Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat Studentie Ro-13264
Referat Studentie Ro-13264
REFERAT
1
Terapia ocupationala si ergoterapia sunt metode de tratament nemedicamentoase
care au rol important in reabilitarea si reinsertia socio-profesionala a bolnavilor cu
dizabilitati functionale.
Viziunea integratoare asupra omului privit ca fiinta sociala, ca entitate complexa bio-
psiho-sociala a determinat cerinta metodologica pentru cuprinderea unitara a
diferitelor forme de terapie in plan biologic, chimioterapic si psihoterapic.
Daca avem in vedere faptul ca sensul oricarui demers terapeutic este de restitui
omului bolnav pe langa sanatatea fizica si psihica si conditia psihosociala a
normalitatii, intelegem de ce metodele terapeutice complexe cum ar fi de neconceput
fara terapiile sociale in care se incadreaza ca elemente distincte terapie ocupationala
si ergoterapie. Numai prin actiunea lor complexa si complementara se parcurge
drumul necesar de la recuperarea fizica, biologica la reintegrarea sociala si
profesionala.
Intelesul sintagmei de terapie ocupationala deriva din cuvintele care o compun:
- ocupatia reprezinta ideea de activitate in care te implici, te angajezi si participi
efectiv si motivat;
- terapia insemnand tratamentul unei boli, al unei dizabilitati sau unui handicap.
Terapia ocupationala este arta si stiinta directionarii individului bolnav spre
participarea la anumite activitati pentru a-si reface, intari sau imbunatati
performantele, spre a facilita insusirea acelor abilitati si functii care sunt necesare
pentru adaptare si productivitate si diminuarea sau corectarea patologiei, pentru
mentinerea starii de sanatate.
Problema fundamentala a terapiei ocupationale este de mentinere si dezvoltare a
capacitatilor, de a realiza satisfacator pentru sine si pentru altii diverse activitati si de
a invata sa se controleze pe sine si mediul inconjurator.
Obiectivele terapiei ocupationale constau intr-un program ce vizeaza ca finalitate
cresterea increderii in sine, cresterea independentei in activitatea a pacientului,
reintegrarea in mediul familial, social si profesional, deci de a oferi clientului conditia
psihosociala a normalitatii.
In sfera cerintelor de baza a programelor de terapie ocupationala se pot mentiona
urmatoarele exigente:
1. necesitatea de a asigura un program activ prin ocuparea integrala a timpului
bolnavului;
2
2. cuprinderea in programul de activitate a unor elemente de socio-terapie
intr-un ansamblu armonios de actiuni recuperatorii cu continut similar sarcinilor de
munca, cum ar fi ergoterapia, cultterapia, meloterapia, artterapia.
Deoarece aceste activitati se desfasoara mai ales in grup- grup care are valente
sanogenetice de a induce sanatatea- prin acestea se realizeaza extinderea sferei de
relatii interumane si de interactiune in grup, ceea ce constituie un deziderat menit sa
confere clientului echilibru, sentiment de independenta si libertate de actiune,
capacitate de initiativa. Aceasta presupune drept cerinta diminuarea ponderii
terapeut-pacient, a caracterului ei uneori autoritar si amplificarea rolului grupului.
Istoria si evolutia terapiei ocupationale si a ergoterapiei isi gaseste radacinile in
antichitatea greco-romana prehipocratica cand se considera ca exercitiile fizice,
masajul, baile, jocurile, sportul care contin si un aspect social elibereaza spiritul de
problemele bolii. Parerea se mentine si se dezvolta in evul mediu, accentuandu-se
ca exercitiile moderate ca si munca usoara, lejera sunt arme in arsenalul terapeutic si
in regulile generale de igiena.
In medicina moderna se releva pregnant rolul terapiei ocupationale in reabilitarea
sociala si restaurarea valorilor morale.
Rolul profesiei de practician al terapiei ocupationale este de a dezvolta insusiri,
calitati, abilitati, beneficiarii fiind persoane care au intampinat probleme ale capacitatii
de functionare in orice perioada a dezvoltarii individuale, fizice sau psihice.
Spectrul de actiune al terapiei ocupationale include probleme fizice, deci ale corpului,
psihice- la bolnavii psihici, cognitive, psihologice si psihosociale. Practicianul terapiei
ocupationale invata principiile generale aplicabile tuturor acestor dizabilitati.
Domeniul de aplicare si activitate a practicianului de terapie ocupationala este de la
pediatrie pana la sectiile de geriatrie, intr-o paleta larga de metode ce variaza de la o
consultatie unica pana la cure de tratament, pe termen scurt pana la reabilitare si
ajustare pe termen indelungat.
Personalul din Terapia ocupationala activeaza in spitale, in clinici si scoli, acasa la
pacient, in diverse servicii sociale, in inchisori, in ultimul timp extinzandu-se
activitatea in ergonomie, in terapia sustinuta de animale, etc.
Practicianul de terapie ocupationala lucreaza cu pacienti cu dizabilitati fizice, psihice
sau psihologice care pot fi rezultatul unui accident, a unei raniri, boli somatice sau
psihice, a unei dereglari emotionale, a unui conflict sau stari de stres, al unor
intarzieri in dezvoltare sau al unor anomalii genetice. Beneficiarul practicianului de
3
terapie ocupationala poate fi un copil prescolar cuprins intr-un program de interventie
preventiva (exemplu copiii strazii) sau un copil cu probleme neuropsihice care
frecventeaza o scoala publica sau adolescentii dintr-un centru de tratament antidrog
sau cu un adult retardat mintal sau cu sechele motorii care a fost antrenat pentru a
face o activitate productiva. Un client poate fi un om paralizat in urma unei leziuni a
maduvei spinarii ca urmare a unui accident sau care a avut un atac cerebral care
trebuie sa se obisnuiasca sa traiasca in propria casa, sa-si ingrijeasca familia, desi o
parte a corpului sau nu mai functioneaza normal.
Un client poate fi un bolnav psihic care are nevoie sa invete lucruri simple cum ar fi
mersul la cumparaturi, pastrarea de caiete de cheltuieli, utilizarea transportului in
comun, deci activitati zilnice considerate banale, dar care confera un grad de
independenta putand fi integrat chiar si intr-un program de recalificare.
Terapia ocupationala se adreseaza si oamenilor in varsta unde poate fi aplicata in
scop profilactic (de prevenire) incetinind procesul de imbatranire prin exercitiu fizic si
intelectual, cat si ca terapie caz in care isi propune sa ajute varstnicul sa-si recapete
maximum de independenta psihologica, fizica si sociala.
Imbunatatirea independentei personale, in limitele situatiei sale particulare de boala,
este ceea ce leaga variatele circumstante ale activitatilor socio-terapeutice.
Parametrii tratamentului in terapia ocupationala sunt determinati de dizabilitatile
pacientului, respectiv si practic doar imaginatia terapeutului, cunostintele si
experienta sa stabileste limitele si orientarile pornind de la activitati special
concepute cum ar fi ergoterapia pana la activitatile ludice, deci jocuri, sport, muzica,
gradinarit, dans, computere, ingrijirea animalelor de casa, activitati casnice sau
invatarea scrisului.
Aceasta introducere demonstreaza ca persoanele care doresc sa practice terapia
ocupationala trebuie sa gaseasca solutii in raport cu pregatirea si imaginatia lor,
folosind activitatea cu scop pentru a ajuta clientului sau pacientului sa achizitioneze
noi abilitati, sa-si imbunatateasca abilitatile deficitare, sa compenseze dizabilitatile
functionale promovandu-se astfel sanatatea si cresterea calitatii vietii.
9
Etapele procesului de terapie ocupationala
14
Evaluarea in terapia ocupationala
18
Procedurile de evaluare
20