Științe comportamentale Curs 8

STRESUL
în medicina dentară
Ce este stresul?
• Termenul “STRES” a fost propus de HANS SELYE, savant canadian de origine austro-ungară
• Conform lui Has Selye, reacția de stres este ansamblul modificărilor morfo-funcționale, în
special endocrine, din organismul uman care apar ca răspuns la acțiunea externa a unor
agenți cauzali din mediul extern, numiti STRESORI
• Stresul este un efortul organismului de adaptare la solicitările unor agenți:
• Fizici (termici, mecanici)
• Chimici (substanțe nocive din mediu sau ingerate)
• Biologici (microorganisme)
• Psihologici (conflicte, pierderi semnificative)
Cum apare stresul psihic?
1. Prin conștientizarea unei situațiii dificile (pericol sau neputință) cu impact afectiv negativ.
Este un efort cognitiv și comportamental de a reduce, stăpâni sau tolera solicitările externe sau
interne care depășesc resursele personale (Lazarus, Folkman)
2. Prin reflex condiționat: asocierea dintre persoane și experiențe negative, revederea unor
locuri încărcate de amintiri
3. Prin experiențe pozitive cu semnificație extrem de favorabilă pentru subiect (eustres)
4. Prin suprasolicitare intelectuală și afectivă
5. Prin subsolicitare: deprivare senzorială, aspirații nerealizate
Fiziologia reacției de stres
• Walter B. Cannon: reacția de “luptă sau fugă”
Fazele stresului
1. Faza de alertă – reacția imediată la stres.
• FIZIC: Intensificarea activității unor aparate și sisteme, reducerea activității
altora. Cresc ritmul cardiac, tensiunea arterială, ritmul respirației. Pupila se dilată.
Crește nivelul glucozei în sânge. Crește tonusul muscular.
• PSIHIC: atenșie crescută, alertă,emoții intense (teamă, groază, mânie, îndârjire,
disperare)
2. Faza de rezistență – faza de adaptare. Stresorii persistă, dar caracteristicile fazei de
alertă se sting. Organismul luptă mai mult sau mai puțin eficient cu factorii stresori.
3. Faza de istovire – stres cronic – durata sau intensitatea stresorilor depășesc
capacitatea de adaptare a organismului. Crește susceptibilitatea la boli și poate
conduce chiar la moarte.
• Cefalee, dureri toracice, palpitații, dispnee, dureri musculare, xerostomie,
indigestie, constipație, diaree, dureri de stomac, transpirație excesivă, oboseală,
insomnie, modificări ale greutății corporale, disfuncții sexuale
• Anxietate, depresie, iritabilitate, labilitate emoțională, tulburări de atenție și
concentrare, tulburări de memorie, frustrare, furie/ostilitate, vinovăție
Tulburări psihice patologice
Tulburări psihice patologice determinate de stresul psihic:
1. Reacții la stres sever și tulburări de adaptare – agent stresor brutal care amenință viața,
integritatea fizică sau statutul socio-profesional
2. Reacția acută la stres (șoc psihic) – durează între 2-4 săptămâni
3. Tulburarea posttraumatică de stres – durează peste 30 de zile; cauze excepționale (catastrofe
naturale, acte de terorism, moartea subită a unei persoane apropiate).
Vulnerabilitatea la stres
1. Factori psihologici
 • Trăsături de personalitate*: introversia, anxietatea, depresia, impulsivitatea, iritabilitatea
și fatigabilitatea, interiorizarea supărării
• Cauze genetice sau/și traume psihice în timpul sarcinii sau/și comunicare redusă
sau defectuoasă cu mama
• Depresia: tulburare de dispoziție de diferite grade, caracterizată de dispoziția
depresivă (diminuarea interesului sau plăcerii pentru activitătile zilnice, pierdere
semnificativă în greutate, tulburări de somn, tulburări psihomotorii, senzație de
oboseală, sentiment de culpabilitate, incapacitate de concentrare, gânduri
recurente legate de moarte)
• Pentru a marca Ziua Sănătății Mintale (10 octombrie) în 2012,
Matthew Johnstone (scriitor, ilustrator) a realizat în colaborare cu Organizația
Mondială a Sănătății filmul “I had a black dog, his name was depression”
Tipuri comportamentale vulnerabile la stres:
• Tipul comportamental A: ambițios, neliniștit, nerăbdător, competitiv, ostil cognitiv și
comportamental, dependent de muncă, posibil dependent de substanțe, implicare
profesională majoră, conștinciozitate
• Tipul comportamental B: calm, relaxat, echilibrat
• Tipul comportamental C: neîncrezător în forțele proprii, puțin asertiv, își interiorizează
emoțiile, predispoziție la depresie
• Tipul comportamental D: grad ridicat al emoțiilor negative și tendința de a le ține
ascunse, incapabil de a-și indeplini rolul social, lipsă de vitalitate.
Alexitimia = incapacitatea de exprimare a emoțiilor
2. Factorii sociali nefavorabili
• Experiențe traumatice în copilărie, lipsa afecțiunii, reacții de respingere din partea
mamei, reacții afective oscilante
• Stresuri majore în perioada sarcinii
• Climat familial nefavorabil
• Individualismul și lipsa sistemului de suport social
• Statusul socio-economic scăzut
3. Factori biologici
• Genetici (predispoziție spre anumite boli, alergii)
• Ereditari (malformații congenitale)
• Dobândiți în urma unor traume sau boli
Distres si eustres
DISTRES EUSTRES

Agenți stresori neplăcuți, amenințători, supra sau Agenți stresori plăcuți, solicitare moderată, climat
subsolicitanți afectiv pozitiv

Reacții emoționale negative Reacții emoționale pozitive: bucurie, triumf,

- active: furie, rușine, vinovăție extaz, excitație sexuală, dragoste
- pasive: tristețe, neajutorare, lipsă de Crește tonusulu psihic cognitiv, afectiv și volitiv
perspectivă

Crește secreția de catecolamine și cortizol Crește secreția de catecolamine, endorfine,

serotonină
Inhibarea sistemului imun Imunostimulare
Protecția față de stres
1. Teren genetic psihic echilibrat
2. Teren somatic indemn
3. Trăsături de personalitate pozitive/ adaptative – Vezi chestionar NEO PI-R
4. Factori sociali favorabili
5. Echilibru între așteptări și posibilități
6. Nevoi psihologice satisfăcute (securitate pe termen lung, noutate și experiență, afiliere – Ralph
Linton)
1. Sistem de convingeri personale pozitive (robustețe, locul controlului intern, simțul
coerenței, stima de sine)
2. Mecanisme de apărare mature:
 Umorul
 Suprimarea
 Altruismul
 Sublimarea
Gestionarea stresului
• Conduite sanogene (mențin starea de sănătate și cresc calitatea vieții și satisfacția):
• igiena
• mic dejun
• exercițiu fizic
• odihna
• autoexaminări
• abstinența de la substanțe nocive (tutun, droguri)
• conduită preventivă față de accidente
• evitarea exceselor
• examene medicale periodice
• Cultivarea eustresului (excursii, hobby-uri)
• Procurarea de stresuri pozitive
• vizionarea de filme
• satisfacerea de gusturi culinare sau vestimentare
• Umorul – terapia prin râs
• Muzica
• Formarea și dezvoltarea unei gândiri pozitive
• Conduită antistres:
• adecvarea la realitate (cât de grav este agentul stresor?)
• autocunoaște (interpretarea corectă a reacțiilor corpului)
• satisfacerea nevoilor psihologice
• Religia ca factor antidistress și sursă de eustress*
Stresul medicului dentist
• O’Shea, Corah și Ayer (1984) au examinat 977 de dentiști
• Cercetătorii i-au întrebat dacă stomatologia este mai stresantă, la fel de stresantă sau mai
puțin stresantă ca alte ocupații. 77% dintre medici au răspuns că este
mai stresantă ca alte ocupații și doar 21% că este mai puțin stresantă.
• Totuși, 77% se consideră mai puțin stresați ca alți medici dentiști. Deci stomatologia e
stresanta, dar mai ales pentru alti medici J
• Surse de stres pentru medicul dentist:
• Nerespectarea programului de lucru
• Dorința de a lucra perfect
• Faptul că produce anxietate pacientului
• Anularea programărilor sau întârzierile
• Lipsa de cooperare a pacientului pe scaun
 • Lipsa de recunoaștere profesională
• Venituri prea mici
• Cele mai stresante specialități stomatologice:
1. Stomatologia generală
2. Chirurgia orală
3. Ortodonția
4. Parodontologia
• Strategii de gestionare a stresului: medicii din studiul citat nu fac nimic pentru a reduce
stresul.
• De aceea, se impun cursuri pentru educarea viitorilor medici în managementul stresului.
• Lee, Kober și Ayer (1999) au descoperit că femeile care au ales profesia de medic dentist sunt
mai stresate decât medicii bărbați.
• Cauza principală: împărțirea timpului și responsabilităților între familie și serviciu.
• Stres mai mare în cazul mamelor singure sau a femeilor care lucrau în cabinet alături de soțul
lor, medic dentist și el.
Sinuciderile printre medicii dentiști
• Există o credință populară că rata sinuciderilor printre medicii dentiști este foarte mare.
• Orner (1978) a realizat un studiu care a arătat că rata sinuciderilor printre medicii dentiști este
MAI MICĂ decât media pentru populația masculină albă în general.
• Studiul arată că medicii dentiști sunt “un grup profesional relativ sănătos”
• Kent (1987) a făcut un studiu pe un număr mic de medici și a găsit o rată mare a sinuciderilor,
dar studiul nu este relevant științific.
• Variabile asociate cu sinuciderea în rândul medicilor dentiști: alcoolismul, abuzul de droguri,
afecțiunile psihiatrice.
Stresul studentului la stomatologie
• Există observația empirică legată de faptul că anii de facultate sunt stresanți. Nu există însă
suficiente studii realizate corect pe această temă.
• Cele mai stresante elemente sunt
• situația academică – notele și examinările
• relația cu profesorii – care sunt prea autoritari, lipsiți de empatie sau îi consideră
pe studenți imaturi și iresponsabili
• Singurătatea
• Situația financiară precară
• Profesioniștii din domeniul sănătății și studenții consideră că pot face față stresului și nu
discută/ apelează la psiholog, consilier
• Studenții care fac exercițiu fizic sunt mai puțin stresați ca cei sedentari și raportează mai rar
anxietate și depresie.
• Depresia în rândul studenților stomatologi nu este mai frecventă ca la tinerii de aceeași vârstă
din populația generală.
• Studenții căsătoriți și cu copii au niveluri mai mari de stres.
• Evenimentele neplăcute, catastrofice ale vieții cresc nivelul de stres in cazuri particulare.
Strategii anti-stress pentru stomatologi
• Practicarea exercițiilor fizice
• Respectarea timpului liber
• Hobby-urile
• Notarea intr-un jurnal a situațiilor stresante și analiza tiparelor repetitive în evenimente și
răspunsurile proprii (stresslog)
• Evaluarea așteptărilor nerealiste de tipul: trebuie să fiu admirat de fiecare pacient, trebuie să
mă implic emoțional pentru fiecare pacient, există întotdeauna o soluție perfectă pentru
pacient.
• Discuții cu colegii și alți membri ai echipei dentare.