ChiriTa In provinTie - comedie de vasile alecsandri

Vasile Alecsandri (1818-l890), personalitate marcanta a pasoptismului, se simte dator sa contribuie la construirea
politica, morala si intelectuala a Principatelor Romane si considera ca spectacolul teatral atrage publicul mult mai usor
decat lectura, deoarece transmite mesajul in chip nemijlocit si poate fi astfel un mijloc eficient de indreptare a
moravurilor societatii si de implinire a idealurilor nationale si democratice ale epocii. in cei 46 de ani in care a scris piese
de teatru, adica intre 1840, cand s-a jucat \"Farmazonul din Harlau\" si 1886, cand a fost definitivata drama \"Odiu\", a
abordat cele mai variate specii dramatice: cantecele comice, farse, vodeluri, feerii, operete, comedii, drame etc.
Ciclul de comedii cunoscut sub numele \"Chiritele\" este alcatuit din patru piese: \"Chirita in Iasi sau Doua fete s-o
neneaca\" (1850), \"Chirita in prontie\" (1852), \"Cucoana Chirita in voiaj\" (1863), subintitulata \"cinticel comic\"
si \"Chirita in balon\".
Comedia \"Chirita in Iasi\", subintitulata de Vasile Alecsandri \"Doua fete s-o neneaca\" (1850) are ca tema demascarea
parvenitismului si a snobismului coanei Chirita, sosita la Iasi, din proncie, ca sa-si marite cele doua fete, Aristita si
Calipsita, cu niste barbati mai de soi decat cei locali, care erau \"grosi in ceafa si morocanoi\". in capitala Moldovei ea
este escrocata de doi sarlatani, cu nume sugestive, Bondici si Pungescu. Acestia stiu sa profite de snobismul si de
structura ei de pronciala parvenita si sunt gata sa dena mult-ravnitii gineri, dar sunt demascati la timp si arestati de
serdarul Cuculet. Grigori Barzoi soseste si el la Iasi, ca sa-si recupereze nevasta si pe cele doua fiice care umblau
dupa \"cai pe pareti\" si astfel piesa are un final fericit.
Comedia \"Chirita in prontie\" de Vasile Alecsandri este continuarea \"Chiritei in Iasi\", din care cauza fusese intitulata,
initial, \"inturnarea cucoanei Chirita\", si a avut premiera in mai 1852.
Piesa, denumita de dramaturg \"comedie cu cantice\", este structurata in doua acte, fiecare dintre ele fiind alcatuit din
mai multe scene.\" Personajele piesei, numite de catre autor \"persoane\", sunt mentionate cu numele si statutul social
pe care il are fiecare in cadrul comediei. Perspectiva spatiala este reala si deschisa, fiind precizata de catre autor, \"Ia
mosia Barzoieni\" si \"intr-un targ din tinut\", iar timpul in care se petrec intamplarile este plasat in prima jumatate a
secolului al XlX-lea. Relatiile temporale sunt in cea mai mare parte cronologice, adica prezentate in ordinea derularii
evenimentelor, iar in cateva situatii perspectiva temporala este discontinua, remarcandu-se alternanta temporala a
intamplarilor, prin flashback.
Semnificatia titlului. \"Chirita in prontie\" ilustreaza statutul real al eroinei principale, acela de pronciala, sugerand in
acelasi timp parvenitismul si snobismul ei de a respinge cu toata forta aceasta situatie pe care o considera degradanta si
straduindu-se sa impuna in proncie moda oraseneasca de la Iasi ori Paris.
Tema. \"Chirita in prontie\" este o comedie realista de moravuri sociale, ilustrand contrastul dintre esenta si aparenta
prin care sunt construite personajele apartinand micii boierimi rurale, care, inculte, vulgare si corupte, vor sa para
aristocrati cultivati si emancipati.
Conflictul dramatic este reprezentat de incrancenarea cu care Chirita se impotriveste, din motive meschine si
rautacioase, casatoriei dintre Luluta si Leonas, doi tineri care se iubesc si care triumfa in finalul comediei.
Piesa, structurata in doua acte, are ca tema satirizarea parvenitismului si a snobismului epocii, a stalcirii limbii romane,
precum si demascarea abuzurilor si coruptiei din Administratia statului. in textul piesei sunt presarate cuplete pe care le
canta, in anumite momente, personajele comediei, cu scopul de a accentua o situatie, o trasatura caracteriala sau un
aspect social si care confera comediei dinamism si veselie.
Actiunea comediei se petrece dupa evenimentele revolutiei de la 1848, cand mica boierime era dornica de parvenire,
straduindu-se din rasputeri sa se comporte la Barzoieni dupa moda de la Iasi si Paris.
Actul I se petrece la mosia Chiritei din Barzoieni. inceputul piesei ilustreaza ridicolul inovatiilor mondene infaptuite la
Barzoieni sub indrumarile Chiritei, care isi maritase cele doua fete si aeum se ocupa de educatia mezinului, Gulita, de 14
ani. Prost si rasfatat, el ia lectii de franceza cu \"monsiu Sarla\", nume sugestiv in limba romana pentru trasatura
dominanta a personajului, aceea de \"sarlatan\", de \"lenes\", provenind, fara indoiala din frantuzescul Charles. Chirita
are\" scopuri precise: sa-si vada sotul ispravnic si pe Gulita casatorit cu Luluta, pupila ei, care era orfana dar
mostenitoarea unei importante averi. Ea este connsa ca i se cune o rasplata pentru spaima pe care o traise in timpul
Revolutiei de la 1848, \"Dumnezau stie cate-am patimit la 48\". Asemenea lui Agamita Dandanache din mai tarzia
comedie a lui Caragiale, femeia socoteste ca, pentru aceste \"merite\", trebuie ca Barzoi sa ajunga ispravnic: \"Doara si
el are drituri (drepturi-«.«.) ca patriot c-a patimit Nu-i , acu, care de care are pretentii sa intre in slujba sub cuvant ca i-
o fost frica la 48? Helbet! (las\'pe mine!-«.«.) daca-i pe-aceea apoi si noi avem temeiuri Ada-ti aminte ce groaza-l
apucasa pe Barzoi ca striga si pin somn c-o venit zavera\".
Chirita, ada sa se comporte dupa moda de la Iasi, fumeaza, calareste in costum de amazoana, desi \"hurduca si gloaba
asta, ca m-o apucat de vro sapte ori sughitu pan-acu\". De altfel, intreaga vjata a Chiritei se deruleaza sub comanda
modei, deza dupa care se conduce constituie un laitmotiv in piesa: \"d-apoi da!daca-i moda\", \"daca-i moda si daca-mi
place\". Cu toate ca este nerabdatoare sa afle vesti de la sotul ei, plecat la Iasi sa obtina un post de ispravnic (dregator
care raspundea de indeplinirea poruncilor domnesti, conducator al unui judet sau tinut-n.n.), ea refuza sa
citeasca \"ravasul\" pentru ca nu este adus\"dupa moda\" si-i pretinde argatului Ion sa puna pe \"talger\" un \"sarvet\"
si \"ravasu pe sarvet\". Bietul taran nu intelege \"protocolul\" si asaza ravasul si servetul sub tava, spre indignarea
Chiritei. in biletul trimis, Grigore Barzoi ii spune ca \"s-a ispravnicit\" si o cheama degraba pe Chirita in targ \"cu toata
gospodaria si cu tot neamul\", atragandu-i atentia sa nu uite \"curcanul cel batran\" pe care o sa-l puna \"in slujba\".
Chirita este fericita ca a ajuns ispravniceasa \"cu jandari la poarta si-n coada!\" si seaza sa \"dureze\" un voiaj la Paris,
in \"tara nemteasca\".
Luluta, o tanara de 15 ani, ramasa orfana in urma cu trei ani, se afla frv grija cucoanei Chirita, care intentioneaza sa o
marite cu Gulita, deoarece fata \"are zastre buna\". Ea este insa indragostita de Leonas, un prieten din copilarie, tanar
inteligent si cinstit, cu un acut simt al umorului, care stie sa imbine judecata sanatoasa cu gluma bufona. Leonas soseste
la Barzoieni tocmai in iuresul provocat de Gulita, care incalecase fara voia \"nineacai\" si tot satul, in frunte cu ea, alerga
sa-l prinda. Baiatul sufera o teribila \"trantition\" si, dupa ce-si rene din spaima, Chirita il alunga pe Leonas, care insa o
prene: \"de azi inainte te asteapta la toate sotiile din partea mea\".
Finalul actului I infatiseaza plecarea triumfala spre ispravnicie a Chiritei, care tine in brate curcanul cel batran, fiind
insotita de Gulita, Luluta si \"monsiu Sarla\", cu totii urmati de jandarmii \"cu sabiile scoase\". Este un entuziasm
general, Chirita exclama cu avant: \"nous lavons le baril spalam putina [] Nous disons comme ca en moldave\".
Actiunea actului al II-lea se desfasoara in salonul Chiritei dintr-un \"targ din tinut\", unde ea aplica si impune mai abitir
moda. Barzoi se ge ca:l strang hainele pe care nevasta-sa il obliga sa le poarte, este necajit ca ea nu mai vrea sa faca
dulceturi si cozonac, nu mai catadicseste sa se ocupe de gospodarie. Barzoi este nemultumit si de cheltuielile fara
masura pe care le face nevasta pe numeroase rochii si straie cu fir. Indiferenta la eprosurile sotului, Chirita este
preocupata de petrecerea pe care o organizeaza in cinstea logodnei dintre Luluta si Gulita, cu toate ca baiatul este prea
tanar iar fata \"are toane de nebunie\" si \"ii cam lipsata\", insa nu-si permite sa piarda \"zastrea Lulutai de la mana\".
Totodata, este nerabdatoare sa plece la Paris, gandindu-se cu satisfactie anticipata la efectul \"ce-oi sa fac la Paris ca
ispravniceasa\". \'
Reapare Leonas care, ca sa se razbune pentru ca fusese alungat si ca sa fie aproape de Luluta, se deghizeaza in ofiter,
purtand niste \"musteti mincinoase\". Prin quiproquo (cprocvo - situatie comica prin care un personaj este confundat cu
altul, rezultand o serie de incurcaturi-w.w.), se distinge comportamentul ridicol al eroinei, care il ia pe \"ofiterul\" Leonas
drept un admirator infocat. El ii face curte Chintei si-i cere portretul ca dovada a iubirii ce i-o poarta, amenintand-o ca se
impusca daca-l refuza, dar pistolul cu care o sperie este de ciocolata. Gulita il surprinde pe Leonas sarutand-o pe Luluta
si-l provoaca la duel, spre disperarea Chiritei care-l recunoaste pe \"curtezan\" si-l alunga din nou. Pentru a scapa de
logodna cu Gulita, Luluta se preface nebuna, tremura si da continuu din cap, vorbeste incoerent si dene agresiva cu
Gulita: \"Vina-ncoace sa te musc sa te mananc\".
Leonas apare travestit in \"bricicar\" (briscar, zitiu-n.w.) si ne in audienta la ispravnic insa fara plocon, de aceea argatul
Ion ii \"nde\" curcanul cel batran, pe care tanarul sa-l lase la ispravnicie. Curcanul fusese vandut \"de 57 de ori pe la
impricinati, si o slujit pana-acum de 57 de ori ca pesches\", ori de cate ori petitionarul venea la Barzoi cu mainile goale.
Recomandandu-se Piciu bricicariul, Leonas este recunoscut de Chirita, dar curajos si cinstit, tanarul ameninta cu
demascarea faptelor de coruptie, londu-i peste picioare cu biciusca.
Musafirii sositi cu prilejul logodnei dintre Gulita si Luluta sarbatoresc totodata si pasaportul Chiritei, care-i fusese adus de
\"monsiu Sarla\" de la Iasi si in care ea declarase titlul de \"baroana\", justificandu-si minciuna prin acelasi slogan: \"De
ce nu? daca-i moda?\". Deghizat pentru a treia oara, Leonas se da drept actrita si sora acestuia. Luluta se preface
nebuna si, in criza fiind, doreste sa se marite cu actrita, \"ca de nu nebunesc!\". Sarl ii sfatuieste sa n-o contrazica si s-o
logodeasca pe Luluta Cu \"madama\", apoi fac schimb de inele. Leonas isi dezvaluie identitatea, il anunta pe Barzoi ca a
fost numit ispravnic in locul sau si-i prezinta acestuia demiterea din functie. Chirita se intristeaza ca pierde \"bunatate de
zastre\", dar santajata de Leonas ca arata portretul lui Barzoi, este de acord cu casatoria celor doi tineri, ba, mai mult
accepta sa fie nuni mari la nunta.
Finalul piesei edentiaza o idee de natura filozofica, aceea a lumii ca teatru, in care oamenii sunt actori: \"Apoi nu stii ca
lumea-i un teatru plin de comedieni?\" (Leonas), idee reiterata prin cupletele care se canta de catre toti cei prezenti pe
scena, in timp ce \"Cortina cade\"..
Comedia are, asadar, un final fericit, binele triumfa, iar pedepsirea binemeritata a personajelor negative nu atinge forme
atat de grave incat sa produca nenorociri ori sa impiedice impacarea finala.
Comicul este creat prin contrastul dintre estenta si aparenta, adica situatiile stau cu totul altfel decat vor sa para, iar
personajele , Chirita in special, se straduiesc sa se comporte diferit fata de felul lor de a fi-si a gandi. Principalul mod de
realizare a comicului in aceasta piesa este qinproquoul (se pronunta cprocvo), adica incurcatura comica produsa de
faptul ca un personaj este luat drept altul.
Sursele comicului in piesa \"Chirita in prontie\" sunt variate, Alecsandri apeland la comicul de situatie, comicul de
caracter, comicul de nume si comicul de limbaj.
Situatiile comice sunt numeroase: aparitia pe scena a Chiritei calare si efortul sertorilor de o da jos de pe cal; travestirile
lui Leonas; nebunia prefacuta a Lulutei; nderea perpetua a curcanului etc.
Comicul de limbaj reiese, in principal, din stalcirea limbii romane si a limbii franceze prin:
*calchierea expresiilor romanesti (traducerea cuvant cu cuvant a expresiilor din limba romana in franceza, rezultand o
insiruire de cunte care nu formeaza o expresie in franceza si, deci, nu are sens-«.«.): \"boire un cigare\" (a bea o
tigara), \"un tambour d\'instruction\" (toba de sectiune), \"pour des fleurs de coucou\" (de flori de cuc), \"donner de
l\'argent pour du miel\" (sa dai bani pe miere);
*amestecul ridicol de cunte frantuzesti cu expresii argotice in acelasi enunt: \"O! non te tem ca sunt vurtos\"
(Sarl); \"est-ce que vous etes multamit de Gulita?\"; \"j\'aprendre tout seulette le francais pre legea mea\";
* deformarea cuntelor frantuzesti prin pronuntare romanizata,
barbarisme: \"furculision\",\'\"fripturision\", \"invartision\";
* expresiile populare si regionalisme, cunte de argou si jargon: \"Mai tras-ai in carti, cumnataco?\"; \"Da\' asa s-aduce
ravasul, mai oblojaltuie?\", \"bata-te cucu, mangosatule!\";
* pronuntia gresita a neologismelor: \"Sade toata zaua pe tandur (divan), la tauleta (toaleta) si din blanmajale (din fr.
blanc-manger), din bulionuri, din garnituri nemtasti nu ma slabeste\";
* confuzii lingstice: \"Ils sont de minune cigeres de Halvanne\", adica tigari de halva, in loc de Havane, \"Am sa-i durez
s-un voiaj la Paris\", insemnand ca intentioneaza sa intrerihda o calatorie la Paris;
Comicul de nume se manifesta prin diminutivele Leonas, Luluta, Gulita sau prin deformarea numelor unor personaje,
cum este \"monsiu Sarla\", in loc de \"monsieur Charles\".
Pompiliu Mareea afirma ca personajele au fost totusi salvate de scandaluri si de a fi demascate pentru tare morale
condamnabile in societate. La un moment dat, Chirita a fost in \"pericol de a-si pierde \"onoarea de familista\", dar
Alecsandri dirijeaza firul situatiilor astfel incat femeia este salvata de a deveni adulterina. De altfel, \"happy-endul cu
Barzoi si Chirita nuni, prin constrangere e adevarat, ai lui Leonas si Lulutei e semnificativ pentru caracterul umoristic si
mai putin satiric al piesei, pentru caracterul idilic al lumii lui Alecsandri\".

Caracterizarea personajelor
Chirita Barzoi este personajul principal si eponim (care da numele operei-w.K.) al comediei, sotia lui Grigore Barzoi si
mama a trei copii: Aristita, Calipsita si Gulita. intreaga piesa se concentreaza in jurul protagonistei, o mosiereasa de la
tara, inculta si grosolana, care doreste sa para o aristocrata educata, cu preocupari mondene si vorbitoare de limba
franceza. Personajul dene comic tocmai prin acest contrast intre esenta si aparenta, intre ce este de fapt Chirita si
impresia pe care vrea s-o lase celorlalti.
Trasaturile de caracter ale eroinei reies, in mod indirect, din atitudinile si vorbele ei, din relatia cu celelalte personaje si
in mod direct din didascaliile dramaturgului sau din opiniile altor personaje.
Coana Chirita se infatiseaza in mai multe ipostaze. Mai intai, Chirita este o pronciala de o mitocanie desavarsita, dornica
sa-si insuseasca bunele maniere ale saloanelor pariziene, de aceea ea \"trage tiutiun\", e \"armazoana\", cocheteaza cu
barbatii, obliga argatul sa-i aduca ravasul de la Barzoi pe talger cu servetel, angajeaza profesor de franceza pentru
Gulita, ea insasi vorbeste o franceza moldoveneasca - \"nous disons corame sa en moldave\" (\"asa zicem noi in
moldoveneasca\"). Masa nu trebuie sa fie serta inainte de ora 5 pentru ca \"Asa-i moda la les\". Ca orice \"cucoana\"
gingasa si delicata, trebuie sa para sensibila, de aceea lesina ca sa produca impresie si trebuie ajutata cu saruri, ca sa-si
rena. Aceste atitudini edentiaza indirect, cu mare forta de sugestie snobismul si parvenitismul Chiritei, trasaturi care o
definesc.
Din atitudinea si mentalitatea eroinei reiese, indirect, o alta ipostaza a Chiritei, aceea de boieroaica de nivel mediu,
ahtiata dupa ranguri sociale, de aceea isi doreste foarte mult sa ajunga ispravniceasa: \"Ah! cumnataca, sa ma fac
ispravniceasa! alta nu doresc pe lume! Ispravniceasa cu jandari la poarta si-n coada!\". Dominata de dorinte ariste, isi
trece in pasaport un fals titlu de noblete, \"baroana\", fapt ce-i mira pe musafiri, carora le raspunde cu invariabila
deza: \"De ce nu? daca-i moda\". Altfel, Chirita isi ocaraste slugile intr-un limbaj vulgar, de mahala, care contrasteaza
flagrant cu pretentiile ei, de ispravniceasa mondena: \"Tast, betilor!\"; \"Auzai, toparlanii!\"; \"Afara, mojacilor, ca va
stiu eu de mult ca sunteti buni de gura si rai de lucru\"; \"Bata-te cucu, mangosatule!\".
Chirita este la varsta critica, ridicola prin faptul ca e mare amatoare de aventuri amoroase, trasaturi ce reies indirect din
cantecelul prin care isi exprima emotiile starnite de curtea pe care i-o face \"motpanu\" (berbant, usuratic, afemeiat-) de
Leonas: \"Iata-l, valeu!/ Fara sa vreu/ Samt acum, zau,/ Ca ma rosesc!/ Mii de furnici,/ De tricolici,/ De vafcolici/ Vai! ma
muncesc!\". Din didascaliile autorului reies, direct/indirect comportamentul caraghios al eroinei, gesturile voit cochete si
penibile manifestate in dialogul cu \"ofiterul\" Leonas: \"Chirita (cochetand); (coborandochii si tragandu-si mana);
(cupudoare); (cu dragoste)\".
Chirita este, totodata, o mama lipsita de responsabilitate, care nu stie sa-si educe copin, degradandu-le personalitatea
printr-un rasfat ridicol si cu totul deplasat. Superficialitatea prind educatia si instructia lui Gulita reiese, indirect, din
didascalii si din vorbele eroinei. La inceputul piesei, atunci cand taranii n la Chirita sa-l reclame pe Gulita ca a \"vanat\"
un tel, ca a dat foc bordeiului \"cu ciubucu cel de hartie\", ca tine calea fetelor din sat, Chirita reactioneaza cu olenta si-i
ameninta \"(furioasa)\", \'\'\"\'(amenintandtaranii cu cravasa): Taca-va gura, mojicilor!\"; \"Cu biciul pe spate/ V-oi da!/
V-oi da eu dreptate/ Asa!\".
Limbajul Chiritei este ilustrativ pentru caracterul superficial, pentru spoiala de cultura si pentru snobismul ei. Cucoana
Chirita amesteca limba neaos moldoveneasca, plina de savoare - sasa, cumnataca, o gasi, bucataca taieta, rosaie - cu
frantuzisme - uvraj, musiu, desir, bontonuri - si cu expresii populare - \"ma munceste cugetul\", \"nu dau tatarii\".
Chirita vorbeste o limba franceza ridicola, traducand din romaneste cuvant cu cuvant expresii care in limba franceza au
alt sens ori nu exista deloc (decalcuri). Astfel, pentru toba de sectiune, ea spune \"un tambour d\'instruction\", sau
pentru flori de cuc, \"fleurs de coucoii\", pentru a spala putina, \"laver le baril\" ori pentru a vorbi ca apa, \"parler
comme l\'eau\" etc. Chirita este un personaj caricatural, dar simpatic prin firea volubila, prin agitatia ei ridicola de a
parea o parizianca, prin snobismul ei ostentativ. in fond, Chirita este o autodidacta, invatase limba franceza de una
singura, asa cum, de altfel, marturiseste: \"j\'ai apprendre toute seulette fransais pre legea mea\". Ea creeaza cunte
proprii, rostind \"apprendre \". in loc de \"appris \" si \"toute seulette \" in lpc de \"toute seule \", forma \"seulette\"
fiind \"o foarte nostima formula de autotandrete: singurica, vrea sa spuna eroina\" (Pompiliu Mareea).
Din punct de vedere al portretului fizic, Chirita este, in montarile spectacolelor si in ziunea regizorilor, o femeie batrana
si grasa. George Calinescu o caracterizeaza astfel: \"Chirita e o cocheta batrana, dar si o mama buna, o burgheza cu dor
de parvenire, dar si o inteligenta deschisa pentru ideea de progres, o bonjurista\". Autorul nu da nicio informatie despre
varsta eroinei, cu exceptia raspunsului pe care Chirita i-l da lui Leonas, atunci cand acesta o jigneste spunandu-i ca este
de pe vremea lui Papura Voda: \"Minciuni spui ca tocmai ieri am implinit 35 de ani\". Tanarul o persifleaza malitios, \"35
fara mercuri, fara neri si fara sambete\", iar alta data ii spune \"baba stracheta\". Pompiliu Mareea analizeaza
imprejurarile si situatiile care ar putea identifica varsta eroinei: \"Chirita, in «Chirita in prontie», este mama lui Gulita, iar
baiatul are paisprezece ani, ceea ce aflam din dialogul cu Safta, cumnata, pe tema itorului casnic al odraslei.[] Luluta,
indragostita de Leonas, era, deci, la cincisprezece ani, deja nubila (aflata la varsa casatoriei-«.«.) si putem usor deduce
ca lucrurile nu se petrecusera altfel cu Chirita. Acum un secol si ceva, si chiar azi, in mediul rural, varsta matrimoniala
era, pentru fete, cam intre 15-l6 ani, iar copin veneau destul de repede dupa casatorie. Asa stand lucrurile, daca
adaugam la 16-l7 ani, maximum maximorum 18-20, cei 14 ani ai lui Gulita, eroina lui Alecsandri nu putea sa aiba mai
mult de 33-35 de ani, fiind, adica o femeie destul de tanara inca, astfel faptul ca se lasa curtata de Leonas, tanarul
ofiter, nu pare deloc compromitator si nici ridicol\". Un alt argument ar fi acela ca invatase sa calareasca \"la les, la
manejarie\", ori la o varsta inaintata ar fi fost ap\"roape imposibil sa mai poata calari. Aceeasi situatie este si cu fumatul,
de care se apucase pentru ca \"asa-i moda\".
Despre \"greutatea\" Chiritei autorul face o singura referire prin intermediul lui Grigore Barzoi, atunci cand femeia se ge
ca s-a plictisit la tara si vrea sa plece la Paris \"sa ma mai racoresc, ca m-am uscat aici in prontie\". Pufnind enervat,
Barzoi ii raspunde sarcastic: \"Ba ca chiar Sa vede ca nu te-ai uitat de mult in oglinda!\", sugerand ca nu este nici pe
departe \"uscata\". Altii interpreteaza scena 3 din actul 1 al comediei in aceeasi ziune, considerand ca eroina solicita
ajutorul celorlalti pentru a se da jos de pe cal din cauza grasimii, dar poate ca pozitia pe cal a femeilor, cu ambele
picioare in aceeasi parte, facea dificila coborarea.
Celelalte personaje sunt mai putin conturate. Grigore Barzoi ramane la fel de necioplit, \'li sta rugina de o schioapa la
ceafa\", cu toata stradania Chiritei de a-l \"ciopli\". Se chinuie \"in straie stramte nemtesti\", se rusineaza de nasturii
mari cat niste farfurii si jinduieste dupa bucatele \"cele crestinesti sanatoase si usoare\" pe care \"dumneaiei cucoana nu
sa mai catadiesaste\" sa le pregateasca. Abaterile de lamoralitate ale ispravnicului Barzoi sunt sintetizate in modalitatea
ingenioasa de a stoarce bani de la impricinati: un curcan este cumparat de solicitant in anticamera cancelariei si oferit ca
plocon ispravnicului, astfel incat, in scurt timp, pasarea fusese vanduta de 57 de ori.
Gulita este fiul sotilor Barzoi, un adolescent de 14 ani, prost si rasfatat, care produce ube si necazuri satenilor. El este
caracterizat direct de catre profesorul de franceza, Sarl, care-l considera \"copil obraznic\" si de Chirita, mandra ca
odrasla ei \"are duh\" si-1 saruta cu drag pe Gulita. Chirita il examineaza-pe Gulita la limba franceza si acesta
raspunde \"frantuzind\" cuntele romanesti, producand un comic irezistibil: pentru \"furculita\" spune \"furculision\",
la \"friptura\", \"fripturision\", iar \"invartita\" o traduce \"invartisiori\". Ea este entuziasmata de \"inteligenta\" baiatului
si exclama cu mandrie: \"Bravo Gulita! Bravo, Gulita! (il saruta.)\". Oripilat, \"monsiu Sarla\" izbucneste
furios: \"Gogomanition, va!\". Desi are numai 14 ani, Gulita este de acord cu ul \"neneacai\" de a se logodi cu Luluta, o
tanara in varsta de 15 ani, orfana dar cu zestre mare.
Referindu-se la comediile lui Alecsandri, George Calinescu afirma ca ele ilustreaza un amestec de \"moldoveneasca
grecizanta si jargon franco-roman, de ieturi patriarhale si de inovatii de lux occidental\" care constituie un \"lou inedit
pentru ochiul de azi\".
\"Valoros, cum am putut constata, in sine insusi, prin piesele cele mai izbutite, teatrul lui Alecsandri se cune apreciat si
ca un puternic stimulent pentru creatia dramatica ulterioara. [] Totalitatea creatiei dramatice a lui Alecsandri ni se
infatiseaza, dupa peste un veac, de la aparitie, ca o roca imensa si generoasa din care s-au it diademele ulterioare ale
dramaturgiei nationale.\" (Pompiliu Mareea)