MONASTIREA ARGESULUI

-rezumat-

"Monastirea Argeşului" este o baladă populară a cărei primă ediţie a fost publicată de Vasile
Alecsandri în 1852, în volumul "Poezii poporale. Balade (Cântece bătrâneşti) adunate şi îndreptate
de Vasile Alecsandri".
 Într-un peisaj feeric – „Pe Argeş în gios / Pe un mal frumos” – Negru-vodă caută un loc
pentru zidirea unei mănăstiri cum nu mai exista alta. El este însoţit de zece mesteri priceputi printre
care şi Manole, „care-i şi întrece” pe ceilalţi în măiestrie. In drumul lor intalnesc un ciobanas, un om
al locului, singurul care cunoaşte meleagurile si care-i poate ajuta să găsească un zid părăsit. Locul
căutat este bântuit de forţe malefice (forţe ale răului),după cum răspunde ciobănaşul. În mod
surprinzător, Negru-vodă este încântat de cele auzite şi decide cu veselie ca acesta sa fie locul unde
se va ridica manastirea. Vodă le promite că-i va răsplăti cu averi şi ii va face boieri.
Meşterii se apucă de treabă cu entuziasm, dar ceea ce construiau ziua, se surpa noaptea.
Negru-vodă reacţionează violent şi-i ameninţă din nou pe meşteri ca ii va zidi de vii. Manole
înţelege zădărnicia şi refuză lucrul inutil. El are un vis, în care „o şoaptă de sus” i-a dezvăluit taina
izbânzii. Zidurile vor rezista dacă prima femeie care va aparea, sora sau sotie, va fi zidită de vie în
structura mănăstirii.
Manole destainuie visul avut şi meşterii fac un jurământ prin care se angajează să nu
destăinuie nimănui taina. Mesterul presimte că aleasa destinului tragic va fi soţia sa, fapt ce
evidenţiază ideea că iubirea celor doi este mai puternică decât a celorlalţi şi atunci sacrificiul va fi pe
măsura actului creator. Meşterul asistă neputincios la apropierea Anei de locul construcţiei şi-l
invocă pe Dumnezeu să dezlănţuie stihiile naturii ca s-o oprească din drum.
Dumnezeu îi ascultă ruga şi dă ploaie spumegată, sufla un vânt nemilos, dar Ana îşi continuă
drumul, depăşeşte toate piedicile, devenind şi ea aptă pentru a împlini, alături de soţul ei, creaţia.
Vazand-o venind pe Ana, ceilalti noua mestri sunt cuprinsi de bucurie, in timp ce Manole ,sfasiat de
durere, o imbratiseaza pe Ana, o conduce la zid si ii spune ca vor să glumească și că o vor
zidi. Aceasta are incredere in sotul ei si accepta "jocul". Încrâncenat, Manole lucrează
frenetic,netinand cont de vaietele si de durerea Anei, zidind odată cu ea propria-i iubire.
Manastirea este gata, Negru-voda vine sa se inchine si este impresionat de maretia
constructiei. Bucuros, Vodă, îi pune pe meşteri să jure şi să răspundă sincer dacă s-ar pricepe să facă
o altă mănăstire „Mult mai luminoasă / Şi mult mai frumoasă?”. Aflaţi pe acoperişul construcţiei,
meşterii răspund cu mândrie şi voioşie că oricând vor şti să zidească alta manastire mult mai
frumoasa. Orgolios, Negru-vodă porunceşte să strice schelele şi să ridice scările, lăsându-i pe cei
zece meşteri acolo. Acestia vor să se salveze, făcându-şi aripi din şindrile şi încearcă să zboare de pe
acoperiş, dar mor pe loc. Impresionat puternic de chemarea Anei, care se aude din zidurile
mănăstirii, Manole este sfâşiat de durere, rămane fără viață și cade de pe acoperișul Mănăstirii
Argeșului. Unde a căzut a apărut o fântână, iar fântâna a primit numele Fântâna lui Manole.

Vintila Daria
11 S2