a

ne
ma Rev i stă
Culturii
Bucureşti
a Consiliului
şi Ed ucaţi eiSocialiste'
Decembrie" 1974
 Un robust
optimism social
e ci ne-
aflăm, cineaşti şi
N R
fii i, în faţa
Anului nou,
animaţi mai mult decît
<<Formarea oricînd de un sentiment
omului nou, al răspunderii şi încre-
derii.
constructor Este sentimentul pe care ni 1-a
al socialismului inspirat experienţa fundamentală
tră ită pe plan naţ i onal în acest
şi comunismului, an - unul d in cele mai însemnate
evenimente din istoria ţării : Con-
presupune gresul al XI-iea al Partidului Comu-
aşezarea la baza nist Român - «congresul între-
gului popor», aşa cum 1-a definit
întregii însuş i secretarul general al parti-
activităţi educative dulu i, preşed i nte le N i co I a e
Ceau şese u.
a concepţiei Pentru prima dată, în istoria de
peste 80 de ani a partidului revolu-
revoluţionare, ţ i onar, marxist, al clasei munci-
materialist- toare din Român ia, a fost elaborat
ş i adoptat un program un itar, atot-
dialectice cupr i nzător, angajînd în modul cel
şi istorice, mai direct, în cea mai largă perspec-
t i vă şt ii nţifică, destinele fiecărui
a marxism- sector al vietii noastre sociale şi spi-
0 lare». Precizînd, în toate sensu-
ri tua le. În « Programul construi-
leninismului, ri i societlţii socialiste multi-
a tot ceea ce lateral dezvoltate şi înaintării
spre comunism» este implicit
a creat . programul traducerii în v i a ţă a
mai avansat conce ptului nostru despre uma-
nism şi cultură, despre dreptate şi
omenirea omenie, despre frumos şi mai bine.
Este însăş i «expresia marxismu-
in domeniul lui creator în Rominia», aşa
cunoaşterii. » cum a fost el caracterizat în Ra-
portul Comitetului Central, pre-
zentat la Co ngres de către tovarăşul
l\icolae Nicolae Ceauşescu.
lncercăm, ca cineaşti şi cinefili,
CEAUŞESCl . un sentiment de răs pundere ş i în-
credere pentru că, prin Programu l
partidu lui, prin Raportul primu lui
2
şi principalului său autor, tovarăşul
Nicolae Ceauşescu, dispunem,
pentru o lungă perioadă, de un
sistem omogen de criterii în lupta
pentru promovarea unei arte noi,
originale, a eticii profesionale co-
muniste.
Creaţia artistică şi critica de
specialitate sînt puse sub semnul
exigenţelor maxime, armonios în-
trunite, pornindu-se de la vocaţia
proprie, specifică, a artei, de la
imperativele valorii şi ale duratei.
Prin Programul partidului, crea·
torii sînt chemaţi să făurească
«opere veloroase care si tmbo-
glţeascl patrimoniul culturii
noastre socialiste şi tezaurul
culturii universale», iar critici-
lor li se atribuie un rol de seamă
«atît în promovarea creaţiei
artistice cu un înalt conţinut
edu.c ativ, militant, cit şi tn edu-
carea estetici a maselor popu-
ri le şi nuanţele, statutul artei în
societate, perspectiva ei umanistă,
tovarăşul Nicolae Ceauşescu so-
licita tuturor creatorilor de frumos
«Un robust optimism social».
Deci,nu un optimism oarecare, ci
unul inspirat de un program rea-
list de prefacere şi înălţare a în-
tregii societăţi, un optimism prin
prizma căruia artiştii autentici «si
redea, în forme cit mai variate,
preocuplrile şi frlmlntlrile,
dorinţele şi aspiraţiile poporu-
lui nostru, încrederea sa ne-
strlmutatl în ziua de mîine,
în viitorul de libertate şi inde-
pendenţi al naţiunii noastre,
în viitorul comunist>>.
aţiunea acestui realism
vizionar, care se ilus-
trează în toate capito-
lele Programului şi Ra-
portului, o aflăm în an-
gajamentul istoric pe care tovarăşul
Nicolae Ceauşescu l-a formulat
în faţa Congresului: <<Vom face
ca partidul nostni si rlmlnl
veşnic un partid revoluţionar».
Este ideea care revine ca un leit-
motiv, născută din înţelegerea pro-
fundă de către comuniştii români
a necesităţii imperioase ca, într-o
perioadă istorică scurtă, ţara
noastră să realizeze un puternic
salt înainte, pe toate planurile,
pentru a lichida o dată pentru tot-
deauna nedreapta rămînere în
urmă, a da curs deplin marilor
virtuţi constructive ale poporului
nostru şi strălucirii spirituale a
României.
Pentru creatorii şi criticii de
film, slujitori ai unei arte ea însăş i
în plin proces de cristalizare ca
şcoală · naţională, acest spirit con-
structiv, revoluţionar, este singura
platformă ideologică şi etică care
ne poate orienta eforturile şi ta-
lentele. Partidul Comunist Român,
prin glasul care îl exprimă în mo-
dul cel mai fidel şi mobilizator,
defineşte creatorul de artă nu ca
pe un ilustrator comod sau plăs­
muitor al unui «univers» incon-
sistent, ci ca pe un participant la
făurirea unei 'lumi reale: «dind
naştere unei culturi noi», ci-
neastul adevărat, de ati şi de mîi-
ne, contribuie la «flurirea unei
lumi mai bune şi mai drepte
pe planeta noastrl». Dezavuînd
 orice cl işeu şi im i orice eva-
zionism, orice tendinţă de
dizare a artei, pani
îndreaptă spre surse. a cer-
ceta «felul de a trii şi gi al
poporulu i>, oduf săli de Yiaţ:ă
şi munci. gindirea şi sensibili-
tatea sa». «Genera.lizinei expe-
rienţa prezentu lu~ trebuie să
ne însuşim, de a.semene.a. tot
ceea ce este mai valoros şi
progresist pe plan internaţi o­
nal». Acest spirit înnoit:or ~ re-
ceptiv la nou, presupune gestu l
politic de a sprijini prin filme de
calitate formarea omului nou care
se vrea «debarasat de mentali·
tatea retrogradă, de egoism şi
alte manifestări negative, ră­
mlşiţe ale vech ii orînduiriit,
«animat de spiritul prieteniei
şi tntrajutorlrii tn muncă şi
viaţi». Aceasta presupune gestul
moral al unei crit ici de film anga-
jate Şi într-un aseme nea grad ca-
lificate, încît să nu confu nde Valoa-
rea cu ceea ce e mediocru sau
nociv: «Avem nevoie de o cri-
tică militantă, comunistă şi nu
de una de «muşamalizare» -
ca si mă exprim într-un ter-
men mai popular - de prezen-
tare în culori trandafirii a as-
pectelor negative din artă, a
unor activităţi artistice ce nu
servesc, ci, dimpotrivă, dău­
nează».

ceste or i entări progra-

matice, precum şi pre-

A ciqrile de mare interes

principial şi metodolo-
. gic pe care le-a prile-
1u1t întîlnirea din lu na aprilie a
tovarăşului Nicolae Ceauşescu
cu membrii Consil iului Asociaţiei
cineaştilor, compun un program
de perspectivă, complet şi generos,
al întregii noastre cinematografii.
Depinde de producători şi creatori,
de critici şi cinefili ca, printr-o
activitate coordonată sistematic, să
se asigure traducerea în practică a
acestui Program. Pentru că «este
loc» pentru o cinematografie «care
«Întreaga acmitate de educare şi formare a conştiinţei socialiste trebuie să ducă la crearea unui să se afirme, într-adevăr, nu
nou umanism. care pune pe primuJ plan omuJ şi, totodată, îmbină interesele particulare cu cele ale întregii socic- numai pe plan naţional, ci şi pe
tă!i. asigură bunăstarea şi fericirea fiecăruia, o dată cu a întreguJui popor.» plan internaţional».
Nicolae CEAUŞF:SCU
«CINEMA»

l
 •
Commnslll ~

pe care i-am mfilnit în fibn

~
Ei au făcut
din mine
cel care sînt
Mi-am începui activitatea de actor
interpretlnd roluri de comu.nişti. Eram
comunist şi eu, erau comunişti şi ei şi
ne-am lnteles foarte bine. Sigur că nu
întotdeauna ei mi se potriveau mie, nu
lntotdeauna eu mă potriveam lor. Am
făcut o revolutie ln mine lnsumi ln aşa
fel ca eu să fiu ei şi ei să fie eu. Nu mai
ştiu cum li cheamă, nu mal ştiu ce functii
îndeplineau, ştiu că de la «Brigada lui
Ionuţ» şi ptnă la «Trei scrisori secre-
te»,drum ul nostru a fost acelaşi şi stră­
dania ne-a fost aceeaşi. Eroii mel co-
munişti, ca şi istoria, au evoluat.„ De
fapt, eu cred că h-am interpretat deci!
eroi comunişti, chiar dacă erau plasati
în diferite epoci, chiar dacă nici habar
nu aveau de comunism. Pentru că eu
m-am străduit ca şi pe acei eroi din
alte vremuri să - i aduc la vremea mea.
Nici nu puteam altfel, cu sau fără mo-
destie, eu mă consider vremea mea. Şi
aşa am crezut eu: că din toate persona-
jele pe care le am de jucat ln filme. tre-
buie să fac nişte oameni adevăraţi care
să iubească omul, binele, dreptatea şi
adevărul: Şi nici nu ml-a fost greu.
pentru că şi eu fusesem lnvătat acelaşi
lucru. Am avut parte de comunişti ne-
lnfricati, am jucat eroi frămintatl de
tndoială, şi oameni puternici care au
rămas puternici ptnă la capăt, am jucat
comunişti tineri şi fără experientă, ne-
trecuti prin viată şi ai\ii care-şi tncepeau
viata părăsind ideile altei vieti. şi tnce-
plnd să creadă ln viata zilelor mele.
am jucat tot felul de comunişti, tot felul
de oameni.
Oameni pe care ;:am cunoscut ş i
oameni pe care nu i-am cunoscut, ş i
t oti aceştia nu ştiu în ce măsură eu i-am
făcut oameni, sini sigur, însă, că ei din
mine au făcui un om, că datorită lor
mi se spune astăzi: actorul Emanoil
Petru\.
~
o funcţie,
ci o atitudine
în faţa vieţii
M-am intllnit pînă acum în film cu
doi eroi dintre aceia pe care ne-am
obişnuit să-i numim comunişti : Cristea
din «Serata» Malvinei Urşianu, exem-
plar comunist al inlelectualită\i i ln ile-
galitate şi Valentiu Pop din filmul lu i
Alexandru Boiangiu. «Un zimbet pen-
tru mai tirziu» comunist din an ii
c o nstrucţiei noastre socialiste. Dou ă
personaje pe care le-am primit cu
satisfactia de a interpreta roluri bine
construite, capabi ie să imbogăteasc ă
paleta interpretativă a unui actor
f~ e c~noc~~~g~ra~da~~~~~~Â a P~~~~c~!~:
8
rolul unui comunist este rolul din cea
mai lnaltă categorie umană. Noi ne-am
obişnuit lnsă să rezervăm această cate-
gorie, eroilor de excep\le, lnzestrati cu
calităti excepţionale. Aceasta a fost o
etapă a vietil noastre şi a artei cinema-
tografice, deopotrivă. O etapă pe care
eu o văd depăşită, intrucll această !naltă
categorie umani a comuniştilor şi-a
lărgit sfera, şi ln interiorul ei - priviţi
viata! - încap din ce tn ce mai multe
tipuri umane, din ce în ce mal multi
contemporani ai noştri. Privit din un-
ghiul acesta, adică din unghiul vie\ii.
~~~~;"~~iu~i~e~:r~~~a~i~ec~ ';:,' ~=P~~~
1
eticii noastre comuniste. Comunistul
ample, mai nuantate. Eroul comunist zilelor noastre, deci acela pe care dorim
nu mai trebuie căutat _şi descoperit în - să-l tntlinim şi tn filme, este omul o-
tr-o functie sau într-o calitate anume. bişnuil, omul de pe stradă, cu proble-
EI e pretutindeni unde se munceşte. mele lui de viată şi de muncă. El nu se
Şi pretutindeni se munceşte ln tara l egitimează doar ·cu carnetul de partid.
noastră. El e girul integritătii umane, al ci cu atitudinea ş i conştiinta sa.

exigentă extremă, despre aceste femei

~ fortă. despre aceste femei dure şi cate-
:\ceste
contemporane
ale mele
Am interpretat aproape numai fem ei
contemporane. Pentru mine toate au
fost comuniste. Femei cu caractere pu-
ternice, pregnante, cu structuri clare
de eroine. femei despre care se poate
vorbi mult, despre care se pot spune
lucruri frumoase. Dar mie îmi este
foarte greu să vorbesc despre ele. De
fapt, s-a lntlmplat să le lmprumut chipul
în vreun film sau altul, să-mi tndeplinesc
prin ele setea de a mă manifesta ln acest
gen de roluri. De drept, ele apartin
scenariştilor şi regizorilor care le-au
glndit şi construit aşa cum le-au văzut
ei. Ce-aş putea spune despre toate a-
ceste femei dirze şi puternice, de o
a căror unică slăbiciune este prea marea
gorice şi lipsite de milă fată de ele lnsele.
::,c::~ec~ ~!:Ţ~.::~f~~ ~=r~r~~&~r,~~rn~i
0
în viată şi de la care am furat pentru
celelalte, din filme, mersul sau privirea,
o modulatle a vocii, un ztmbet anume„.
Ne-am lntilnit lntr-un film sau ln altui
- tn «Furtuna» era o fetişcană numită
Maria care devenea comunistă din dra-
goste pentru cel iubit; ln «Gioconda.„»,
o tlnără femeie necrutătoare cu ea şi
cu omul iubit; în «Serata»~ o fată pe
care o chema Alexandra, şi despre care
ştiu că,dacă aş lntllni-o astăz~aş lntllni-o
comunistă; în «Trecitoarele iubiri»,o
tlnără femeie despre care nu mi s-a
spus dacă e sau nu membră de partid,
dar eu ştiu că era o comunistă. .• Fireşte.
le ştiu, le cunosc bine, dar nu cred că eu
trebuie să le Judec. Eu am lncercat să
ie dau viată şi numai spectatorii sini ln-
dreptătlti să spună dacă am r~uşit sau
.nu.

matur şi lnslngurat sufleteşte m-a găsit

S1h 1u StJ.ncuk,cu
Dialogul meu
cu lumea
se poartă prin ei
Am jucat de cînd mă ştiu tineri
UTC-işti, comunişti ln devenire, apoi
comunişti ln toată firea. cu toată răs­
punderea virstei ş i a functiilor de tot
felul purtate deopotrivă pe umeri. Ca-
pelele de pod ale carierei mele _se spri-
ji nă lnsă pe două roluri-chele pentru
mine ca actor, pentru mine ca ·om, ca
existentă: Mihai, tlnărul din «La patru
paşi de infinit» şi Ştefan Variam din
«Viforniţa». Mihai avea tinerele.a mea,
elanurile şi lncreder"!l mea. Ştefan cei
• şipe mine în pragul maturizării artistice.
Privindu-i acum, de la distanta pe care
o creează timpul, tmi dau seama di ci,
- împreună - alcătuiesc imaginea co-
munistului, aşa cum îl ştiu eu din
viată: om cu o uriaşă putere de sacrificiu,
cu lndoieli şi oboseli de-o clipă, cu o
infinită răbdare şi lncăpătlnare de a
izbuti, cu grijile lui amestecate cu ale
altora. cu viata clteodată limitată la a
celorialli. un om pozitiv chiar şi atunci
cînd are Clefecte omeneşti. Pozitiv in
e sentă -şi ptnă ln ullima "fibra.
l"nterprefliHlu·f, am deven1l parcă eu
însumi un «erou pozitiv». Un actor
căruia nimănui nu-i trece prin minte
să-i lncredinteze un rol negativ.
Dialogul meu cu publicul este astăzi
posibil, numai ln numele p_ersonajelor
pe care le-am interpretat.

Inn,1 P..:trc'~ u
Da,
aşa
mi-i închipuiam
Cu clteva - excepţii, filmele pe . care
le-am făcut ml-au prilejuit cite o lntil-
nire esenţială cu cel puţin un erou co-
munist. Dar imaginea pe care ca spec-
tator şi ca partener o voi păstra mereu
este aceea creată de eroii interpretaţi
de Ştefan Ciubotăraşu. N-am Jucat ln
«Lupeni 'ZI» unde i s-a turnat proto-
tipul, dar el va rămlne pentru mine, cu
bllndeţea sa puternică, cu generozitatea,
înţelegerea, violenta şi patetismul său
omenesc şi adevărat. chipul comunis-
tului: un om sever. cu bucurii obişnuite .
de multe ori singur, cu mintea preocu-
pată de gindurile altor'!> 'alem şi del icat
în ciuda puterii lui. E -o părere foarte
subiectivă, recunosc ş i nu vreau să
forţez convingerea de spectator a spec-
tatorilor sau colegilor mel. Dar tlnjesc
după privirea lui, după ştiinţa aceea
greu de definit a glasului şi gesturilor
mărunte cu care numai el ştia să fie
părintele autoritar. bun pinii la sacrificiu ,
trist, tandru şi ferm. _
L-am mai cunoscut pe eroul inter-
pretat de Lazăr Vrabie ln •Valurile
asociaţia cineaştilor
Spectacole
omagiale
Duni\rll», frate bun cu căpi1anul Matei
Udrea din «Stejar; extremi urgentă»,
l-am cunoscut bine pe tatăl meu din
«Facerea Lumii», Colea Răutu, mi-a
olăcut - de la distantă căci nu ne-am
întllnit niciodată ln film - llarion Cio-
banu ln «Cu miinile curate», pentru
cli era un comunist timid, mi-a fost
aproape Toma din «Stejar, extremă
urgentă», inteligent şi cald, cu un re-
marcabil simţ al umorului şi al detaşării,
mi-a plăcut portretul acesta propus de •
Amza Peltea, portret cu contur simplu.
îmbrăcat omeneşte ln haine adevărate,
de plnză şi nu de hlrtie creponată ca la
sărbătorile şcolare, pentru că era por-
tretul unul comunist, «accesibil» nouă ,
aproape de existenta foarte obişnuită
şi nespectaculoasă a muncitorului ro-
mân.
Comuniştii pe care i-am lntllnit ln
filme erau aproape de imaginea pe
care mi-am creat-o eu despre el.
Eroinele mele venite fn contact ·cu
lupta comuniştilor au rămas oarecum
în afara ei. Uimite, supuse, dezorien-
tate şi slabe. Ana din «Valurile Duni-
rii», Sonia din «Striinul», Eva din
«Facerea lumii», Corina din «Stejar,
extremi urgenţi». Un singur perso-
naj angajat, o singură lntllnire lntr-o
«Duminici...» la ora 6, cu o tlnără ute-
cistă care cunoaşte la 18 ani dragostea,
suspiciunea şi moartea. Este personajul
pe care-l voi iubi întotdeauna cel mai
tare.
25 noiembrie. in ziua deschiderii Con -
gresului1 numeroşi cineaşti români au
participat la o serie de manifestări
omagiale. Pe scenele a zece cinemato-
grafe d in capitală au urcat realizatorii
filmelor • Puterea fi Adevărul» (Ma-
nole Marcus, Niru Stan, Mircea Albu-
lescu, Ion Besoiu, Amza Peltea, Nucu
Păunescu), «V'lfomtţa. (Mircea Moldo-
""-". Petre Silcudeanu, Silviu Stăncu­
lescu, Eugenia Boslnceanu), «Stejar,
eJdremi urgenţi» (Dinu Cocea, Irina
Petrescu. Ion Caramitru, t;onstantin
Dtplan). dJn comis• acuză» (Amza
P a. Ion Besoiu. Eugen Burada).
cSeteu (Mircea Drăgan , llarion Cio-
banul. «Facerea lumii» (Gheorahe
Vi "dis, Ovidiu Gologan, Colea Rău­
tu), cA.sediub (Corneliu Leu, Sebas-
l>an Papaiani, Gheorghe Aurelian).
cS.bteranul• (Virgil Calotescu, Ioan
Grigocescu, Iurie Darie, Dem Rădu­
lescu, Monica Gh iuţă) e «Elemente care
c:oncuri &a realizarea unei opere cine-
ografice» este titlul prelegerii pe
care regizorul Sergiu Nicolaescu a sus-
tmut-o ln faţa cursanţilor de la Universi-
tatea Populară Piteşti • Membrii echi-
pei de filmare •Mastodontul» (regizo-
rul Virgil Calotescu, operatorul George
Cornea $1 actorii Ernest Mattei, Constan-
lln Rauţchi şi Jean Constantin) au fost
oaspeţii şcolii de ofiţeri de miliţie din
Cimpina.
Marin PIRllANU
ci~~~~om~~~~1::~:1 y~i~~~t~ră-;,~00~::
dea. eroul meu din «Trei scrisori se·
crete»: «Credeli că aşa, chiar aşa, arată
toţi secretarii?" Am răspuns că nu, nu
cred, ln schimb sini convins că ar li
bine ca toţi să fie aşa. De multe ori
spectatorul, uneori şi critica, supra-
pune imaginea din film pe cea din rea-
~~~~tă~iş~~o:i~~ci c:a ~.::a:~:,.o~~~W,~
era prea roză, era prea frumoasă, deci
falsă. Eu nu văd lucrurile chiar aşa .
Arta, deci şi filmul, mai are şi rolul de a
propune prototipuri umane în forma lor
ideală. Şi nu o dată acele prototipuri
se nasc mai apoi şi ln viaţă. Este lnsă
la fel de adevărat că Idealizările, de
care şi teatrul şi literatura abuzeazli
uneori, nu numai filmul, văduvesc per-
sonajele tocmai de acele trăsături ome-
Filmul i-omânesc în lume
B
Puiul de aur
La festivalul internaţio­
nal al filmelor pentru co-
pii şi tineret de la Tehe-
ran, desenului animat
«Puiul» de Laurentiu Slrbu i s-a acordai
marele premiu al Arhivei Naţionale de
filme a Iranului, «Golden Shahre».
ln aceste zile, tot ln Iran, slntem
prezenţi la festivalul Internaţional al
filmului cu «Stejar, extremi urgenţi»
şi documentarul «Rominia, azi». Poate
că succesul animatorilor se va reedita!
Triptic tlorent1n
« Pădurenii, copiii mun1ilor», «Bun
ca piinea» şi «lnceputurilt au fost «co n-
curenţii» noştri la Festivalul filmului de
documentare socială care s-a desfăşurat
la Florenţa intre 2 şi 8 decembrie 1974.
La Cannes, in decembrie
La Festivalul internaţional al filmului
pentru tineret, aşa numitul Cannes mic,
~:::;â~!~~: :.~~~:.c::::a 1:~~:~:~:an~=
şi «lnceputurl», două filme ai căror
neşti care ie fac cred ibile. care ni le
apropie. De prea multe ori ac~ti eroi
sini perfecţi iar perfecţiunea, se spune.
nu este omenească. Eu cred mai de-
grabă lntr-un personaj cu păcate ome-
neşti, dar pe care ştie să le stăplneasci\
si să le lnlrlngă. deven ind tocmai p11n
asta un om deoseb;t. un erou. un ecou
comunist mai ales. Cei pe care i-am
intilnit ln film, cei pe care i -am inle<-
pretat, nu erau comun i şti din zilele noas-
tre, ci de Ieri, ca Mihai din cSerahlt,
ca Tronaru din «Un august în fliciri».
Erau oameni de acţiune, aspri, cu exis-
te.nţe spectaculoase, pentru că au trăit
lntr-o vreme şi ea aspră ş i spectacu-
loasă, o vreme de lnlruntiri directe cu
duşmanul, o vreme de luptă. Si gur,
problemele lor erau altele deci! cele ale
comuniştilor de azi - ale lui Dlrdea,
de pildă, singurul comun ist de azi pe
care l-am interpretat ln film - mijloa-
cele lor de acţiune erau altele, şi meto-
dele, şi manifestările lor. Dar nu cred
că numai din această pricină aceş ti
eroi de ieri au apărut mai precis con-
turaţi, mai bogaţi sufleteşte, ci pentru
că ei au intrat ln istorie, pentru că se
~f~ri~r!cJ:ta~=::~}~cf:~~ :~~l~ti~~~~b!
mai cuprinzătoare. mai realistă.
Privirea cu care probabil - nu pro-
babil ci sigur - vom cuprinde imaginea
eroului comun i st de azi, og lindită tn
lilmele de mline.
filă
A 12-a
realizatori fac parte din «noul val» al
filmului românesc: Cristiana Nicolae
şi Constantin Vaeni .
pesciruşi"la Milano
Intre 9 şi 14 decembrie s-a desfăşurat ,
la Milano, un Festival internaţional al
filmului despre natură şi mediul încon-
jurător. «Pesc:iru•i cu aripi curate»
şi «Casele, prietenele noastre» au
reprezentat România ln această compe-
tiţie .
Corespondenţe din România
Două reviste poloneze de cinema -
«Ekran» şi «Film», consacră ln ultimele
lor numere importante articole cinema-
tografiei româneşti.
Astfel, ln două săptămlni consecu-
tive, revista Ekran face o amplă analiză,
sem nată de corespondentul său Be-
nedykt Nosal, a producţiei de film româ-
nesc, analiză care subliniază diversita-
lea genurilor şi preocupărilor abordate
de cineaştii noştri. Tot o coresponden-
tă din România; semnată de Zygmunt
Chrzanowski prezintă ln revista «Film»
o analiză a ultimelor producţii ale stu-
diourilor noastre.
Iulian GEORGESCU
s
 Comunism ~
-· NUT-aiiiîiiffinU--
în film,
pe care i-am intilnit ci în viaţă
L-am cunoscut acum cfţiva ani pe

În .film nea Ion Dogaru, tiran, locuitor al unuia

~ talent de povestitor, juclnd cu o preci-
Toate
au fost
«din viaţăi•
E greu să spui: «am 'ales o floare
albă», ctnd te afli lntr-un clmp cu flori
albe. E greu să alegi pe cel mai drept
dintre cei drepţi, pe cel mai cinstit
dintre cei cinstiţi, pe comunistul întreg
printre comunişti. Dar îmi place să vor-
besc despre toţi cei preocupaţi să lase
o zestre· urmaşilor - o uzină , o hidro-
centrală, un cartier de locuinţe - despre
toţi cei pentru care dreptatea, cinstea,
munca stnt slngele care pulsează în
inimă. Şi iată că de fiecare dată trebuie
să culeg flori albe cu bratul, cu inima,
cu mintea şi să pun petale din fiecare
în vorbele Liviei cea din «Zestrea»,
lujere drepte în coloana vertebrală a
Marietel, temeia aceea aprigă din «Dra-
gostea incepe vineri» sau rouă în
ochii Veronicăi Moruzan din «Trei scri-
sori secrete»•••
Ieri, vecinul meu de palier mi-a spus:
«Îmi amintesc că aveam 15 ani ctnd am
tnfipt lopata în pămlntul primului şan­
tier din viata mea». Şi mi-am adus amin-
te de Livia ... ln tren, o femeie mi-a po-
vestit despre emoţiile unui examen de
calificare pentru o fată pe care ea a
învăţat-o meserie şi m-am glndit la
Mariata ...
Femei frumoase, harnice, minunate.
Din ţara asta mi-am modelat eroinele.
Modelăm, cu sentimentele în vlrful de-
getelor. chipul comunistului de azi şi
de mîine, din Azi şi din Mîine. „ .
Şi mai 11vem multe de făcut...
din satele din jurul Bucureştiului. «Bună
ziua!» «Bună ziua!» - şi mina dreaotă
a ridicat cu un gl'SI 1arg pălăria ln
semn de salut. .. Şi uite-aşa, din aproape
în aproape, tn timp, nea Ion mi-a po-
vestit viaţa lui. Dotat cu .un excelent
zie uimitoare situaţiile-cheie. Plin de
umor. ln ctteva linii Iţi desena tntreaga
· tipologie a vremii lui: boierul cu întreaga
suită; prietenii lui; jandarmii; munca
grea ... Urmărindu-l, tmi propuneam să
retin cit mai mult din molc<1meala lui
~~~~~it':t~i~e ~ ~~~~~~ s~~~~~~u~r:;~
5 1
si, mai al es. dorinţa lui arză toare,. c~m
~~~ăr~ P;~:~:1e~~:r bÎnf!.~.r~:lăa~nn~1mc~~~,
nu o simplă evocare. Omul acesta are
tntr-adevăr o istorie a lui. Crezi în
adevărul vietii lui care nu are nimic
artificial eroic. lată cum te poţi de-
barasa de povara banalităţii nefiind
obligat să inventezi o anume realitate
care ţi se pare a fi principială, dar despr.e
care, tn tainele adlnci ale responsab1-
lităţll tale, ştii că este rodul unei cer-
cetări schematice, grăbite.
Este drept că pe nea Ion Dogaru,
lă ranul acela pe care nu l-am întrebat
da că e comunist şi nici el nu mi-a sous.
dar era de la sine înţeles , nu l-am în -
tîlnit în film, ci ln viaţă .
Dar ce mult m-aş bucura să-l intîl -
nesc şi într-un filml
«Îmi pia sl vorbeic
despre tofi cei preocupaţi
să lase o zestre
unoaşilor»

Am avut bucuria să mă tntîlnesc in

Octavian Cott:,cu: film cu eroul unei cărţi pe care generaţia
mea o poate considera cartea adoles-
Idealurile cenţe i ei: Vilu din «Bariera» lui Teodor
Mazilu, un erou după părerea mea
nu se ating exemplar din punctul de vedere al struc-
numai prin cînt turii umane, a idealului de «om nou».
Un erou co mplex, ancorat solid tn rea-
litate prin acţiun i le lui şi , în acelaşi
ti mp, proiectat l n vi itor prin glndurile
lui; oe o mare vigoare spir i tuală şi o Ei îşi lasă şedinţele lor, treaba lor, şi
la fel de mare sensibilitate; un erou pro- .\11rcea Albulescu : vin să întirzie alături de mine o seară„
fund ş i realist ş i profund romantic. o noapte la sfat. Pentru ei. usa sufle-
L-am i ubit pe acest Viţu, pentru că era
Ei tului me~ este mereu deschisă. Nu- i
chemi Dar ei ştiu atunci clnd mi-e
extrem de inteligent, pentru că avea
întotdeauna nevo ie de oameni, de con-
vor sta greu, zăresc de departe cumpăna sufl.e-
tact cu viaţ a, pentru că ii stăplnea o mărturie tulul meu apleclndu-se în căutare ş1 ...
dorinţă violentă de a înlătura schemele • in. El vor trăi mult după mine în viaţa
în judecăţ il e l ui asupra vieţii şi oame- lor fără de moarte, şi bucuria mea, cea
nilor. ln V iţu c red că există rădăcinile Personajele realizate de mine sînt mal omenească dintre bucurii, este cii
tuturor gl ndurllor, ideilor noastre de ale mele şi le iubesc, dacă vreţi, cu un vor putea sta mărturie, peste timp .
azi desp re om raportat la noţiunea egoism care, la urma urmelor, poate fi gîndurilor mele, sentimentelor mele.
comp l e xă de omen ie... lnainte de Viţu, înţeles. li iubesc deopotrivă pe cei buni, crezului meu.
a fost însă Manu d in «Puterea •i Ade· pe cei răi, pe cei generoşi, pe cei mes-
văru l», personaj pe care mi l-au oferit
chini. sini ai mei şi-i Iubesc. Stau de-o
T itus Popovici ş i Manole Marcus. Acest parte, ca un tată al cărui copii slnt Ion Bcsoiu :
plecaţi fiecare lntr-ale lui şi le u.rmă:
Manu m i-a dat posibilitatea de a mă
confrunta cu un personaj tragic, după resc viata. Nu-i mai pot a1uta, nu-1 mai As vrea
părerea mea, un om a cărui existenţă
a fost tulburată de neputinţa de a atinge
pot îndruma, nu le mal pot schimb~
soarta. Ei sint de sine stătăton plecaţi să fiu
să se arate oamenilor de pretutindeni.
scopu1 mor.fii pe care, tn mod sil\cer,
Fiecare dintre ei poartă în plămada lui ca ei
în mod rea l, şi- l propusese iniţial. Am
î nţe l es d in evo l uţi a acestui personaj
o parte din mine. Rar, foarte rar, mă
că a greşi faţă de t ine însuţi înseamnă
lntllnesc cu unii dintre ei, sau mi se Dacă aş mai fi adolescent şi ar trebui
vorbeşte despre ei, şi aceste tntilniri să-mi aleg idealul uman, omul cu care
de fapt a g reşi faţă de toţi ceilalţi, fată
de cauza pe ca re !i-ai propus s-o slu- sini tntotdeauna învăluite de o undă aş vrea să semăn în viată, slnt convins
caldă de tandreţe ... că imaginaţia mea ar topi trei eroi din
jeşti şi că pedeapsa cea mal aspră, ln
Şi totuşi, unii mi vizitează mai des. filmele româneşti: ziaristul Pietraru din
cazul acesta, este sentinţa pe care
singur ţ i -o aplici, tn dialogul cu pro- Se apleacă uşor peste umărul meu «Cartierul veseliei», pictorul Rădu­
pria-ţi conştii n ţă .
clnd stau cu coatele lngropate ln masă lescu din «Bariera» şi Mihai Duma din
proptindu-mi cu greu glndurile. Oame- «Puterea •i Adevărul». Toţi trei ar
Dacă am ln vedere aceste două lntil-
nii aceştia ai mei se întorc la mine ln face unul singur, iar eu mi-aş spune:
niri, pot considera că am avut şans~
ceasuri de cumpănă, să-mi vorbească aş vrea să fiu ca el.
să cunosc două Ipostaze ale eroului
despre ei, despre viaţa şi experienţa Ştiu sigur că au fost trei oameni mi-
comun ist d in fil me le noastre. Asta tn-
lor. Nu sini mulţi. Pavel Stoian cel din nunaţi, că trebuie să existe cu a~evă­
seamnă că f ilmul a u r mărit l ndeaproape
viaţa şi i-a respectat. în mare, regulile,
«Puterea •i Adevărul», ceferistul Cor- rat. l-am iubit şi i-am jucat cu pasiune.
nel din «Tatăl risipitor», maiorul Miu Nu ştiu cit IO"am dat eu lor, dar ştiu
în special una cunoscută nouă, una
care ne-a învăţat că idealurile nu se din «Şapte zile», primarul acela din - cit mi-au dljt ei mie şi pentru asta le
ating doar clntlnd marşuri, ci printr-o tr-un sat a1 caru1 nume nu-l mai ştiu mulţumesc.
luptă continuă, o l uptă din care partea
dar dintr-un film numit «Capcana»•.. Dacă aş mai fi adolescent...
cea mai deli cată, cea mai anevoioasă ,
dar si cea mai pas i onan tă este înfrun-
tarea cu propria con ş tii n ţ ă .
Anchetă realizată de EVA SÎRBU

6
 noi filme
româneşti
dezbatere
in
Dacă nu l -aş cunoaşte de
B
atilia ani, dacă nu i-aş şli
filmele-cele documentare,
cele anchete, cele scormo-
, nitoare - poate că i- aş ura
«Bun venit, Alexandru Bo-
1<1ngiu in fil mul de actualitate», şi abia d upă
aceea i-aş spune cit de bun mi se pare
venitul, cit de fi lm filmul, cit de actual ac-
tualul. Dar Al. Boiangiu nu a venit în filmul
de actualitate, acum, cu acest «Un zîmbet
pentru mai tlrziu». El se află demult în
filmul de actualitate. Documentarele lui
dramatizau artistic. Anchetele lu i ex ploa-
tau cu pati mă actorul din omul su rpri ns
prin crăpătura uşii . Filmele lui gemeau de
probleme actuale, de subiecte actuale, de
capete de fir pentru zeci de f ilme «de ac-
tualitate». Nu, nu i se poate spune «bun
ve nit!» unui om care se află la el acasă.
de asta sini s igură. A ş vrea să fiu la fel
de s igură că se cade, că e cuvi incios să-l
întreb pe acest om. de ce din toată casa
ne-a deschis tocmai cam era asta de oas-
pe!i, curată e drept, spatioasă, nici vorbă,
dar care seamănă atit de mult cu alte
camere de oaspeti în care am mai fost
găzduiti.
De ce l-aş mai întreba pe acest om care
e la el acasă şi are tot dreptul să nu-mi
ră spundă, de ce mirşăvia pusă la cale de
acest inginer seamănă atit de bine cu o
m irşăvie pusă la cale de alt inginer, în
altă cameră-film , în altă peliculă prece·
dentă? De ce personajul meşterului Run
cu îmi aduce atit de bine aminte de per
sonajul unui alt meşter, intilnittot pe pinz„
şi nu demult? De ce acel clişeu , cu ş<'
dinte-clişeu , cu prezidiul-clişeu , cu acel
«tovarăş» ridicat în două picioare, pus s ă
incondeeze, să înfunde, să «afară cu el
că nu e demn»? De ce să mă izbesc iar de
o aceeaşi schemă dramatică pe care o
cunosc din celelalte filme -cam ere de oas-
pe~:r~i;~~~~st~a v~l~~ ~~t~f1\~1~:~.";,~ovb~~~:
le, cadrul şi cadrele, înfruntările şi con -
fruntările multora din filmele noastre de
actualitate de acum şi de acum 20 de an i.
Fantezia a numeroşi scenarişti n-a trecu t
încă pragul acestui tip de film -came ră de
oaspeti. Iar noi, noi publicul şi noi ne-
creatorii, am deschis ochii şi am tăcut în
gind cam aşa: Bine că e curată. Bine că e
spat ioasă. Bine că ne încap bagajele în ea.
Bine că are mobilă nouă. Bine că e într-o
u z i nă. Sau pe un şantier. Sau în altă uzină.
Sau pe alt şantier. Şi ce dacă prin ea trec
mereu aceiaşi oameni, incleştati în ace-
leaşi conflicte? Ăştia sini oamenii. Astea
si nt conflictele. Cunoaştem ş i noi cazuri
cu ingineri care ... cu cifre care ... cu pla-
nuri care.„ cu directori care„ . cu maiştri
care„. E adevărat„ .că mai cunoaştem şi
cazuri foarte multe în care inginerii nu fac
asemenea blestemă!i i , iar maiştrii nu sini
n işte scheme„. Dar acelea sint alte cazuri,
acelea sint alte camere, ajungem noi şi în
ele, miine, •la anul. Pină una-alta, bine că
am ajuns aici. Bine că avem ce cu ce
compara Chiar dacă seamănă. Chiar dacă
unflictul este cunoscut şi recunoscut...
S. totuşi binecuvintat fie acest «şi
·· - in ace st scenariu suferind foart e
de pe urma schematismului exist ă
sa:iiente autent ice pe care marea
-entă a unui regizor-documentarist
exploata cu mare artă . Este
petrecerii, a balului, un bal ca
e. cu cl asa l-a şi clasa a li -a,
care dan sează î mpreună, cu
!2!'l> apar asalvatoare», atmosferă de
· - seara într-un o r a ş cu bărb aţi
ei p uţine, oraş de profesie
si ahmureala de după petre-
ele neuzinale şi neprinci-
principial cu o dragosle
· sini incon sistente, din
se r odtCă, la un moment dat ,
Ciil!!aaana:ă a Iii Marin Moraru pe post
Un annllle
zilllbet seeI-e
de mefistofelic director tehnic şi , cu o ele-
ga nţă pe care functia i-o imprimă, rosteşte
o f1 ază s curtă şi cuprinzătoare subalternu-
lui netot. Şi tot din acel dialog atît de puti n
P! t!gnant scoate Olga Tudorache acel
«li am aici, pe Runcu» insolit de o bătaie
v o luntară şi tandră (ca tot pe1 sonajul
<1cestei «tovarăşe ») pe servieta cu dosare,
că c i" ea este tovarăşa cu dosarele ... Per-
so najele sint în general bine cunosc ute,
tipice, dar la un moment dat exis ta în pre-
zenta actorului un f ior care depil.şeş t e
cli şeu l: pătrătosul de Run c" pare că mai
are pe undeva, pr in preaj m.; , o c oadă d<?
coasă pe care acuşi-acuşi o să se sprij11 1• :
tinerelul acela abia trecut di n UTC in
partid, care refuză copilăreşte «un sa nvi ş
neprincipial», zimbeşte într-un fel anume,
un fel memorabil (este şi acela unul din
din zimbetele filmului) în sala de şedinţe,
cind se face dreptate.
Şi totuşi regizorul, ·acest documentarist
care făcea din orice- om de pe stradă un
nctqr, pare că se intelege greu cu actorii
să i, sau ei se inteleg greu cu el, nu e lim -
pede, limpede este doar neintelegerea.
Dar această neîn ţelegere piere ca ş i c u111
n-ar fi fost, de indata ce acţiune~ se mută
•-
telex Buftea
lntr-un efort su-
8
prem, unic în istoria cine-
matografiei române şti , ca-
sele de filme şi Stud ioul
ele la Buftea predau la
cheie ln luna decembrie
10 filme artistice de lung
metraj: 1. «Un zîmbet pentru mai
tirziu», scenariul Mihai Caranfil, regia
Alexandru Boiangiu; 2. «Nemuritorii»,
scenariul Titus Popovicl şi Sergiu Nlco-
laescu, regia Sergiu Nicolaescu; 3. «flu•
trate cu flori de cimp», scenariul şi
regla Andrei Blaier; 4. «Zldub, scena-
ritJI Dumitru Carabă! şi Costache Ciubo-
taru, regia Constantin Vaenl; 5, 6. «$te-
fan cel Mare» (2 serii), scenariul Pro-
fira Sadoveanu, Constantin Mitru şi
Mircea Drăgan , regia Mircea Drăgan;
7. «Fiiip cal bun» de Constantin Stoiciu
şi Dan Piţa; 8, 9. «Actorul ti silbaticll»
(2 serii) de Titus Popovici şi Manole
Marcus; 10. «Muntele ascuns», sce-
nariul Mihai Creangă, rl!gia Andrei Că- ,
tă lin Sileanu. Le-am numărat pe degete
să n-auzim vorbe„ . . . . Se duc trata -
live cu studiourile sovietice pentru rea-
lizarea tn coproductie a unui nou mu-
în fata cupl oarelor, acolo unde Boiang iu
este demult la el acasă. A colo, nu mai
exis tă picior de actor. Ei se numesc mai
de parte Dumitru Furdui, Octavian Cotescu 1
Mi hai Mereută, George Motoi, Ştefan Ra-
dof, Al. Visu, etc„ etc„ dar starea de
spirit a tuturor, incepind cu a regizorului,
probabil, e alta şi aparatul lui Costache
Du mitru-Foni se mi~că altfel, pentru că el,
Fo ni, vibrează altfel, poate pentru că vil-
'lâtaiaaceea filmRrn ca o cu nos tinta ve-che
~i iub ită împrăştie peste toti şi pesh' noi.
' :1ld ură adevărată , de cuptor aclevi11 <1 !
eh' h a lă adevărată în care cineva vine din
c •nd în cind să ia o gură de apă - sau de
1„ c, căci apa aceea e roşie ca focu l;
c 111eva moare-la tară se moare pe cuptor,
.0 1ci, într- un dramatic accident, se moare
111 cuptor; altcineva urcă în goană aceeaşi
s c ară urmărit de aceeaşi privire, o scarh
către mai tirziu. Acel cineva zimbeşte
pentru mai tîrziu, glumeşte pentru •mai
lirziu, se teme pentru mai tirziu, îşi trage
sufletul pentru mai tirziu. Totul e pentru
mai tirziu, pentru că acum, a dică atunci ,
i~ 1959, cind se petrec toate cele văzute
111 acest film - nu avem timp de zimbit.
/\ cum, adică at un ci, t re bu it> s ă l ă murim
() urare pe adresa
zical pentru copii, «Mama», scenanm
Vasilica Istrati şi Elisabeta Bostan, re-
gia Elisabeta Bostan. Filmul, aparţinlnd
casei număr-ul «trei», director Eugen
Mandric, este prevăzut a fi turnat ln
t ară şi pe platourile studioului «Maxim
Gorki» din Moscova, cu concursul stu-
dioului ·Mosfilm pentru secventele tru~
cale. Colaborare rodnică ş i succes!
. . . O urare specială criticului Radu
Georgescu, alias Oscar, semnatarul cro-
nicilor ş i «fotogramelor» din «Săptă­
mlna ctJltur-ală», care ln 1974 a urmărit
cu atentle şi interes evolulia productiel
naţionale de filme, activitatea studioului
şi ştirile telexate din Buftea. Pe lingă
urările de bine, dorim ca ln 1974 deli-
nătorul rubricii «Foto.grame» să fie
mai atent la gramaj, adică la doza cu
care apreciază filmul românesc şi pe
slujitorii lui. O mie de ani pace . . . .
Un consecvent cititor din Braşov, C . N ~
ne trimite scrisoarea nr. 556 (notai•
bine, 556), tn care ne oferă noi subiecte
pentru «a realiza mai mult de 22 filme».
Epistola se lncheie cu asigurarea: «nu
sfnt un pierde vreme, din contră, sînt
un vreme clştlgă» . Stimate C.N„ dacă
ci ne e de vină, să căutăm adevărul, să ştim
ad evă rul , pentru ca ştiindu-l, să ne putem
intilni cu tolii în fi nal, pe un peron modest,
la o oră foarte matinală şi să-l aştept1'.m pe
cel care a reparat cuptoarele sub pază.
Să-l aşteptăm ca să-i vedem decorat1a.
Să-l aşteptăm cu o floare, cu un zimb "1
şi cu viata care se deschide într-un final
deschis ş i el, spre mai tirziu ...
Pă strez din filmul lui A lexandru Boian-
qiu mai ales acest zîmbet. Pentru noi ş i
pentru film, ş i pentru fi lmul de actualitate,
zim betul acesta, dragă Alexandru Boian-
giu, zîmbetul ră m în e într-adevăr pentru mai
tirzi u ..
Eva S Î RBU
P10fluct1c .J Casei de filme m . 3
Scenariul: M ihai Caranfi/. R egia: Alexandru Bo-
1o1ngiu. Imaginea: Costache D umitru-Foni. A ran -
jamente muz ica le: Mihaela Sergescu. Decoruri:
.Jrh. Constantin Simfonescu. Costume: Oltea Io-
nescu. Cu: Dumitru Furdul, Marin Moraru, Octal'ian
Co/ese u, Petre Gheorghiu, Ştefan Mlhlilescu-Brl.ila,
Dorit lvancluc, George M oto/, Ştefan Rado(. Mircea
A11 gl relescu, M ihai Mereul,, Constantin Prisco-
red tt l '
du11111eavoastră
vett renunţa la scrisoarea nr. 557 veti
c iştiga şi timp şi bani, banii de pe timbre.
Time is money. . . . La doi p aşi de
poarta studioului funct ionea z ă un bufet
spatios, bine aprovizionat cu un sorti-
ment larg de băutu ri spirtoase, pe la
care unii realizatori t rec ~ semneze
condica l nainte de a începe lucrul. Sus-
numitul bufet, cunoscut tn cercurile de
specialitate şi sub denum irea prescurta-
tă «La bidle», organizează ln ace l aşi
timp mese festi ve, ocazionate de unele
evenimente din viata pe rs ona lă a bufte-
nilor. Avem ln fată o i n vitaţ ie ti păr ită ,
cu dol I nge ra şi ln antet. care ln numele
doamnei X (presupunem lngeraşa) ş i a
domnului Y (evident ln g e ra ştJ I) pofteşte
pe cei invitati să ia «masa- la bufetul
CPC (la băd ie). Hai cu nunta la... stu-
diou . . . . Cu ocazia Anului Nou, co-
lecti vul studioului u rează tuturor celor
ce l-au spriji nit, l ndrumat şi Incurajat,
ln anul de boltă al celor 25 de filme, tra-
di!ionaful «La multi anii». O urare pe
adresa dumneavoastră .
Constantin PIVNICERU
7
 publicul
1914: sif1hnele
romanesti
• A •

-~

ţintuit în scaun, fascinat şi dornic să ştiu pentru a putea să-şi exercite talentul şi
Faţi tn faţi, spectatorii şi filmele anului 1974. Un sondaj pină unde se va merQe„. Am fost uimit profesionalitatea. Fellini să fii si tot n-ai
tn rtndurile publicului relevl o mare diversitate de ·opinii, că pe generic a tigurat numele lui Horia putea face un film bun dintr-un scenar iu
uneori contradictorii, uneori lipsite de nuanţe. Unii spun Lovinescu şi m-am întrebat dacă un actor prost Aşa că ...
ca Florin Piersic citeşte scenariile filmelor
el filmele «plac pentru el plac», «nu plac pentru el nu plac». în care joacă, înainte de a accepta rolurile.
Foarte ~virat, nici unul dintre interlocutori " peste SO, - Că veni vorba de actori, care dintre
care au binevoit si rlspundl la tntreblrile noaslre (tn ei v-a reţinut atenţia în mod deosebit ? Un film
esenţl: ce şi de ce V4 pllcut sau nu V4 pllcut tn filmele _..:_Avem actori mai buni deci! par în
cele mai multe din filmele noastre. Mi-au profund,
anului '74) nu a vlzut toate filmele aplrute pe ecrane ln
acest an. Nu toţi au vlzut aceleaşi filme. Dintr-un astfel
p lăcut Gina Patrichi şi Beate Fredanov în
«Trecătoarele iubiri» şi în mod deosebit
o realizare
de sondaj nu se pot trage concluzii definitive. Dar, printre Ion Caramitru, care a reuşit să impună de excepţie
interlocutorii noştri am tnttlnlt · şi «spectatori fericiţi», ca două roluri, în «Porţile albastre ale ora-
şului» şi în «Stejar••. », dincolo de impor-
si zicem aşa, spectatori care stnt mai mult dectt spectatori, tanţa lor în film ş i în scenariu. Şerban Lanescu, asistent, Institutul
oameni clrora filmul romlnesc le este foarte apropiat, Politehnic ·
oameni care ştiu şi pot sl-şl argumenteze opţiunile, uneori - M-am dus să văd «Duhul aurului»
cu o categorici francheţe. E un lucru tmbucurltor. Astfel,
Talentul după ce am aflat că e realizat de aceia şi
dincolo de rlspunsurl, dincolo ele satisfacţiile şi insatisfac- şi profesionalitatea regizori care au semnat şi «Nunta de
piatră». Dincolo de similitudinea de mij-
ţiile unui an cinematografic se poate blnui pulsul spectato- realizatorilor loace, de formula cinematografică, mi
rului, se poate citi foaia lui de temperaturi care ar trebui au fost la Înălţime s-a părut, mai mult decit o continuare, o
sl stea tn atenţia celor care rlspund de destinele filmului desăvîrşire a experienţei din «Nunta de
Nina Balea, muncitor specialist-etalo- piatri». M-au convins că cinematografu-
romlnesc. naj film, studioul de televiziune. lui nu-i sînt necesare vorbele, că cinemato-
- Care vi se pare a fi principala calitate graful e imagine, e plastică în mişcare.
filmul pare a fi şamponat şi servit nou ă a filmelor româneşti din t974? Filmul înglobează toate cîştigurile cine-
într-o stare de curăţenie exemplară: - Talentul şi profesionalitatea realiza-
Filmele sint oameni îmbrăcaţi după ultimul jurnal îşi torilor, meseria făcută din ce în ce mai
matografului modern, dar nimic nu e în el
imitaţie facilă, mimetism. ln structura lu i
cu adevărat bune, duc v iaţa prin hoteluri şi restaurante
luxoase, trăiesc în apartamente moderne
bine şi mai cu folos pentru calitatea filme-
lor. Aş aminti mai lntii regizori precum
intimă, acest film ne aparţine, in sensurile
lui adinci, în lumea mitică cu sclipirile ei
numai atunci cind şi imense, circulă cu maşini frumoase pe Dan Pita, Mircea Veroiu, Malvina Urşianu, de aur mat pe care o aduce la suprafaţă ,
străzi strălucitoare, chiar şi peisajele sînt Sergiu Nicolaescu, Cristiana Nicolae. Şi acest film e românesc sută la sută. De
oamenii care le fac excesiv de pitoreşti şi de turistice. Uneori pentru că se vorbeşte foarte puţin desp re aici ar trebui să pornească exigenţele
au ce să spună, filmul e ostentativ l n demonstraţie, de contribuţia unor operatori t ineri şi foarte noastre, ale spectatorilor şi, desigur, cele
exemplu, şedinţa în care foştii colegi ii · tineri, dar foarte talentaţi, la reuşita unor ale cineaştilor.
j udecă pe cel întors să moară pe pămlntul filme, vreau să vă spun că mi-a plăcut
ţării în care s-a năs c ut. imaginea semnată de Iosif Demian, San-
Enache Pope, profesor, Liceul mecanic
nr. 16, Bucurestl: « Porţile albastre ale oraşul ui » mi-a du lntorsureanu şi Gheorghe Fischer,
Dinu Tănase, Costache Dumitru-Foni şi
Filmelor noastre
- La premiera filmului «De bună voie plăcut numai pentru ceea ce a oferit sce-
şi nesillt de nimeni» am avut cu dumnea- nariul lui Marin Preda, iar «lnt oarcerea Cornel Diaconu.
- Sînteţi primul spectator pe care-l
le lipseşte umorul.
voastră o lungă· şi interesantă discuţie lui Magellan» pent ru francheţea cu care
despre filmele noastre. V-am promis demonstrează că ilegalitatea nu a în sem- înti lnesc şi care poate să-mi spună, unul
după altul, numele a şase operatori de
Ne lipsesc
atunci că, poate, vom reveni. lată , avem nat doar lupta cu un regim opresiv, ci şi o
şcoală în care oamen ii au î nvăţat să se film. ' şi comediile
acum prilejul să reluăm discuţia şi să · - Eu lucrez cu filmul, e adevărat cu
vorbim despre filmele de actualitate„ . cunoască pe ei în şişi, să aibă încredere
unii în a lţii. Tn sfirşit, •Stejar, extremi filmul TV , şi specialitatea mea e strins
- Dacă mi-aţi fi propus să fac şi un legată de peliculă, de munca operatorului Constantin Cristian, controlor de cali-
clasament, v-aş fi spus că, după părerea urgenţi», în limitele unui film de acţi une,
a reuşit să vorb ească destul de convingă­ de film. Normal să le reţin numele. fate la intreprinderea «Victoria».
mea, locul capodoperei a rămas neocupat - Ce filme nu v-au plăcut? - Cam cite filme româneşti vedeţi în-
· şi în acest an. ln dreptul locurilor 1-4 tor despre un important eveniment din
istoria României moderne. - «Veronica se întoarce» făcea mai tr-un an?
n - aş trece nici un film. Pe locul 5 ao fi să
- Şi ce nu v-a p lăc ut ? bine dacă nu se mai întorcea şi rămin ea - Nu ştiu cite. Nu-mi planific dinainte
fie «Duhul aurului», du~ care ar urma la prima şi atit de interesanta ei apariţie ,
- Nu mi-a p lăc ut că fi lmul «Trei scri- să văd atîtea 'filme româneşti şi atitea
«Trecltoarele iubiri» şi «lntoarcerea lui Dar în mod deosebit nu mi-a plăc ut
sori secrete» a ri dicat o extrem de intere- străine .
Magellan». Cîteva locuri mai jos aş înscrie «Fraţii Jderi». Tntr-o altă sferă, desigur,
santă p roble mă, a relaţiilor dintre oameni - Cum aflaţi care sînt bune şi care nu?
filmele «Porţile albastre ale ora5ului» ş i nu mi-a plăcut nici «Agentul straniu ».
in societatea n oastră, şi pe urmă a lăsat-o Citiţi cronicile din ziare? Citiţi revista
«Stejar, extremll urgenţi». Pe aproape
acolo, sus, suspen dată. lnn egrind şi po- - De ce? «Cinema»?
ar fi şi filmul «De bună voie şi nesillt de
negrind un personaj, conflictul îş i pierde - Pentru lipsa de profesionalitate. - Revista «Cinema» o citesc din clnd
nimeni». Jos de tot, cam pe locul 100, ar
urma «Trei scrisori secrete». Filmu l din interes. Pă cat! «Fraţii Jderi» este o - Dacă realizatori buni avem; ce lip- in cînd, dacă reuşesc s-o mai găsesc la
ecranizare grăb ită şi pe săr ite a operei seşte filmelor noastre ca să ,fie şi ele chioşc. Mai aflu din ziare ce producţie e
«Agentul straniu», care e dincolo de bine
sadoven iene, atit de departe de spiritul foarte bune? filmul, cam despre ce e vorba, cam ce
şi de rău, l-aş trece ultimul, pe un loc făra
!=ă rt i~de lumea personajelor sadoven iene„. - Scenariile, desigur, scenariile care actori joacă. Şi pe urmă, un film bun se
număr.
l n schimb, la «Agentul straniu» am rămas să ofere realizatorilor toate posibilităţile vede imediat după afluenţa de public de la
- Clasamentul dumneavoastră, d eşi
cam straniu, presupune nişte opţ i un i .
V -aş ruga să vă explicaţi.
-«Duhul aurului», indiscutabil e un
film foarte bun. Singurul lui defect e că
vine după «Nunta de piatră».
- Ştiţi, aceste filme au fost turnate
cam în acelaşi timp. Totuşi, de ce v-a
plăcut?
- Pentru demonstraţia extraord i nară de
ceea ce se poate face în cinematograf
cînd ai ce să spui şi şti i cum s-o faci.
Nimic nu e de prisos în acest film, nici
chiar lucrurile care par evident căutate .
Pe urmă e vorba de armonia, de coeziunea
stabilită intre regie, imagine, scenografie,
interpretare şi muzică, toate contribuind
la realizarea unui film sobru, auster în.
frumuseţea lui, plin de semnificaţii.
«Trecătoarele iublri»e şi acesta un film
serios, cu o idee interesantă: nici o iubire
nu poate fi mai presus de dragostea de
patrie. Ceea ce nu mi-a prea plăcut e ca
acest f ilme prea„ .«frumositAidoma sce-
nei cu şamponarea străchinii de lut, tot

8
 casa de bilete. Un film bun îşi face singur
o cronică b.ună.
- Nu v-aţi înşe lat niciodată?
- Ba da, m-am păcălit la «Păcală ».
-Cum asa?
- Nu ş tiu cum să vă spun, pe ici pe
colo am şi ris chiar, dar era prea lung şi
de multe ori nici nu prea avea haz.
- Preferinţele dumneavoastră spre ce
gen de filme se îndreaptă?
- Spre filmele bune, nu v-am spus ?
!mi plac filmele de acţiune, filme poliţiste ,
excelente cum au fost «Capcana» ş i
«Un comisar acuză». Dar nu înţeleg de
ce filmele poliţiste care-şi iau subiecte
din trecut sînt mai bune decit cele ca1 e
tratează subiecte de astăzi . «Agentul stra-
niu» am crezut la înceout că e un film
serios, pe urmă am crezut că e o parod ie,
pe urmă n-am mai crezut nimic pentru că
n-am mai înţeles nimic. Mai caraghios e că
oamenii din film se luau în serios.
- Şi ce v-a plăcut?
- Mai bine vă spun că nu mi-au plăcut
nici «fraţii Jderi» şi nici «Tatăl risipitom
Foarte mult mi-au plăcut «Trecătoarele
iubiri>>, e un film serios şi foarte b.ine
jucat.
- Ce c redeţi că lipseşte filmului rom â-
nesc?
- Mai ales umorul. Şi avem şi foarte
puţine comedii. E nevoie de filme vesele
de la care să ieşim bine dispuşi
Eu văd
numai filmele
de la televizor
Ion Ion, şofer l.T.B.
- Care e cel mai frumos film pe care
l - aţi văzut
în acest an?
-:- Anul ăsta eu n-am mers niciodată la
cinema.
- Nu vă supăraţi, ciţi ani aveţi?
-29.
-Se poate ca unui om tinăr ca dum-
neavoastră să nu-i placă filmul?
- Ba nu, ne place filmul, dar pur şi
simplu n-avem timp · să mergem la cinema.
Sint căsătorit, soţia mea lucrează şi ea,
e taxatoare, lucrăm în ture diferite·pentru
că trebuie să-i ducem şi să- i luăm pe
cei mici de la grădiniţă, avem doi băieţi ,
unul de 3 şi altul de 4 ani. Pe urmă am
primit de curind locuinţă şi sint atitea
treburi de făcut într-o casă nouă, plus
treburile gospodăreşti . Atunci cind avem
timp, şi putem, noi vedem filmele la tele-
vizor. Oricum, toate filmele româneşti
sint transmise la televizor. O să le vedem
atunci.
- Aţi putea să ne sugeraţi un subiect
de film?
- Da. Un film la care particip în fiecare
zi. lnchipuiţi-vă un autobuz care străbate
oraşul de la un cap la altul şi trece prin tot
felul de cartiere noi şi pe tot felul de străzi
şi duce oamenii acolo unde au treburi.
De la un timp începi să-i cunoşti pe unii
dintre ei, ba chiar ştii la ce staţie se urcă
şi la care coboară. Auzi ce-şi vorbesc şi
începi să-ţi închipui cine sint, de unde vin,
unde se duc, ce fac, ce gindesc, ce pro-
bleme au. Şi pe urmă, totul se schimb ă
după anotimp, ba chiar şi după zile:
într-un fel arată oamenii în zi obişnuită,
altfel în zi de chenzină, altfel simbăta ş i
' altfel lunea, cind e o zi mai grea şi oamenii
sini mai nervoşi.
- Foarte frumos film. Cum se numeşte
autorul acestui prea frumos proiect de
scenariu cinematografic?
- Ion Ion, să zicem. Dar să ştiţi , nu e
numele meu adevărat Ce importanţă are
numele? Scrieţi acolo că sint un spectator,
un spectator fără adresă, oricare dintre
spectatori .
- Totuşi, ultima oară cînd aţi fost la
cinema, ce film aţi văzut?
- De două filme îmi amintesc: «Love
story» şi «Pe aripile vlntului». Despre
primul toată lumea ne-a spus că e grozav
iar al doilea a vrut soţia să-l vadă că citise
cartea.
-Şi? V-au plăcut?
-Da. Pot să zic că da. «Love Story »
e un film frumos şi interesant, poate cam
trist, ~ă ea murea, dar totul era ca-n filme.
Soţia a şi plins, eu nu, de ce să plingi
dacă ştii că totul nu e decit film? «Pe
aripile vlntului» era cam lung, dar dacă
i-a plăcut soţiei, mi-a plăcut şi mie„.
Nai degrabă
momente bune
in citeva filme
G. Brucmaier, .economist, Combinatul
pentru prelucrarea lemnului - Suceava:
- Care dintre filmele acestui an v-a
plăcut în mod deosebit?
- Nu cred că în anul ' 74 a fost un film,
integral, fără cusur. Cred că mai degrabă
putem vorbi de momente bune în citeva
din filmele noastre. Filme, cu o pondere
mai mare de atari momente, mi s-au păru t
a fi l<Capcana» şi «Fraţii Jderi». «Capca-
na» pentru că pune punct «disputei» Nico-
laescu-Marcus. Am avut deci de optat
intre stilul exploziv al lui Sergiu Nicolaescu
şi cel al lui Manole Marcus, în care auten -
ticitatea trece înainte aventurii. Probabil
că drumul cel bun se află pe undeva pe la
mijloc. Am reţinut de asemeni «Fraţi i
Jderi» pentru momentele lui Ştefan cel
Mare în interpretarea lui Gheorghe Cozo-
rici . Dar în acest caz nu «fraţii Jderi »
ar fi trebuit să se intituleze filmul, ceea ce
presupune o angajare covîrşitoare faţă de
Sadoveanu, ci mai degrabă «Din viaţa lui
Ştefan cel Mare».
- Şi ce nu v-a plăcut?
- Filmul cu ponderea cea mai mică de
momente bune, cred că este «Trei scrisori
secrete». Pe de o parte pentru că perso-
najul inginerului nu prea pare a avea
corespondenţe cu realitatea, nici în ceea
ce are el bun, nici în ceea ce are el rău .
Iar pe de altă parte, pentru că finalul
apoteotic cu invizibilul Moruzan care-i
aşteptat la şedinţă ·dă un ton ireal pove şt ii
şi o îndepărtează de noi.
Cu el
ne-am făcut planul
Mariana Andronescu, proiecţionistă la
cinematograful «Central».
- Dacă eu aş fi în locul celor care ho-
tă răsc ce filme să se facă, dacă aş fi in
locul celor care fac filme, mi-aş petrece
cea mai mare parte a t impu lui, în săli le
de cinema, aş vedea ce place şi ce nu place
publicului, aş studia cu atenţie reacţ iile
spectatorilor, aş băga de seamă ce- i
interesează şi ce nu, ce-i emoţionează şi
ce nu, ce-i înveseleşte şi ce nu, aş cerceta
cu grijă cum îşi fac cinematografele planul
de încasări, ba chiar m-aş întreba de ce
la o sală cutare film face succes, iar la
alta nu. Şi în funcţie de toate acestea , âş
trage concluziile necesare · şi aş hotărî
ce filme să se facă .
- Bine, dar asta ar însemna să fac em
la nesfirşit aceleaşi şi aceleaşi filme.
- Nicidecum, dar un succes ca «Drum
în penumbră» a rămas singular şi ne-
exploatat. Publicul a arătat că preferă
subiectelor «inventate », intîmplări din via-
ţa obişnuită, cu oameni obişnuiţi, po ves-
tite simplu, dar cu farmec şi sinceritate.
- Aşa stînd lucrurile, ce filme au mers
foarte bine la cinematograful «Central»'
căto:,~1:1r~~ir~;,~ei~t1::~~r1:~·u:'~::
gellan», «De bună voie şi nesilit de
nimeni», «Porţile albastre ale oraşului>\
«Stejar, &>'tremă urgenţă», «Păcală».
-
-
Dumneavoastră v-a plăcut «Păcală »?
Nu, nu prea Dar asta nu are impor-
tanţă . Cu «Păcală» noi ne-am făcut plan ul.
-De ce oare acest film a avut un succes
de public aşa de mare? · - Ce filme vi s-au părut a fi mai aproape
- Păi în primul rind chiar titlul, cine n-a
auzit de Păcală'? Ceea ce era promisiunea
unei comedii. Pe urmă distribuţia, în care
figu rează o seamă de actori foarte popu -
lari, în frunte cu Sebastian Papaiani. E
vorba desigur şi de numele regizorului,
despre care se ştie că a mai făcut comedii,
şi chiar mai bune.
o «Duhul aurului », şi vă spun asta nu
oarecare
discrepanţă
Toma Stănescu, inginer, Uzina meca- ·
nică de utilaj chimic, Bucureşti.
- V-aţi recunoscut pe dumneavoastr ă,
pe colegii dumneavoastră, în preocupă ri
şi în viaţa de zi cu zi,în eroii filmelor rom â-
neşti din acest an?
- Dată fiind profesiunea mea, vreţi să
mă faceţi să vorbesc despre singurele
filme în care m-aş fi putut recunoaşt e:
«Proprietarii» si «Trei scrisori secrete».
Ei bine, le-am văzut. Nu mi-au plăcut ş i
nu m-am recunoscut în ele.
- Vă rog, fără argumentul «dar bine,
tovarăşi, aceştia sint inginerii noştri?».
- Nu, nici pomeneală de asemenea
argument. lntimplări ca cele din filmele
amintite se pot petrece în oricare din.
marile noastre intreprinderi. Dar prea e
totul ca în filme în «Trei scrisori secrete»,
prea e totul în .alb şi negru, fără nici urî fel
de nuanţe intermediare. Conflictul intre
abuzul de putere şi forţa colectivului e
posibil. Numai că în filmul amintit, toţi
ceilalţi slnt manevraţi cu atita inabilitate
de «carieristul» inginer Obreja, cu spri-
jinul autorilor, desigur, incit iţi vine să te
întrebi dacă ceilalţi sint în toate m i nţi le
sau dacâ nu cumva sini orbi.- «Proprie-
tarii», mai decis în intenţie şi în realizare,
pune faţă în faţă atitudini faţă de bunul
o bştesc, faţă de acea proprietate ai cărei
prop ri etari sîntem. Dar, intervine imediat
schema: cei buni sini din cale afară de
bu ni, de c instiţi , de bătă ioş i, în timp ce
cei l a lţi, toţi aflaţi în posturi cheie, si ni
negativi su tă in s ută şi nimeni nu se
înt rea bă cum de au ajuns în postu rile
acelea. În ambele filme intervine salutar
şi autor it ar pri mul secretar şi lucrurile se
rezolva Prea frum os, prea ca-n fi l me.
Filme cu asemenea tem at ică sînt intere-
sante ş i necesare. Dar, de la i ntenţie la
re alizare calea e dest ul de lunga
· - Care ar fi cauza acestor d iscrepanţe?
- V-am mai spus: ab senţa nuanţelor,
împărţi rea oamenilor în negativi-negativi
şi poz it ivi-pozitivi. Oamen ii din aceste
filme, aţi observat, nu au şi ei o v iaţă a lor,
nu suferă , nu iubesc, nu fac p iaţa, nu se
ceartă cu soţi i le, nu -i dor măselele, nu
se plimbă, nu merg la un spectaco ~ nu
spun anecdote, nu zimbesc, nu .• Ei ştiu
· un singur lucr u: uzina - şed i nţa - pro-
ducţia. Prea un ilaterali. Ş i încă ceva.
Realizatorii îşi i mag i n ează că vorbesc
despre noi şi despre uz i n ă , înch i puindu-ş i
că dacă intră cu aparatul de filmat într-o
intreprindere ş i uiti nd să mai iasă de
acolo au rezolvat problema. Ei uită că
înainte de toate noi sintem oameni, oa-
meni pur şi simplu . .
de Dvs„ de înţelegerea Dvs.?
- Un excelent f ilm de a cţiu ne, «Un
comisar acuză», în care Sergiu Nicolaes-
cu dovedeşte că ştj m şi noi să facem filme
poliţiste. Mi-au plăcut de asemeni «Trecă·
toarele iubiri» şi «lntoarcerea lui Ma·
gellan» şi - într-o oarecare măsură -
chiar şi imperfectul; dar sincerul «De
bună voie şi nesilit de nimeni». Ş i, în
fine, consider că cel mai bun film româ-
nesc pe care l-am văzut în acest an este
pentru a contraz ice ideea preconcepută
că , vezi bine, ing inerii n-ar fi în stare să
frecventeze marea a rtă. Ca să şt iţi!
Sondaj realizat de
N.C. MUNTEANU
Filmele anului 74 văzute de
interlocutorii noştri p i nă la
data realizării acestui sondaj:
«Veronica se Întoarce >>,
«Capcana »,
« Trecătoarele iubiri »
«Proprietarii »
« Păcală »
«Întoarcerea lui Magellan »
« Porţi le albastre ale oraşului »
«Un comisar acuză »
«Trei scrisori secrete »
« Fraţii Jderi »
«De bună voie şi nesilit de
nimeni »
«Stejar, extremă urgenţă »
« Tatăl risipitor »
«Duhul aurului »
«Agentul straniu »
 filmul ş1 literatura

O artă noua şi
citeva arte nvechi"
Dacă
continuă
genurile literare smt azi tntr-o
revizie teoretică -
noilor retorici - faptul se datorează
nu numai modificărilor apărute ln dis-
cursul literar propriu-zis, ci şi
cinematografului ln lumea artistică şi
literară de azi.
efect al

influentei

De fapt, dintru lnceput, filmul a «di-

zolvat» legile tradiţionale ale genurilor
Doi eîte
- şi nici nu se putea altfel, ·el fiind o
artă nouă şi numai ln parte tributară
celorlalte arte «vechi». ·
Tehnica povestirii (a discursului) spe-
cifică filmului a apărut de la lnceput
mai apropiată de genurile narative declt
de varietăţile dramaturgiei. Teatrul fil-
mat a fost deseori exemplul cel mai
Invocat în această despărţire. După cum
montajul,aplicat azi ln şcolile romanului
modern, se resimte de procedeul con-
substantial artei filmice, procedeul mon-
tajului. Termeni ca «roman cinemato-
grafic• (folosit de Orson Welles) sau
de «poem cinematografic» (Dovjenko),
ca şi cel de «farsă cinematografică»
(Polanski) arată pe de o parte imposi-
bilitatea filmului de a Impune genuri,
pe de alta faptul că genurile lnseşi se Într-o frumoasă zi de toamnă a anului 1974.

revizuiesc din perspectiva inovărilor
aduse de cinema.
Mai uşor (ar părea) să grupezi operele
după genuri tematice: aventuri, istorice,
etc. Dar niciodată acele opere ce justi-
fică numirea ·f ilmului ca o artă nu se
supun acestor lmpărţiri. Ba chiar le
contrazic. ln plus, capacitatea filmului
de a transpune ln chipul cel_mal «realist»
fantasticul, spulberă şi criteriul verosi-
milităţii, ·al amestecurilor planurilor apa-
rent Incompatibile. Ceea ce ne face să
observăm că filmul pare unora a fi
invenţia acelei opere de artă care să
adune la un loc toate genurile: filmul
ar fi împlinirea, realizarea unei utopii
literare - liric, epic, dramatfc . - deo-
potrivă toate şi deopotriv" niciuna din
ele. Eroare - cred - căci filmul,este el
însuşi un gen, un gen care nu are încă
un statul teoretic precizat, dar a cărui
influentă se resimte masiv ln toate
artele. Dacă se va scrie istoria artelor
din secolul nost ru - şi ea se va scrie cu
si guranţă. - ea va trebui să recunoasc ă
supremaţia celui de al patmlea gen:
Căci
filmul. glndlrea şi sensibilitatea
omenească s-au schimbat o dală cu
impunerea filmului, aşa cum s-au sch im-
bat după aparttia tiparului.
Gelu IONESCU
travelling avant
Synopsisul unui
·film de aventuri
Eram lntr-un autobuz «R», adică ra-
pid, care tocmai din cauza asta mergea
foarte lncet. Puteam observa lndelung
ce se petrecea pe stradă, pe trotuar.
Brusc, am tresărit: bunul meu prieten,
regizorul X, se strecura lipit de peretl,
parcă urmărea pe cineva. M-am uitat,
strada era pustie. n-avea pe cine urmări .
Cabor din autobuz şi li ies ln fată:
- Ce e cu tine? Urmăreşti pe cineva?
- Da, spuse el. Pe mine mă urmăresc .
Am de la un timp nişte reactii ciudate,
nu mă mal recunosc, tot ce fac lmi iese
pe dos, nu ştiu de unde vine asta,
poate sini de vină niscaiva relaţii ciu-
date, poate au intrat ln viata mea per-
soane necunoscute .•. De-asta mă urmă­
resc, poate surprind ceva interesant şi
reuşesc să dau de adevăr. !Şi regizorul
porni Iar, lipit de ziduri, atent să nu-şi
scape de 11ub urmărire. Am alergat
după el şi l-am prins de mlnecă: - Stai
putln, dacă discuii cu mine, n-ai nici
o şansă să te pierzi, eşti obligat să fii
prezent. Spune-ml, ce ţi s-a lntlmplat
atlt de grav, at!t de ciudat, că al ajuns
să te autosuspectezl? - Rlzi de mine.
mormăi el, parcă tu nu ştii . Chiar al şi
scris despre asta. De fapt, cronica ala
a ta a fost un semnal de alarmă. Uite,
toată lumea ştie că genul meu de film,
e filmul, romantic, sentimental. cu at ·
mosferă adolescentină şi pură, ce mai,
filmul poetic ... - Ei şi, am zis eu, sigur
că ştiu . - Păi, aici e buba„ nu vezi?
Dacă ăsta e genul meu, de ce fac eu
filme de acţiune, de fast, lux, antren.
filme poliţiste şi de aventuri, şi muzi-
cale_? __:~ Habar n-aml l-am răspuns.
Radu GEORGESCU
8
colectivul nostru redacţional a avut o reve-
ter0 laţie îndeajuns de tulburătoare pentru a
ne permite acest începui balzacian. Într-o
frumoasă zi de toamnă a anului 1974,
' selectlnd noi o ilustraţie bogată la croni-
cile unor filme româneşti recente, ne-am dat seama că
mai toate - dacă nu toate - fotografiile scenelor obţi­
nute de la Direcţia Difuzării Filmelor noastre, ne puneau
la dispoziţie, cu tenacitate, o singură situaţie: două
personaje mereu faţă ln faţă, doi bărbaţi faţă ln laţii,
o femeie şi un bărbat faţă ln faţă, dol cite doi şi două
cite două, un activist şi un direcţor, un director şi un
salariat, un salarial şi o salariată, un tată şL tertium
non datur. Era mai mult decit straniu. Ceea ce în fil-
mele desfăşurate pe ecran nu ne sărise ln ochi - luln-
du-ne şi noi cu vorba, cu vorba personajelor, cu gloan-
ţele, sărutările şi desigur ideile lor - aici, ln zeci de
poze statice întinse pe biroul redactorului-şef,devenea
o evidenţă eclatantă: regizorii şi scenariştii noştri abu-
zează - din adincul Inocenţei lor, fl!ră indoialA - de
scenele acestea, de duetele acestea numite ceva mai
cult ocîmp-contraclmp».
Multe odil ,1 multe cuvinte...
Tulburaţi cum eram, mă grăbesc să precizez că nici-
unuia dintre noi nu-l trecu prin minte - pot jura pe
propria noastră culturii cinematografică - să pretin-
dem desfiinţar.ea acestui procedeu clasic de filmare a
eroilor. Nu există film în lume care să evite «cimpul şi
contracimpul». Doi oameni faţă ·ln faţă, după care fil-
marea unuia vorbind sau privind la. cellllalt, după care
vice-versa, fac parte din tangajul Inerent oricărei călll­
torii cu această «corabie a nebunilor» sau a nebuniilor
care rămîne, ln cele din urmii, dintr-un film. Iar dacă
cei doi sini şi expresivi (nu pot uita un film cu E.G. Ro-
binson şi Steve Mc Queen care se reduce la un inter-
minabil «clmp-contracîmp», cei doi juclnd o partidă de
poker americanl),atunci regizorul şi scenaristul au toate
motivele să supraliciteze procedeul. Nu mă voi arunca
direct cu capul ln perete sustlnlnd că actorii noştri,
luaţi doi cite doi, ln acele scene, n-ar fi fost expresivi.
Unii nu erau lipsiţi de această calitate .•
Dar problema - ln adlncul şi mal ales ln contextul
momentului nostru artistic - e alta şi merită a fi pri-
vită şi ea drept în ochi. «Clmpurile şi contracimpurile»
noastre sini uneori goale. Tn scenele acestea de «doi
cite doi» nu apare mai întotdeauna o a treia dimensiune,
rareori o a patra. Mai nimic nu joacă în planul doi. Un
perete alb şi gol, cite o bibliotecă inexpresivi! şi plină
sînt martorii celor doi. Cuplul discută, dialoghează,
ba chiar schimbă idei, uneori chiar idei aflate în con-

10
 aventura scenariu l ui

doi...
tradicţie (las de o parte că deseori dicţia lor e contra
auzului nostru), aparatul îşi face datoria şi merge cind
Ce
- Va rog si
de -
Cum o si
rep ocă?

-Vax.

_n=:.
- Bine.
-.

-Dar asa e

si
sliwi-
=----.:-.
~

"'-sens
....~;_:ra
o.-::i--•sli
spre faţa unuia, cînd spre faţa altuia - dar cinema-ul !~e:e cf~ ~a! UI0"'3~~""
lipseşte sau abia «mişcă». Cinema-ul, adică mişcarea.
doar că eu
Mişcările interioare mai ales, mlşcirile exterioare, mai
care vin si se aa.i;iaSIL!-:ă
uşor de realizat, slnt puţine şi rudimentare printre noapte cei doi
- Să ne
obiecte reci şi indiferente la dlscutie. Domini biroul. Iar ~ c - -~ ---

tn birou, cuvintele. cu care multi regizon îşi imagineaza DumneaYOilstd

că realizeaza mesajul, aupa aesueta prejuaec&UI ca locuri•.
mesajul de Idei se reallzeazi în cinema prin vorbe, că - Uact. T
vorbele slnt purtătoarele Ideilor, clnd de fapt e ceva e prea putS!
tează in f1
mai altfel Tn cinema, dacă e cinema, mesajul nu poate
- Să vedem.
ţîşni declt tot din sursa primordială 11 mişcării, deci a
rilor logodnici. li
imaglnU eroului aflat 1n confruntare, fie şi fall'I ln faţi!, v-ali s imţit la noi?.
cu lumea şi obiectele ei. Or abuzul de «doi cite doi» - Şi ei ce-« -
e o forma foarte transparentii a evitării marilor mlşci!ri. - N u are importad:ă..
a esenţialelor confruntări tocmai cu lumea. 5arăcia - Ba are. are ·
«cimpului» e o absenţa a 1um11 mar~ 11 1umil cinemato- ei răsp und c.,.,,., le imi
ş i. oricum, creşte
grafice din care cei doi slnt sistematic abstraşi. Discu-
- Fie. Băia o si
ţionlsmul înlocuieşte mişcarea, explozia, decolarea,
s i m ţitbine.o.
zborul. De aici şi boala dialogurilor prea lungi, prea· -Şi eu?
teatrale, discursive, trenante sau - mai pe şleau - - D umneavoastră să-t
tiriitoare. De aici abundenta filmilrilor in birouri, ln ate- «Mai pofti1i şi altidatb. Şi se
liere, în odăi - absenta pleln alr-ului de care are a11ta secvental
nevoie, azi, filmul românesc. - Dar fata nu s la ple-
care?
-Nu. Gata. s-a
Dialogul lung are respiraţia scurti - Nu-i bine. Să zici, de pildZ ea
Stamate„ .» Add eu. Trebuie să am şi
eu un nume. Prin e: ..,_ Sta-
Nu pentru a găsi neapilrat un exemplu fericit, mă mate, nu vii cu noi Io &,,cu,-eşti ?»
gindesc totuşi la forţa dezbaterilor, nu a discuţiilor in - De ce s6 spuni asta. domnule?!
- Ca să mă duc cu ei la Bucureşti
doi-de care nici acolo nu duceam lipsa-din «Pliterea şi să mai particip şi eu la acliune- Sce-
şi Adevilrul» de Titus Popovici şi Manole Marcus. lmi nariul se scrie penlru actori. nu ll$1l.
vine, de pildă, 1n minte, scena apariţiei Danei Comnea la l nllmplare.
în sufrageria lui Stoian, situaţie excelentă, de gravă - Şi ce-o să faceţi la S..Cure~i?
tiicere şi clteva cuvinte, lntr-o casa care «juca» prin - Nu-i o problemi. Particip la viaţa
toate obiectele ei, lntr-o atmosferă psihologică ln care lor de zi cu zi.. Merg cu ei la facultate,
ii ajut s ă-şi g ăsească o locuintA, mă
iradiau, din toate ounctele cardinale, nenumărate în-
mut cu ei, n cunun. le dai o mini de
trebări nerostite. Reuşita venea, ca ln atitea filme ajutor la lucrările de diplomă, tot ce se
bune, din nerostire, pe un teritoriu plasat la răscrucea cuvine. Mă glndesc că ar bine să
a mal mult de patru puncte cardinale. Chiar şi ln doi - descoperim p lnă la urmă că eu slnt. de
oamenii . erau acolo faţ! ln fall'I cu o lume profund pro- fapt, tatăl adevărat al fetei, pe care am
blematică, mistuitoare. Jocul era la inizi! mare şi aceasta pierdut-o de mică, s6 zicem ln timpul
se simţea obsedant ln fiecare dialog sfirşit nu o dati! războ i u l u i. A sta ,._,. da posibilitatea
să creaţi ni şte secvenţe retrospective
cu strigăte patetice, cu uşi trlntlte brutal, lntr-o tensiune
care să arate c um s-au petrecut luc ru-
care se convertea mal departe ln acele racorduri esen- rile atunci, cum am fost eu tn răz bo i,
ţiale ale individului la istorie şi ale Istoriei •la destin. cum am luptat eroic. cum m-am tntors
Respiraţiile «celor dol» se lntretăiau perf11anent c11 acas ă... Se pot scrte niste secvente
suflul necruţiltor al unei revoluţii şi, fără acest suflu, foarte înteresante despre •iata mea la
nu e exagerat sa scriem că toate povestirile filmelor cabană, c u diverse întimplări vesele şi
noastre au respiraţia scurt6, oriei! s-ar lntinde la vorbă triste - eu pot juca şi com edie - ş i,
«cei dol». Făra acest suflu, toate «cimpurlle şi contra- ln continuare. lilmul să urmăreasc ă
cimpurile» noastre ajung ln situaţia de a bate clmpli, transformarea mea, lntr-<.1n cuvin!, desti-
nul meu.
plicticos şi nesi!rat. Fără acest suflu, chiar cuplurile - Domnu le, dar dvs. vr eţi să deve-
frumuşele de «ei» şi «ele» nu depăşesc viziunea deri- niţi personajul principal al filmului!
zorie a celor ce merg ţlnlndu-se de mină, el major şi - Şi de ce vă su păraţii?!
ea minoră. Dumitru SOLOMON
Inei! prea mulţi dintre regizorii şi scenariştii noştri nu
ştiu să evite o explicaţie - printr-un gest, două vorbe
informaţionale - printr-o singură privire, un dialog
agrafa
• lămuritor - printr-o ti!cere. Ai Impresia că - dimpo-
trivi! - toate imaginile aleargă spre marele ţel al unei
discuţii în dol, uneori pi!tlma;;A. dar totdeauna abun·
Sor co va
' Minunat lucru sorcova, o ştim d in
denti!, alteori plini de miez, dar foarte comodă ca ima- copilări e , mama ne înfofolea ln şapte
ginaţie dramaturgiei!, in cele din urmii sterilă cinema- cojoace şi ne trimetea tn vecini, la nea-
tografic. Ar fi trist dacii cerinţa presantii şi nobilă a murile noastre sau ale altora, să spu-
unul «cinema-dezbatere de idei» s-ar lntruchipa doar nem străvech i u l colind cu buzele arse
in stereotipia discuţiilor cfaţi! ln taţi!» şi «doi cite doi» de ger şi să ne !napoiem acasă cu trei
(cum pe vremuri, clnd făceam armata, ne pozam mereu nuci, doua mere şi cltiva bănuii care se
şi unilateral, «bust cu cizme»). procedeu rudimentar
transformau curlnd lntr-<.1n bilet de cine-
matograf. Aşa l-am văz ut pe Zorro, pe
care, la drept vorbind, prin abuz, ucide în cinema, de Charlot şi pe Malec, l ntr-o sală de
obicei, tocmai dezbaterea. cartier constănţean , la doi paş i de mare.
~adu COSAŞU De atunci au trecut multe sorcove,
pozele noastre dorm ln albume p răfu ite,
la fel şi aceleaşi au rămas doar marea,
plaja I mensă şi zlmbetul lui Charlot la
care alţi copii lnfofolili ln şapte cojoace
se gin desc acum, juclnd aceleaş i jocuri.
li vezi pe puştanul acela ascuns ln
zăpadă, li recunoşti ? .„ Ei bine, eşti
chiar tu, stimate cititor, tu, cel de ·altă­
dată şi mai eşt i şi Charlot, ln scena cu
ursul care pătrunde ln cabană„ Hai să-i
luăm sorcova de alături şi să spunem o
dată cu el ·
Sorcova, morcova.
Să trăiţi , sA-mbătrlniţj„ .

A mai trecut un an; un an cu filme de

tot felul, şi bune şi rele, dar cu prea
puţine pe măsura celora care ne-au
amăgit copilăria. La mulţi ani!

Marcel PARUŞ

11
 Cînd ln 1959 a apărut nuv~I"
B
lui Truman Capote, «Mic de-
jun la Tiffany» (considerată
de atunci o pagină auto-
. biografică a scriito_rului), toa:
tă lumea literară ş1 nu numai
literară a simţit că portretul
unei «tinere între 16 ol 30 de ani»,cum vor-
beşte Capote despre Holly Golightly, este,
de fapt, portretul unei stări de spirit. Curînd,
sociologii aveau să identifice «neliniştea
socială» ce se declanşase, denumind-o
«contestaţie» şi apoi «mişcare hippy».
Holiy" Goiightly este lntr-adevăr personi-
ficarea neliniştii, este un personaj care
anunţi cevL Nu este o banală aventurieră.
Ea exprimă ruptura ce s-a produs in scoarţa
socială. Dar ea nu face teorii, nu are crez.
Este un simplu barometru al epocii. Nu
lnttmplător este considerată unul din per-
sonajele feminine cele mai semnificative
din literatura americană a deceniului
şase. Ea nu este capabilă să filozofeze.
pentru că .nu are liniştea pentru a pune în
termenii unei problematici sociale opinii
sau solutii. Ea simte asemenea animalelo 1
sălbatice cu care de altfel se identificii
metaforic (lntr-o lungă replică fundamen -
tală a nuvelei, păstrată şi de film), ea simte
că aerul nu mai poate fi respirat ş i c ă nimeni
şi nimic n-o mai poalf' tine în loc. Şi pen tru
O zi de noiembrie
C<Lucia» era, după cum însuşi autorul
Humberto Solas spunea, «căutarea unu i
drum revoluţionar, un studiu al istoriei
noastre din perspectiva prezentului». În
acest al doilea film ·al său, văzut de noi ,
Solas rămlne fidel aceluiaşi crez. Numai că
revoluţia e văzutâ acum prin experienţa
celor ce au făcut-o. Solas rămlne lntrucitva
fidel şi aceluiaşi stil. Deşi filmul prezent
nu se compune din schiţe autonome ca
«Lucia», lntllnirile succesive ale tlnărulu i
personaj priffcipal - un revoluţionar care
află de la medic că boala sa e incurabilă
şi nu va mai putea desfăşura aceeaşi
activitate - cu o serie de personaje din viaţa
sa şi discuţiile purtat" P" tema morţii, a
utilităţii sociale, a revoluţiei, se constituie
şi ele ca nişte schiţe cinematografice aparte.
Toate urmăresc lnsă acelaşi scop şi anume
acela de a realiza o analiză realistă, lucidă
12
T ruman Capote ea dispare. Nu în să şi pen-
tru realizatorul filmului. Acesta din urm ă.
ce ntrlndu-şi atenţia , cum era şi normal, pe
o portretizare, oferă terenul unui recital .
«one woman-show», cum se spune, ac-
tri tci pe care şi-a ales-o. în speţă Audrey
Hepburn. De aici tnainte însă autorul nu
face decit să demonstreze inabilitatea. pro-
babil programată, adaptlnd nuvela lui Ca-
pote la un patent hollywoodlan. Păstrează,
aşadar. citeva lntlmplări care jalonează
acţiunea, adaugă clteva soluţii dramatur-
gice (Intre care, evident, şi happy-end-ul) şi
mizează exclusiv pe farmecul interpretei
(o Audrey Hepburn de acum 13 ani) - far-
mec imens desigur, dar insuficient totuşi
pentru un asemenea personaj-idee. Şi iată
cum dintr-o naraţiune de semnificaţii, care
avea calitatea primordială de a privi printr-un
om o umanitate, filmul devine o simplă «one
woman story». Aşadar. «Mic dejun la Tif-
fan y» nu depăşeşte cadrul unei povestioare
ca.re începe bine şi alunecă lent. dar sigu r,
în banalitate.
Mircea ALEXANDRESCU
Pr od u c l1 e J sl ud1ourtlol (lllleflCiJ11e 196 1. R c t1 1.1
Blake Edwards. Scenariul: George Axe/rod
după o nu'leld de Truman Capote. Imaginea:
Frank F. P/aner. Cu: Audrey Hepburn, George
Peppard, Patricia Nea/, Buddy Ebsen.
ş i în ace l aş i ti mp cu accente p ătimaşe,
zi lelor revolutiei cubaneze.
Monica STANCIU
Un (iJm de H umberto Solas. Cu: Esli ndil Nunez.
Gildo Toues, R aqUt~I Re'lue /ta, Sil'lia Planas, Mlguel
Bena'lides.
lano' Viteazul
Poemul feeric al lui Petoffi Sandor. «la-
noş-Viteazul», este cunoscut cititorilor noş ­
tri din edJl ia apărută, cam cu un an ln urmă,
la editura Ion Creangă, ln admirabila tradu -
cere a lui Eugen Jebeleanu ş i cu inspiratele
i l ustraţ ii ale regretatei Florica Cordeşcu .
Ex i stă deci o bază de comparatle vizuală
pentru lung-metrajul de desen animat. Ti-
nerii creatori maghiari au rupt cu tradiţia
decorativi smu lui popular, optînd pentru un
stil mai deg rabă grot esc, care a fost viu
discutat in presa de specialitate de la
Budapesta. Să aşteptă m acum verdictul
micilor no ştri spectatori as upra peripeţiilor
ciobantilui-soldat.
Ana HALASZ
Un film de Marc.I lanAcwic:s. Duen animat dupâ
poemul omonim al lui Pet.Offi Sân dor.
Iubire
După «lacul c i udăţen iil or», semnat de
regizorul polonez Jan Bat ory, un \i lm
B
Este filmul Simonei Signo-
ret. li reîntilnim pasul ho-
tărî!, privirea sfredelitoare
care au însoţit-o în atîtea
memorabile roluri, ca de alt-
fel în propria ei viaţă. Acum,
ea are ceva dir'I tăria Vitoriei Lipan atît
de aproape inimii noastre; o Vitorie a altor
meleaguri şi din zilele noastre, purtătoare
a forţei altor munţi, care şi-a închinat fără
preget munca de fiecare clipă pămintului,
copiilor, familiei - pentru a-i păstra uniţi.
lntreg filmul este istoria acestei lupte,
crîncene, dusă de femeie din priviri auto-
ritare şi cu vorbe puţine.
Totul începe însă ca în «Afacerea Do-
minici» - dacă vă amintiţi? - cu desco-
perirea unei crime la marginea şoselei
naţionale. O tinără pariziancă e găsită în -
junghiată, iar banii ce-i avusese asupra ei
dispăruseră. Bănuielile · judecătorului de
instrucţie - un Alain Delon, tot samurai
însingurat, dar trecut acum de partea
legii - cad firesc asupra locuitorilor
fermei din vecinătate. Urzeala întrebărilor
se stringe treptat. Faptele nu se potri-
vesc cu declaraţiile. Undeva se ascunde
a cehoslovac realizat de unul dintre vete-
ra nii studiourilor de la Barrandov, Karel
Kachyna, pune ln discuţie, cam ln aceiaşi
termeni, raportul dintre generalii; cea a
piirintllor, trăindu-şi la maturitate dragostea
tinereţii şi cea a copiilor - Judecători gravi,
~;;~.i f~t~!~:r~~tă1e7t~~~1:t~;~ a~r~~~r f~~
({Ce e fericirea?» e înlocuită aici cu «ce e
iubirea?». Spre deosebire de filmul regizo-
rului polonez, maî concret-realist, Kachyna
lnclină ln «Iubire», ca ln mai toate ultimele
sale ·filrpe, către un comentariu pur poetic
(imagine-text-songuri) şi ne învăluie in
caleidoscopicul joc de culori al imaginaţiei
sale de la hotarul visului.
A .D .
Un film de Karel Kachyna. Cu: Oldrich Ka iser,
Jarosla'la Schalleror/J, Milena D'torski, Frantisek
Velecky
Un gentleman
în Vestul sălbatic
Gentleman-ul este, fireşte, englez. Vestul
este sălbatic, fireşte, nu atlt prin decorul
să u, cit prin morala sa dură şi elementară .
Ajuns aici, adică in vest, să moştenea~că
casa tatălui . englezul îmbrăcat cu pelerină
a la SheriocK Holmes. pasionat de mersul
pe b1 c 1c l e tă ş 1 de vînătoarea de fluturi, e
obligat să primească botezul whisky-ului
de Kentucky, al pumnilor şi al pistolului.
I nilierea la vi ala vestului e dusă plnă la
c apăt de trei fraţi de slnge .al răposatului
pă rinte, justiţiari la drumul mare. Toate
tipurile şi trucurile clasicului western sînt
minciuna. Dezlegarea vine pe neaşteptat e
din cu totul alt loc, dar hăituiala aceasta
iniţiată într-un scop justiţiar a· scos la
iveală alte minciuni ce s-au cuibărit în
viaţa oamenilor de la fermă. Minciuni ce
nu ascund crime, dar ascund fapte aproa-
pe tot atit de grele cit o moarte. Moartea
sutletelor. Ferma, nucleul familiei, ţinută
de aceşti umeri de femeie prin voinţa ei ,
se destramă, se prăbuşeşte fără zgomot
ca un castel din cărţi de joc.
Cinematograful părinţilor noştri, într-o
formulă modernizată prin jocul actorilor
şi elipsa intrigii, îşi cheltuieşte din nou
duioşia combinînd inspirat un start de
film poliţist cu o subtilă intrigă psiholo-
gică. O privire nostalgică aruncată către
destrămarea vieţii patriarhale, într-o lume
care nu este numai a civilizaţiei ci, une-
4
ori, şi a crimei.
Adina DARIAN
Coproductie franco-italiană. Regia: Jacques Chd-
Scenariul: Jacques Chapot, S'baslien Roulel.
1101.
Imaginea: Sacha Vierny. Cu: Alain Delon, Simone
Signoret, Paul Crauchet, Catherine All6gret, Ber-
nard Le Coq, Pierre Rousseau, Renato Salvatori.
prezente pentru a fi parodiate. O parodie
mai degrabă curtenitoare dectt incisivă, dar
p linăde vervă şi de care nu scapă nicr
prototipul britanic sosit de peste ocean cu
operele complete ale lordului Byrori la
subsuoară.
A .D.
Un film de Enzo Barbonl. Cu: Teren~ Hi/I, Janti
Somer, Gregory Walcott, Harry Carey, Dominic
Barto, Riccardo Pizzuu:
Urmărit-urmărită
O comedie cehoslovacă de moravuri; cu
travesti. Un bărbat. suspectat de a fi furat
un tablou, hotărăşte , de comun acord cu
nevasta, să intre temporar în clandestini-
tate. · Drept care se deghizează în femele, şi
anume în femeie de serviciu, şi mai anume in
femeie de serviciu la persoane particulare.
Nu juridice, pentru că tocmai de juridic fuge
clandestinul. Dar, tot de juridic fug şi unele
dintre persoanele la care travestitul se an-
gajează succesiv. Pentru că femela de servi-
ciu fiind bărbat nu face fală sau face fată
mult prea bine diverselor situaţii în care
intră sau este Introdusă. Foarte amuzantă
idee. Aşa se şi explică poate faptul că fil-
mului i-a fost greu să se mentină la lnăl­
timea ei. Plnă clnd ajungem lnsă să ne dăm
seama de acest inconvenient, filmul se
termină cu bine, adică ţinlndu-ne ln sală
plnă la sflrşit.
Val. S.
Un film de Stanislaw Bareja. Cu: Wojc1ech Pokora.
lo lanlil Bohdal, Maria Chwalibog, Wies law Golas.
Barbara Ry/ska

Acum şaptesprezece ani,am
B scris (in Contemporanul) o
c ronică entuziastă despre
un film sovietic («Noapte de
carnaval>>) unde, alături de
marele actor llinski, apărea
o f etiţă de 18 ani care desfăşura o gamă
î ntreagă de talente: actoriceşti, coregra-
fi ce, muzicale, dramatice ş i comice. Iar
făptura ei de adolescentă dădea un farmec
neînchipuit la tot ce făcea. Se numeşte
Ludmi la Gurcenko. Şi iat-o acum, in
fi lmul «Ziduri vechi», femeie de aproape
40 de ani, într-un rol greu, cumplit de greu ,
acela al seriozităţii adevărate, de fond ,
practicată cu graţie, supleţe, distincţie ,
d elicateţe. Eroi na noastră este o femeie
fr umoasă şi suprem de distinsă, dar care
se crede trecută de virsta angajamentelor
romantice. la asta se ad.augă şi funcţia
pe care o are in oraşul ei, unde e direc-
toarea unei fabrici. Profesionistă extrem
de capabilă, ea a trebuit tot timpul să
arbitreze conflictele de păreri ale ingine-
rilor, economiştilor şi altor responsabili
ai intreprinderi i.
Astfel viaţa ef se desfăşoară in mijlocul
acestor probleme lipsite de sentimenta-
lism. Totuşi nevoia de afecţiune.î şi găse şte
drum in împăcarea conflictelor fam iliale
şi conjugale ale salariaţilor din intreprin-
derea sa. Apoi o mică inti mplare ii schim-
bă viaţa: o excursie cu vaporul. Acolo
intilneşte un om care e departe de a fi
un Adonis, sau un Don Juan, sau un
fascinant intelectual. Fusese aviator iar
ac um e şofer. Ea nu ştie nimic despre el
(ca de altfel nici el despre ea), dar ştiu
amindoi, din prima clipă , că se potrivesc.
Bi neî nţeles, ea e prea serioasă ca să nu
p u nă, hotărî! , capăt acestei conver s aţ i i
senti mentale, dealtfel la asta se şi reducea
Un răţoi pentru eternitate
în treaga lor idilă. Nu-i spune nici cine e,
nici ce meserie are. Nu-i spune nim ic.
De-abia dacă acceptă să bage in sac o
hirtiuţă in care el, la despărţire, scrisese
numărul de telefon unde ea ii putea găsi .
După aceea o vedem pe dinsa reintrată
în rutina vieţii ei curente. Dar această
m inunată actriţă ştie să ne arate, prin
cite o vorbă, prin cite o privire, prin cite
un gest al feţii, că un gind ascuns o tul -
b ură. Discret şi neconte111t. Pînă la urm ă
nu se mai poate opri să nu telefoneze
acelui om. Îi va da o intîlnire tot atit de
vagă şi i nconsistentă cum fusese şi cea
precedentă. O intllnire ·într-o gară, de
unde ea urma să plece cu trenul. Revedere
terminată tot aşa: cu declaraţia categorică
şi decisivă că nu trebuie să se mai vadă.
Şi iat-o din nou reintoarsă la viaţa ei de
reţinere şi înăbuşire. O vedem, la sfirşit,
asistind la ceremonia a două căsătorii
de sal a riaţi din intreprindere. Simţim că
din nou sufletul ei e răscolit. Părăseşte
vesela adunare. Cineva o întreabă de ce
pleacă? -Am treburi, răspunde ea. Apoi ,
înt oarce capul, din mers, şi adaugă: -
Treburi, poate personale„. Urmează ulti-
ma scenă. O vedem mergind. pe străzi ,
umblind şi„. zimbind. ln mod normal, un
zimbet e ceva scurt. La ea, surisul e pre-
lungit şi nesfirşit. Ca o deschidere de
fereastră, ca o deschidere spre viitor, ca
o declaraţie de biografie nouă, spusă
discret şi limpede. Spusă aşa cum numai
o fantastică actriţă ca Liudmila Gurcenko
o poate spune.
O. I. SUCHIANU
P r oducţi e a stud1oulu1 Lenfilm. Regia: Vilt/or
Tl'egubo vici. Scenariul: Anatoli Grebnev. Imagi -
nea: Eduard Rozovski. Cu: Li udmila Gurcenlw ,
Armen Djigarhanian, E. Sabel nilf.o va. Vera K uzne -
l o va, Evgheni K lndino v.
Program Disney
«Animalele» lui Disney, s-a observat,
si ni n i şte caractere. Caractere puternice,
inflexibile, obstinate. Noi credem, dato-
rită superiorităţii noastre de oameni, că
lumea animalelor domestice e o lume
i d i l i că. Disney spune că nu e idilică. Eu
uneori cred că Pluto sau Donald sini
pedeps iţi pe nedrept. Adi că sini tragici.
Ceea ce nu vrea să însemne că nu rid,
nu mă bucur la Disney ca la Stan şi Bran.
A di că printre lacrimi . •
Timpuri noi
După «luminile oraşului», «Goana du-
pă aurn, 1974 devine pentru ecranele
noastre anul Chaplin. «Timpuri noi», a-
ceastă melodramă de geniu, de geniu
. Filmul începe .cu o căsăto rie («Butch Cassidy», «Cacialmaua>) este de
8
şi se t~r mină cu o î mp ă care ; parte de s trălucita abilitate care peste ano
:~.tr~:i~~:~ 'ia°ut~tevse~~7e~; (film ul este realizat în 1962) li va aduce
atitea Oscar-uri, putem presupune că &Şcoa­
m ini- crize: ţipete, reproşur i, la tinerilor c ăsăt o riţ i> este doar o perioadă
lacrimi {din partea soţiei) , de acomodare a celor doi realizatori cu
priviri, obosite, gesturi epui- genul comediei ş i cu fil mul. ln ceea ce o
zate şi crize de minie {din partea soţului). pr iv eş t e pe Jane Fonda, l ăsl nd la o parte
Tinerii căsătoriţi, ln voiaj de nuntă, popo- asem ă narea - p ro ven ită poate din c o afură
sesc în casa unui prieten care va fi un fel şi machiaj - cu Brigitte Bardo~ ea nu ne
de arbitru ln pseudo-conflictele cu iz de convi nge decit as upra nesăbu i nţe i c elor
mofturi şi răsfăţuri ale celor doi, de unde care se c ă s ăt o re s c cu asemen ea păpuşi
o lungă vorbărie moralizatoare ln trei, plină pline de scincete.
de bune sentimente şi de cl i şee sentimen- Cenuş i u şi d e sue~ film ul poate servi
talo-lirice. drept mostră a unei categorii cinemato-
Piesa, pe care cineaştii au înregistrat-o grafice, pe care cu anta forţ ă o absoarbe
pe peliculă, fără să-şi dea osteneala s-o uitarea.
to că să semene cit de cit a film. se cheamă D an CO M SA
«Perioada de acomodare» şi este de T en-
nessee Williams. Cum în această c.om edi- Prod u ctie cJ st ud10uu 10t ,;imet1cane. R egia: Gl'Orgf'
o ară,
vestitul dramaturg nu pare a fi deci! u n Roy H il/. Scenariul: lsabel Lennart - după pi esa
mediocru artizan de teatru bulevardier. şi tui Tennessee Williams. Imaginea: Paul C. Vogel.
cum regizorul filmului, George Roy Hill Cu: Tony Franciosa, Jane Fonda, Jim H u tton.
au în c ă arme ş 1 adeseori ace ste arme sfiş ie
liniştea nopţil o r de pr i măvară. Prietenii se
afl ă de-o parte şi de alta a baricadei, deş o
Riul întunecat cu numai ctteva luni înainte au luptat
î mpreun ă ca partizani. Noile aut o rităţi n-au
uneori ti mpul necesar pen tru a - ş i explica
in te n ţiile , iar ceilalti trag, trag pur ş i simolu .
Deseori cel mai patetic. cel mai aspru Eroul fil mului, tl nărul ţăran care a luptat
re chizitoriu la adresa războiului l-au rostit la parti zan i, primeş te în s fl rş il păm i ntu l pe
fi lmele care au vorbit indirect despre războ i. ca re l-a vis at şi pe care-l i ubeşte. Se socoate
Adevăratul sfirşit al războiului nu coincide in drep tăţit să-l pr i mească ş i mai ales să - l
cu terminarea conflictelor din tranşee. Ci- păstreze , a şa cum se socoate î ndreptăţi t
neaştii polonezi au dezvoltat cu tenacitate să p ă st r eze armele cu care a luptat împotriva
această idee, această temă cu rezultate fasc i şt i lo r. Regizorul Sylwester Szyszko
remarcabile prin acuitatea acuzări i. u rmăreşte dru mul spre înţelegere al acestui
Filmul «Rlul întunecai» se înscrie perfec t personaj, drum cu urcuşur i greoaie şi pră ­
în acest leit-motiv cinematografic. O lume. b uşiri t ragice, în re sp iraţ ii scurte, cu senti-
cea a unui sat polonez, se află la graniţa mentul vic toriei dincolo de lntlmplă r i le m ă­
s ubţ i re şi incertă care desparte un anotimp runte ale v i eţii . Ş i moartea e aici o intlmplare
de altul, dar mai ales o epocă de alta. O mă runtă .
dată cu războiul, apune o orînduire, departe N .C . M UNTEAN U
de a fi bună, dar cunoscută; o alta se
na şte, cu s i gurantămai bună , dar deocam -
P 1o ducţi e a sllld1ou ot01 po'One~e. R egia SI sct> -
da t ă necunoscută . De aici temerile, nein-
nari ul: Sylwester SzyszAo. lmagin•a: M ac.ei K1-
tel egerile, erorile. Ecourile râzboiului vi - 1owslfi. Cu: Maciej Gâraj, Bolesfaw Plolnidi, Ahc,a
b r ează tragic în acest decor rustic. Oamenii Jach iewicz, Wan da N euman, Rynarda Hanin.
anticipativ, de geniu ironic etc„ etc., «Tim-
puri noi» e deopotrivă un film din anul
2000, şi in acelaşi timp cei ce-l vor vedea
atunci vor crede că aşa arătau oamenii
de dinaintea celui de al doilea războ i
mondial, alienaţii romantici ai epocii in
care automatizarea era î n că aproape o
utopie. Se vor in~el a ?
Gelu IONESCU
Miţii
Unii responsabili de cinema par a fur-
niza unele noutăţi în legătură cu ultimele
succese mondiale. Afişul cinematogra-
fului «Patria» o spune limpede: «Timpuri
noi» .- un nou film de Charlie Chaplin!
Or, «Timpuri noi» a avut premiera doar
în „. 1935. lnchipuiţi-vă pe această formulă
de publicitate, cum ar suna un afiş de la
Ateneu, anunţind, mline seară la ora 20,
Simfonia a V-a, o nouă compozi1ie a lui
Ludwig van Beethoven.
t3
 fii m u I românesc peste hotare
De trei ori
premiul I
La Cannes, ln 1973, filmul «Nunta
de piatrllt al regizorilor Dan Pita şi
Mircea Veroiu a fos1 remarcat ca o
creatie de excepţie în cadrul «Săptă-
mînii criticii». După clfva timp, reviste
de specialitate de prestigiu ca «lsskust-
vo Kino• şi «Films and Filming» co-
mentau amplu acest film, semnalin-
• du-l ca pe o producţie valoroasă a
c•nematografiei româneşti. Iar acum
lată lista premiilor decernate «Nunţii de piatră» :
e Cel mai bun film de artă
e Cea mai bună imagine (operator: Iosif Demian)
e Cel mai b11n rol ·episodic feminin (Leopoldina Blllnuţă).
Marele premia
de interprmre
pelltrU
o mare 8Ctr1ţi:
Leopoldina
festivalul
filmului la sate
Recolta de filme
a iernii
Dumi r1ică, 8 decembrie, a lnceput în
întreaga ţa ră festivalul filmului la sate,
manifestare cultu rală t radiţională ln me-
diul rural , pe ti mpul lunilor de iarnă .
D e sfăşurată ln două etape -8 decem-
brie 1974 -12 ianuarie 1975 şi 19 ianua-
rie 1975 - 23 februarie 1975, această a
XVIII-a ediţie a festivalului se desfii;
şoară sub semnul Congresului al XI-iea
al P.C.R. şi al documentelor ln care se
prefigurează profilul viitor al patriei noas-
tre.
cineclub
Maturizarea
uneÎ pasiuni
lmpreună cu toată suflarea artiştilor
amatori din lară, cineamatorii şi-au tră i t
şi ei clipade bucurie a unei gale festive,
ded icată, ca şi celelalte, Congresului
al XI-iea al partidului. Dincolo de bucu-
ria generală, dincolo de satisfacţia celor
premiali, dincolo deci de festivitate,
gala a lnsemnat şi momentul de respiro
:~~:ic:ri~fr~i ~~~:·'i~~~~~~l~~n f~~~~
privire spre lnalnte.
Filmele prezentate în gala reprezen-
tau doar 12 din cele 1 200 selecţi onate
ln faz·ele judeţene, 12 din cele 280 pre-
zen tate Judeclilll juriului, 12 din 136 pre-
miate. Putem considera deci această
cifră drept e•antlon a producţiei cine-
amatorilor pe ultimii trei ani. Un eşan ­
tion care lasli să se vadă nu numai
cum, dar şi ce gîndesc cine-amatorii
despre film . Un eşantion din punctul
de vedere al calltliţli, fireşte, dar şi acela
al tematicii. Un eşantion, ln fine, care
lasă să se vadă treapta exactă de gln-
dlre pe care se află la ora aceasta cine-
'amatorismul. Iar această glndire cu-
prinde cele mal diverse experienţe ar-
ti stice sau de viată şi devenite artistice.
O zi din viaţa siderurgiştilor de la
Reşiţa ln 7 minute de film, cum numai
cei ce ştiu cum ardll aerul ln jurul cup-
toarelor pot face, sl lată •Milionarii»
14
clteva luni, «Nunta de piatră» era achi-
ziţionat de Muzeul de Artă din New
York. La sflrşitul lunii noiembrie '74.
la cel de al XII-iea Festival internaţio­
nal de film din Panama, «Nunta de
piatră» a obţinut trei premii (denumite
«Oscar», la fel cu cele decernate de
Academia americană de f ilm). Şi ast-
fel România şi Italia au devenit clşti-
gătoarele ex aequo ale festivalul ui
panamez. (Italia, cu f ilmul .reg izorului
Mauro Bolognini, «Crimă prezumtivă
împotriva unui student», film care a
obţinut, la scor egal cu noi, tot trei
premii) .
t
Nici o unitate sătească nu va fi exclu-
să d in programul festivalului,
l i ngă aproximativ 600 de filme
care pe
artistice
(din fondul existent al Intreprinderilor
i udeţene) va mai programa şi 700 de
~c~~ăe~~a~~rS1i~~;e1;:~Ă:::~!~i.::'~~i:i~
col de masă .
Popularizarea acestei ample acţiuni
a fost asigurată de elitre Centrala Româ-
nia-film, care a editat peste 80 OOO de
afişe şi a produs un film-reclamă în
120 de copii.
Dintre premierele de f ilm românesc
şl strAln, care vor avea loc în cin ema-
tografele săteşti, amintim: «TaW rl si·
pitor», «Duhul aurului», «Agentul
straniu», «Timpuri noht, «Duel pe
autostradli», «Vandana», «Ruy
Blas». Participarea mas ivă a spectato-
rilor la deschiderea festi valului este un
semn bun, la lnceputul marii c ăl ătorii
de iarnă a cinematografului la sate.
de S. Matto, N. Lengher, E. Matei aş de
la cineclubul «Siderurgist ul» al sindi-
catului Combinatului siderurgic r e şi­
ţean . O filă trag ică din istoria apropia- ·
tă, o f ilă pătată de slnge ş i scăldată în
speranţă, şi iată «Si minta», de Sandu
Dragoş de la cineclubul sindicatului
C .F.R. T i m i şo ara. Cum aj ung copacii
să ctnte, cum se nasc sunetele dintr-un
trunchi, cum se nasc de fapt buciu-
mele, cum se nasc Tncă aceste opere
clntlitoare de artă populară , ş i lată
«Lemnul care cintA», realizat de Da·
niela Nlchitovlci de la cineclubul cămi·
nulul cultural Pojortta. Ce lnseamnă a
fi proaspăt absolvent repartizat ln pro-
vincie, ce trebuie sli lnsemne a fi re-
partizat ln provincie şi l ată «Bun venit,
tinere» de Dorin Goagă de la c ine-
clubul sindicatului Uzinei Mecanice Plo·
pen i,j udet ul Prahova. Cum arată lumea
- lumea comunei, lumea-lume ln vi-
ziunea p ictorului naiv Gh iţă Mitrăchilă,
şi i ată «Cul orile pimi ntului», un ade-
vă rat film de artă reali zat de Paul Şarpe
ş i Ion G reb lă de la cineclubul c ăm f nu­
lul cultural Blrca-Dolj. Toate fil mele
pe care le-am pomenit sini dintre cele
di stinse cu premiul I. Nu pe acest cri- •
teri u le-am ales, ci pentru că ele, rm-
pre'un ă, alcătu iesc acel eşantion despre
care vorbeam la lnceput Un e şanti on
mic, e drept, incomplet, e drept, asupra
universului cine-amatorilor, dar care
reuşeşte să creeze o idee despre treap·
ta la care au ajuns ei dupli 3 ani, clli
au trecut de la ultimul Festival ln care
se a rătaseră cu tot ce aveau mai bun.
Această treaptă cred că s-ar putea
numi maturizare.
Ev a S I RBU
Nemaidispunind de spaţiu pentru a publica, pe lingă cronica premiere/a romă­
neşti ale lunii, şi alte opinii, la aceleaşi filme, vom găzdui asemenea comentarii la
«Curief'I> sau intr-<i rubrică ad-hoc: «Pro sau contra».
pro sau conrr-a
O năzdrăvănie
cu capac
Performanta ca toţi interpreţii să joace
ră u , fă ră
nici o excepţie. a realizat-o filmul
recent, «Agentul straniu», în care o pies ă
i nteresanlă a lui Horia Lovinescu s-a trans-
format oarecum în contrariul ei. Ciudăţenia
peliculei constă şi ln aceea că are loc o
lntrecere de j oacă -aş zice, copilărească -
între profesionişti şi amatori, care anume
adică să arate mai neconform nu numai
cu realitatea. ci cu stilul normal al actoru-
lui român . Priveşti cu surprindere actori
admirabili. ca Ion Marinescu, pe care nu
odată i-am aplaudat pe scenă. pe ecran şi
nu-ti vine a crede că hohotele cu grimas ă
l.A.T. C.
Festivalul
claselor de film
Clasele de film ale Institutului de artă
t eatrală şi cinematografică sini pe punctul
să se emancipeze. Sau cel puţin aşa ~rem
să credem. Cu o lnllrziere de multi ani -
dar mai bine mai llrziu deci!„. - ale par să
urmeze exemplul claselor de teatru la ale
căror spectacole Studioul l .A .T.C. din str.
30 Decembrie ne Invită aproape zilnic,
asemenea oricărui teatru profesionist.
Primul gest mai decis al acestei eman-
cipări l-a constituit «Festivalul de toam·
ni al filmului l.A.T.C•, organizat pentru
prima dată ln zilele de 23 şi 24 noiembrie
1974, din Iniţ iativa organ i zaţiei de partid
şi a asociaţiei studenţilor din institut, ln
fruntea animatorilor manifestării afllndu-se
şeful catedrei de regie, prof. Gheorghe
Vltanidls. 24 de filme, de cite 1-3 acte
fiecare, selectate dintre lucrările realizate
de studenţit anului IV şi de absolvenţii
cursurilor post-universitare ln intervalul
1968-t974, au fost oferite unui public for-
mat din juriul obştesc al studenţilor şi cltiva
i nvitaţi - cineaşti, critici, cinefili. Sperăm
că această primă tentativă va fi urmată şi de
altele, pentru a integra cele mai reprezen-
tative dintre filmele studenţilor de speciali·
tete în cfrcuitul cultural al lării .
Ca şanse viitoare ar putea fi citate pre-
zentarea şi discutarea periodicii a filmelor
studenţeşti, selectate de profesorii claselor
respective, la Casa filmului, lri cenaclurile
Asociaţiei cineaştilor şi chiar proiectarea
lucrărilor celor mai izbutite la Cinematec ă
sala de ci ne ma
Un cineclub pentru
-- cenaclul literar şi de revi sta «Corolar».
Liceul Internat
-Avefi, stimate tovarăşe director,
prof. Eugen Virgolici, o adevirată sală
de cinema in incinta liceului.
- Nu numai de cinema. E o sală care
s-a construit acum patru ani, cu 300 locuri .
cu ecran şi instalaţii care ne permit ln afară
de proiectil cinematografice, să linem ş i
lecţii de televiziune Integrată. Din păcate ,
pe lingă această sală nu avem încă un cine·
club. Cineclubul ar li pentru noi o formă
modernă . extrem de eficace pentru antre-
narea elevilor ln activitiiti instructiv-educa·
tive, mai ales a celor 400 de e1evi Interni,
care manifestă o dorinţă deosebită de a
afla căi noi pentru desăvlrşirea formaţiei
lor. Trebuie să vă spun că elevii Liceului
Internat din laşi sini Informali asupra altor
arte şi profesii. pregătiţi treptat să parti-
cipe la viata culturală a centrelor ln care
vor aj unge, fie ca muncitori, fie ca tehni -
cieni sau titraţi. Or, filmul nu poate lipsi
din această pregătire.
- Afl intreprins oarecari demersuri
în acest sens?
- Să fim sinceri, cei care au avansat
ideea lh fi inţării unul cineclub au fost elevii .
Noi am luat legătura cu Intreprinderea cine·
sardon i că părtnd din montările operei «Pa--
laţe» de Leon Cavallo, le aparţin . Coefi-
cientul de ageamii· indubitabili - sub ra-
portul artei dramatice - folosiţi ln film ca
artişti amatori a depăş it limita admis i b ilă.
Regizorul adună colegi, prieteni, rude de
gradul al doilea, vizitatori aflaţi ln trecere
fortuită pe platou, ii distribuie care cum se
lntîmplă, lmpărtrnd cu o atlt de dezlăn ţ ui tă
mărinimie rolurile hărtănitului scenariu, in-
cit se trezeşte distribuit el lnsuşi, ţopă i nd
uimit şi tn salturi neregulate prin peisaj,
fă ră să poată realiza ceea ce se petrece cu
el. Unele personaje cu voce dublată vor-
f:>esc ca dintr-un fund de poloboc, altele
par imprimate pe un disc cu turaţie rapidă .
O figuraţie mamelucă pune capac întregii
năzdrăvănii - care, altminteri, costă şi ea,
presupun, cit un film normal.
Apoi cum aşa, stimate Savel Stiopul:
mai putem noi, după cei douăzeci de ani
ai dumitale. de meserie, sli ne pr ezen tăm
la această subcotă interpretati vă?
Valentin SILVESTRU
sau difu zarea lor pe alte canale, spre a de-
veni accesibile unor cercuri mal largi de
cinefili .
Am putea concede că, deocamdată, e
prematur sau ln contratimp să facem o
cronică a acestei prime edilii a festivalu lui
la care au fost prezentate filme turnate pe
parcursul a şase ani, greu de aşezat sub un
numitor comun. De aici lnsuşi relativismu l
palmaresului care a situat pe acelaşi p lan
filmele studenţilor cu filmele absolvenţ il o r
de la cursul post-universitar. ln ceea ce
ne prive,te, am reţinut cu deosebire per-
formantele clasei de operatorie a prof.
M. Dumltriu, calltălile plastice de excepţie
(«Helmuth cel mub de Daniel Medvedov),
efectele de imagine fascinante, gratie unui
procedeu original de prelucrare a peliculei,
numit cmagicolor» («Imn» de Florin Pa-
raschiv şi «Gestul omului» de Fay Stefan)
şi o suită de filme-metaforă cărora studen-
tii -operatori le semnează şi regia («Tim·
puri» de Marin St anciu, «Trecerea» de
Călin Ghibu şi «Autorul• de Emil Lungu).
Studenţii- regizori au reuşit să depăşească
Inclinaţia paseistă ş i grandilocventa stilis-
tică Improprie atunci clnd s-au decis pentru
compoziţii mal puţin pretenţioase prin mon-
tare, inspirate de sugestflle scenaristice ale
actualităţii Imediate. «Iaurtul şi cun08f·
terea lumii» de Dumitru Dinulescu, după
o schiţă de Teodor Mazilu, este o sati ră
subtilă a conversaţiei absurde de famil ie,
realizată cu concursul dezinteresat ·al acto-
rilor Nucu Păunescu, Astra Dan şi Mariana
Mihuţ, «Pipufa• de Fiorin Grigore, avl n-
du-1 pe Siiviu Stănculescu ln rolul principal,
ne conduce cu un ales simţ al tensiun ii
dramatice, pe urmele lui Fănuş Neagu, în
lumea satului contemporan ş .a.m.d.
Am dori să avem prilejul unor reveniri
la această rubrică .
v.s.
matografică judeleană laş i lncă de la in-
ceputul anului şcolar. De altfel s-au făcut
incercAri, din partea noastră , şi în cursul
anului trecut. Ele nu s-au s·oldat însă .
deocamdată, cu rezultatul scontat. ln ceea
ce ne priveşte, linem totuşi ca. alături de
lntr-o şcoală care are două cabinete fonice.
două ateliere de electrotehn i că şi două
cabinete de fizică experimentală, să existe
ş i un cineclub. Aceasta ne-ar crea unele
avantaje ln ceea ce pr i veşte obţinerea şi
vizionarea documentarelor şi a altor filme,
intr-un regim optim. Pe de altă parte, unele
şcoli din judel ni s-au adresat. tlnlnd seama
de tradilia şi lnzestrarea modernă deosebită
a Liceului Internat. să le oferim filme docu·
mentare produse de noi lnşine. ln urma vi-
zitelor pe care le-am făcut cu elevii ln unele
centre de veche cultură din Moldova ş i
mal ales din judeţul laşi . De pildă. şcoala
din Ruginoasa este construită pe locul
.unei ·vechi aşezări neolitice. lntr-o strlnsă
legătură cu civilizaţia Cucuteni. Am putea
fixa noi lnşlne imagini pe peliculă. pe baza
unui text propriu. prezentfnd apoi mate-
rialul in fata elevilor, sub forma unei creafii
originale.
Avem de asemenea fondurile necesare
pentru a sustine dotarea şi funcţionare a
cineclubului. Totul ar li doar să-l pornim,
să obţinem cu .un ceas mai devreme atesta-
rea şi înlesnirile respeţlive. ln primul rlnd
din partea Intreprinderii cinematografice
judeţene .
V~larlan SAVA
 Filmul. doeument al epoeii
19~~
' ' •• B
Ce a fOst
·
• sigure şi mîndre în istoria cinematografiei.
SI
ce n„a' fost
._,
~ '
„O cameră în pumn,
o idee in cap„."
„.Celebra formulă a regizorilor brazi-
lieni care au creat acel revoluţionar curent,
•cinema nuovo» al anilor '81.- nu a murit.
Fiecare zi a lumii, cu bătăliile ei aspre,
contradictorii, convulsive, între oprimaţi
şi opresori - o îndreptăţeşte. Sistematic ,
acolo unde înfruntarea socială şi politică
e mai acută, apar frumos-numiţii «regizori-
O lume speriată,
speriată, speriată ...
Se 1>are ca, în occident. nu «merg» rău
filmele cu grozăvii şi catastrofe. Iraţiona­
lul se trage în serii 11roase, cit mai sadice,
cit mai masochiste„. Spaima se serveşte
m! gogo», în cantitaţi enorme. Altădat ~
era fri(ş)ca; acum e frica.
Clteva subiecte ale unor filme prezen-
tate la cel de al 7-lea «festival interna-
cional de cine fantastico y de terron>, de
la Sitges (Spania):
«Al treilea strlglb - viaţa într-un
adăpost anti-atomic, la l!O km de Geneva,
adăpost blocat de ape, după ce «bomba»
a căzut peste toată omenirea; violuri ,
omor, anarhism, televizor care nu mai
emite, piscine elegante, unul dintre lo-
cuitori iese afară şi descoperă Terra
moartă.
uCasa morţilor-vii» - un boier senil
«face» pe Frankenstein, omorind ţărani .
ba chiar pe frate-său, ca să nu mai spunem
ca şi pe maică-sa. Eroul e deasupra legii.
l< Parfumul doamnei in negru» se în-
cheie apoteotic cu o scenă de caniba-
lism, făptuit de o societate de «oameni
bine• şi bogaţi, care nu mai au gust
pentru nici o altă mlncare.
«Nu trebuie sl profanat! somnul mor-
ţilor» aduce pe plnză o mulţime de ca-
davre care ies din morminte şi din ser-
tarele de la morgă pentru a-şi căuta plă­
mîn ii, ficaţii şi inimile„:
Sectorul «catastrofe»:
Richard Harris trebuie să de,zamorseze
Cltevafilmebune,multerea-
lizărimediocre, enonn de
~!:::fi:~~~~fi:~i~~~~
n-a fost pe mapamond anul
capodoperelor cinematografice. Nici mll-
car a uneia. Producţia mondială - în ce-a
avut mai semnificativ-a fost de calitate
medie. Marile festivaluri n-au consacrat
marile filme, acelea care intră singure,
Fireşte, nu e o situaţie disperată. Nu stă
scris nicăieri că în fiecare an trebuie să
apară «RublioV» sau «Strigătele şi şoap­
tele» lui Bergman - ultimul film, după
ştiinţa noastră, care a întrunit acea apre-
Byron», cineaştii care pun, mai presus de
orice, filmarea «libertăţii în marş».
Despre Chile - la Berlin
Un regizor mexican, Carlos Ortiz Te-
jeda, realizează pe ascuns, cu mari riscuri ,
un film despre noua situaţie din Chile,
pe care-l adoce la Festivalul de la Berlin,
proiectindu-1 cu mare succes in cadrul
«Forum-ului tlnărului cinema ».
Grecia - la ordinea zilei
La acelaşi «Forum» - «The Rehear-
sal» (Repetiţia), realizat de Jules Dassin, primul lor 1 Mai liber. Grupul experimental
produs şi Interpretat de Melina Mercouri -«Cinequipa» «bate» ţara produclnd re-
- o reconstituire brechtiană a evenimen- ' portaje despre munca femeilor, munca
telor din noiembrie 1973, cînd la Atena
«junta militară» a masacrat sute de stu-
denţi greci. Muzică şi clntece de Mikis
Teodorakis. Arthur Miller, Laurence Oli-
7 bombe ascunse pe un pachebot de lux,
cu 1 200 de oameni la bord. Charlton
Heston trebuie să salveze cu elicopterul
un avion al carui pilot a murit, copilotul
a orbit !ar şeful-steward a fost aspirat ln
atmosferă . Se lucrează şi la un film ar-
tistic despre explozia dirijabilului cHin-
denbui'g», în '37. Zeppelinele- e drept-
au cam ieşit din raza inspiraţiei-Kino .
Dar mai slnt şi insectele cu care nu e
de joacă: furnici gigantice invadează pla-
neta într-un film de Saul ~ss. Pentru un
ciere mondială numită cînd glorie, cinci
ne-mtt rire.
Corespondenţii noştri din strainatate,
oamenii noştri de specialitate bine infor-
maţi in ce priveşte producţia mondială
ne-au permis să stabilim - în linii foa rt e
generale - care-s filmele proeminente
ale anului: italienele «Amarconl» al lui
Fellini şi «Portarul de noapte» al Lilia-
nei Cavani; americanele «Cacialmaua»
cu Redford şi Newman (7 premii Oscar)
şi «Conversatia» lui Coppola (consacrat
la Cannes), «CAiinui ro•u» al sovieticu-
lui Vasili Sukşin (consacrat la marele
festival unional de la Baku).
Scandalul anului: coşmarescul «Exor-
cizata» al lui Friedkin.
vier, Maximilian Schell citesc texte şi
poeme pentru o Grecie libera. (Toamna,
la Paris, după schimbarea de regim !lin
Grecia, Juliette Greco va lansa cîntecul
«Noua Grecie», cu un text din care cităm :
«Colonelul pleacă, poetul se întoarce,
poetul se întoarce pentru a s!li fortăreţele
să danseze„.»)
de oameni- De la 25 ap
vechiului regim lascist-
Rui Simoes, tumealli la laf'i\
I"' strazi, un film a
UZD! ŞI
ca su:biea
de clasă. Prod ucătorul Antonio de C
Telles, distribuitor al p - -
din curentul lui •cinema nuo-. are aliă
idee. clnca nu găsim spzţiu pentru un
ci nema portughez de l uptă, trebuie sa
«Speranta n în Portugalia
eli berăm sălile». Ca atare, de Cunha ..a
deschide o sală de cinema • ~ cartier
popular, la preţu ri ·eftine., cu filme ca
În Portugalia eliberată de cea mai «bă ­
« Speranţa» lui Malraux, cSarea pămintu­
lui», «Samb izanga» - fi IA naşterii mis-
trină» dictatură a reacţiunii europene ,
că rii de eliberare angoleze_
cineaştii Sindicatului muncitorilor de film
realizează primul documentar liber despre Un cîntăreţ portughez, Jose Maria B•an-
w, «zice» într-una din melodiile sale
cuvinte care ar putee sta drept motto
pentru toate filmele regizorilor libertăt1 i
în uzine, alfabetizare şi tradiţiile naţionale: in marş: «Clntecul este o armă, cintecul
Filmele acestei echipe vor rula în toată este o a rmă împotriva burgheziei, totul
\ara, proiectate de «un cinema mobil», depi nde de g lonţ şi de ţintă, totul depinde
dotat cu un cort sub care pot lua loc 50 de furie şi bucurie„.•
alt film, compania Parami>unt creşte ln Această frică naşte monştri Somnul ra-
America de Sud o v~jllfate de ploşniţe ţiu nii naşte acest cci ne fantastico y de
uriaşe. Se pu.ne .la cale un film cu albine terror». După cum catastrofele atomice
incomensurabile care ocupă New-York-ul. cu invazia lor de monstruozităţi nu sint
Albinele ca alb.inele- s-ar mai suporta- altceva declt o încercare s imp listă de a
dar timp de 6 luni un specialist mexican mai potoli frica de viitor, prin prezentarea
a dresat lilieci care au «jucat» într-o in sala de cinema a unor orori inventate
superproducţie cu supravieţuitorii unei care să calmeze spaima de ororile nein-
explozii atomice, refugiaţi într-o grotă ventate ale vieţii reale într-o societate a
pentru a se feri de radiaţii; dar atacaţi
acolo de lilieci-vampiri!
cărei abundentă de bunuri as igură o
abundenţă de glndu ri negre şi brutale
Ce vor toate acestea .- căci, totuşi,
ceva trebuie să vrea această lume care
inechităţi sociale. Cinema-ul catastrofe-
lor e, de fapt, «pe post» de tranchilizant.
cam depăşeşte calificativul clasic de «ne- Posologia lui e simplă: consumaţi filme
bună-nebună-nebună»? S-a constatat de groază înăuntru - pentru a nu Yă mai
foarte lesne ca filmele acestea se învîr- speria afară! T ranchilizantele se vind
tesc numai intre oameni bogaţi, nababii bine, industria lor e în plină înflorire. De
unei societăţi opulente. Tuturor le e frică, ce n-ar intra şi industria filmului în această
frică de viitor, de prezent, trecutul fiin d indu strie socio-farmaceutica? Afacerea,
sursa principală a nenorocirilor actua le. după cum se vede, nu e de lepădat
 Filmultp doeument al epocii
t o a tă tara. ca un rna nifest de luptă .
• «Computerul ş i eniqma Leonardo» -
prem iul cel mare al j uri ului pentru film e de
popularizare ştiinţ i fică , din cadrul fest iva-
lului unional organizat la Baku. Enig ma:
descifrarea ipotezei după care da V inci
s-ar fi descris pe sine într-unul din perso-
najele unei picturi realizate spre sfî r şitu l
vieţii sale. O pleiadă de specialişti. prin tre
• Jean de Baroncelli (criticul ziaru lui care un cibernetician, un antropolog , un
«Le Monde» - la capătul cron icii despre scriitor programează ipoteza şi o cod ifică
«Borsalino et Co», ultima produc ţ ie a lui în simboli. Ordinatorul răspunde da, d u pă
D elon.in ro lul unui gangster care-şi arunc<i calculele mele acesta e Leonardo da Vi nci!
rivalul de jaf în cuptorul unei locomotive). • Scenă impresionantă în reconstitu irea
«S-o s pu nf>m deschis: am început s ă n4 ~ strict documentară a procesului de la Nlirn-
săturăm de toti aceşti asasini travestiţi în berg, ultimul episod al celebrei emisiuni
eroi». «Marile bătălii» realizată de televiziunea
• La începutul anului. «poster»- ul cu cea franceză: cunoscuta luptă toare an t ifas ci s tă .
mai mare c i fră de afaceri în Angl ia: Don d e portată la Ravensbruc k, Marie-Claude
Quijotte. Vaillant Couturier,este i nvitată să ap ară
• Otto Preminger, «reg izorul ca re şti e 1t1 sturni nd cu mult umor psi hanalitic ra- Celebra grevă a mi nerilor bri tanic i - care din nou în sala tribunalu lui unde a depu s
tot», într-un moment de s lăbi ciune: portul dintre arbitru şi spectatori la un a dus la «căderea» guvernului cons er va- m ă rturie în timpul procesulu i. «Ce-ati făc u t
- Experienta nu mi-a dat deocamda tă meci de fotb al; arb itrul e în carnarea ome- tor - a fost «devorată» de aparatele stu- , cînd v-aţi văzut călăii în boxă? l-aţi insul-
reţeta filmului ideal. Mărturisesc că aceasta de nţilor-realizatori ai «Filmului mine- tat? l-aţi scuipat în obraz?» «Nu, am i na·
ni rii suferinde şi angoasate. in timp ce fie-
nu-mi displace ... ca re dintre cei treizeci el e mii de specta- rilor», considerat de altfel ca documentul- intat spre ei şi i-am privit drept în ochi.
• Idee din Smog, film de science-fiction to ri - defulindu-se. eliberindu- se - se m ărturie cel mai semnificativ despre situa- ca să ie arăt c ă trăiesc şi ştiu tot ce au
pe tema poluări i , realizat de televiziun ea , j ove~eşte un i ndivid unic în reacţi ile sal e. ţ ia socială a Ins ulei; «fil mulel ul» circulă prin făptuit».
vest-germană: se va vinde vînt! se va vinde
aerl aer al clmpului! aer al înălţimilor! aer
marini ln cutii! se va inhala ce aer vrei.
la orice oră din zi sau din noapte ...
• Groucho Marx vorbind, în febru arie. st u-
d e n ţilor de la Universitatea din Califo rnia:
- Tinerilor de azi le plac filmele cu fra l i1
Marx fiindcă erau vesele şi astăzi nu prea
mai au chef de rls Chiar şi scenariile
noastre proaste te tăce au s ă rTzi.
• Richard Leacock, marele documenta-
rist a,merican, operatorul clasicului Fla-
herty la «Louisiana Story», om care lu-
crează de ani de zi le la perfectionarea unei
«camere» ultra-uş oare cu care să revol u-
ţ i oneze filmul :
- Merg rar la cinema. Ceea ,ce văd pe
ecran mi se pare, de cele mai multe ori.
pompos şi grotesc„. Mă interesează prea
puţin ş i mă doare în cot că Marlon Brando
face amor lmbrăcat sau dezbrăcatt Nu
pentru asta s-a inventat cinema-ul„.
• Robert Bresson, «cel mai ascetic din-
tre regizorii lumii» - cum l-a denumit
Academia americană de film :
- Mi se pare că filmul este o încercare
a cărei recompensă vine într-un moment
preCis, anume acela în care, cuprins de
di sperare, neputincios. în fata autor
obstacole, te simii deodată , ln chip mi ra-
c ulos. ajutat. ..
• Chiar dacă sîntem revistă de cinema. nu
putem să trecem cu vederea două «feno-
mene» teatrale, petrecute l n 1974:
«Comedia Franceză» a prezentat la
16 aprilie a 1 500-a reprezentatle cu «Şcoa­
la femeilor».-
Luni, 25 martie, «Cursa de ,oareci» a
Agathei Christie a ajuns la a 8 878-a re-
prezentaţ ie ln sala premierei . din 25 noiem-
brie 1952, clnd autoarea a emis cu toat ă
modestia Ideea că «piesa mea, sper, să
aibă micul ei succes» ...
• Două scurt-metraje realizate de studenli-
cineaşti, remarcate la Festivalul de la Gre-
noble (iunie 1974): un «filmule!» Iugoslav,

lumea
974 : ca
în filme
Infl ue nta Im Daktari
Comisarul Sautereau din brigada pari -
zi ană de luptă împotri va grup ă r i lo r tero-
ri ste povesteşte că la sediul de pe Q uai
d'Orfevres s-a prezentat un cetătean pur-
tind asupra lui un arc confectionat cu mij-
loace proprii. Omul susţinea că s ă geata
poate pleca din arma sa cu mare rapid i-
tate ş î precizie şi - fapt important pentru
care o şi pune la dispoziţ ia poliţiei «anti-
gang» - poate atinge victima fără să fac ă
vreun zgomot. «Daktari», cu metodele sale
hipnotice, pare să fi influenta! o mulţim e
de spectatori. Oamenii ne spun: «Dar e
fo arte simpl u! Veteranii foiletonului Iolo- -
se sc cartuşe dotate cu o seringă epider-
mi c ă şi elefantul se lntinde lat cum e atins
de ac. De ce n-ar fi o metodă valabilă şi în
lupta cu band itii?»
. Comisarul - mulţumind pentru Interesu l
cu care slnt . urmărite acţiunile brig ă z ii
sate - s-a a ră t at t o t u şi sceptic in privin ta
.ipl icării te lefoileto nului c elebru în luptele
di ntre oam eni.
Epilog la «Ziua cea mai lungă»
Joi 6 i un ie 1974, la treiz eci de ani dup ă
«Ziua cea mal lungi>> a -debarcări i forţe­
lor aliate pe p ămln tu l Europ ei cotrop ite de
h itlerişti . 1000 de f o şti com bat anţ i francezi
s-au adunat în j urul statu ii Li bertăţii pentru
a aniversa istoricul eveniment. Fiecare a
aruncat cite un trandafir în ocean, slăvi n d
astfel memoria celor care au plecat spre
continentul european şi nu s-au mai înt or s
aici . .tn porturile americane. Reverend ul
Riquet. preşedintele deportaţil o r francezi
din al doilea războ i mondial, a spus urm ă­
toarele. într-o tă c ere î nfiorată:
«La a tre izecea aniversare a zilei de 6
iunie 1944. î ndrăznesc să propun cel or
care mă as c ultă no bilele cuvi nte ale genera-
lului de Gaulle: «ln vremea noast ră. sin gura
bătă lie care m er ită purtată este aceea pen-
tru om. Omul este acela care trebu ie salvat.
el t rebu ie să trăi ască şi să prospere. Noi,
cei care t răim i ntre A tl antic ş i Ural. noi
care sl ntem Europa. di spunî nd - cu fiic a
noastră. Am edca - de atitea izvoare ş 1
resurse ale civiliz at iei noi cei care avem ce
mi nca. cu ce ne imbrk a„ unde lo c ui, c u
ce ne înccllzi, noi c ei ai căror copii învat ă
s ă c itească . de ce nu am construi o fratern ă
organizare care ar aj uta popoarele mai
pu\in dezvoltate să lnvingă mizeria- ş i s ă
pună l n valoare resursele lor? Desigur.
nu pentru a face din aceste popoare pionii
politicii noastre, ci pen t ru a t mbunătăl i
şa nsele vieţii ~i păcii ».
Noaptea ti rz iu, la hol el lll Waldorf-As-
tori a, după banchPt. un fost paraşu t i s t
american din divizia 101 î şi aducea am inte
că :
«Primul pahar pe care l-am băut în ziua
de 6 iun ie mi l-a dat o domnişoară bătrln ă
de l ingă Villerviile„. ln schimbul unei sticle.
i-am l ăs at paraşuta mea, mi se pare c ă
vroia să-şi coasă clteva cămăşi din mate-
ria lul acela» ...
1( M1zerabil11 ))
În 1954. la Copenhaga. Bjoern Schouw-
N i else~ e condamnat la l nchisoare pe viată
pent ru complicitate la asasinarea a doi
fu ncţ ionari de bancă. Adevăratul asasin .
Paile Hard r up, declarase că Sh9uw-Niel-
s en - aflat in momen tul crimei la o dis-
t a n tă de c lţiva kilomet ri - l-ar fi hipnotizat
in sen sul de a ucide. teză spr i j inită ferm
la proces de doi celebri p sihialri. Schouw-
Nielsen neagă ani de zil e, cu disperare.
orice rol i n această afacere. În cearcă să
evadeze din închisoare, face greva foamei.
adresează memorii peste memorii , pînă la
Consiliul european de la Strassbourg. In u-
til. Abia în 1967, este gra\iat. Dar toate
porţile îi sini închise. lumea ştiind ce
«asasin» are în fată ~ Cu deosebire i se in-
.terzice să fie şofer de taxi: autorităţile se
tem ca pasagerii să nu fie hipnotizati în
oglinda retrovizoare!
După 15 ani de viaţă într-un spital psih ia-
tric. Paile Hardrup - criminalul adică - e
eliberat; imediat el declară că a min ţ it la
proces şi scrie o carte care-l dezvino vă­
ţeşte complet şi definitiv pe aşa-zisul co m-
plice. ·
Justi\ia, totuşi . găseşte inutil să mai re-
desch i dă procesul. După ce încearcă să -şi
r efacă v iaţa prin cîteva meserii. Schouw-
Nielsen are ideea «nebună» de a deschide
o clinică pentru vindecarea prin hipnoză -
idee care provoacă un nou scandal, unii
socotind-o «o supremă sfidare». Uzat fizic
şi nervos, obosit să lupte pentru a-şi dovedi
inocenta. Schouw-Nielsen bea un pahar cu
o travă şi moare la vlrsta de 59 de ani.

16
 Filmul. doeument al epoeii
Anchetind or1b1lul
«Lebensborn» («Izvorul vieţii») a fost
una din cele mal obscure dar şi mai obscu -
rantiste «organizatii filantropice» ale celui
de -al treilea Reich hitlerist «Lebensborn>l
selecta şi fabrica rasa _germani pură. În
căminele acestei paşnice intreprinderi, fe-
mei creproducitoare»,care satisfăceau cri-
teriile puritllţli ariene, puteau să se Tncruci-
şeze cu 55-lşti, bărbaţi de elită al slngelui
german„. Se nl•teau copii puri, lncredin-
ţaţlspre creştere ·altorfamllii pure. «Lebens-
born» era una din ramurile sistemului de-
ment de exterminare a «raselor impure».
Maternitllţile epure•, «55-iste», cu «amorul
lor arian•, constituiau «fata ·albb a lagă ­
relor de exterminare. Prea puţine informaţii
şi documente, prea puţin adevăr a filtrat
despre această oribilă organizaţie.
Doi cineaşti francezi au consacrat «Le-
bensborn»-ulul un film de televiziune (trans-
mis ln septembrie de B.B.C., ln octombrie
de televiziunile suedeză şi finlandeză): «ln
numele rasei» - pornind de la o anchetă
printre foştii şefi (care au plătit doar cu
clţiva ani de lnchlsoare activitatea lor îm-
potriva umanităţii!) p l nă la infirmierele m ă ­
runte ele clinicilor. Dacă foştii şefi s-au
I
] Regizorii nr. 1
Necruţător de scurtă - viaţa regi -
zorului sovietic Vasili Sukşin, dece-
dat la lnceputul lui octombrie, în plină
ascensiune după triumful de la Baku,
unde obţinuse marele premi11 pentru
«Călinul roşu». «Pierdere ireparabilă»
- afirmă toţi oamenii de cinema, prie-
tenii săi care-i recunosc meritele pînă
la a afirma că «filmul sovietic a pierdut
unul dintre cei mai importanţi realiza-
tori .ai săi». 45 de ani, om de la ţară,
născut ln Siberia, trecut prin citeva
meserii: zidar, docher, ajustor, marinar,
radiotelegrafist, lnvăţător - pin~
ajunge, în '54, la clasa de regie a lui
Mihail Romm. Regizor, actor.scenarist,
nuvelist - Sukşin avea toate şansele
să cucerească lumea prin extraordi-
nara vitalitate a talentului său simplu,
ţărănesc, realist. poetic, cultivlnd, cu
exaltarea marilor clasici ruşi, acel
drept sacru al individului la demnitate,
eliberat de mizeriile unei vieţi mediocre
cenuşii. El lnsuşi personaj de excep-
ţie, una din «legendele» care circulă
in jurul morţii lui TI descrie in noaptea
dinaintea decesului, undeva, în stepa
Donului, în zori, aşteptind fără teamă
ş i neclintit acel «konieţ» al filmului său .
Francis Ford Coppola - laureatul
Festivalului de la Cannes cu «Con-
versaţia» - e autorul «marii lovituri»
n umită «Na~ul». Regizor şi scenarist
de meserie superioară, producător,
investind la maximum averea în noi
afaceri artistice. Urmarea «Naşului»
I va costa 5 milioane de dolari. Scena-
rist al «Marelui Gatsby» (după s, nit
Fitzgerald), se va certa rău cu J.ick
Clayto n. 1C'y 110 1u1 caic 1d :;, 1 h 1111!1,1I
- de la sine putere, «avind de altlel
tot dreptul» - opera literară. «Istoria
ferit de «aparatele adevărului» . bătrln e le
surori au spus cam tot ce se putea spun e
pentru a avea o viziune de «oroare abia
inăbuşltll» asupra «nazismului de fiecare
zi». Lingă vorbele lor, documente filmate -
ca acela al noilor născuţi, cite 20, 30, 50,
întinşi pe mese enorme, spre lnfăşare .
Sau această femele, cetăţeancă franceză,
brună, de loc corespunzătoare lipului arian-
hltlerist, convinsă ani de zile că s-a născut
într-un· lagăr de concentrare, din părint i
deportaţi, ciiutlnd insistent o urmă a aces-
tora şi căreia - Tntr-o bună zi - Crucea
Roşie li anunţă adevărul: s-a născut în
Franţa, dar lntr-o maternitate SSI... Ea nu
crede nici azi. Fiindcă trăsăturile ei nu
aparţin schemei stabilite de planificatorii
C<rasel pure», fiindcă ... «fiindcă e oribil!» -
strigă femela căire aparatele televiziunii.
Măcelul pe viu >
La mijlocul lunii mai, poliţia asediază un
imobil din Los Angeles şi trece la atac
împotriva «statului-major» ·al organizaţiei
.care a răpit-o pe Patricia, fiica acelui
magnat Hearst care a mai inspirat filme ..•
(prototipul lui Weiles, zice-se, pentru «Ce-
tăţeanul Kane»„ .). Timp de citeva ore
«o operatle de curăţire» ca ln război: gre-
nade cumplite cu explozie fragmentară .
puşti moderne M-16 care trag nebune mii
de gloanţe, Imobilul Incendiat, şase cadavre
calcinate a căror identificare se face prin
radiografierea maxilarelor cu ajutorul ra-
zelor X.
«Mare cinema» - apreciază presa. D ar.
mai ales, cdn direct». Atacul a fost tran smis
«în direct» de televiziunea americană. Ne-
bunia la domiciliu. Măcelul «pe viu•. Patri-
cia n-a fost găsită. Dintre cele 6 cadavre,
4 erau ale unor femei, dar niciuna nu era
Patricia. Foiletonul «Patricia Hearst» con-
t inuă. Pe vremuri, familia aceasta inspira
parcă filme mai bune.
Bunica. mama ş1 cop111
Televiziunea sovietică a ln,registrat un
mare succes de public prin 8 emisiuni.
intitulate «Copiii de pe strada noastră».
Copii dintre cei mai obişnuiţi sini luaţi la
lntrebări, chiar pe stradil, pentru a explica o
activitate deajuns de neobişnuită: ajuto-
rarea bătrlnilor nevolnici. «Ce e frumos in
această emisiune? scrie un telespectator le-
ningrădean ln «Literaturnaia Gazeta».
«N-avem de-a face cu niciuna din schemele
cunoscute, nici cu adolescenţii «dificili»
care se lndreaptă la urmii, nici cu acei «mici
egoişti», nici cu «tinerii visltori». Avem ur
adevărat spectacol de căutări, plin de auten-
ticitatea improvizaţiei. la capătul căruia
copiii rămîn ei înşişi».„
Televiziunea vest-germană are o emisiune
pentru «copiii cu cheia» - chela aparta-
mentului ln care,lntorclndu-se de la şcoal ă.
n-o găsesc pe mama care e· la lucru. .
Acestor copii li se arată ce face mama:
cum lucreazi ea la masina de scris, la
maşina de cusut. casieriţă tn mari magazine.
Ce o enerveaza acolo, ce· o oboseşte şi
de ce vine adeseori acasă supărată . Şi
c um să se poarte ei frumos cu ea ...
va judeca dacă eu sao el am aYUt
dreptate•. Coppola ii redea il Gatsby
- cun om misterios, ~eu sting eriU
- pe A lbert Anney. Clayton - pentru
care eroul nu reprezjnti! ded nostal-
gia unei epoci - l-a ales pe Robert
Redford.„ A ltfel omut, tatăl a trei
copii, doritor de a avea cil mai multi,
nu e deloc grăbit, visează o indepert-
denţă fi nan ciară şi artistică deplină
(deşi, se sp une, visul i s-a realizat.„),
care să-i asigure timp pentru a scrie
teatru. Piese pentru teatrul său din
Los Angeles. E convins ca ar putea
deveni un mare producător de tipul
Sam Goldwyn - Irving Thalberg, dar
pentru asta - te xtual! - car trebui
să-mi părăsesc prietenii căci, pentru
a izbuti, e necesar să fi invidiat!•
Rubrica „ Fjlmul, document
al e pocii'" est e r~lrDti
de Radu COSAŞU
17

• ln loc de început Dragi cititori!
Redactorii Cineramei au primit sarcina
de a vă informa despre toate cite se
vor intlmpla pe platourile anului 1975.
Conştienţi de importanţa misiu nii ,
ne-am luat rolurile Tn serios şi am pornit
la drum. Arma noastră principală a
fost în primul rlnd , şi în al doilea rind
- curiozitatea. Dar ce-i prea muJt strică,
după cum o să vedeţi imediat. ln eterna
cetate a filmului , numită şi Hollywood,
băieţii de la «Paramount» lucrau la un
film şi erau continuu deranjaţi de zgo-
motul avioanelor care decolau de pe
un mic aeroport din apropiere. Excedaţi
de zgomot, au înălţat pe cea mai înaltă
prăjină , o placardă pe care scria: «Li-
nişte! Se filmează». Şi din clipa aceea
nu s-a mai filmat nimic. Pentru că toţi
piloţii se simţeau obligaţi să zboare ctt
mai jos pentru a putea citi ce scrie pe
pl a cardă . Noi, ţinem să vă încredinţăm ,
n-am fost in avioanele acelea.
Decl , i n 1975:
• Pamflet Pe platourile de la «Mos-
l1 lm», Jana Bolotova va fi partenera
lui Donatas Banionis in filmul lui
Mihail Şveiţer, «Fuga lui Mister Mc
Kenley», un violent pamflet politic is-
că lit de scriitorul sovietic L:eonid Leo-
nov.
• intoarc;erea actorului. Preocupat
de regie - «Jucătorul» după Dostoiev-
ski - actorul Aleksei Batalov a li p sit
(ca actor') de pe genericele fil melur
sovietice din ultimii a~i. În 1975
l nsă Batalov va apare i n rolul decembns-
tului Serghei Trubetkoi din filmul lui
Vladimir Motil, «Steaua unei fer iciri
minunate», film închinat insurecţ ie i d in
decembrie 1825.
• Pe aripile dansului. Unul d in
filmele care împreună cu «Papillon »
şi «The Sting» bat toate reco rdurile de
î n c asări în Statele Unite, este «Lumea
distracţiei » («That's Entertainmenl»).
un montaj «gonflat» pe 70 mm (ecran
panoramic) al celor mai spectaculoase
ş i fastuoase momente ale tuturor musi-
cal- urilor produse la Metro Goldwyn
Mayer.' Filmul, care se anunţă a fi mare
succes în Europa la începutul anului
1975, este «povestit» chiar de protago-
n i ştii amintirilor: Fred Astaire, Bing
Crosby, Frank S inatra. Gene Kelly,
Liza Minnelli (pentru secvenţele cu Judy
Garland) , Mickey Rooney, James Ste-
wart, Liz Taylor. D epocă întreag ă a
Hollywoodului, de la maril e desfăşur ări
de music- hall ale lui Busby Berkeley
la solisticatele comedii ale lui Vincen te
Minnelli, de la primele «Broadway Me-
lody» ale anilor '20-'30, la elegan ţa
coregrafiilor lui Gene Kelly, o epoc ă
întreagă defilează cu iluziile ei tranda-
firii , cu strălucirile ei de paiete, cu
dansurile ei tonice, cu ritmurile ei vesele.
in care se estompau criza cea mare,
r ă zboiul şi ctte alte neajunsuri care nu
aveau ce c ă uta acolo. în lumea diver-
tismentulu i.
Marele succes al acestui film nostal-
gic, unde domnesc fantezia şi iluziile
naive, este într- un fel şi o replică . dată
c inematografului pornografic care i nva-
dează sub toate formele sălile de proiec -
ţ i e . După cum scrie un cronicar de la
«Films and Filming», la ieşirea de la
«Lumea distracţiei» nu poţi dectt să-ţ i
spui: «fereşte-ne doamne de «Exor-
cizai~». partea a doua».
18
• Seri ozitatea la francezi. Tn cali-
tate de «guest sta r», Jerry Lewis va
juca în filmul «Voi fi serios precum
plă ce r ea» (regizor: Robert Benayoun),
rol ul unui D on Juan care descoperă că
a trecut vremea don-juanilor. l n acelaşi
film, într- un duo comic, vor mai ap are
P i erre Etai x şi Jean-Cl aude Carriere.
Ca să fie fericirea deplină A şiş d erea
şi succesul.
• Tot prima meserie. Se părea c ă
la un mo ment dai . G ina Lollobrigida va
renunta la c inematograf pentru a gusta
din piinea meseriei de ziari st. O pr i mă
tentativă în calitate de fotoreporter a
fost încununată de un succes neaştep­
tat. Perseverentă , a trecut ta reportaj.
Şi din nou succesul nu s-a lăsat aştep­
tat: a obţinut in exclusivitate interviuri
cu Fidel Castro şi cu Henri Kissinger.
Dar cine a băut din licorile cinematogra-
fului nu le mai uită . Actriţa a lăsat totul
la pămlnt, nu mai face concuren ţă
ziariştilor, se lntoarce la meseria care
a făcut-o celebră. Ea va interpreta rolul
principal în coproducţia italo-sovietici\ ,
«Lady Macbeth din Minsk».
•Un «Amarcord» rural. După o
îndelungată perioadă de pregătire, reg i-
zorul italian Bernardo Bertolucci a
început filmările la «Novecento» (1900) .
frescă a vieţii şi lumii de la ţară în primii
ani ai secolului. Filmul - în a cărui
d i st ribuţie f i gurează Burt Lancaster,
Donald Suthertand, Alida Valli, Do-
minique Sanda Ştefania Sandrelli
- îşi propunea să fie «un marş funebru
pentru agonia vieţii patriarhale». «Dar
- spune cineastul - vorbind cu ţăranii ,
făclnd apel la memoria lor familială .
am descoperit o continuitate a gesturi-
lor şi figurilor. Am descoperit o cultur ă
tra ditională , rămasă vie, am descoperit
cită importantă a avut marxismul, forma
sa revoluţionară , energia sa politic ă,
pentru a salva ţăranii. Aşa am aflat
11 tm ul ş i tonul nou al filmulu i.» D upă
Fellini - «Amâ'rcord», un Bertol ucc i -
«Novecento»
•O, ce lume minunată! «Ce m i-a
ad us mie cinematograful?» se întreab ă
Marlon Brando. Şi tot el îşi ră spund e:
«Î nainte de toate banii necesari pentru
a- mi plăti psihiatrul c are m ă tr a t ează . »
•Inflaţie. Am anunţat de curincl
că Richard Chamberlain va fi al 8-lea
interpret al nem uritorului Edmond D an-
tes. A apărut Şi al 9-lea: Tony Curtis.
Act ual mente se t urnează simultan două
ver si un i dup ă «Contele de Monte
C r isto». O ad evăr a tă in fla ţie de Monl<-
Criş t i. Ceea ce do v edeş te c ă imagina1 1,
sc enariştilor lucrează tare. Pînă una
alta, Tony Curtis se produce ca magic ian
la Las Vegas. Şi susţ i ne că a făcu t
progrese atlt de mari, incit e în stare
să facă să dispară chiar ş i un elefant.
Cită modestie!
• Rlzbunătorul. Filmul ca re va re-
pune în discuţ i e numele l ui Robert
Enrico în 1975 se va intitula «Adevă rata
p uşcă» . Acţiunea se petrece in timpul
o cupaţiei şi are ca protagonist un far-
macist (Philippe Noiret) care trăi eşte
doar pentru a se răzbuna după ce fam ilia
i-a fost masacrată de hitler i şti.
• Filierele succesului. «Filiera» are
o urmare: regizorul John Frankenhei-
mer a reunit în distribuţia «Filierei li•
pe Gene Hackman şi pe Fernando
Rey - urmăritorul şi urmăritul din
pri ma parte a filmulu i. William Fried kin
care realizase «Filiera h> şi ajunsese la
notorietate datorită succesului obţinut.
nu a preluat ştafeta primului film, deoa-
rece a trecut printr-un moment de c um-
pină tn urma şocului uriaş provocat de
' filmul său «Exorcizata». Se presupu nea
că investigaţia în domen iul absurd ului
şi groazei va fi cont i nuată de Fried kin
cu un film intitluat «Na rc isi stu l», dar
cineastul a dezminţit acest zvon. Ur-
mătorul său film, inspirat de o idee
proprie, va fi o poveste tn care se vor
i ntrlni aventura, acţiunea şi suspensut
• Biografia unei epoci. Un bă rbal
completează o autobiografie: «Subsem-
natul Ciapovalov T .P„„» Se revede s ub-
locotenent decorat cu crucea Sf. Gh eor-
ghe, apoi ostaş al Armatei Roşi i. ls
reaminteşte NEP-ul, an ii'30, dragostea
căsătoria, moartea soţiei.
Regizorul Evgheni Karelov po-
veşteşte astfel nu numai soarta unu
om, de la revo l uţ ie la războ i ul al doilea.
dar şi o epocă a istoriei U.R.S.S. Filmul
este intitulat «Marele titlu» ş i cele d ou ă
episoade care li compun se cheam,L
«Subsemnatul Ciapovalov T .P.» şi • Ir
numele vieţii pe pămînb>.
• ln lumea lui Griffith- La un cine-
matograf din Londra, în cinstea aniver-
s ării a o sută de ani de la naşterea lu
D.W. Griffith, a avut loc o ret rosp ecti vă
c uprlnzind multe din filmele clasice ale
marelui cineast: «Naşterea unei naţiun i•.
«Intolerantă» , «Ini mile lumii», «Drumu
spre Est», «Nu e viata minunată? •.
«Abraham Lincoln».
Toate filmele au fost acompaniate
din sală , la pian, de trei i nterpreţ i clntlnd
cu şchimbul.
• Cinematograful de altădată. La
studiourile «Mosfilm» se preg ăteşte
pentru 1975 un film despre cin eaş
ruşi care au luptat pentru revolu ţia dir:
Octombrie şi şi - a u pus talentul în slujba
poporului victorios. Regia îi apa rţ i n e
lui Rustam Kamdamov, debutant şi el .,...
al lui Ci uhrai, iar scenariul este semnat
de un nume prestigios: Andrei Mih al-
kov·Koncealovski.
• Cu pumnii in buzunare. «Pre„
m ulte s ecv en ţe violente» a scris L ee
Marvin pe marginea unui scenariu de
fi lm în care a refu zat s ă joace. Ş i parc ă
mai ieri era ca mp ionul rolurilor de băiet
care ucideau c u aceea şi uşu ri n ţă cu
c are-ş i aprindeau t igara. S igur, cu virs1a
vine şi î n ţ elep c i unea.
• Privind inainte cu Încredere.
Eroii filmului bulgăresc «Timpuri eter-
ne», regi-zat - de Assen Şopov, sin t
tă rani care-ş i p ă răses c vechile sate.
pentru a face loc unor mari şant ier e
industriale. şi se mută Tn local i t ăţ i de
lip urban. ln fata ofensivei noului, desi-
gur, vechiul cedează, dar strămutar ea
e I nsolită de o adlncă nostalgie pen t ru
1ocurile fn care s-au născut, au t ră i t şi
au murit moşii şi strămoşii celor care
a stăzi păşesc pe un drum nou, spre o
vi ată nouă .
• Confesiune Interzisă. ln scu rta
şi agitata ei viată, Ntarilyn Monroe a
înce rcat să aştearnă pe htrtie to•te
cite s-au intrmplat cu ea. De z ol ată de
in venţiile ziarelor şi ale cronicarilor
mondeni, rănită de minciunile care s-au
scris despre ea, Marilyn a vrut să spună
ce crede despre cei care au spus şi au
scris atttea despre ea. Manuscrisul ne-
terminat a fost lncredintat unui prieten,
fotograful Milton Greene. La 12 an i
după deces, Greene şi executorii testa-
mentari au hotăr11 că e momentul să- i
publice mărturiile. Cartea se intitu l ează
<CConfesi une interzisă» .
• Stelele, stelele..• Reputatul ci ntă­
ret ceh Karel Gott va fi vedeta fi lmului
ceh , film muzical: «Stelele cad de sus»,
adaptare liberă şi actualizată după o
veche piesă de Josef Kajetan Tyl (1808
-1856). semnată de regizorul Ladislav
Rvckman. Eroul este chiar un cintăret
care , Tn ciuda rugăminţilor iubitei şi
prietenilor, îşi părăseşte lara pent ru
hi mera unei glorioase cariere pe alte
~.e~:~i~~;~ ~a~~~~i'~~~r ~~ă',~~~' ~~~r:
in tara căreia li apartine cu trup ~i
sullet.Totul pe _ muzică pop.
• Un şerif pe nume Wayne. Filmul
«Rooster Cogburn» va reuni pe generic
pe JohnWayne şi Katharine Hepburn.
După cum se vede, vechiul Hollywood
re zistă lncă. Filmul va fi o continuare
a westernului «0 sută de dolari pentru
şe rif»
• Debut. Operator celebru şi
colaborator apropiat al lui Buiiuel, Ga-
briel Figueroa, va debuta, la 67 de ani,
ca regizor de film . Va fi un film al cărui
erou este Ben Traven, un misterios
scriitor născut din tată norvegian ln
America, El a scris, ln limba germană,
nu meroase romane de succes despre
indienii din America Latină .
• Leopardul de,ertu1ui. Un film
con sacrat vietii lui lbn Seud, tatăl rege-
lui Faisal, va fi realizat în anul viitor.
in urma acordului intervenit între un
pro ducător francez 'i suveranul Arabiei
Saudite. Realizator probabil: Carol Re-
ed. I nterpreţi posibili: Gregory Peck ,
Anthony Quinn, Peter Ustinov, Or-
son Welles. Filmul se va intitula, t oi.
probabil, «Leopardul deşertului».
• Cine se ascunde printre mofte-
nitori? Alfred Hitchcock a terminat
de curlnd filmul «Deception» (Dezamă­
gire), ecranizarea unei povestiri de Er-
"est Leh man. Acţiunea se petrece la
San Fra ncisco şi Kansas City. «N ew
York T imes» scrie cA e vorb;:t de un
cHitchco ck clasic»: un individ bogat in-
cd un med ru m pentru a atla numele
pt'etendenţilor la moştenirea sa, ca s ă
descopere ln cele din urmă modul cum
se pr e g ăteşte o crimă. Ce dezamăgire!
• Marile planuri. După semieşecul
sau semisuccesul cu filmul «0 viaţă»,
- care-şi propunea să treacă în revistă
secol plin de evenimente capitale,
Claude Lelouch şi-a restrlns oarecum
ambiţiile. ln filmul din anul viitor, cu
ul în c ă nefixat, lşi va concentra a-
• • ~ asupra unui singur eveniment ,
«C inera ma» este redactată
de N,C. MUNTEANU
ş i Dan COMŞA
tot mare: debarcarea în Normandia.
Distribuţia incă nu a tost ti x at ă. dar se
slle precis că unul din roluri va fi încre-
dinţat o mni pre zent ului om de tele-
vizi une Leo n Zitrone.
• Atenţie , pericol! Pent ru «Planu l
A rmag ueddon», regizorul Alain Jessua
va fil ma, tn anul viitor, in Fran ţa , Belgia,
R. F. a G ermaniei si Anglia Po vestea
e de gr oază: un misterios personaj
tero ri z e az ă întreaga Europă cu o armă
psi ho l ogică .
• Marea familie . Tot clanul. Fonda
(Henri - tatăl, Jane - fiica ş i Peter -
fiul) va apare în 1975 pe genericul unui
lil m, deocamdată fără titlu, care va
aduce pe ecran viata unei familii de
americani, nici bogaţ i, nici săraci . din
tim pu l războiu lui pent ru i ndependentă .
• Singurătatea in doi. Parteneri
în v i ată , Yves Montand şi Simone
Signoret vor fi parteneri şi în filmul
lui Pierre Granier Deferre intitulat
«Moartea balenei». Va fi o poveste
comică, de dragoste şi de ură Intre doi
soţi . Dar nimic nu va fi ca în viata celor
doi actori. Căsnicia lor a trecut toate
probele de foc ale longevităţii. Se (('ai
î ntrmplă şi la vedete.
• ln loc de încheiere. lată-ne ajun şi
la sfirşitul ultimei Cinerame din 1974.
O să ne reproşaţi că am vorbit doar
despre crteva din miile de filme ale
anului viitor. Dar la urma urmei cine ar
rezista să le vadă pe toate cite se vor
Iace? Noi să fim sănătoşi că film ele
.. . LA ANUL ŞI LA MUL ŢI ANI!
sondaj în cine-un ivers
. Şansa
einentat•lf)raf..______• " . .
• •
llllCI
La cumpăna lunilor oc-
8
tombrie şi noiembrie s-au
desfăşurat la Cinemateca
din Bucureşti , ln indife-
renta absolută a critici i
(dar nu şi a publicului,
dimpotrivă), Zilele filmu-
lui din Quebec-Canad a. Cinefliii bucu-
reşte n i au putut astfel să v ad ă pri ntre
primii din lume. «Les dernieres fian·
cailles» al lui J.P. Lefevre, film care
iÎ1 toamna aceasta «a rupt gura» Pari·
sului, despre care prestigioasa rev i stă
londoneză «films and Filmino» a scris
că este unul dintre filmele- cheie ale
ultlmilqr ani şi căruia cronicarii noştri ,
gata să consemneze şi să comenteze
orice subprodus cu Giuliano Gemma
sau De Fu nes n-au găsit timpul să-i con-
sacre nici măcar un rlnd. Alături de el
a fost prezentat un program de an i-
matie de o rară calitate (care demonstra
că Mc Laren nu este o aparitie singular ă
ln Canada), precum şi alte filme de fi c-
tiune şi documentare.
Nu e cazul şi nici locul să suplini m
prin rlndurile de fată comentariile care
nu s-au făcut de către cei competenţi.
Vrem doar să subliniem că retrospec-
tiva bucureşteană a avut nu numai me-
ritul de a ne face prezentă o cinemato-
grafie deloc sau prea puţin cunoscută
la noi, ci de a şi atrage atenţia asupra
unei şcoli considerată de întreaga cri-
t i că internatională drept una dintre cel e
mai interesante ale anilor '70. RAvAla.tirl
cinPmi'ltogrn ful ui din Quebec este lega tă
de an umite condiţii sociale şi politice
asupra cărora este util să reflectăm .
După cum se ştie , în Canada, tn provin-
cia Quebec (cu centrele ei cunoscute,
Montreal şi Quebec) şi într-o măsură
mai mică şi în alte cîteva provincii limi·
trofe, trăieşte o importantă populatie
franceză, despărţită de patria de origine
de mai bine de două secole, minoritară
ln ansamblul populatiei canadiene, dar
destul de concentrată şi deosebit de
tenace ln păstrarea specificului ei na-
ţiona l. Trăind lntr-o zonă în p l ină expan-
siune economică, bucurlndu-se de un
· nivel de trai destul de <l'idicat şi - cel
p uţin din punct de vedere juridic - de
drepturi legale cu majoritatea anglofon ă,
populatia franceză din Quebec este
t otuşi , în ultimii ani, într-o continuă
fră m l nta re , iz v orltă din tendinţa de a-ş i
afirma mai pregnant personalitatea na-
ţională şi , tn special, cultura proprie,
de a realiza o egalitate nu numai fo r-
mală, ci efectivă. Alături de literatură 1
şi, poate, într-o măsură şi mai mare.·
cinematografia quebecheză a devenit
principala formă de regăsire a identi-
tătii (uneori în modalităţi deosebit de
radicale) pentru populatia franceză.
O parte din filmele Quebec-ului sini
vorbite ln franceză , dar o parte şi mai
mare folosesc dialectul local, ridicat la
rangul de grai natlonal (dialect suficient
de lndepărtat de franceza obişnuită
pentru ca, in Franta,
filme franceze să arllă
titluri franceze) iar u ele.
utilizează ambele graiuri (ca k„fill_.,-
Padovanni•. de exemplu.
tualii ş i personajele clasa $1pQ-
p usă vorbesc frantuzeste. ca la
în timp ce oersonaiele popu.oare
zează quebecheza).
E deosebit de sem ""'- ap·
tn pofida acestei li · li grs!JCe (
lectul quebechez e YOfb • t~<es ooar
de cca. 4 milioane de oarnen f'l"'::ete
de care ne ocupăm reusesc si tacă o
st rălucită cari eră internationalii.. E aces-
ta un fenomen de o mai largă am are.
caracteristic anilor noştri. Daci. du-pi
aparitia sonorului, cinemalog - ~
r ilor cu popu l aţie restrlnsă (ca de ex
piu S ued ia sau Danemarca) au tre
să p ărăseas că scena ln ta-.oarea
lor ce utilizau limbi de circu ter-
nati o n a lă, a stăzi bariera ingYisbcă de-
vin e t ot mai pµţin un i t>ed •
cal ea afirmări i lllondiale. putea crta
siluatia filmelor suedeze (operele lui
Berg man sini difuzate in ţjrile
lumii), a filmelor unor lări d răsMitul
Europei (trei filme cehe au - - Os-
car-ul în SUA - cea mai lnchisA. pen-
t ru str ăi n i, piaţă cinematograf"d), a
unor fil me asiatice. a filmelo< greceşt;
etc., etc.
Desigu r, se practică pe sca.ră destui
de larg ă dublarea filmelor. Dar tendinta
este spre prezentarea in versiuni origi-
nale sublitrate (ln această prmntă Româ
nia se poate mTndri cu calitatea de pre-
cursoare)1 tocmai pentru a pă s tra au-
tenticitatea crea!iei iniţiale.
Adevărul este c ă a stăzi cinemato-
grafia se află în căutare de teritorii noi.
de teme noi, de unghiuri noi de privire
a realităţi i, de un mod no u de a glndi
şi a se expri ma, de peisaje naturale şi
umane noi. De aceea cinematografia
lărilor mici ş i mijlocii are actualmente
o şansă deo s eb ită de a pătrun d e ln
circuitul valoril or cu circ ulaţie univer~
sală .
Cu o cond iţi e : ca filmel e acestor lări
(e xemplul quebechez e elocvent) s ă nu
fie copii sau adaptăr i ale unor teme sau
modalit ăţi demult mestecate ln vechile
metropole ale fil mului, ci să ad u că ceva
specif ic, chiar da că acef specific e t eri-
bil de deosebit de clişeele traditionale.
Aceasta şi nu mai aceasta e calea ma-
j oră spre adevărurile general umane
înt r-o a rtă a imag inilor concrete c um
este c inematografia.
la tă clleva reflectii lorint re multe alte-
le, poate mai importante) pe c are ni
le-a prilej uit, cu glndul la problemele
ci nematografiei noastre, lntllnirea de
astă toamnă cu filmul quebechez. Aş a
cum spuneam ş i la lnceput, slntem bu-
curoş i că publicul nostru a reactionat
cu sensibilitate şi interes la acest prim
contact. E un semn bun.
H. DONA
19
 el a lntrebat despre metro - despre
cum vom ajunge la marile parcuri şi
lacuri şi terenuri de sport şi laicele
catedrale ale edificiilor culturale. Arhi-
tecţii au răspuns, şi cum vor fi aparta-
mentele, şi cum va fi metroul, şi pe
unde va trece el,şi de unde va începe el ,
străbătînd ca o săgeată inima fierbinte
a capitalei.
Iar no~ ln faţa televizoarelor, ne gin-
deam, dincolo de funcţionalitate, la
armatura de beton şi sti clă subterană,
Bucureşti 2000
- la rlldăcina oraşului. Ridicat spre cer,
oraşul matcă va cobort la matricea
moale a pămlntului,împllntlndu-şi aco-
lo rădăcinile suple şi puternice ca un
vinte; un Paul Newman, foarte apropiat
nouă, cîntlnd pe bicicletă, ln echilibru
precar; o Jeanne Moreau în vremea
pasională a lui «Jules şi Jim»; un Jerry
Lewis ln forma, jucindu-se cu noi
«de-a play-back»-ul şi trabucul; o Liu-
bov Orlova, ca-n visele noastre de
copii; un Bob Hope sub presiune, ca
lntotdeauna înconjurat de fete fru-
moase...
Sol Solfegii, deci, dar nu numai
solfegii. Asociaţii de idei, replici peste
timp. Jerry Lewis, pe fotoliul său ru-
lant, continua, parcă, aria fără cuvinte
a lui Charlot, fiind totodatll un «Ro-
meo '70» ca replică la lndrllgostitul
şi -atîta tot, sini lăsate să meargă mai
tlrzlu (după anul nou), obtuzităţile sini
puse în paranteză, fenomenul îngă­
duind citeva momente de televiziune
despre care se vorbeşte cu voluptate,
pină-n martie.
Pe de altă parte - şi tot ca un reflex
al silirii probabil magice care-i in-
deamnă pe oameni sa lntrebe, aşa,
din senin, pe la 15 octombrie: «Ce faci
de revelion?» - emisiunea am i ntită
este gîndită şi pregătită din timp. N-am
la dispoziţie date statistice, lnsă aş
Jura că noaptea de 31 decembrie spre

Semnale arc de oţel, aşezîndu-ne pe un soclu

luminoase
· Bărbaţii aceia importanţi
care decid despre cum
va arăta un fel al sufletu-
lui nostru, adică oraş·u1
nostru, deseneau în aer,
ffumai cu gestul, caria-
tide de beton şi sticlă, rlisplndeau ln
aer, numai cu vorba, respiraţia marilor
bulevarde care vor veni, iar noi, impli-
caţi şi interesaţi, avlnd sentimentul
acut că am fost întrebaţi, că s-a decis
cu asentimentul nostru şi după matura
noastră chibzuinţă, ne imaginam ş i
ascultam cum va arăta Bucureştiul
anului 2000.
El va arăta pe măsura sufletului
nostru de atunci şi singurul lucru tul-
burător, neliniştitor aproape, este li-
niştea cu care noi ne imaginăm aces-
tea, felul nostru de a fi ln anul două mii.
Se vedea cetatea, se vedea conştiiri\8
oamenilor cetăţii. De amlndouă, noi
cei din 1974 - anul marilor hotărîri,
an atlt de important Incit o lntreagă
epocă se poate chema a anului 1974
- sîntem responsabili.
Bărbaţii aceia importanţi, cu nume
frumoase - arhitectul şef al Bucureş­
tiului, Mircea Dima; preşedintele U-
niunii Arhitecţilor şi rectorul Facultăţii
de Arhitectură, Cezar LAzllrescu; aca-
demician prof. arhitect Octav Doicescu
ne povesteau şi ne explicau. Ei n-ar
fi putut s-o facă ln permaneriţă la
expoziţia de la Sala polivalentă -
după cum Manase Radnev, autorul
emisiunii televizate n-a putut aduce
toate machetele acelea cu aer fantas-
tic, din expoziţie. Clştigaţi au fost cei
care au văzut expoziţia şi cei care i-au
ascultat pe arhitecţi. Mai ales ultimii,
pentru că acolo, ln expoziţie, cine se
pricepe mai puţin în descifrarea ecua-
ţiilor machetate se putea rătăci în
metafore. Arhitecţii nu se rătăcesc în
metafore, ei le construiesc.
Va fi un oraş înalt, luminos, colorat,
dar mai ales alb, populat de statui şi
monumente, va fi un oraş cu bule-
varde largi, cu multe grădini şi lacuri ,
va fi un oraş pe mllsura visului lui
loanide, care ar fi meritat să-i fie con-
temporan.
Ceea ce era, dincolo de importanţa
emisiun ii ca atare, iarllşi frumos, era
dragostea evidentă a constructorilor
şi beneficiarilor reprezentaţi prin d.oi
gazetari pentru această opera. Deşi
era redactorul emisiunii, Manase Rad-
nev, pe parcursul ei s-a dovedit a fi ln
primul rlnd · un adevărat bucureştean
- adică un om curios şi inventiv,
participant la viaţa cetăţii şi îndrăgos­
tit de ea. Distinsul gazetar oaspete -
Mircea Grigorescu - şi-a asumat răs­
punderea de a fi vocea noastră, a tu-
turor, oameni care iubesc Bucureştiul
ca pe inima fierbinte a ţării. Mircea
Grigorescu a fost un ambasador au-
tentic, el a avut acea combativitate
lucidă şi exactă care ne d i simulează
îndeobşte emoţia. Defere.nt şi puţin
crispat la lnceput, aşa cum. este în
ordinea firii să fii participant la o dis-
cuţie atlt de importantă, el a ridicat pe
parcursul discuţiei ştacheta de parti-
cipant plnă la condiţia de partener.
Care pune chiar lntrebări incomode.
Care, vorbind despre frumos. şi măreţ,
se întreabă asupra uritului - uneori
nu foarte vechi - care cariazll cite
un colţ ştirb din Bucureşti. Admirînd
faţada şi strada, el a întrebat cum vor
fi apartamentele, cele care nu se văd
din stradă. Vorbind de lacuri şi parcuri,
unde va plltrunde lumina. Pentru un
oraş care !şi asumă orgolioasa dem-
nitate de a fi simbolul libertăţii lumi-
noase - este firesc a avea astfel de
rădllcini. E ca şi cînd am trimite spre
cerul nostru şi spre cerurile lumii
semnale atlt de luminoase, atlt de
puternice, Incit ele ţlşnesc direct din
pămînt.
Smaranda JELESCU
telescopuri
-
7 note
din a 7~a artă
Do. Dovada cea mai
bună că ne pregăti m să
i nt răm într-un an nou;
la capitolul emisiunilor
de divertisment - des-
pre care n-am mai scris
demult la ac.eastă rubricii, deşi ele au
continuat sll fie şi să nu fie - dovada
cea mai bună, zic, este obişnuita
«pauză» dinaintea nopţii dintre ani.
Ca şi altlldatll, nu este vorba despre o
«pauză de voie», este mai mult o pauză
de nevoie: fie că ne-a plăcut, fie că nu
ne-a plăcut, fie că ne .va plăcea, fie
că nu ne va plăcea, programul nostru
de revelion, dl! clţiva ani încoace, re-
prezintă un «cel mai mare spectacol»,
dintre acelea care necesită o lungă
pe ri oadă de p regăti re, pentru mulţi
acaparantă .
Re. Reven ind la telesfîrşitu ri le de
săptămină, o facem, pentru că ele con-
stituie. neîndoios, un telescop im-
portant. 1n perimetrul sîmbetelor noas-
tre, ne-am obi şn u it, de la o v-<eme, cu
«întilnirea» serală în jurul orei zece.
A trecut prin diferite formule specta-
colul acesta de slmbătă seara, poale
pentru că realizat orii ş i -au dat seama
că n-are voie să f ie «oricum», din mo-
ment ce el ln cheie o lntreagă sllptă­
mînă. Şi tot uşi l-au lăsat, uneori, ex-
clusiv pe seama rel uăril or (muzicale,
coregrafice, «satirice») nu tocmai dem-
ne să devi nă antologice, reluări cam
prăfu ite, banale. Şi, totuşi , lnlllnirea
de slmbătă seara (onorată cîteodată ,
spre marele ei folos, de iscăl itura unui
Al. Bocăneţ) nu şi -a propus, după
cite ştiu , să f ie un fel de «noapte bună,
adulţi» „.
Mi. Mi se pare fericita, pentru că
reflectă o preocupare de lnviorare a
«lntlln irilor de s îmbătă seara», iniţia­
tiva unui prog ram de t ipul «7 note din
caii de a 7-a artă». Secvenţe muzicale
din arhiva cinematog rafului mondial:
ideea real izatorilor nici nu este foarte
o ri g i nală. Int re cinematograf şi muzică
ex i stă vechi relaţii de am i ciţie (să le
zicem aşa„.) ş i, ln conseci nţă, arhiva
cuprinde e xem plifi că ri multiple. Pon-
derea mond ia lă a f ilmelor muzicale
este atlt de mare Incit le-ar permite
realizatorilor să extragi! şapte note
din a şaptea artă, de şapte ori pe săp­
tllmlnă, şa pte ani la rln d„ .
Fa. faţă în faţă cu această s it uaţie
obiectivă, problema pri nci pală este a-
ceea a selecţieL Cred că cei doi de-
ţinlltori ai «patentului» - Viorica Bu-
cur şi Radu Cimponeriu- se descurcă
mai mult decit bini şor prin raftu ri de
arhiva. Cel p uţin una dintre emisiunile
lor - dinspre sfîrşitu l lunii trecute-
a dobîndit un caracter exemplar. Un
Chaplin de odin i oară cinti nd Iliră cu-
shakespearean văzut de Zeffirelli în-
tr-o secvenţă (accidental) muzicală pe
textul clasic: «ce este un tlnăr? », .«un
foc năvalnic», «ce este o lînllră?»,
«gheaţa, dorinţa». Gheaţa, dorinţa era
Jeanne Moreau; Paul Newman era
flacllra, nebunia, pe cunoscuta arie
«stropi de ploaie-mi cad pe cap»„.
Şi alte şi alte replici peste timp, strînse
ln versul clasic din filmul cu «toată
lumea clntll, rlde şi dansează».
La. La toate acestea se adăuga un
moment de emoţie totala·: ascultarea
unei voci ca aceea a Mariei Tănase.
De ce atlt de rar? Simplu, pentru că
marea noastră clntăreaţă şi-a pierdut
chipul aproape cu totul. ln arhiva mi-
cului ecran se pllstrează, însă, printre
alte, puţ ine, semne, «Lume, lume, soră
lume» (dacă nu mă lnşel lntr-o viziune
regizorală a lui Andrei Brlldeanu), cîn-
tec ln imag ini, filozofie în imagini, ape
şi altele ln imagini. Clntecele Mariei
Tănase - pe care în aceeaşi seară
le-am «vllzul» şi cu chipul de mistere
numit Marie l.afOret.
Si. Şi , pentru că tot am adus vo rba
despre «Ape şi stele», piesa lu i Doru
Moţoc, montată de Tudor Mlirăscu,
în ciclul «Oameni ai zilelor noastre»,
a fost o naraţiune ·dramatică (mai mult
naraţiune şi mai puţin dramă) despre
o colectivitate peste care trec apele
timpului, apele tulburi ale unor amin-
tiri de ieri, apele hidrocentralelor noas-
tre de astllzi. Din spectacolul micului
ecran, care lntreprinde ingenioase
translaţii între teatru şi film (de aceea
şi consemnarea lui, aici, printre cele
şapte note - notiţe- despre a şaptea
artă) am reţinut lndeosebi două inter-
pretări actoriceşti : protagonistul prin-
cipal, Vistrian Roman, ln ipostaze di-
ferite, la vîrsta aducerilor aminte şi la
timpul acelor aduceri aminte, mereu
firesc şi convingător, şi o fată tînără
şi frumoasă, Mariana Băcioiu. de al
carui nume vom mai auzi. Ape şi
stele„ .
Istoricii de miine ai tele-
viziunii bucureştene vor
remarca, fără îndoială,
că cele mai bune seri
de umor şi muzică ale
deceniului nostru «au
fos t» emisiunile de revelion. Aceiaşi
istorici (plus eseiştii de rigoare) vor
observa că molipsindu-se parcă de
starea generală care precede şi mar-
cheazll anul nou, studioul bucureştean
(arta reflecta viaţa) se pregăteşte de
revelion, ca toată (sau aproape toatll)
lumea, adică ridica data la rang de 1 ianuarie solicită realizatorilor mat
eveniment şi de scop. Mai lntîi respon- multe nopţi de lucru declt orice emi-
sabilii nopţii celei mai lungi a televizi- siune de peste an. Asemeni fabrican-
unii hotărăsc, bănuiesc prin consens, ţilor de jucării pentru pomul de iarnă,
să suspende legile cotidiene, să de- echipa trllieşte sub semnul revelio-
clare starea de urgenţă în domeniul nului de la căderea frunzelor. Sub în-
invenţiei şi imaginaţiei, să mobilizeze demnul şi ln spiritul revelionului. Un
întru colaborare cei mai buni actori de spirit care - reprezentînd nu numai
comedie, .cei mai populari cîntllreţi, o stare febrilă, ci şi un stil de muncă
cei mai cu fantezie regizori, maeştri - ne face să-l dorim permanentizat
de balet şi scenografi, uneori chiar şi şi sll-i întrebăm pe autorii astenizaţi :
pe cei mai buni scriitori. Selecţia - ca «Aţi terminat programul pentru 1 mar-
la o Olimpiadă a spiritului - e destul tie? E tîrziu„.»
de r iguroasă. Cupletele de serviciu
si ni el iminate. Scenetele care «merg», Al. M!RODAN

20

Familia nu numai la...
Tecuci, ci şi pe întinsul
globului, iată o iniţiativă
a televiziunii noastre de
care merită să se vor-
bească.
«An cheta i nternaţională asupra
fa miliei» ne-a înfăţişat patru tineri
de la longitudini şi latitudini foarte
diferite ce şi-au mărturisit gindurile
.for despre una din marile probleme
ale contemporaneităţii: soarta fami-
liilor tinere.
Este adevărat că poate s-ar fi cuve-
nit să existe un cadru al emisiunii, să
fie prezentaţi tinerii nu numai prin
numele şi ţara lor de origine, ci şi prin
preocupările lor, să ni se arate în urma
cărei împrejurări au fost intervievaţi ,
dar oricum, emisiunea a avut valoarea
ei intrinsecă prin ce au spus tinerii -
chiar şi ln lipsa unui prezentator -
iar tinerii prin clarviziunea, obiectivi-·
tatea şi spiritul lor revoluţionar au fost
la mare înălţime.
Ceea ce m-a impresionat în mod
deosebit în luările lor de cuvînt, fie că
veneau din India, Franţa sau Mexic,
fie că erau băieţi sau fete, ·a· fost că,
vorbind despre familie, au considerat
necesar să pună în centrul preocupă­
rilor lor statutul social-politic al femeii,
şi că, vorbind despre acest statut, să-l
declare vădit inferior celui al bărba­
tului. Exercitînd, de cele mai multe
ori numai munci manuale, căsătorin­
du-se la o vîrstă foarte fragedă, femeia
este condamnată să rămînă pe un
plan doi, undeva foarte departe de
preocupările bărbăteşti, să rămînă
doar «o fabri că de copii». lnrobită de
treburile căminului, orizontul ei se
micşorează din ce în ce, iar povara
sarcinilor, pe care familia le pune ne-
împărţite cu bărbatul , devine drama- .
tică pentru soarta femei i.
Statutul de egalitate în drepturi intre
cei doi n-ar putea fi de conceput fără
o egalitate şi în îndatoriri şi mai ales
în acele îndatoriri casnice care, se
pare că, mai pretutindeni în lume, re-
vin în extlusivitate femeii.
O tlnără indiană arată că la ea în
ţară un număr infim de tineri şi tinere
se aleg unii pe alţii, ca să lntemeieze
o familie. Părinţii slnt cei ce decid şi
părinţii decid numai căsătorii în inte-
ri orul castelor. Fetele se căsătoresc
de obicei la 16 ani, sini foarte greu
acceptate într-o slujbă oriclt ar fi ea
de neînsemnată, iar pentru munca
prestată sini plătite cu un salariu de
mizerie.
Tineretul lumii vrea să înveţe, au
spus-o cu patimă toţi cei patru vorbi-
tori. Dar ca să înveţi în ţările capita-
liste este un lux. ln Franţa, spunea
un ul dintre ei, studenţii muncesc să
se poată întreţine în facultăţi. De în-
văţat nu pot învăţa deci! ~eara şi , re-
ma rca el cu amaraciune, puţin i ajung
să- ş i încheie studiile.
Cit despre plata muncii, aceeaşi dis-
criminare descurajantă Intre salariul
dobî ndit de un bărbat faţă de o femeie,
la eforturi egale. Şi apoi inflaţia, infla-
:ia care în Franţa, ca şi în India, ca şi ln
exic, gîtuie familiile. tinere. Ancheta
· te rnaţi onală asupra familiei, între-
oon să de televiziunea noastră, a avut
sobrietatea, dar parca şi tristeţea pune-
- exacte a diagnosticului unei boli
deocamdată foarte grave în anum ite
zone.
Sanda GHIMPU
tele rama
e Un telejurnal pentru copii?
Televiziunea britanică transmite, de
- ori pe săptămină, un buletin d ~
- pentru copii, astfel conceput ca
·· spectatori să poată lnţelege nou-
tăţile politice, economice, sociale, cul-
tu rale, etc. Succesul a fost peste aştep ­
tă ri , drept care e transmis acum de
patru ori pe săptămlna, la orele 17.
După primele sondaje, noua emisiune
bate toate recordurile de popularitate:
copiii care urmăresc telejurnalul ce le
este destinat sini de două ori mai
numeroşi declt adulţii care-l urmăresc
.Pe cel destinat lor. lată şi declaraţia
\muia dintre «beneficiari»: «E normal
să mă uit, nu ştiu să citesc, nici să
scriu, atunci cum să mă informez? e
Din nou Jean Valjean. Toate peri-
peţiile clasicului «el fugitivo» al cărui
creator este Victor Hugo vor fi reluate
' pe micul ecran. Televiziunea libaneză
realizeaza un foileton după «Mizera-
bilii», adaptat şi localizat in lumea
pitorească a orientului. e Frumoasele
mişti. Este titlul unui foileton în 5
episoade realizat de televiziunea ma-
ghiară. Fiecare episod se petrece ln-
tr-o epocă istorică diferita, începind
cu evul mediu şi terminind cu timpu-
rile moderne. Fiecare episod este rela-
tarea· unei. grandioase escrocherii din
epoca respectivă. Escrocherii pagu-
boase, fireşte. e Cum se distrează
franceziL Locuitorii a 28 de oraşe din
Franţa au fost lntrebaţi în cadrul unei
anchete cum îşi petrec timpul liber.
Pe lista ocupaţiilor preferate, televi-
ziunea ocupă locul 2, pe locul in ti1
fiind turismul. Din aceeaşi anchetă
mai aflăm că lectura se află pe locul 5,
sportul pe locul 8, cinematograful pe
locul 9 (!), teatrul,concertele şi expozi-
ţiile pe locul 10. e Reinttlnire cu
primul rol Televiziunea bulgară a
încredinţat regizorului Liubomir Şar.
landiev realizarea unui serial după ro-
manul «Tutunul» de Dimităr Dimov.
Principalul rol feminin a fost în-
credinţat actriţei Nevena Kokanova,
care ln urmă cu 13 ani a <lebutat cu
acelaşi rol lntr-o ecranizare care a
rulat cu succ~s şi ln România.
-Mai intii o precizare:
ceea ce urmează sini
păreri personale şi se·
.referă numai la emisiu-
nile sportive.
Cele mai mari tele-
satisfacţii: fi nala campionatului mon-
dial de handbal masculin de la Berlin
(România - R.D.G.: 14-12), victoria
boxerului Costică Dafinoiu ln faţa
vicecampionului'olimpic Gilberto Carii-
Io la turneul «Centura de aur» şi
exerciţiu l la inele al gimnastului Dan
Grecu, care i-a adus o medalie de aur
la campionatele mondiale de la Varna.
Cele mai mari surprize: i nfrin-
gerea cuplului Ţ i r iac - Nastase ln par-
tida de dublu cu perechea italiana
Panatta-Bertolucci la Veneţia Mestre
ş i absenţa de pe micul ecran a cam-
pionatului mondial de fotbal, a cam-
pionatelor europene de atletism şi a
meciului de box George Foreman·-
Cass ius Clay.
Cele mai frumoase reportaje fii·
mate-autohtone: cFratii Cuţov» de
Timotei Ursu şi uVisul unui ciclist»
de Tiberiu Vătăşescu; de pesta hota·
re: • Olga» - realizat de TV en g lez ă
despre gimnasta sovietică Olga Korbut
şi «Hochei pe gheaţă „. altfel decit aţi
vă.lut plnă acum» - producţie a T V
americane.
Cea mai reuşită transmisie direc-
tă-autohtonă: intilnirea de rugby
Ro mânia-Franţa: 1>10 (regizor Mihail
Panait); de peste hotare: lntîlnirea
de rugby Anglia-Ţara Galilor: 16-12
(BBC-ul reconfirmă părerea că are
cea mai bunA televiziu ne sportivă) .
Cel m ai frumos meci de fotbal:
Ujpest Budapesta-Leeds Unlted = 1-2;
cel mai slab: Bulgaria-România = 0-0;
cel mai neprevăzut final: Steagul
roşu Braşov-Beşiktas Istanbul = 3-0
în ultimele 5 minute!
Cea mai frumoasă tele-imagine:
la sflrşltul meciului de fotba l C.F.R.
Cluj-Napoca - Universitatea Craiova
(2-1) disputat sub o ploaie conti n uă,
în prim plan - jucătorul Boc, plouat
la propriu şi la figurat, în planul se-
cund - tabela de marcaj care arată
înfrîngerea echipei sale (reg izo rul
transmisiei_- Alexandru Căpuşneac).
Cel mai.bun .tele-comentariu: A n-
drei Bacalu la cursa automobilistica
de la Monte Carlo.
Tele-momente memorabile: an-
trenorul Ilie Oană purtat pe braţe de
fotbaliştii ieşeni rămaşi ln divizia A şi
antrenorul emerit Constantin Nour
(peste 60 ani .- mulţi lnainte!) îmbră­
ţişat de tlnărul boxer Mircea Simon
(20 ani) după ce acesta a cucerit titlul
de campion naţional.
Ce-aţi spune dacă la sfîrşitul lui
1975, un juriu format din «şapte mag-
nifici iubitori de sport» (să zicem, în
ordine alfabetică: Eugen Barbu, Călin
Căliman, Radu Cosaşu , Alexandru Mi-
rodan, Fănuş Neagu, Adrian Păunes­
cu şi Tudor Vornicu) ar acorda 3 pre-
mii simbolice pentru cel mai bun re·
portaj filmat, cea mai buni trans·
misie şi cel mai bun tele-comen-
tariu? Nu credeţi că ar fi stimulative
pentru telesportul nostru cel de toate
zilele?
Cristian TOPESCU
filme pem1cul ecran
e «Atacul trenului cu aur» (Nikita
Mihalkov, 1974). Film de natură a pune
în dificultate spectatorii şi comentatorii.
Mă refer la acea dificultate care face ca
şi unii şi alţii să aibă impresia netă că
se află ln fata unei opere remarcabile,
fără a putea totuşi spune imediat prin
ce anume. Pelicula scapă unei clasifi-
cări. e greu, aproape imposibil de prins
in cuvinte. Sigur, e vorba de un film
de aventuri desăvl rşit «lucrat» - dar
nu numai etil. Sigur, e vorba de un fi lm
poetic tn felul tul, subtil, aproape insezi-
sabil poetic - dar nu numai attt. Sigur.
e vorba de asemenea de un film politic
prin subiectul şi prin semn ificaţ i ile lui
mai generale - dar nu numai atlt. Sigur,
e vorba de toate acestea ia un loc -
dar nu numai attt. Atunci, ce încă?
Acel ceva care face dintr-o operă de
a rtă un film şi nu un roman sau o pic -
tu r ă. nu o simfonie sau un dans - ni-
mic tl ltceva dectt Un film. Nu am văzu i
-i)wtte ·creaţii care să aibă o asemenea
tncredere. aproape oarbă, Iii forţa de
expresie şi de convingere a unui Jimbai
exclusiv cinematografic, folosit cu vi r-
tuozitate ln toate registrele sate. în- se c venţă respiră aerul tare al cărţii
deosebi ln acela ai elipsei. lncercînd după care e făc ut ş i ln care se
spune d:
- dacă nu pentru altceva, cei puţ in «a te glndi la ceea ce ar trebui să fie, ln
pentru «uzul» discutiei - o definire a loc să te glndeşti la ceea ce se poate
lilmului, putem. spune, cred, că et e o făptu i, chiar dacă e zadarnic ceea ce se
baladă eroică, intersectată de momente poate făptu i, e ca o otravă». Ltn film ln
tragice şi groteşti. Amalgam complex care acest veritabil corolar ·al unei
şi desăvlrşit echilibrat. care izbuteşt e e x perienţe revoluţionare ce nu concepe
să «vorbească» pe cel mai convingător pasivitatea !ş i găseşte o impresionantă
ton despre acel front, mai puţin ştiut . concretizare.
ce se află ln spatele frontului principal
al unei lupte politice: despre oamenii Aurel BADESCU
21
 ~\nin1atia
Pic si Poc-, -
eroi fără voie
Ştiam demult că .Olimp Vărăşteanu con-
struieşte şi animă cartoane decupate pline
de farmec. Eroii săi de astădată - doi
ştrengari care par nou-născuţi - sin! două
surtsuri animate: unul cu ochi albaştri ,
celălalt cu ochi căprui. Ceea ce ne-a luat
însă prin surprindere ln acest film este
amploarea fabulaţiei şi mai ales verva paro-
dică pe care o antrenează personajele. Pic
şi Poc pătrund tntr-un afiş intitulat «Capra
cu trei Iezi» şi intervin tn actiunea cunoscu-
tului basm tocmai clnd lupul le cerea iezilor
să deschidă uşa. Basmul ia o turnură
nebinuitll1 orice urma de fatalism dispare,
pentru că Pic sau Poc - nu ne-am dat bine
seama, ln iureşul evenimentelor - fuge şi
r.heamă ln ajutor niste aoaşi, ldintr-un afiş
«Winnetou». ln final, cei trei iezi ai caprei
sar.„ «capra» peste- lupul- legat fedeleş.
Propuntnd reconsiderarea modernă, spiri-
tuală, a basmelor, a mitologiei, filmul poate
fi văzut nu numai de copii, ci şi de oameni
mari, chiar de autori de filme «pentru cei
mici».
J)ocumentarul
Inventatorii
Adoptlnd formula lui Edison, după care
o invenţie tehnică presupune 98% transpi-
raţie şi 2% Inspiraţie, fraţii Petrescu din
Tlrgovişle au pus la punct o instalaţie
antipoluantă foarte sofisticată, dar pe deplin
eficace. Graţie ei, un coş de fabrică nu mai
revarsă asupra vegetatiei, caselor şi oa-
menilor din jur, respectivele tone de praf.
Privii de la distanţă, coşul pare chiar scos
din funcţie, atlt e de linistit. ln realitate. el
funcţionează mai intens declt înainte: Insta-
laţia fraţilor Petrescu resoarbe praful -si-i
canalizează spre diverse utilizări industriale.
Păcat doar că fabrica are două coşur i.
Deşi 11 filmează revărstnd abundent praful
asupra tmprejurlmilor, autorii nu spun nici
un cuvin! despre cel de al -doilea coş.
Să sperăm însă că acest film utilitar se va
dovedi şi util, prin multiplicarea salvatoarei
instalaţii .
Regia. ,1 •cenarlul: Alexandru Drăgu/escu .
ginea: Gheorghe T. Petre.
Şoimii Carpaţilor
O c ontributie noţabilă a docurTientarului
pro sau contra
c·asa
Există, fără îndoială,un anumit idi-
lism ln filmul colegului nostru Lupu
Gutman. «Casa». Un mic exces de
22
Regia: Olimp Vlrlşleanu şi Florin Anghelescu.
Scenariul: Olimp V.tr.işteanu. Imaginea: Ştefan
S.111rJu
Cătălin şi Cătălina
Cătălin este un băieţel care vrea să culea-
gă o ciupercuta amtr-o paaunce. in c1u-
percuţă se ascunde lnsă o vrăjitoare care-l
răpeşte pe bileţel. Surioara lui Cătălin ,
Cătălina, face fapte bune,- 11 ctştigă ca aliat
pe uriaşul munţilor şi, deşi aliatul e construit
vizibil din cartoane defectuos articulate,
fetiţa face să dispară de pe faţa pămlntului
castelul vrăjitoarei, cu vrăjitoare cu tot.
Astfel, frăţiorul Cătălinei, Cătălin, este pe
loc eliberat din coptivitate. Cătălin are în
permanenţă buchete de · flori şi chiar cior-
chini de struguri pe pălărie , tn timp ce
Cătălina le are pe ale ei în -p lete, dar nici ea
nu le pierde niciodată. Ea mai are mereu
şi bujori tn obrăjori. ln film mai apar fluturaşi
care seamănă cu păsă•ele şi Invers, pentru
că totul este lesne interşanjabil. Aceasta
să fie lumea basmului sau e doar un exem-
plt1 de K1rsch ingenuu?
Regla. scenariul •i grafica: Laurentiu Sirbu.
Imaginea: Constantin Iseru/eseu
român esc la valorificarea cinemat og rafică
a trecutului revolutionar. lntr-un evident
cîştl g de rigoare, acordlnd mai mult cred it
documentelor autentice, cu minime re -
constituiri, Pompiliu Gllmeanu reuşeşte
Un film nu numai convingător, dar şi spec -
taculos, despre grupul de partizani «Car-
paţ i» organizat de Parti dul Comunist Rom ân
in ajunul in s u rec ţiei din 1944. Circulare, or-
dine şi rapoarte ale chesturilor de poliţie -
secrete, strict secrete şi conf i denţ i ale -
mandate de arestare, fotografii din epocă
ale adăpostu ril o r fo losite de partizanii ro-
mâni pe muntele Piatra Mare, raportul unui
t rădător care a pus pe urma antifasciştilor
nu mai pu tin de 4 OOO jandarmi, identificarea
pe teren a traseelor urmate de partizani,
fragmente din jurnalele cinematografice ale
timpului şi alte mărtur ii de arhivă sini ordo-
nate într-o su ită dramatică, tensională,
art iculată pe zile, după foile de calendar
ale anul ui 1944. ln fi nal, eroii reali stnt
aduşi ei-tnşişi pe urmele de ieri. Cu minuţie,
din detal iu Tn detaliu, filmul cîştigă în am-
ploare, prefigurîn d - de ce nu? - un
captivant film cu actori.
Ima-
Regia •i scenariul: Pompillu Gllmeanu, dupJ o
idee de Aurora Roşca. Imaginea: Gheorghe Petre,
Ion Blrsan, Ho<ia Bolboceanu.
Val. S. DELEANU
biajinitate pat r iarhală. O emoţie no-
bilă îmbibă lnsă povestea acestui tată
de familie, care ş i -a crescui mulţii să i
copii tn cultul muncii şi în respectul
omeniei. ln special sentimentul ome-
niei m-a impresionat în această pe-
liculă filmată cu căldură şi gindită cu
sensibilitate.
Ecaterina OPROIU
1\dio, dOD1nule .Hulot !
ţe
Cine s-a obişnuit cu îndelungatele absen -
de pe platouri ale acestui ascet al mizan -
scenei care este JacQues Tati. cine ştie că
domnul Hulot apare rar pe ecranele cine-
matografelor pentru a dispare însoţit me-
reu de o cascadă de rlsete al căror ecou
persistă pinii la o apariţie următoare , cine
e deci înarmat cu răbdare . nu se poate să
nu fi citit cu stupoare o laconică ştire de
presă care consemna falimentul producă­
torului. regizorului şi actorului Jacques
Tati. Deşi mărturisesc că m-au lăsat tn-
totdeauna rece pretins dramaticele pro-
bleme de genul «care este Viitorul artei a
şaptea?», nu mă pot împiedica să mă
întreb acum încotro va merge cinemato-
graful fără domnul Hulo!. fără acest perso-
naj fantastic, năuc , fără acest unchi deşi­
rat. lunatec, mereu în contratimp cu tot
ce-l înconioară, fără acest r.omic de geniu
care intruchipa - cum scrie An dr~ Bazin -
ideea de «tandreţe a libertătil»?
«Moartea tragediei» este titlul unei ce-
lebre cărţi a teatrologului englez Georg e
Steiner. în care se demonstra dispariţi "
genului tracic din teatrul contemporan .
Trag1cu1 cotidian. scria Steiner. a ucis tra -
gema teatrală. intr-o 1ume devastatâ de
tragedii, Euripide tace. De ce lnsă, de ce
telex Animafilm
Semne bune
e • • Luni, 2 decembrie, a avut loc la
cinematograful «Doina», o gală de filme
pentru prichindeii bucureşteni. Aceşti,
«cei mai siiiceri» spectatori, au aplaudat
şi au cîntat împreună cu eroii filmelor
«Pic ,1 Poc» (regizori Olimp Vărăştea­
nu şi Florin Angelescu) şi «Curaj,
Mihaela» (regizor Neil Cobar). Coinci-
denţă: tocmai aceste seriale au fost
preferate şi de difuzorii din străinătate
' • • e«Puiul» de Laurenţiu Strbu, a
fost distins cu premiul de aur «Shahre-
farang», fn cadrul Festivalului interna-
ţional al filmului pentru copii de la
Teheran, ediţia noiembrie 1974. Premiul ,
de forma unui chivot aurit, este a. treia
telex Sahia
Planul cincinal În patru ani
. . . Studioul «Alexandru Sahia» a-
nuntă îndeplinirea planului cincinal în
patru ani. Se acceptă felicitări , . . . La
14 decembrie 1974 se va lncheia al 7-lea
concurs anual al Cupei de Cristal. La
concurs s-au înscris un număr record
de filme: 101 (nu dalmaţieni) . . . . Două
noutăţi: în ediţia din anul acesta sini
invitaţi şi realizatori de -f ilme de anima-
lie„ precum şi viitori realizatori: studenţi
ai Institutului de artă teatrală şi cinema-
tografică, cu filmele lor: Credeţi că ini-
ţiativa va sugera, eventual, reluarea
festivalului naţional de filme? . . . Pre -
mergător a avui loc concursul pentru
Premiul public-ului. Ială rezultatele: Pre-
miul Publicului din j udeţul Dolj a fost
este adevărat ce scrie Steiner, de ce moar•
comedia, comedia cinematografică? C ăc
e limpede: Hulo! dispare, pentru că lumea
lui n-are nevoie de el şi această indifere ntă
la comic mi se pare cel putln la fel de gravă
precum insensibilitatea la tragic. «Moar-
tea comediei», iată subiectul unei că rt.
nescrise încă, pe care noi. cinefilii retraşJ
ln obscuritatea sălii de Cinematecă pen tru
a ne lua rămas bun de la domnul ltulot.
o aşteptăm cu legitimă curiozitate." Să fie
oare lumea tot atit de comică pe cit de
tragică , tnctt să nu mai rtdem la cinema.
epuizîndu-ne umorul ln viată? Ptnă la o
explicaţie mai plauzibilă , eu văd în retra-
gerea lui Tati nu un eşec artistic. ci trag ica
desprindere a regizorului de propriul per-
sonaj. Hulo! a fost dintotdeauna o metafo ră
a inadecvării, dorindu-se prezent acolo
unde nu-l dorea nimeni. Tati plăteşte astăZJ
pentru Hulo!. tnteleglnd ce nu prtcepea
acela, anume că libertatea de a rlde nu mai
poale fi o chestiune de «tandrele». •Du
vivant plaque sur du mecanique». iată o
formulă deloc comică, antibergsoniană, pe
care, descoperind-o, Tati renunţă, căc i ce
e vesel în această cresctndă tngheţare a
«ceea ce este viu»?
Petre RADO
distincţie internaţională acordată tu-
rnului şi vine să răsplătească sensibilita-
tea plastică, de excepţie, a lui Laurenţ iu
Sîrbu • • • Plnă la 5 decembrie au
intrat în producţie 11 filme ale anului
1975. Semne bune anul are!••• And a
Călugăreanu este «vocea» unui copil,
mezinul din filmul de păpuşi al lui
George Sibianu, după scenariul Titei
Chiper. Prislea a descoperit «o meserie
grozavă» şi ne anunţă cu glasul copilă ­
ros al Andei: «Mă fac nepot şi vă arăt
eu vouă!» •••Graficianul Ion Dogar
Marinescu împreună cu regizorul Li-
viu Ghigorţ au pus la cale fabule cin e-
matografice de genul: «Un lup mănîn că
o oaie şi este lmpuşcat de cioban. A i!
lup mănîncă o oaie şi este l mpuşcat de
cioban. O oaie mănîncă o oaie şi lupul
este împuşcat de ciobani» Şi tot aş a
ne vin de hac automatismele.
Lucia OL TEA NU
decernat filmului «RomAnia. azi», rea-
lizat de Octav Ioniţă. Acel asi film o
obţinut premiul I la concursul organi-
zat ln judeţul Galaţi . li/larele premiu al
publicului din judeţul Gaiali a fost ob ţi­
nut de -f ilmul «Şoimii Carpaţilor» rea-
lizat de Pompiliu Gllmeanu . . . . Pen-
tru planul anului 1975, regizorul Al. Bo-
iangiu a depus scenariul «Sub ploaia
de foc». Documentarul va avea un pre-
generic din filmul «Un ztmbet pentru
mai tlrziu»,tn care regizorul filmului de
ficţiune Al. Boiangiu descoperă la Com-
binatul reşiţean un erou adevărat, viu,
despre care va realiza un film docu-
mentar.
Aristide MOJ.DOVAN
 • n C-I(i nu111ai spectat
Dialog între cititori
Despina Ofileanu (BI. D . 1-7 se. B.
ap. 39. Hunedoara}: «Nu mi-a plăcut deloc
ce~a scris studentul timişorean Ionel Teah a
despre filmul românesc . tn nr. 7 al reviste i.
Dumnealui e attt de sever di mă şi mir
că s-au mai găsit totuşi filme româneşt i
care să-i placă. Vreau să-l lntreb pe tov .
Ionel Teaha de ce i-au plăcut «Drum în
penumbră» şi «Trecătoarele iubiri», care
nu stnt lipsite de «val de mare. val de su - · cunoscuta sflşiere Intre sentiment şi dato-
părare, disperare. nelmpăcare» (ceea ce
tov. Teaha nu-i place) şi de ce nu i-au
plăcut «Ciprian Porumbescu» şi «lntoar-
cerea lui Magellan»? Ce fel de filme vrea
dumnealui?»
Octavian Raica (Slnlandrei, jud. Hune-
doara}: «Tov. Tea ha e prea zglrcit în apre-
cieri şi prea pus pe obiecţii la adresa fil -
mului românesc. Dacă ar li să disecăm
fiecare film ln parte. fără să ne legăm de
fleacuri (inclusiv de cite o vorbă de «dum-
nezei», bigată din necesităţi de pitore sc
sau de temperament). ar trebui să fim
atenţi la lucruri mai importante. De exemplu :
Ce este şi ce vrea cutare sau cutare film "!
Cită vlapl şi cit adevăr slnt ln el? Ce eroi
ne propune? De ce sl nt ei mai buni sau
mai răi? Şi-apoi să ne mai gin dim şi la . un profesionist al ecranului, cunoscind
toţi oamenii acela care fac ·filmel1>, la zilele bone legile alcătuirii unui film, şi-a impus
lor de trudă si la nopţile nedormite, la !oii
oamenii aceia care pe ploai1>, pe vini, pe
lurtună şi pe soare trudesc acolo, ca să
ne vorbească nouă despre noi. Că uneori
reuşesc ..• Că alteori nu reuşesc ... »
lată ce credem
«stejar, e)l'tre m .1 urgenfăn
Stelan Donath (Bd. Steagul Roşu nr. 21 .
Braşor }: «Personajele slnt veridice, puter-
nic conturate pe fundalul epocii şi cu totul
pe măsura evenimentelor cruciale la care
iau parte. Suspensul. lecţie temeinic lnsu-
şită de regizor. a oferit spectatorului pasio-
nante şi nu putine momente de reală în -
cordare. Inteligent gîndit din capul locu-
lui de scenaristul Horia Lovinescu. filmul
a trecut cu brio pe llngă tentaţiile de cari-
caturizare a negativilor. pe lingă tentatiil e 1ele implicate ln conflict nu sini suficient
lozincarde. pe llngă tentaţia de a spun e
din chiar primele secvente„. sflrşitul, ofe-
rind astfel spectatorilor o peliculă palpi-
tantă cu certe virtuţi etice şi patriotice ».
Doru lndrie• (Comuna Flr/iug,jud. Caraş­
SeYerin): «la început am avut îndoieli asu-
pra acestui film. dar pe parcurs mi -am dat
seama că m-am înşelat. E un film bine
glndit. pe o temă de mare interes pentru
toate generatiile de spectatori. un film plin
de actiune. ·bine sustinut de excelentit
actori Constantin Oiplan. Ion Caramitru.
Irina Petrescu şi Amza Peliea. Pe scu rt.
un film care va răm îne de neuitat în inimile
noastre de spectatori».
Vasile Pop (Sir. Lalelelor nr.13, Timi-
şoara}: «Actiunea plină de dramatismul
zilelor lui august '44 (excelentă ideea folo-
sirii unor secvenţe din filmele documentare
ale epocii). mesaiul de înalt patriotism au
făcut ca filmul «Stejar. extremă urgentă»
să clştige repede adeziunea publiculu i.
Constantin Diplan a reuşit să-l impună pe
Matei Udrea, model de comportament. de
spirit de sacrificiu. Totuşi . o mică obs er-
vatie: filmul are unele momente de folo-
sire prea insistentă a dialogului (Tn general.
ln filmul românesc dialogul e excesiv) .
Vrem să vedem actiune ln film. acţiune ş1
iar actiune».
Ileana Minculescu (Pia/a Buzeşti nr. 6.
Bucureşti): «Stelar. extremă urgentă» se
poate înscrie intre succesele cinematogra -
fiei româneşti din ultima vreme. datoriti'i
regîei lui Dinu Cocea, ~are foloseşte pro-
cedee moderne şi un limbaj cinematogra-
fic sobru. personal. Şi desigur. să nu
u ităm admirabila interpretare a actoru lui
Ion Caramitru. Dar. după părerea mea
ci titoarea Aurora lnoan este nedreaptă cu
Constantin Diplan. pe care-l copleşeş h •
cu cal îficative peiorative. Nu e vina inter
pretului că rolul său e mai sărac , mai sche -
matic. prea 'ostentativ pozitiv. Dacă . in
scenariu. l-ar fi încercat măcar o nostalqie.
o ezitare. o remuşcare. o amintire ... După
părerea mea, scenariştii au ratat o mare
ocazie de a crea un personaj Uman. com-
plex. bogat,care să poată tine piept zdrobi-
torului rol de compozitie creat de Ion
Caramitru. O mare şansă de conflict ar li
fost dacă ar fi existat cite ceva din buna şi
rie. Mi se va răspunde că la Matei Udrea
ş i sentimentul şi datoria erau de aceeaşi
parte. Se poate, dar. ln cazul acesta. cum
s-a şi văzut. ln film apare schema. Oricum.
Diplan şi-a făcut din plin datoria».
« Tatăl risipitor u
Alex. Marcovici (Bd. Ilie Pintilie 37.
Bucureşti}: «Regizorul Adrian Petrlngenaru
a elaborat un film tn care fiecare cadru .
f iecare secventă slnt alcătuite cu o mare.
prea mare grijă pentru formă. La fel c~m
elevii din clasele primare. după ce au in -
vătat să scrie. sini puşi să facă exerciti1
pentru a scrie frumos. regizorul. fiind deiri
să facă un film cit mai frumos. Ca demon-
straţie, filmul e frumos, însă ca forţă de
comunicare pierde multe din valentele ini-
liale ale scenariului, din vlrtutil1> sale rea-
liste. Filmul capătă astfel o nedorită notă
de monotonie, dă o Impresie generală de
artificialitate. Savanta succesiune a sec-
ventelor, o prea frumoasă plastică a ima-
ginilor, o prea elaborată organizare a ca-
drului, toate acestea lnăbuşă lntr-un fpl
autentica dramă a lui «Oaie şi ai săi » .
Dincolo de aceasta, «Tatăl risipitor» mi S f'
pare totuşi un debut Interesant, o promi
siune interesantă».
Constantin Oniel (Bucureşti) : «Am v ă ­
zut filmul «Tatăl risipitor» şi contrar aştep ­
tărilor mele, după vizionare, m-am lntrebal
şi continui să mă lntreb de ce s-a făcut
acest film? Care e mesajul lui? Pe cine
şi de ce vrea să convingă? O temă serioasă,
ca aceea pe care are pretentia că o tra-
tează, reuşeşte să nu convingă de nimic
ş i pe nimeni de vreme ce niciuna din for-
de viguros conturate şi reprezentate. Dim-
p o trivă, în momentele vrute de «mare ten-
siune». «cu nuante tragice», în sală e
rumoare. se aud chiote, se comentează ş i
se rîde. Ţărănimea e reprezentatâ prin
b ă trlnul Oale, personaj mai degrabă pito-
resc tn interpretarea lui Toma Caragiu,
ceilalţi neştiind ce se lntlmplă, fiind !iriţi
de «evenimente» sau de caii primăriei care
aduc documentele ascunse şi care repre-
z in1 ă, se p are, sc opul filmului, căci o dat ă
cu apariţia acestora totul se lă!Jlureşte şi
se uşurează (de ce-o fi trebuit găsite cu
orice preţ acele registre, n-Rm aflat?).
Fostele clase stăpînitoare sini schematic
reprezentate, pierdute ln reverii, jocuri de
cărţi şi băutură. Oe neuitat ln acest film
este electrocutarea unui personaj prin re-
tezarea firelor de telegraf ln urma unei
pe rformanţe de tir lncă neegalată pe plan
mon dial».
lată ce dorim ...
Pompiliu Comşa (str. l .L. Caragiale
BI. C-4, se. B - Tulcea}: «Oare noi nu ştim
să facem f ilme pentru ti neri, cu şi despre
vi aţa tineretului? S incer să f iu, am văzut
doar citeva pelic ule, foarte puţine, care au
incercat să dezbată problemele tinerei ge-
neralii ş i acelea de o valoare cu mult sub
nivelul accep tabilului. De ce? Nu avem
actori tin eri, dornici să j oace în filme in
care să ne recunoaş te m? Nu avem regizori
care ar vrea să semneze asemenea peli-
cule? M ira- m-a ş! Şi atunci! Ce mai aştep ­
tăm ? •
Georgescu Cri stina (str. ~ul Fortuna 4,
Bucureşti): «filmele p entru c opii şi adoles-
cenţi rămin un vis pentru noi. ln afară de
scrisoarea lunii
Pentru o antologie a fii
N.R.: Scrisoarea dvs. a sosit cum nu se poare mai bine. DupA cum..,....- d;Mog
slirnit de «Scrisoarea lunii» din nr. 7 al revistei. continui- Şi e de
cititorii sini al41uri de filmul romanesc şi la bine şi ta greu, că dM:ă fi
plac aşa cum sini e normal să «dorim să ne placă şi mai mulb.
«Cireşarii», cu personaje cam maturizate.
aceste filme lipsesc cu desăvlrşire. Ne
lipseşte realitatea unoori naivă a adoles-
cenţilor de 16-17 ani, ne lipseşte imagina-
tia, ne lipsesc visurile, zîmbetele şi uneori
suspinele copiilor şi adolescentilor. Am
să fac rost de o clepsidră. Apoi am s ă
aştept, am să aştept, uitlndu-mă cum curg e
nisipul. O să aşteptăm pinii o să creştem
mari şi noi n-o să mai avem nevoie de
filme pentru copii şi adolescenţi. Dar atunci.
vor fi alţii, altă generaţie de copii şi adoles-
·centi care şi ei ... »
Paraschiva Pirjol (Slrei-Singiorgiu nr.
245 jud. Hunedoara) : «Filmul pe care vreau
să-l propun şi pe care mi-ar place să-i văd
are ca erou principal pe unul dintre cei mai
mari poeti ai tării noastre. pe luceafărul
poeziei româneşti, pe Mihail Eminescu».
Dumitru Viman (com. Siseşli,jud. Mara-
mureş): «Vreau să mă adresez regizorului
ş i actorului Sergiu Nicolaescu, realizator
a numeroase filme istorice care s-au bucu-
rat de un real succes de public. Am întil-
nil în filmele lui eroi din veacurile trecute.
figuri de seamă intrate în istorie şi în le-
gendă, iată de ce. noi tinerii dintr-un sat
din nordul ţării, li propunem să realizeze
un film despre legendarul haiduc maramu-
reşean Pintea Viteazul».
Iacob Makarov (str. Avram Iancu 4,
Hunedoara): «Aş vrea sa mă taceţi să în -
ţeleg, de ce «Solaris» a ocolit provincia sau
numai o parte din ea. Aş putea adăug ~ ·
, «Clovnii», «Copilul sălbatic» şi multe aifP
filme despre care au scris ziarele, şi au
scris de bine, şi am aşteptat să le văd şi în
oraşul nostru, pe ecranele căruia s-au pe·
rindat continuu tot felul de vandane, de
flori şi de grădinari».
Tel e filia
u Cireşarii 11
Fotescu Mariana (Slatina, jud. Oit):
«Dintre toate filmele româneşti văzute de
m i ne, şi crl>d că şi dintre cele pe care nu
le-am văzut, cel mai bun a fost, este ş i
cred că va fi «Cireşarii». M-am despărţit
greu de eroii acestui serial care au devenil
I . r esc
· »-
ca
nr»SITP M
pentru t o tdeauna p . ea.
N. R.: O să r.t placă şi mai mu._ dacă o
să cilili şi cărtiw lui const-"' Ch•«IA
Laila Samoil (slT. Republlc:I> 15. Ga "'''
«Eram foarte curioasă. cCJf'e:Saf'iS. sint pn-
etenii mei încă din clasa a IV-a. Şi-acum_
cînd mă prngatesc să termin şcoala. ce
d ezamăg i re! Poale că elevi care acum de-
senează li n iuţe, poate că ei au fost lncîn-
.tati, dar eu ... Cum să vă ex:plic? D an imo
era cel mai simpatic. dar felul cum lsi debi-
tează gl umele este cel mai bun banc pe
care 1-a putut face. Ursu vrea parcă să
demonstreze că a consumat cu lncredE>re
glucoză ş i că face de la $a8I> tuni culturism.
Lucia vrea parcă să ne conYingă că p ămln­
tul e rotund. iar Maria se amuză d lndu -ş o
seama că nu va li n ic iodată Yisătoare declt
d a că I se va i mpune lucrul acesta. V ai. ce
serial era să !iei D ar n-a fo sl- Ş i să vă
spun secretul: serialul nu~ r e uşit pentru
că interpreţii nu sini int erpreţi . Vă induc
în eroare. Si ni de fapt nişte copii japonezi
care lnvată prin co respon d entă limba ro mâ-
nă. ln liecare dum i n ică la orele 17 fix făceau
exercitii practice. La televizor>.
Mihai Constantin (sir. A rrig 63, Bucu-
reşti) : «Cireşa rii> mi-au lă s at un gust săl­
ci u, un sentiment de insati s f a cţi e. Deşi
avea toate premiz1>ie unui film bun (un
roman de mare succes datorat scriito rulw
Constantin Chiriţă , un regizor, A n drei Bla-
ier, cu exper i enţă ln fil mul pentru copii şo
tineret), filmul nu e declt o i me n să dezilu-
zie. Eroii 'Sini departe de modelele din
carte. Se prea poate ca i n terpreţii lor să fie
elevi buni şi conştiincioş i, dar s-au j ucat
r ă u de-a actorii şi de-a fil mul•.
ln două vot-be ...
Neculai Lelescu (str. Tăruşanu 18, Bucu-
reşti) : Columbo? Ce să mai vorbim , a fost
într-adevăr nu «locotenentul», ci «ami ralul
serilor de slmbătă». O dată cu noi, cu
dumneavoastră , o lume lntreagă n regretă .
Ion Săll,t1>anu (str. N . Bălcescu 24,
Bislri/a): Am primit studiul dumneavoastră
despre Gerard Philipe. Aşteptăm şi partea
a doua ca să ne facem o Idee.
Lucia Fesei (str. Fllimon Sirbu, bi. XI,
se. C, el. 3; Silvia Bozdog, com . Or/al,
jud. Sibiu}: Ne pare rău, nu avem numere
vechi. Poate vă aJl!tă careva dintre cititori.

CINEMA, Piaţa Scinteii nr. 1, Bucureşti

Exemplarul 5 lei 41017

Cititorii din străinălâte pot face abonamente adresindu-se intreprinderii

«Rompresfllatelia» - Serviciul impari-export presă
Bucureşti, Calea Gnviţei nr. 64-66 P.0.8.-Box 2201
Prezentarea artistică : Prezentarea grafică:
Anamaria Smigelschi Ioana Moise
Tiparul executat la ~
Combinatul poligrafic
«C~sa Scinteii» - Bucureşti

23
a nr.12
Anul XII (144)

ne
ma Revistă
Culturii
Bucure~ti,
a Consiliului
şi Educaţiei Socialiste
Decembrie 1974