MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA
Facultatea: Științe economice
Catedra: Economie și turism

REFER
La tema: Riscul
Moldova AT inflației în Republica

Disciplina: Managementul
riscurilor în afaceri

A elaborat: studenta Vacarciuc Valeria

GR.-204BA
A coordonat: profesor Daniela Dascaliuc

1
 Chișinău2020
INTRODUCERE 3

Capitolul 1. Conceptul de risc şi incertitudine 4

1.1 Clasificarea riscurilor 4

1.2 Conceptul de inflație 6
1.3 Măsurarea inflației 6
1.4 Influența inflației asupra activității întreprinderii 7
1.5 Influența inflației asupra indicatorilor macroeconomici 8
1.6 Metode de evaluare şi gestiune a deciziilor financiare pe timp de inflație 8

Capitolul 2. Riscul inflației în Republica Moldova. Cauze și efecte 10

2.1 Evoluția economiei recente 10

2.2 Care sunt cauzele și consecințele inflației 11
2.3 Ţintirea inflaţiei ca politică antiinflaţionistă în Republica Moldova 12
2.4 Rata anuală a inflației 13

Concluzii finale

Bibliografie
Cuprins

2
 INTRODUCERE

În această lucrare sub formă de referat este prezentată tema ” Riscul inflației în Republica
Moldova” în care se reflectă inlfația in Republica Moldova și analiza conceptului de risc și influiența
inflației asupra activităților macroeconomice.
Ce este riscul?
Riscul reprezintă probabilitatea sau amenințarea de deteriorare, vătămare, pierdere sau orice altă
situație adversă cauzată de vulnerabilități externe sau interne și care poate fi evitată prin anumite acțiuni
preventive. Riscurile ne pot afecta pe noi personal, sau familia și sunt prezente în majoritatea domeniilor
vieții - sănătate, muncă, în trafic etc.
Ce este inflația?
Inflația este un fenomen monetar care se manifestă prin majorarea prețurilor la bunuri și servicii
într-o anumita țară, pentru o anumită perioadă de timp. Inflația erodează puterea de cumpărare a banilor,
adică cu aceeași sumă de bani poți cumpăra mai puțin decât înainte. De obicei inflația este exprimata in
forma procentuală, spre exemplu: Ritmul anual al inflației in luna decembrie 2019 a constituit 7,5% –
adică pe parcursul ultimelor 12 luni din decembrie 2018 până în decembrie 2019 prețurile au crescut cu
7,5%.
Republica Moldova are parte de o politică economică lipsită de succese semnificative. Unul din
scopurile primordiale a decidenţilor de politici economice este asigurarea stabilităţii macroeconomice a
ţării, fapt ce poate fi efectuat prin intermediul aplicării anumitor instrumente de ţintire a inflaţiei. Studiul
„Oportunitatea aplicării instrumentelor de ţintire a inflaţiei în Republica Moldova”, elaborat de către
experţii IDIS “Viitorul” prezintă o analiză a tendinţelor pieţii monetare şi a mecanismelor de transmisie
monetară asupra inflaţiei. In contextul modificării preţurilor pe plan mondial, la rândul ei, autoritatea
monetară din Republica Moldova va fi impusă să restructureze şi să eficientizeze instrumentele şi
canalele de transmisie a politicii monetare. Acest studiu are ca scop studierea premiselor şi condiţiilor
necesare pentru atingerea obiectivului de ţintire a inflaţiei, analiza inflației actuală în Republica
Moldova.
Mecanismul de transmisie, prin intermediul ratei dobânzii, este practic inexistent din cauza
dezvoltării insuficiente a sectorului bancar şi a pieţelor financiare. Relaţiile băncilor comerciale cu
titlurile financiare de stat şi cele emise de autoritatea monetară amintesc mai mult de investiţii pe termen
scurt decât de mecanisme de control. Astfel, există o ruptură de sistem între politica monetară şi piaţa
interbancară. În aceste condiţii, canalul de transmisie prin intermediul cursului valutar este cel mai
recomandabil. Dar, pentru a fi siguri, ar fi necesar de evaluat reacţiile de răspuns a cursului de schimb
asupra preţurilor de import, care mai apoi se vor propaga spre indicele producătorilor şi în final, asupra
inflaţiei.
Slaba reacţie a mecanismelor de transmisie este datorată, în special, excesului de lichiditate în
economie, care nu poate fi sterilizată la ratele actuale ale dobânzii. Lipsa de profunzime a pieţei
monetare şi infrastructura sa nedezvoltată slăbesc capacitatea de menţinere a lichidităţilor şi, în final, a
inflaţiei. După cum indică datele empirice, aşteptarea inflaţionistă este determinantul esenţial al inflaţiei
în Republica Moldova. În aceste condiţii, odată cu atingerea obiectivului de ţintire a inflaţiei, o
restructurare a politicii monetare şi ancorarea ei cu aceste aşteptări este iminentă.
Deşi Republica Moldova numără mai mulți ani de istorie economică, lista succeselor de politică
economică este destul de limitată. O problemă ce a persistat de-a lungul întregii perioade şi în ultimul
timp devine o prioritate primordială a decidenţilor de politici economice, pentru a asigura stabilitatea
macroeconomică a ţării, este inflaţia.

3
 Capitolul 1. Conceptul de risc şi incertitudine

Orice activitate economică desfăşurată este expusă la multiple riscuri. Riscurile au existat
dintotdeauna. Agenţii economici din întreaga lume sunt expuşi la diverse surse de risc în activitatea lor.
Pe lîngă riscurile nemijlocit aferente activităţii desfăşurate, riscurile pot fi asociate şi cu evenimente
nefavorabile produse pe piaţa schimburilor (piaţa valutară), pe piaţa titlurilor de valoare, pe piaţa
mărfurilor, cu evenimente de credit (insolvabilitate, faliment, înrăutăţirii bonităţii financiare etc)
aferente partenerilor de afaceri, cu evenimente operaţionale inerente proceselor interne ale agentului
economic, cu evenimente sociale declanşate în regiuni instabile, cu evenimente politice generate în
statele politic vulnerabile, cu evenimente juridice cauzate din modificări ale legislaţiei, cu evenimente
naturale legate de calamităţi şi dezastre naturale etc.
Într-o viziune foarte largă riscul se defineşte ca probabilitatea apariţiei unor evenimente cu
repercusiuni negative asupra afacerii, activităţii etc, adică evenimentele care, în caz dacă s-ar fi produs,
ar genera pierderi, pagube economico-financiare, cheltuieli suplimentare neprevăzute ori ar genera
pierderea parţială sau integrală a profitului scontat (aşteptat, preliminar).
Din definiţiile de mai sus putem deduce următoarele:
- Riscul depinde de probabilitate
- Riscul depinde de anticiparea viitorului
- Riscul depinde de disponibilitatea informaţiei
- Riscul depinde de aşteptările managerului

1.1 Clasificarea riscurilor

 După metoda evidenţei riscurile se împart în:

- riscuri interne – sunt generate de activitatea întreprinderii asupra nivelul lor
influenţează deciziile managerilor întreprinderii de toate nivelurilor;
- riscuri externe – care nu sunt legate nemijlocit de activitatea întreprinderii şi
caracterizează mediul de activitate
 În dependenţa de rezultatul final riscurile se împart în:
- riscuri pure –presupun probabilitatea apariţiei unui rezultat negativ sau zero, care includ
următoarele tipuri de riscuri:
 riscuri naturale;
 riscuri ecologice;
 riscuri politice;
 riscuri de transport;
 riscuri de producţie;
 riscuri comerciale
- riscuri speculative ( care includ riscuri de finanţare şi de investiţii)– reprezintă
probabilitatea obţineri atât a rezultatelor pozitive cât şi negative. Riscurile speculative se împart în:
Riscurile legate de puterea de cumpărare a banilor (riscurile de finanţare) sau de variaţia
lor include următoarele tipuri de riscuri: riscul inflaţiei, riscul deflaţiei riscurile valutare şi riscurile de
lichiditate.
4
 Riscul inflaţiei subînţelege riscul, cînd prin creşterea inflaţiei veniturile obţinute se devalorizează
mai repede decît ele cresc, în aceste condiţii agentul economic suferind pierderi însemnate.
Riscul de deflaţie rezultînd din creşterea puterii de cumpărare a banilor.
Riscul valutar reprezintă prpriu-zis pierderile valutare cauzate de variaţia cursului unei valute
respective în raport cu alta în efectuarea în pricipal al operaţiunilor financiare cu străinătatea.

Riscuri speculative

Riscuri de investiţii Riscuri de

finanţare
Riscul şansei ratate
Riscul de inflaţie /
deflaţie
Riscul reducerii
profitabilităţii: Riscul valutar
riscul ratei dobânzii
riscul creditar Riscul de lichiditate
Riscul pierderilor financiare:
riscul selectiv
riscul de bursă
riscul de faliment

Riscul pierderilor din cauza realizării unor

acţiuni
Riscurile de lichiditate sunt riscurile legate pierderile probabile la realizarea produselor,
mărfurilor sau titlurilor de credit din motivul schimbării evaluării sau aprecierii calităţii lor şi preţurilor
de vînzare.

Riscurile investiţionale la rîndul său includ următoarele tipuri de riscuri: riscul cîştigului
neobţinut şi riscul diminuării veniturulor.
Riscul cîştigului neobţinut este riscul indirect de la nerealizarea sau neefectuarea unei operaţiuni
financiare, astfel de operaţiuni pot ca exemplu operaţiunea de investire, de asigurare, de cumpărare etc.
Riscul micşorării veniturilor poate apărea ca rezultatul modificării mărimii ratei dobînzii la
credite. şi a dividendelor pe investiţiile de portofoliu. Acest risc include în sine riscul ratei dobînzii şi
riscul de credit. La rândul său riscul de credit include: riscul de selecţie, riscul de bursă şi riscul de
faliment.
Riscul de selecţie este riscul alegerii plasării incorecte a banilor într-o investiţie, în locul plasării
banilor în alte investiţii mult mai profitabile şi mai puţin riscante.
Riscul de bursă reprezintă pericolul pierderilor de la tranzacţiile bursiere, cauzată din
instabilitatea burselor.

5
 Riscul de faliment constă în pericolul pierderii de către agentul economic a capitalului propriu şi
pierderea capacităţii întreprinderii de a face faţă angajamentelor asumate faţă de terţi, ca rezultat firma
devine falimentară.

1.2 Conceptul de inflatie

Inflația este un dezechilibru major prezent în economia oricărei țări, reprezentat de o
creștere generalizată a prețurilor și de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei
naționale.
Inflația este un indicator final, care arată la sfârșit de an fiscal dacă politicile guvernamentale
monetare, fiscale, legislative, etc., alături de politicile Băncii Centrale, se coordonează și conduc la o
stabilitate a prețurilor de consum.
Principalele cauze ale inflației sunt:

 inflație prin monedă - emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri și
servicii;
 inflație prin cerere - excedentul de cerere agregată peste oferta agregată;
 inflație prin costuri - creșterea costurilor de producție, independent de cererea agregată;
 inflația importată;
 inflația prin structuri.
Formele inflației sunt:

 inflația târâtoare (sau liniștită) -- se referă la creșterea treptată și continuă a prețurilor de

până la 3%. Termenul a fost propus de către Franklyn Holzman, profesor la universitatea Tufts, în 1959;
 inflația moderată -- reprezintă creșterea anuală a prețurilor cu 15-30%. Definiția inflației
moderate a fost propusă de către Rudiger Dornbusch, profesor la MIT și Stanley Fischer, primul vice-
director executiv al FMI, în 1993;
 criza inflaționistă -- reprezintă acea perioadă de timp, de cel puțin doi ani, pe parcursul
căreia rata anuală a inflației depășește 40%. Definiția crizei inflaționiste a fost propusă de către Michael
Bruno și William Easterly, economiști la Banca Mondială, în 1998;
 inflația rapidă, când ritmul anual de creștere a prețurilor se apropie de 10%;
 inflația galopantă, când creșterea prețurilor depășește 10% anual;
 hiperinflația -- reprezintă creșterea prețurilor de peste 50% pe lună. Definiția
hiperinflației a fost formulată pentru prima dată de către Phillip Cagan, profesor la Universitatea
Columbia, în 1956. Hiperinflația începe în luna în care creșterea prețurilor depășește 50% și se termină,
dacă rata creșterii prețurilor scade sub 50% și timp de un an se menține sub acest nivel[4]. După alți
autori, hiperinflația presupune o rată medie anuală de 1.000% și peste acest nivel.
1.3 Măsurarea inflației
 în mărime absolută - Excedentul de masă monetară peste oferta reală de mărfuri, care dă
naștere la un surplus de cerere absolută nominală ce se traduce prin majorări ale prețurilor efective;
 în expresie relativă - Este raportul între excedentul sau surplusul de monedă (respectiv,
de cerere)și oferta reală de bunuri și servicii, în economie, căruia îi corespunde o anumită majorare a
prețurilor.

1. Indicele general al prețurilor IGP;

6
 2. Indicele prețurilor de consum;
3. Indicele puterii de cumpărare a banilor IPCB.
A) Măsuri de reducere a excesului de cerere agregată:
- politică monetară riguroasă, de natură să evite excedentul de monedă în economie;
- politica bugetară a statului, orientată spre reducerea deficitului bugetar, spre menținerea la un
nivel a cheltuielilor publice, în perioada respectivă, și spre ridicarea, în anumite limite, a nivelului
impozitelor și taxelor, care să frâneze creșterea cererii și a prețurilor;
- politica dobânzilor la creditele acordate, prin care să nu se ajungă la o micșorare artificială a
ratei dobânzii și la ieftinirea creditului;
B) Măsuri de stimulare a creșterii ofertei:
- o politică de salarizare corelată cu rezultatele economice obținute prin muncă, prin care să se
evite creșterea costurilor medii;
- creșterea capacității de adaptare a aparatului de producție la cerințele pieței;
-stimularea extinderii potențialului de producție, prin investiții de capital în mijloacele de
producție performante, prin forța de muncă într-o structură de calificare nouă, inovații, prin creșterea
productivității factorilor de producție.

Consecințele inflației
Consecințele inflației sunt: scăderea puterii de cumpărare a populației; redistribuirea veniturilor
și avuției; este stimulată înclinația spre consum și este descurajată înclinația spre economisire; inflația
avantajează debitorii (în moneda națională); rata dobânzii este influențată de rata inflației.
Consecințele inflației pe care le suportă populația, viața social-economică în ansamblul ei sunt
cunoscute sub denumirea de cost al inflației.

1.4 Influenţa inflaţiei asupra activităţii întreprinderii

Inflaţia este un proces ce se caracterizează prin creşterea nivelului preţurilor într-o economie şi
prin reducerea puterii de cumpărare a banilor.

Inflaţia duce la creşterea masei monetare şi la micşorarea cantităţii de mărfuri de pe piaţă.

Cauzele principale ale inflaţiei:
1. dezechilibrul dintre sfera circulaţiei monetare şi sfera producţiei
2. erori ale politicii de formare a preţului
3. distribuirea incorectă a venitului naţional

De obicei în timpul inflaţiei venitul populaţiei creşte într-un ritm mai mic ca preţurile, iar aceasta
poate duce la micşorarea consumului. Creşterea preţului la un produs (grup de produse) nu duce
neapărat la inflaţie.
Problemele principale cu care se confruntă întreprinderea pe timp de inflaţie se referă şi la
diminuarea valorii activelor întreprinderii.

7
 Inflaţia face dificil şi procesul de comparare a rezultatului financiar în timp sau dintre diferiţi
agenţi economici, deoarece activele vor avea valori diferite în dependenţă de timpul procurării. Inflaţia
poate duce şi la micşorarea potenţialului economic al întreprinderii, deoarece vor creşte profitul
contabil, impozitele plătite, însă aceste profituri nu vor fi suficiente pentru finanţarea dezvoltării. Din
punct de vedere a întreprinderilor mici inflaţia poate genera probleme în mobilizarea resurselor necesare
dezvoltării.
Din punct de vedere a managementului financiar inflaţia cauzează următoarele probleme:
- dificultăţi în planificare
- creşterea NFR
- creşterea costului capitalului
- reducerea cursului valutei locale
- imposibilitatea finanţării activităţii prin împrumuturi pe termen lung
- creşterea probabilităţii falimentului
Inflaţia poate avea şi influenţe pozitive:
- reducerea valorii reale a datoriilor
- reducerea cheltuielilor prin retribuirea muncii
- reducerea taxelor (fixe)
1.5 Influenţa inflaţiei asupra indicatorilor macroeconomici
Nivelul inflaţiei afectează în primul rînd costul capitalului şi cursul valutar într-o anumită ţară.

Paritatea puterilor de cumpărare spune că

inflaţia influenţează stabilitatea dobânzii pentru diferite pieţe - în mediu valoarea nominală a
câştigurilor din investiţii în toate ţările este aceeaşi. Diferenţele dintre ratele dobânzii se compensează de
diferenţele dintre nivelul inflaţiei. Adică rentabilitatea reală fără risk în ambele ţări este aceiaşi, însă
inflaţia diferită face ca rentabilitatea nominală fără risk să difere.

inflaţia influenţează stabilitatea cursului valutar SPOT. Legătura dintre cursul Spot forward şi
ritmul inflaţiei este ilustrată de următoarea relaţie:

(1+ inflaţia MDL) / (1+ inflaţia $) = (Spot aşteptat MDL/$ )/ (Spot MDL/$) = (Forward MDL/$)
/ (C spot (act) MDL/$) – formula e valabila in asemenea mod, dacă estimam cursul Forward pentru un
an.

Modificarea cursului valutar afectează importatorii si exportatorii. Exportul e favorizat atunci

cind valuta locala se depreciază, importul e favorizat atunci cind valuta locala se apreciaza.

1.6 Metode de evaluare şi gestiune a deciziilor financiare pe timp de inflație

Problema principală a întreprinderilor pe timp de inflaţie este reducerea valorii activelor şi

creşterea preţului atât a producţiei finite, cît şi a materiilor prime, din care cauză politica de gestiune a
activelor pe timp de inflaţie este diferită.
Activele monetare nu necesită reevaluarea, deoarece sunt sub formă bănească, în cazul activelor
monetare inflaţia va duce pierderi prin deprecierea valorii banilor din conturile bancare, deprecierea
creanţelor, la fel inflaţia va aduce avantaje prin deprecierea valorii datoriilor.

8
 Pe timp de inflaţie întreprinderile ar trebui să-ţi lichideze investiţiile în valori mobiliare, să
reinvestească banii în active ce-ţi menţin valoarea reală pentru perioade mai mari, de exemplu imobilul.

Active (monetare)
- bani
- investiţii financiare
- creanţe pasive (monetare):
- datorii.
Pierderile cauzate de deţinerea creanţelor depind de perioada rambursării, mărimea creanţelor şi
nivelul inflaţiei. Creanţele de fapt sunt nişte active care nu contribuie la creşterea profiturilor în mod
direct, însă necesită o creştere a pasivelor pentru a le finanţă. Pe timp de inflaţie capitalurile costă mai
scump şi deci creanţele vor fi mai scumpe (mai costisitoare). Întreprinderea poate reduce atât perioada
creanţelor, cît şi volumul lor, însă se pot micşora vânzările. De regulă cea mai eficientă metodă de
combatere a pierderilor în cazul inflaţiei este acordarea disconturilor pentru a urgenta plata.
Activele nemonetare sunt obiectele a căror valoare reală se modifică odată cu modificarea
preţurilor, din această cauză aceste active periodic trebuie reevaluate.
La aceste active se referă:
- mijloacele fixe
- stocurile
- activele nemateriale
- datoriile exprimate în active nemonetare

În cazul inflaţiei există o contradicţie între valoarea reală de piaţă şi valoarea contabilă a lor.
Această contradicţie poate avea urmări negative atât pe plan operativ (înrăutăţirea condiţiilor de obţinere
a împrumuturilor şi în perspectivă, insuficienţa profiturilor pentru refinanţări, profituri inflaţioniste).
Mijloacele fixe sunt cea mai afectată componentă de aceste influienţe. În primul rând, mijloacele
fixe sunt prezente în bilanţ la valoarea mai mică decât cea reală, iar în al doilea rând uzura calculată şi
acumulată va fi insuficientă pentru reconstituirea lor.
Sunt două metode de combatere a acestor probleme:
1. reevaluarea periodică a mijloacelor fixe – în aşa fel vor creşte mijloacele fixe şi uzura lor.
Această metodă este mai eficientă în condiţiile de hiperinflaţie.
2. utilizarea metodelor accelerate pentru calcularea uzurii. Această metodă este eficientă în
condiţiile inflaţiei moderate, însă nu combate complet efectele negative ale inflaţiei.

Întreprinderea folosind diferite metode de evaluare a stocurilor poate modifica raportul dintre
costul vânzărilor şi stocurile de la sfârşitul perioadei. Şi anume:
LIFO – presupune evaluarea stocurilor la ultimul preţ, valoarea materialelor trece în costul
vânzărilor începând cu ultimul preţ
FIFO –invers
Costul Mediu Ponderat
În cazul inflaţiei este recomandat de a se utiliza metoda LIFO.

9
 Capitolul 2. Riscul inflației în Republica Moldova. Cauze și efecte

Banca Mondială prognozează pentru 2020 o scădere a economiei Moldovei cu 3,1% și se

așteaptă la o creștere cu 4% în 2021. 
Aceste date sunt prezentate în raportul Băncii Mondiale ”Perspectivele economiei globale”
(Global Economic Prospects) pentru iunie 2020. Astfel, în comparație cu raportul din ianuarie, experții
BM au redus cu 6,7 puncte procentuale prognoza pentru PIB-ul Moldovei pentru anul curent, iar pentru
anul viitor au majorat cu 0,2 puncte procentuale, deoarece la începutul acestui an au estimat că PIB-ul
Moldovei în 2020 va crește cu 3,6%, iar în 2021 - cu 3,8%. Experții BM, care au prezentat anterior la
Chișinău o prognoză economică actualizată pentru Moldova, au menționat că, în termeni nominali,
volumul PIB-ului Moldovei în 2020 ar putea fi de 212,53 miliarde lei, iar în 2021 - 233,36 miliarde lei.
Economistul reprezentanței permanente a BM în Moldova, Marcel Chistruga, a declarat că, dacă
pandemia COVID-19 va fi oprită înainte de sfârșitul semestrului I al anului curent, iar în semestrul II se
va înregistra o anumită creștere economică, atunci PIB-ul Moldovei va scădea cu 3,1% până la sfârșitul
anului curent. Cu toate acestea, dacă criza coronavirusului nu va fi oprită înainte de luna august, atunci
până la sfârșitul anului PIB-ul s-ar putea reduce și mai mult - până la 5,2%. S-a subliniat că măsurile
luate în Moldova și în lume pentru a reduce riscurile de răspândire a COVID-19 vor afecta negativ
veniturile populației s- salariile și remitențele din alte țărie vor reduce. Consumul populației va scădea.
În pofida măsurilor monetare și fiscale aprobate, incertitudinea crescută va duce la reducerea
investițiilor. Întreruperea lanțurilor de aprovizionare și recesiunea în țările partenere ale comerțului
exterior din Moldova vor afecta exporturile. Pandemia va duce la o scădere a producției interne,
HoReCa, construcțiile, transportul și producția fiind cele mai afectate sectoare. Seceta poate afecta
rezultatele agricole. Veniturile bugetului de stat se vor reduce semnificativ, în timp ce cheltuielile pentru
sănătate și nevoile sociale, precum și stimulentele fiscale vor provoca o creștere a cheltuielilor bugetare.
Totuși, aceasta nu va fi suficient pentru a compensa cererea internă pierdută din cauza COVID-19.
Conform prognozelor BM, în 2020 exporturile moldovenești vor scădea cu 6%, dar în 2021 și 2022 vor
crește cu 6% și, respectiv, cu 6,5%. Importurile în 2020 vor scădea cu 5,5%, iar în următorii 2 ani,
acestea vor crește cu 5% și, respectiv, cu 6,1%. Investițiile în active fixe în 2020 vor scădea cu 14,9%,
iar în următorii 2 ani vor crește cu 8,7-8,9%. Conform prognozelor BM, rata medie anuală a inflației în
2020 va fi de 3,6%, în 2021 - 5,5%, în 2022 - 4,1%. Remitențele în acest an vor scădea cu 15%, dar în
următorii 2 ani se așteaptă o creștere a acestora - cu 7,8% și, respectiv, cu 3,9%. În general, raportul
Global Economic Prospects se menționează că pandemia COVID-19 a avut un impact negativ asupra
țărilor din Europa și Asia Centrală din cauza prăbușirii prețurilor la produsele globale, a perturbațiilor în
lanțurile de valori globale și regionale și a aversiunii puternice asupra riscurilor pe piețele financiare. În
general, se prognozează că economia regiunii va scădea cu 4,7%, recesiunea va afecta aproape toate
țările. Conform unui scenariu, care prevede atenuarea treptată a efectelor pandemiei și restabilirea
comerțului și investițiilor, se etimează ca în 2021 economia Europei și Asiei Centrale își va reveni și se
va majora cu 3,6%. Consecințele pentru activitatea economică sunt caracterizate de o incertitudine
extremă și pot fi mai severe dacă pandemia se înrăutățește, iar recesiunea ce însoțește activitatea de
business se adâncește. Un alt factor de risc care ar putea agrava prognozele pentru regiune sunt
condițiile meteorologice predominante în aceasta, inclusiv impactul secetei asupra economiei Europei de
Est și a Balcanilor de Vest. //09.06.2020 — InfoMarket.

2.1 Evoluția economie recente

10
 Chiar și până la șocul COVID-19, ritmul creșterii economice a încetinit brusc
în ultimul trimestru al anului 2019. Creșterea de 3,6 procente înregistrată în 2019 a fost
susținută de cererea internă puternică, la rândul ei determinată de creșterea salariilor,
remitențe, expansiunea creditelor și creșterea cheltuielilor publice. Cu toate acestea,
ritmul creșterii economice a înregistrat o scădere bruscă, constituind 0,2 procente în
ultimul trimestru, odată cu scăderea producției în agricultură și energie electrică,
încetinirea exporturilor și a investițiilor. Datele preliminare indică o recuperare până în
februarie 2020, preponderent determinată de industrie (+6,3 procente de la an la an),
transportul de mărfuri (+9,7 procente), comerțul cu amănuntul (+16 procente) și exportul
de mărfuri (+2,3 procente). Totuși, se preconizează o contracție semnificativă începând
cu luna martie, odată cu introducerea stării de urgență și a măsurilor de izolare aferente
COVID-19.
Politica monetară a fost relaxată până la declanșarea crizei și continuă același curs.
În anticiparea presiunilor dezinflaționiste, rata de bază a fost redusă la un nivel de 5,5
procente în decembrie. Pe fundalul cererii interne mai slabe și al efectelor determinate de
scăderea prețurilor internaționale la mărfuri, rata inflației sa micșorat, constituind 5,9
procente în martie 2020. Pentru asigurarea unui volum adecvat de lichidități, Banca
Națională a redus rata rezervelor minime obligatorii cu mai mult de 6 pp, până la 34
procente, și a redus în continuare rata de referință până la un nivel istoric de 3,25
procente. Criza va afecta piețele financiare. În timp ce sistemul bancar este bine
capitalizat, împrumuturile noi au scăzut cu 8,3 procente față de volumul maxim
înregistrat în decembrie 2019. Influxul de depozite noi s-a micșorat cu o treime, dar
stocul total de depozite continuă să fie situat cu 2,5 procente peste nivelul de la finele
anului 2019, fapt ce sugerează încrederea susținută în sectorul bancar.
Deficitul de cont curent a fost redus înainte de criză, dar este din nou în creștere.
Deficitul contului curent a fost redus cu 1 pp, constituind 9,7 procente din PIB în 2019,
odată ce creșterea exporturilor a depășit-o pe cea a importurilor în a doua jumătate a
anului 2019. Totuși, o scădere accentuată a exporturilor și remitențelor va determina
creșterea deficitului până la o valoare mai mare de 10 procente din PIB în 2020.
Investițiile străine directe (ISD) nete, unul din canalele de transmitere a crizei globale,
urmează să rămână reduse în 2020, urmare a crizei declanșate de COVID-19. Grație
scăderii accentuate a intrărilor valutare din martie 2020, rezervele de la sfârșitul lunii
aprilie s-au epuizat cu 6 procente (2,9 miliarde de dolari SUA), dar acoperă în continuare
mai mult de 5 luni de import.
Deși restrâns în 2019, deficitul fiscal se va extinde rapid pe fundalul efectelor
pandemiei. În primul trimestru al anului 2020, volumul încasărilor fiscale a scăzut cu 3,6
procente de la an la an. În aprilie, autoritățile au adoptat un set de măsuri de sprijin pentru
combaterea pandemiei, costul acestora fiind estimat la 2,4 procente din PIB. Ultimele
modificări la legea bugetului au înregistrat un deficit de 7,6 procente din PIB (față de 1,4
în 2019), cu o creștere mare a volumului finanțării externe. Se preconizează creșterea
datoriei publice și garantate de stat cu 5,7 pp, până la 33,1 procente – considerat, totuși,
un nivel moderat.

2.2 Care sunt cauzele și consecințele inflației

11
 Din punct de vedere a teoriei economice inflația poate fi cauzată de mai mulți factori, inclusiv
interni și externi: (1) Inflația cauzată de creșterea cererii agregate (majorarea cheltuielilor bugetare,
creșterea salariilor, pensiilor, etc.), (2) Inflația cauzată de creșterea costului de producție (majorarea
prețurilor interne și externe la materia primă, salariului) (3) Inflația cauzată de reducerea ofertei (condiții
climaterice nefavorabile – seceta, deprecierea bruscă a monedei naționale stimulează exporturi în
defavoarea pieței interne).
Inflația poate fi considerata ca fenomen negativ sau pozitiv in dependență de profilul individual.
Indivizii care dețin active tangibile, ex. imobil sau materie primă, se vor bucura de o inflație moderată
deoarece prețul la ele va crește. Pe de altă parte indivizii care țin bani în numerar, și nu au investit, vor
pierde din puterea de cumpărare din cauza inflației. În condiții perfecte exista un nivel optim al inflației
care stimulează procesul de investiții astfel contribuind la o creștere economica continuă.
Banca Națională a Moldovei (BNM) este autoritatea care are ca obiectiv fundamental asigurarea
și menținerea stabilității prețurilor. Asta nu prevede stabilirea prețurilor la toate bunurile și serviciile din
economia națională, ci crearea condițiilor ca prețurile să nu crească peste un nivel predeterminat într-un
orizont de timp mediu.
Astfel BNM țintește inflația la nivelul de 5.0% anual cu o posibilă deviere de ± 1.5 puncte
procentuale, fiind considerat nivelul optim pentru creșterea de durată a economiei naționale. Realizarea
acestui obiectiv are loc prin promovarea politicii monetare utilizând instrumentele monetare cum ar fi:
rata de bază, cursul de schimb al monedei naționale, rezerve obligatorii și facilități permanente.
Totodată, BNM acordă o importanță majoră comunicării și transparenței decizionale, informând periodic
publicul despre deciziile de politică monetară, evoluția inflației și prognoza inflației pe termen mediu (2
ani).

2.3 Ţintirea inflaţiei ca politică antiinflaţionistă în Republica Moldova

Politica monetară a ţării poate fi calificată ca fiind una restrictivă. Până în 2006, obiectivul
principal al politicii monetare era stabilitatea cursului de schimb. Această stabilitate a fost menţinută
artificial, prin cumpărări de valută de pe piaţa de profil.
Oficial, Republica Moldova menţine un curs de schimb flotant. Conform obiectivelor acceptate
în 2006, BNM menţine stabilitatea preţurilor, dar, în acelaşi timp, efectuează aceleaşi măsuri de
cumpărare a valutei. Despre acest fapt vorbeşte creşterea rezervelor în valută străină. Or, aceste acţiuni
ar fi justificate în cazul existenţei unor careva tendinţe speculative pe care BNM ar dori să le anihileze.
Dar, se pare că BNM, din raţionamente probabil de ordin social, nu permite deocamdată libera flotare a
cursului de schimb.
Lipsa unor obiective clare ale autorităţii moldoveneşti în ceea ce priveşte lupta cu inflaţia în
timpul unor presiuni de apreciere puternice, a cauzat dificultăţi în implementarea politicilor monetare.
Conceptul de ţintire a inflaţiei constă în estimarea şi anunţarea unui nivel al inflaţiei, urmată de
încercarea de a ghida inflaţia reală spre acel nivel anunţat. Raţionamentul porneşte de la întrebarea dacă
BNM ar trebui să urmărească în acelaşi timp ca obiectiv şi menţinerea inflaţiei, şi menţinerea cursului de
schimb.
Pentru început, de remarcat faptul că este recomandabilă introducerea ţintirii inflaţiei atunci
când banca centrală deja a redus inflaţia la un nivel apropiat de stabilitatea preţurilor, aceasta fiind mai
mult o strategie care asigură o stabilitate a ratei inflaţiei la un nivel redus.
O soluţie în acest caz este stabilirea atât a unor ţinte pe termen scurt, cât şi a unor ţinte pe
termen lung. Ţinta pe termen scurt trebuie să fie stabilită aproape de nivelul curent al inflaţiei, astfel
încât să fie uşor de atins, asigurându-se credibilitatea strategiei.
Abandonarea cursului de schimb ca ancoră antiinflaţionistă în ţările în tranziţie a fost necesară şi
ca urmare a finalizării procesului de liberalizare a fluxurilor de capital.

12
 Experienţa internaţională avertizează asupra faptului că, în condiţiile de ţintire a inflaţiei, este
important de avut un curs de schimb flexibil, necesar pentru a diminua presiunile asupra autorităţii
monetare, în cazul intrărilor masive de capital străin (aprecierii monedei naţionale).
Este adevărat că, într-o lume unde există o mobilitate deplină a capitalului, menţinerea
stabilităţii preţurilor nu e neapărat compatibilă cu menţinerea cursului de schimb. Însă, Republica
Moldova nu a ajuns încă să aibă o mobilitate deplină a capitalurilor. Astfel, un curs de schimb
competitiv ar încuraja exporturile – pe termen lung. Acesta ar trebui să fie cel mai important obiectiv al
ţării (O scurtă analiză a modului cum reacţionează exporturile la modificarea cursului vedeţi în Anexa
1).
Pe de altă parte, literatura de specialitate sugerează o flexibilizare a cursului de schimb al
monedei naţionale, în calitate de condiţie esenţială pentru un regim de ţintire a inflaţiei. Astfel, problema
dezechilibrului extern (deficitul de cont curent) a trecut în sarcina celorlalte politici economice, în
special în sarcina politicii fiscale şi salariale. În cazul Moldovei – o ţară deschisă la şocurile ofertei
provenite din exterior – în cazul unei flexibilităţi mai mari a cursului, inflaţia cauzată de aceste şocuri ar
fi fost atenuată.
Experienţa internaţională în acest domeniu este variată şi complexă. De exemplu, autorităţile
chineze au ales să culeagă beneficii din menţinerea cursului de schimb care favorizează exporturile.

2.4 Rata anuală a inflației

1.Rata anuală a inflaţiei reprezintă creşterea preţurilor de consum într-o lună din anul curent faţă
de luna similară a anului precedent. Se calculează ca un raport exprimat procentual între indicele
preţurilor dintr-o lună din anul curent şi indicele din luna similară a anului precedent, calculaţi faţă de
aceeaşi bază, din care se scade 100. Lucrările statistice aferente indicilor preţurilor de consum sunt
realizate de Biroul Naţional de Statistică (BNS).
(Sursă: Indicele preţurilor de consum. Metadate. BNS.
http://www.statistica.md/public/files/Metadate/IPC.pdf)

2 . BNM stabileşte ţinta inflaţiei calculată în baza indicelui preţurilor de consum în valoare
de 5.0 la sută anual (rata inflaţiei pentru ultimele 12 luni – luna respectivă a anului curent faţă de luna
similară ă a anului precedent) cu o posibilă deviere de ±1.5 puncte procentuale.

(Sursă: Strategia politicii monetare a Băncii Naţionale a Moldovei pe termen mediu.

BNM, 2012. http://bnm.md/ro/content/strategia-politicii-monetare-bancii-nationale-moldovei-pe-
termen-mediu)

13
 Concluzii finale

În tema ”Riscul inflației în Republica Moldova” inlfația in Republica Moldova și analiza

conceptului de risc și influiența inflației asupra activităților macroeconomice, cauzele ți efectele inflației
asupra economie din moldova și modul de prevenire a acesteaia.
Criza economică în desfășurare va determina contracția economiei Moldovei în 2020. În cazul în
care epidemia de coronavirus este oprită în mare parte până la mijlocul anului 2020, cu o recuperare
ulterioară, scenariul de bază prevede recesiunea economiei de 3,1 procente până la finele anului.
Blocarea activității economice și restricțiile de deplasare vor produce o deteriorare accentuată a
economiei în al doilea trimestru, cu o scădere pronunțată a veniturilor disponibile. Declinul remitențelor
va suprima și mai mult consumul privat. În pofida măsurilor monetare și fiscale adoptate, incertitudinile
sporite vor reduce investițiile. Perturbarea lanțurilor de aprovizionare și recesiunea partenerilor
economici principali vor constrânge în continuare exporturile. Pe partea de producție, pandemia reduce
producția pe plan intern, cele mai afectate sectoare fiind HORECA, construcțiile, transportul și
producerea. Seceta poate determina scăderea producției agricole. Veniturile publice vor fi reduse
considerabil, în timp ce cheltuielile pentru sănătate și sociale și stimulentele fiscale vor majora
cheltuielile publice, dar nu vor fi suficiente pentru a compensa cererea internă pierdută din cauza
COVID-19. Deficitul prognozat în scenariul de bază este evaluat la un nivel de 5,8 procente, sub nivelul
planurilor oficiale, deoarece poate fi necesară o prioritizare suplimentară a cheltuielilor și a finanțării. Pe
fundalul cererii interne slabe, al prețurilor mai mici la mărfuri și al unui efect de bază sporit, presiunile
dezinflaționiste vor predomina în contextul politicilor economice acomodatoare, deprecierii moderate,
șocurilor de aprovizionare și producției agricole slabe. Prin urmare, rata inflației va scădea treptat în
2020, revenindu-și la începutul anului 2021, odată cu recuperarea cererii. Se prognozează extinderea
deficitului de cont curent pe fundalul volumului restrâns de ISD și remitențe. Se preconizează
recuperarea creșterii economice până la aproximativ 4 procente în 2021 și stabilizarea ritmului creșterii
la 3,6 procente în 2022. Șomajul și necesitățile sociale mari, precum și stimularea fiscală prin investiții
publice, vor majora în următorii ani deficitul fiscal peste nivelul mediei istorice.
Riscurile asociate scenariului de bază sunt mari. Întreruperea prelungită a activității economice
până în august 2020 ar determina scăderea creșterii cu 5,2 procente – cea mai mare scădere din 2009.
Creșterea mai slabă va constrânge și mai mult finanțele publice, care se confruntă cu necesități de
finanțare deja mari - de 15 procente din PIB. Un număr mai mare de migranți reveniți în țară,
necesitățile mari de cheltuieli sociale și șomajul sporit pot constrânge suplimentar condițiile pe piața
muncii și pot crea presiuni fiscale suplimentare. O recuperare rapidă ar necesita o intermediere
financiară puternică, care ar putea fi afectată de ratele mai mari de faliment a companiilor și de volumul
mai mic de depozite. Necesitățile mari de finanțare publică vor concura cu sectorul privat pentru resurse,
amplificând riscul de supra-aglomerare. Creșterea economică, ISD și remitențele reduse pe plan mondial

14
și lanțurile de aprovizionare perturbate ar putea afecta în continuare rezultatele creșterii economice. În
cele din urmă, sectorul agricol este deja expus condițiilor meteorologice nefavorabile, impactul urmând
să se materializeze.
Atenuarea impactului pe termen scurt al crizei este o necesitate urgentă, dar este la fel de important
accentul pe prioritățile de politici pe termen lung pentru soluționarea problemelor privind capitalul uman
insuficient și în declin, politicile concurențiale și sistemul judiciar precare, declinul productivității și
emigrarea în ascensiune. Pe termen scurt, autoritățile ar trebui să se concentreze pe asigurarea de
personal și materiale și consumabile medicale, măsuri de încetinire a răspândirii virusului și reducere a
sarcinii maxime aspra sistemelor de sănătate, asigurarea stabilității fiscale și acces la finanțare,
menținerea stabilității sectorului financiar, asigurând în același timp un volum adecvat de lichidități,
protejând persoanele afectate și ajutând întreprinderile să supraviețuiască și să-și păstreze lucrătorii.
Nota dedicată subiectului special oferă o perspectivă asupra performanței companiilor și politicilor
necesare pentru asigurarea recuperării rapide și echitabile.

Bibliografie
1. http://www.viitorul.org/files/library/Studiu_Inflatia.pdf
2.https://ro.wikipedia.org/wiki/Infla%C8%9Bie
3.https://www.bnm.md/files/2_%20Infla%C8%9Bia-.pdf
4.https://microinvest.md/wp-content/uploads/2020/03/9_-Riscurile-financiare_not-_1.pdf
5.https://m.sputnik.md/analytics/20190808/27185454/Ultimele-date-inflatie-BNM-Prognoza-
pentru-2020-2021.html
6.http://pubdocs.worldbank.org/en/958031588803177077/Moldova-Economic-Update-May-07-
2020-RO.pdf
7.statistica.md
8.Note de curs

15