COGNITROM

CERQ
”Ce gândesc se reflectă în ceea ce fac.”

Descrierea scalelor
Strategiile de coping se referă mai degrabă la stiluri stabile de a face față unei situații, dar nu
într-o asemenea măsură încât să fie comparabile cu trăsăturile de personalitate. Există o
relativă stabilitate a stilului de coping, însă acesta depinde foarte mult și de situația cu care
se confrută o persoană, fiind astfel specific situației. Se ştie că, în anumite situaţii, oamenii
folosesc strategii cognitive specifice, care se deosebesc de strategiile pe care le-ar folosi în
alte situaţii. De asemenea, se presupune că potenţialele strategii de coping cognitiv pot fi
influenţate, schimbate, învăţate sau uitate, de exemplu, prin intermediul psihoterapiei, al
programelor de intervenţie sau prin experienţele fiecăruia.

CERQ distinge nouă tipuri diferite de strategii de coping cognitiv. În cazul unora dintre
acestea, luate independent una de alta, literatura de specialitate a identficat asocierea lor cu
psihopatologia.

Cele nouă tipuri de strategii de coping cognitiv măsurate de CERQ:

Autoculpabilizarea - se referă la gândurile prin care dăm vina pe propria persoană pentru
ceea ce s-a întâmplat;

Itemii:

1. Simt că eu sunt de vină pentru ce s-a întâmplat.

10. Simt că eu sunt cel/cea responsabil(ă) pentru ceea ce s-a întâmplat.

19. Mă gândesc la greşelile pe care le-am facut în această situaţie.

28. Mă gândesc că de fapt eu sunt de vină pentru ceea ce s-a întâmplat.

Acceptarea - se referă la gândurile prin care ne resemnăm în fața a ceea ce s-a întâmplat;
Itemii:
2. Mă gândesc că trebuie să accept ce s-a întâmplat.

11. Mă gândesc că trebuie să accept situaţia.

20. Mă gândesc că nu pot schimba nimic legat de ceea ce s-a întâmplat.

29. Mă gândesc că trebuie să învăţ să trăiesc cu asta.

Ruminarea - ne gândim în continuu la sentimentele şi ideile asociate

evenimentului negativ;
Itemii:
3. Mă gândesc la ceea ce simt faţă de ceea ce mi s-a întâmplat.

12. Mă preocupă ce gândesc şi ce simt legat de ceea ce mi s-a întâmplat.

 CERQ
”Ce gândesc se reflectă în ceea ce fac.”

21. Vreau să înţeleg de ce simt ceea ce simt în legătură cu ceea ce mi s-a întâmplat.

30. Mă gândesc mult la sentimentele pe care mi le-a declanşat situaţia.

Refocalizarea pozitivă - ne gândim la lucruri plăcute şi nu la evenimentul în sine;

Itemii:

4. Mă gândesc la lucruri mai frumoase decât ceea ce mi s-a întâmplat.

13. Mă gândesc la lucruri plăcute care nu au nicio legătură cu situaţia respectivă.

22. Mă gândesc la ceva frumos, în loc să mă gândesc la ceea ce s-a întâmplat.

31. Mă gândesc la experienţe plăcute.

Refocalizarea pe planificare - ne gândim la paşii pe care îi vom urma pentru a ne confrunta

cu evenimentul;

Itemii:

5. Mă gândesc la ce ar fi cel mai bine să fac

14. Mă gândesc la cum pot face faţă cel mai bine situaţiei.

23. Mă gândesc cum să schimb situaţia.

32. Mă gândesc la un plan pentru ce ar fi cel mai bine să fac.

Reevaluarea pozitivă - prin care ne gândim să atribuim o semnificaţie pozitivă

evenimentului, în termenii unei dezvoltări personale;

Itemii:

6. Mă gândesc că pot învăţa ceva din situaţia respectivă.

15. Mă gândesc că pot deveni un om mai puternic, ca urmare a ceea ce s-a întâmplat.

24. Mă gândesc că situaţia are şi părţi bune.

33. Caut părţile bune ale situaţiei.

Punerea în perspectivă - gânduri prin care minimalizăm gravitatea evenimentului, atunci

când îl comparăm cu alte evenimente;

Itemii:

7. Mă gândesc că totul putea fi mult mai rău.

 CERQ
”Ce gândesc se reflectă în ceea ce fac.”

16. Mă gândesc că alţi oameni trec prin experienţe mult mai rele.

25. Mă gândesc că nu a fost chiar atât de rău, în comparaţie cu alte lucruri.

34. Îmi spun că sunt şi lucruri mai rele în viaţă.

Catastrofarea - accentuăm în mod explicit teroarea provocată de eveniment;

Itemii:

8. Mă gândesc că ceea ce mi s-a întâmplat este mult mai rău decât ceea ce li s-a întâmplat
altora.

17. Mă tot gândesc la cât de groaznic este ceea ce mi s-a întâmplat.

26. Mă gândesc că ceea ce mi s-a întâmplat este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla
cuiva.

35. Mă tot gândesc la cât de groaznică a fost situaţia.

Culpabilizarea celorlalţi - ne gândim să dăm vina pe ceilalţi pentru cele întâmplate.

Itemii:

9) Culpabilizarea celorlalţi

9. Cred că alţii sunt de vină pentru ceea ce s-a întâmplat.

18. Consider că alţii sunt responsabili pentru ceea ce s-a întâmplat.

27. Mă gândesc la greşelile făcute de ceilalţi în situaţia respectivă.

36. Consider că, de fapt, alţii sunt de vină pentru ceea ce s-a întâmplat.

Potrivit literaturii de specialitate unele dintre aceste strategii de coping cognitiv (ex.
Catastrofarea, Auto-culpabilizarea) ar fi mai frecvent asociate cu patologia sau cu stări
emoționale negative. Relația dintre strategiile de coping și patologie/stări emoționale
negative nu este una de cauza/efect. Nu se știe dacă anumite strategii de coping duc la
patologie sau patologia duce la utilizarea anumitor strategii de coping, cert este că anumite
strategii de coping apar mai frecvent împreună cu patologia. Se poate spune că utilizarea
anumitor strategii de coping predispune la patologie, însă așa cum s-a mai spus strategiile
de coping nu sunt bune sau rele în sine. Felul în care sunt utilizate și pentru cât timp face ca
acestea să fie funcționale sau nu.
 CERQ
”Ce gândesc se reflectă în ceea ce fac.”

La fel cum anumite strategii de coping sunt mai frecvent asociate patologiei, altele (de ex.
Punerea în perspectivă, Reevaluarea pozitivă) s-au dovedit a fi mai frecvent asociate
sanogenezei sau unor stări emoționale pozitive/funcționale.

CERQ permite evaluarea a nouă tipuri de strategii de coping cognitiv, fiind astfel posibilă
identificarea atât a vulnerabilităților (coping disfuncțional, asociat patologiei) cât și a
punctelor tari (coping funcțional, asociat unei stări emoționale pozitive). Știind care sunt
resursele cognitive ale unei persoane care se confruntă cu o experiență negativă de viață se
poate interveni. Strategiile de coping se pot învăța, în consecință o persoană care
are/adoptă un stil de coping care-l predispune la patologie sau îl face vulnerabil în fața unor
experiențe negative de viață poate să învețe noi strategii de coping.

Dimensiunea cognitivă a coping-ului nu este singura existentă. Coping-ul este un proces

care poate lua forma unor comportamente, emoții, cogniții, reacții fiziologice. Este un
amestec de emoții, comportamente, cogniții, iar pentru a intervenii eficient avem nevoie de
toate piesele puzzle-ului (cogniții, emoții, comportamente, reacții fiziologice ale
organismului). Nu este suficient să cunoaștem dimensiunea cognitivă a coping-ului și să o
ignorăm pe cea comportamentală sau emoțională. Mai rar se întâmplă ca o persoană să
utilizeze un coping exclusiv cognitiv sau
exclusiv comportamental. Strategiile de
coping utilizate de o persoană într-o situație
sunt mai degrabă complementare. Se
amestecă în încercarea acelei persoane de a
face față problemelor cu care se confruntă,
iar pentru ca intervenția să fie cât mai
eficientă trebuie investigate și celelate
dimensiuni ale coping-ului, ținând cont mai
ales de relația existentă între cogniții,
comportamente și emoții.
 CERQ
”Ce gândesc se reflectă în ceea ce fac.”

Cu CERQ:

 avem acces la ceea ce gândește o persoană atunci când se confruntă cu o

experiență negativă de viață,
 putem face diferența între ceea ce gândește și ceea ce face concret atunci când se
confruntă cu o experiență negativă de viață,
 putem face legătura între ceea ce gândește și ceea ce simte o persoană atunci când
se confruntă cu o experiență negativă de viață.

Toate acestea sunt informații care pot fi exploatate în procesul de intervenție și de care
se va ține cont în planificarea tratamentului sau în programe de prevenție și dezvoltare
personală.

Referințe:

Garnefski, N., Kraaij, V. & Spinhoven (2001). Negative life events, cognitive emotion
regulation and emotional problems. Personality and Individual Differences, 30, 1311-1327

Folkman, S. & Moskowitz, T. (2004). Coping: Pitfalls and Promise, Annu. Rev. Psychol., 55,
745-774

Lazarus, R.S. & Folkman, S. (1984). Stress Appraisal and Coping, New York: Springer.