Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
administrativ
1. Definiţie act administrativ
1
Ioan Alexandru,,Drept Administrativ’’,Editura LuminaLex,2005,p.365.
2
Legea contenciosului administrativ nr.554\2004,publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, partea1, nr.1154 din
decembrie 2004.
1
O definiţie care impune prin rigoare şi conciziune regăsim în Tratatul
profesorului universitar Antonie Iorgovan,care prin act administrativ întelege ,,acea formă
juridică principală a activităţii organelor administraţiei publice, care constă într-o
manifestare unilaterală şi expresă de voinţa de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi
obligaţii, în realizarea puterii publice, sub controlul principal de legalitate al
instanţelor judecătoreşti’’3.
2
Fundamentarea ştiinţifică a deciziei presupune aplicarea unor principii ştiinţifice ce stau
la baza pregătirii şi adoptării ei. În consecinţă, proiectele de acte normative trebuiesc motivate
temeinic, fundamentate pe studii social-economice, politice şi juridice, pe metode moderne de
analiză şi luarea deciziei, precum şi pe procedee de tehnică legislativă adecvate concretizate,
după caz, în expuneri de motive, note de fundamentare sau referate de aprobare7.
Referitor la simplitatea formei, avem în vedere faptul că, sub aspect extern, adoptarea
deciziei trebuie să se facă fără formalităţi procedurale deosebite, care să îngreuneze în mod inutil
procesul decizional, iar sub aspect intern, decizia trebuie să aibă un caracter dispozitiv, să fie
redactată „într-un stil concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea
strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie”, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 34 şi art.35 din
Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,
republicată.
Legalitatea impune adoptarea actului administrativ numai în baza unui drept legal de
decizie şi numai de către persoanele sau organele investite cu putere legală de decizie, în temeiul
şi pentru executarea legilor sau, după caz, a hotărârilor şi a ordonanţelor de Guvern.9
7
Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată.
8
Art. 12 din Legea nr. 24/2000, republicată .
9
Art. 73 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 .
3
procedurii prevăzute de lege; actul să fie conform cu conţinutul legii; actul să fie conform cu
scopul legii10.
Pentru ca actele administrative să fie legale şi, în consecinţă, să producă în mod valabil
efecte juridice, ele trebuie să fie adoptate doar de autorităţile competente şi în limite prevăzute de
lege.
a. Competenţa are caracter legal, în sensul că fiecare autoritate a administraţiei publice este
înzestrată cu o anumită competenţă, strict determinată de lege.
În consecinţă, autorităţile administrative şi titularii funcţiilor publice trebuie să-şi exercite
în mod nemijlocit competenţa conferită prin lege. Cu toate acestea, în mod excepţional şi doar
atunci când legea prevede expres acest lucru, o parte din atribuţii sau totalitatea acestora pot fi
transmise altor persoane (funcţionari sau demnitari publici), pe calea suplinirii (înlocuirii) sau a
delegării de competenţă.
b. Competenţa are caracter obligatoriu, ceea ce înseamnă că atribuţiile conferite prin lege
autorităţilor administraţiei publice trebuiesc realizate întocmai, exercitarea lor neavând un
caracter facultativ pentru autoritatea publică12.
Dacă un organ al administraţiei publice emite un act administrativ fără a avea competenţă
în materie, actul este ilegal, ilegalitatea neputând fi acoperită prin confirmare. Organul
competent poate să adopte un act cu un conţinut similar, act care va produce efecte juridice din
momentul emiterii sale13.
c. Competenţa are, de regulă, un caracter permanent, cu alte cuvinte trebuie exercit în mod
continuu, fără întreruperi, autoritatea administraţiei publice competentă putând să
10
Tudor Drăganu, Drept constituţional şi instituţii politice. Tratat elementar, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
1998
11
Rodica Narcisa Petrescu Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004, p. 297-298 .
12
Corneliu Manda, Drept administrativ. Tratat elementar, Editura Lumina Lex, Bucureşti 2001, p.210.
13
Ilie Iovănaş, Drept administrativ şi elemente ale ştiinţei administrative, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1977, p. 232 .
4
emită/adopte un act administrativ ori de câte ori se ivesc condiţiile de fapt prevăzute de
lege14.
În situaţia în care actul administrativ a fost emis/adoptat de către autoritatea
administraţiei publice competentă şi în limitele competenţei conferite de lege, actul administrativ
va fi considerat legal şi va produce în mod valabil efecte juridice.
Dimpotrivă, dacă actul a fost emis/adoptat cu încălcarea competenţei legale, sub aspect
material, teritorial etc., va fi lovit de nulitate.
Această teză din doctrină îşi găseşte astăzi şi un suport legal, fiind impusă în mod expres
de tot mai multe acte normative.
Astfel, art. 54 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici 16
prevede: „Actul administrativ de numire (în funcţie publică, s.n.) are formă scrisă şi trebuie să
conţină temeiul legal al numirii, numele funcţionarului public, denumirea funcţiei publice, data
de la care urmează să exercite funcţia publică, drepturile salariale, precum şi locul de desfăşurare
a activităţii”.
Actele administrative individuale pot îmbrăca dar, foarte rar şi forma orală sau nescrisă,
în condiţiile prevăzute de lege. Astfel, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 care
14
Rodica Narcisa Petrescu, op. citată, p. 298.
15
Privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şu unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
16
Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 251 din 22 martie 2004.
5
reglementează regimul juridic al contravenţiilor, avertismentul, ca sancţiune administrativ-
contravenţională, poate fi aplicat şi în formă nescrisă (art. 38 alin. 1).
17
Ibidem, p. 143, Rodica Narcisa Petrescu, op. citată, p. 315-316.
18
Ilie Iovănaş, op. citată, p. 232 .
19
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 668 din 26 iulie 2004, cu modificările şi completările
ulterioare .
6
Pentru cea de-a doua ipoteză, scopul legii rezultă indirect din întregul context al legii.
Actul administrativ, prin scopul său, trebuie să fie concordant cu scopul legii, pentru a
produce în mod valabil efecte juridice.
Unii autori consideră scopul legii ca fiind un element ce ţine de legalitate, iar mijloacele
pentru atingerea acestui scop sunt aspecte ce ţin de oportunitate 20. Ca urmare, conformitatea unui
act administrativ cu scopul urmărit de lege va implica nu numai controlul elementelor care
privesc legalitatea actului, ci şi al unor elemente care au în vedere oportunitatea sa.
20
Rodica Narcisa Petrescu, op. citată, p. 316-317 .
7
Bibliografie:
8
9