista in sange componente
celulare si plasmatice care pot determina oprirea unei sangerari. Daca aceasta
sangerare se produle la un vas mic sau mijlociu. In sange exista insa si
mecanisme de restabilire a fluiditatii sangelui (mecanisme de fibrinoliza).
Hemostaza protejaza integritatea sistemului circulator si conserva volumul de
sange mai ales a sangelui circulant. Intre hemostaza si fibrinoliza exista in
permanenta un echilibru.
7 Functia de coordonare humorala - este un vehicul pt substantele cu
rol biocatalizator (enzime, vitamine hormoni) care ajung pe calea sangelui. La
nivelul celulelor structurile receptive realizand astfel reglarea si coordonarea
unitara a proceselor metabolice in toate organele si tesuturile metabolice.
Proprietatile sangelui: sangele venos este rosu inchis datorita
hemoglobinei reduse. Densitatea specifica a sangelui este 1055g la litru, depinde
de greutatea sa , de componentele figurate ,numarul hematiilor si de concentratia
proteinelor. Cresterea sangelui se insegistreaza cu asa numite poliglobulie
(cresterea sau scaderea celulelor si cantitatea de celule si globulelor), care
sunt influentate de altitudine si poate aparea si de eforturi desfasurate la
temperaturi mari. Gustul sangelui este sarat datorita concentratiei importante de
clorura de sodiu.
Temperatura este constanta intre 35-39 grade, in periferie sangele are
temperatura minima iar temperatura maxima este la organele interne in
momentul digestiei.
Deplasarea continua in organism are rol esential in uniformizarea
temperaturii si asigura schimburile valorice dintre or
ganele intere si zona periferica a organismului si mediu.
Vascozitatea – sangere circula in straturi datorita fortei de frecare care
apare intre celule. Aceasta frecare se opune alunecarii si creaza vascozitate,
care este inversproportional cu temperatura, cu cat scade viteza creste
vascozitatea. Este importanta pt ca influenteza rezistenta periferica si reprezinta
un efort mai mare sau mai mic pentru pompa cardiaca. Cresterea vascozitati
poate fi determinata si de cresterea nr de celule dar in principal de crestera
tensiunii arteriale.
Presiunea osmotica – este definita ca presiunea care se dezvolta intr-
o solutie separata de solventul ei. Aceasta presiune este creata doar pt solvent,
daca solventul este apa, prin membrana semipermiabila ea va trece din mediul
mai diluat catre cel mai concentrat, acest flux se va efectua pana la uniformizare.
Forta necesara contracararii acestei miscari reprezinta presiunea osmotica. In
lichidele corpului uman presiunea este de 300 de miniosmoni pe litru. Presiunea
are un rol foarte important in schimbul de substante mai ales in sistemul capiular-
tesut. Presiunea coloid-osmotica (ongotica) – proteinele osmotice au un rol foarte
mare in schimbul dintre capilar si tesut. Singura forta care poate dirija apa catre
tesut este presiunea coloid-osmotica.
Reactia sangelui PH– este slab alkalin, reactia este mentinuta prin
sistemele tampon si mecanismele biologice, plamani, rinichi si hematini. In
conditii fiziologice echilibrul acido-bazic variaza continu iar acestea sunt
compensate rapid pt a nu agarava starea generala. Prin acumulare de cataboliti
acizi, PH-ul scade si apare acidoza. Intensificarea efortului fizic determina
modificarea PH-ului. Eforturile maximale scad PH-ul si accentueaza aciditatea. In
vreme ce eforturile mici si medii cresc ph-ul spre alkalinizare.
Componentele sangelui: in conditii speciale se poate obtine separararea
sa in 2: plasma sanguina – lichid vascos transparent galben si in elemente com..
– un lichid vasvcos rosu inchis.
Componentele plasmei – 55% vol total al sangelui, raportul procentual
dintre vol plasmei si elementelor este de 55\45 si se numeste hematoclit . el
variaza cu sexul, varsta si cu temperatura din mediile ambiante.
 Proprietatile plasmei sunt asemanatoaree cu ale sangelui numai ca difera
compozitia chimica de 90% apa si 10% reziduri uscate din care 9% substante
organice zotatea si neazotate si 1% anorganice.
Substantele azotate proteice sunt globulinele si fibrilogenul. Globulinele
sunt de trei tipuri alfa, bita si gama. Concentratia proteinelor plasmatice sunt de
85 g la litru la adult.
Substantele azotate neproteice – uree, acid uric, amoniac, creatina si
creatinina. Majoritatea produsilor azotati neproteici se elimina prin rinichi.
Ureea – este produsl final al metabolismului proteic, se gaseste in general
in plasma in proportii de 20-40mg %.
Acidul uric este produsul final al metabolismului acizilor nucleici.
Reprezinta celulele distruse. 3-5 mg concentartie.
Creatinina – se gaseste in concentratie 1-1.3 mg si provine din
metabolismul muscular si al nucleilor celulari. Ea este vehiculata de plasma de la
nivelul diferitelor tesuturi si organe pana la rinichi unde este excretata.
Substantele organice neazotate sunt lipidele, glucidele, alcolul etilic, acidul
lactic. Lipidele si glucidele au rol energetic.
Substantele anorganice – reprezinta cca. 1% din rezidul uscat, sunt
reprezentate de reziduri minerale prezentate sub forma de saruri disociabile fie
sub forma de complexe nedisociabie. Substantele anorganice se gasesc sub
forma de ioni si nr cationilor este egal cu nr anionilor. Cei mai importanti ioni sunt
sodiu, calciu, potasiu, magneziu, cupru + si iod -. Principalii cationi plasmatici
sunt sodiu, potasiu , calciu 2+ magneziu 2+. Iar principalii anioni sunt clor-, ionul
carbonat acid (HCaO-), ionul fosfat acid -. Importanta acestora pt hemoestazie
este pt a obtine o concentratie optima constanta. Fierul pt functiile hemoglobine,
cobaltul si cuprul pt hematoproeza, zincul productia secretorica a pancreasului si
altele.
Proteinele plasmatice au roluri multiple. Albominele au rol in transportul
unor subst minerale Cu, Ca Fe, intra in compozitia unor hormoni, picmentilor si
au rol in presiunea coloid-osmotica. Scaderea lor compromite schimburile la
nivelul capilarului.
Globuline – transporta substanete prin sange si participa la presiunea
ongotica. O anumita clasa a globulinelor reprezinta suportul chimic al anticorpilor.
Fibrilogenul – coaguleaza sangele, densifica plasma si creste
vascozitatea, participa la reglarea echilibrului acido-bazic. Plasma are si un rol
deosebit in reglarea unor functii datorita anumitor substante proteice, aparare
antiinfectioasa, hematopoeza.