Enteropatii organice

Obstrucția și coprostaza intestinală

Aceste boli nu sunt sinonime, dar au semne asemănătoare și uneori pot echivala: obstrucția
intestinală reprezintă suspendarea completă sau incompletă a tranzitului intestinal prin corp străin,
iar coprostaza sau constipația reprezintă reducerea sau suspendarea tranzitului intestinal prin
deshidratarea conținutului; uneori conținutul deshidratat aderă la pereții intestinali și determină o
veritabilă obstrucție intestinală.
Etiopatogeneză. Obstrucția intestinală este dată de prezența pe tractul intestinal a fecaloamelor
(conglomerat de fecale uscate), fitobezoare (formațiune realizată din fibre vegetale), enteroliți
(concrețiune minerală formată prin precipitarea sărurilor) care pot migra în colon până în dreptul
unei flexuri, rezultând o stenoză (o strâmtare).
Semnele în obstrucția intestinală sunt variabile: colică bruscă gravă sau moderată, animalul refuză
să se culce, cu mers hienoid, fără deshidratare sau șoc, dar defecarea este complet suspendată. La
examenul transrectal semnul brațului este pozitiv (apariția de mucus în cantitate mare pe braț).
Coprostaza se datorează furajelor fibroase indigeste, eventual cu nisip, asociate cu afecțiuni
stoamtologice și posibil cu hipotonie intestinală.
Este considerată a fi cauza cea mai frecventă a colicii la cal. Sediile cele mai frecvente ar fi: flexura
pelvină, trecerea din cecum în colon, trecerea din ileon în cecum, micul colon (colonul transvers),
jejun, duoden.
În cele mai multe cazuri împâstarea intervine în porțiunea terminală a ileonului.
Evoluție. Obstrucția intestinală tinde spre dilatația acută secundară a stomacului și sfârșește prin
ruptura stomacului. Ruptura intestinului se poate produce în 12 – 48 de ore.
Coprostaza se poate vindeca și spontant în 10 – 12 zile.
Prognosticul este grav, dar nu defavorabil.
Tratamentul. În urma stabilirii diagnosticului de obstrucție, se recurge la laparatomie (deschiderea
chirurgicală a cavității abdominale).
Terapeutic se administrază ulei de parafină 2 l asociat cu 200 – 300 g de sulfat de sodiu – Sarea lui
Glauber sau în aceleași doze , sulfatul de magneziu – Sarea amară, la interval de 8 – 24 ore în
constipația cecumului. La nevoie se admnistrează spasmoanalgezice (ex.Recocam 20 mg/ml, soluţie
injectabilă pentru bovine, porcine şi cabaline, care conține Meloxicam 20 mg/ml; Lizadon de uz
uman ( este antispasmodic musculotrop, sedativ, analgezic, antisecretor și antiinflamator).
În constipația colonului se recomandă clisme înalte pentru înmuierea conținutului, administrând
prin sondă un purgaiv uleios, repetat la 12 ore sau ulei mineral 3 – 4 l per animal.
Colinergicele se pot administra numai după înmuierea conținutului. Se completează cu terapie de
șoc.
Atenție!
Din punct de vedere morfologic, sistemul nervos vegetativ este alcătuit din două segmente: simpatic
și parasimpatic.
Vegetativul în funcție de sistemul biochimic existent se împarte în colinergic și adrenergic.
Colinergice sunt formațiunile care eliberează acetilcolina și anume: fibrele postganlionare
parasimpatice, fibrele preganglionare parasimpatice și simpatice, fibrele nervoase ale
medulosuprarenalei, plăcuțele motorii, terminațiile fibrelor simpatice care inervează glandele
sudoripare și formațiunile sinusului carotidian.
Adrenergice sunt toate formațiunile care eliberează catecolaminele (noradrenalina, adrenalina și
dopamina), din acestea făcând parte toate fibrele postganglionare simpatice (mediator adrenalina),
glanda suprarenală (care eliberează un amestec de adrenalină și noradrenalină), paraganglioni,
celulele cromatofine din diverse țesuturi care secretă adrenalină.
Medicamentele din acest grup au proprietăți asemănătoare cu cele ale mediatorilor chimici produși
la nivelul terminațiilor nervoase vegetative.
Spre deosebire de substanțele parasimpaticomimetice și simpaticomimetice, mai există și substanțe
care produc, invers, efecte inhibitorii asupra acelorași elemente blocând mediatorii; ele se numesc
parasimpaticolitice și simpaticolotice.
Am putea concluziona că, sistemele biochimice sunt de două feluri: colinreactive (sensibile la
colină) și adrenoreactive ( sensibile la adrenalină).
În afară de mimeticele și liticile vegetativeului, mai sunt și substanțe care acționează asupra
sinapselor ganglionilor vegetativi.

Substațe parasimpaticomimetice
Efectul farmacodinamic: bradicardie, hipotensiune, hiperperistaltism gastrointestinal, mărirea
contracțiilor musculaturii netede, mioză (micșorarea diametrului pupilei), hipotensiune oculară,
hipersecreții bronhice, gastrointestinale și chiar sudorale.
În principal, parasimpaticomimeticele, se folosesc ca: purgative, ruminatorii și vomitive. Ex.
Acetilcolina, Arecolina, Vasoperiful, Pilocarpina, Ezerina, Miostinul.

Substanțe parasimpaticolitice (Vagolitice)

Efectul farmacodinamic: tahicardie, hipertensiune arterială, hiposecreții, hipoperistaltism, midriază
pasivă (dilatarea pupilei), hipertensiune arterială.
Ex. Atropină în doză de 5 mg/kg împreună cu 400 – 500 mg procaină pe cale intravenoasă în colici
la cal; Scopolamina se utilizează în stări de excitații; Scobutilul sau Buscopanul se recomandă în
colici intestinale, biliare, uretrale, în ulcerul gastric și duodenal.

Substanțe simpaticomimetice
Acționează supra sistemelor biochimice adrenoreactive existente în aparatul cardio – vascular, în
musculatura netedă intestinală, bronhică, splinei, uterului, în glandele digestive și glandele
sudoripare.
Efectul farmacodinamic: tahicardie, hipertensiune arterială, vasoconstricție splahnicului, dilatarea
vaselor coronare și pulmonare, relaxarea musculaturii netede contractate, midriază activă, excitația
SNC.
Ex. Noradrenalina – este o substanță vasoconstrictoare și hipertensivă de scurtă durată. Se folosește
în combaterea hipotensiunii arteriale consecutivă traumatismelor, hemoragiilor și mai ales a
hemoragiilor capilare.
Adrenalina sau Epinefrina – acționează asupra aparatului cardio – vascular, asupra musculaturii
netede, a glandelor și sistemului nervos central.
Vasoconstricția este consecența acțiunii locale și generale, mucoasele devin palide, iar hemoragiile
locale se stopează rapid, pentru 30 – 60 minute, după care urmează vasodilatația. Este de reținut că
vasodilatația pulmonară favorizează apariția edemului la acest nivel – un mare dezavantaj.
În practică, adrenalina se folosește ca hemostatic local ( badijonări, pulverizări) și ca analeptic
cardio – vascular în stări anafilactice, de șoc, injectată subcutanat, în soluție de de 1 la mie, 3 – 10
ml la animalele mari.
Efedrina – efectul farmacodinamic constă în vasoconstricție care nu este urmată de vasodilatație,
bronhodilatație, hipertensiune sanguină, excitarea SNC, stimularea cordului și a musculaturii striate.
Se utilizează ca succedaneu (înlocuitor) al adrenalinei, medicamentul fiind mai moderat ca acțiune,
dar de mai durată și fără pericole. Se recomandă în stări alergice sau în cazul tulburărilor respiratorii
(stuație în care este bine să se asocieze cu mici cantități de adrenaalină asigurându-se astfel
acțiunea promptă.
Intră în compoziția Fedrocainei – acțiune decongestivă locală, are acțiune bacteriostatică și
vasocostrictoare, în rinite acute, rinito – faringite și sinizite catarale.

Substanțe simpaticolitice
Metildopa – produce hipotensiune, deci se utilizează ăn trtamentul hipertensiunii, când se asociază
cu guanetidina; se administrează per os sau intravenos.
Ergometrina acționează asupra mușchilor uterini prin contracția acestora.

Substanțe antihistaminice
Histamina – este o substanță organică, derivat al imidazolului ( C3N2H4 ), prezentă în țesuturile
animale, stimulatoare a secrețiilor și cu rol deosebit în activitatea capilarelor sanguine pe care le
dilată, contractând arterele, determină hipotensiune arterială, mărirea permiabilității vasculare și a
membranelor celulare, edem, urticarie, toate acestea fiind caracteristice șocului anafilactic și stărilor
alergice, având la bază existența în exces a histaminei.
Efectul farmacodinamic a substanțelor antihistaminice: acestea se opun acțiunii histaminei asupra
organismului prin fixarea pe receptorii acesteia.
Antihistaminicele se recomandă în alergii, urticarii, boala serului, astm, în formele lor acute, când
există mari cantități de histamină pentru o perioadă scurtă.
Romerganul – Fenergan – este antihistaminic și antialergic, de lungă durată ( 8 – 12 ore),
neuroleptic, sedativ, hipnotic, antivomitiv, behic, psihoplegic, antiparkinsonian. Se recomndă în
furbura acută, intravenos sau intramuscular 10 – 20 ml, de asemenea, în dermatoze, urticarii,
accidente anafilactice, mai multe zile, în aceleași doze; la câini, 1 – 2 ml/zi sau ½ – 1 drajeu pe zi.
Feniramina – Avil – este antihistaminic și antialergic mediu, sedativ și hipnotic.

Substanțe cu acțiune predominantă asupra ganglionilor nervoși vegetativi

Sunt medicamente care acționează ăn special asupra sinapselor.
Lobelina – este un excitant puternic , dar de scurtă durată, al centrului respirator.
Citizina – acționează mai intes ca lobelina supra respirației, chiar și în stări de șoc.

Substanțe ganglioplegice
Trimetafanul – determină o hipotensiune apreciabilă, efect util în neurochirurgie, se administrează
intravenos, sub formă de perfuzii în concentrașie de 1 la mie.