Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Numele genului este latinizarea grecescului Achilleia, nume creat in cinstea eroului Achilles,
care invatind arta tamaduirii bolilor de la centaurul Chiron , a folosit aceasta planta pentru
vindecarea ranilor lui Telephos; millefolium, nume format din cuvintele latine ,, mille’’- o mie
si ,,folium ‘’- frunza, referire la frunzele subdivizate in multe lacinii.
Denumirea genului rezulta din cuvintele grecesti ,, hippos’’ – cal si ,, phaos’’ – lumina,
stralucire. Etimologia face referire ca in Grecia Antica cu catina se tratau caii , parul lor
devenind frumos si lucios. Se mai spune ca cuvintul grecesc .. phaea’’ – ochi ,al plantei , se
utiliza la tratarea bolilor de ochi la cai ( fructele de catina contin vitamina A, care imbunatateste
vederea); ,, Rhamnoides ‘’ este format de la cuvintele grecesti ,, rhamnos’’( arbust ghimpos)
si ,, oides ‘’ ( vizibil, cunoscut ), aluzie ca planta prezinta un arbust ghimpos ca si unele specii
de crusin.
Prin cuvintul Aloe in timpurile antice se numea nu numai planta de la care se obtinea sabur, dar
si lemnul aromat al arborelui Exoecaria agallochon L. , care se folosea la balsamarea cadvrelor
si ca un fel de tutun de fumat. Dar Dioscoride deosebeste aloe de lemn de aloe , numind-o pe
ultima agallochon. Se presupune ca deriva de la arabul aloeh si evreiescul halal( stralucitor si
amar), aluzie la aspectul exterior si gustul sucului uscat ; ,, arborescens ;; de la verbul
arborescere – devine arbore.
Numele genului provine de la latinescul ,, uree’’ – a arde , aluzie la perii urticanti ce acopera
planta; dioica = planta dioica. Aceasta planta este mentionata de Plautus si Plinius.
Nomenclatura medicamentelor
Antibioticele
Antibioticele sunt o grupă de medicamnte antimicrobiene care sunt utilizate pentru activitatea lor împotriva
bacteriilor , fiind astfel cea mai importantă clasă de substanţe medicamentoase utilizate în tratamentul şi
profilaxia infecţiilor bacteriene. Activitatea poate fi bactericida , de distrugere a bacteriilor, sau bacteriostatica
de inhibiţie a dezvoltării acestora. Un număr limitat de antibiotice posedă, de asemenea, şi o activitate
antiprotozoarică (cum este, de exemplu, metronidazolul) Antibioticele nu sunt active asupra virusilor, iar clasa
de medicamente utilizată pentru distrugerea acestora sunt antivirale.
Spre deosebire de unele substante medicamentoase cu actiune farmacologica reglatoare asupra proceselor
fiziologice ale macroorganismelor , pentru antibiotic sunt inerente unele particularitati :
1. Punctul tinta de actiune al antibioticelor este situate nu in tesuturile umane(sau animale ), dar se afla in
celula microorganismului.
2.Activitatea antibioticelor nu este stabile , cascade la administrarea indelungata a lor din cauza rezistentei
dobindite.
3.Microorganismele care au devenit rezistente la antibiotic , prezinta pericol nu numai pentru pacientii la care
au fost administrate, dar sipentru multe alte personae indepartate in timp si spatiu.
Penicilina
Medicament antibiotic bactericid (distrude bacteriile), aparţinând familiei betalactaminelor.
Penicilinele au un spectru ingus de utilizare, unele bacterii devin din ce în ce mai rezistente la peniciline prin
capacitatea lor de a secreta o enzimă capabilă să distrugă mai multe varietăţi de penicilină. Bacteriile sensibile
la aceste medicamente sunt : bacilul difteriei, gonococul, listeria, meningococul, pneumococul, stafilococul,
streptococul.
Afectiuni in tratamentul carora se utilizeaza penicilina sunt : faringita, bronşita, pneumonia, amigdalita,
endocardita bacteriană (infecţia uneia dintre tunicile inimii, endocardul) ,sifilisul, blenoragia şi angina lui
Vincent cat şi în prevenirea crizelor de reumatism articular acut.
Administrarea penicilinelor se face pe cale injectabilă, intramusculară sau intravenoasă (cu excepţia
penicilinei V - pe cale orală). Administrarea lor la persoanele sensibile la betalactamine este contraindicata
datorita posibilitatii de aparitie a accidentelor alergice grave.