Modulul 1

TEORII EXPLICATIVE
PRIVIND GENEZA, NATURA SI FUNCTIILE JOCULUI

Etiologia jocului

Orice dictionar defineste jocul prin "actiunea de a (se) juca", vazându-l ca o

"activitate distractiva".
Un alt sens important este cel de "interpretare a unui rol dintr-o piesa de
teatru",deasemenea jocul circumscrie "deplasarea relativa, pe o directie data, a
doua piese asamblate:dimensiunile maxime ale acestei deplasari".
"Joc" în limba sanscrita se spunea "kleade" si însemna "bucurie", la evrei prin joc
se întelege gluma sau hazul, la vechii greci, actiunile specifice copiilor.
Romanii desemnau prin "ludo" bucuria, veselia, iar vechiul cuvânt german
"spielen" însemna o miscare lina care produce satisfactie.

Repere ale evolutiei conceptiei asupra activitatii de joc

Jocul si educatia

Jocul si educatia, prea mult separate din punct de vedere conceptual în prezent, au
totusi radacini comune.
În copilarie, jocul si educatia se suprapuneau probabil pâna la contopire.
Participarea nemijlocita a copilului la viata adulta se realiza prin joc, acesta
reprezentând practic singura modalitate prin intermediul careia cunostintele si
deprinderile necesare supravietuirii puteau fi transmise tinerelor generatii,astfel
spus jocul este instrumentul de realizare a educatiei.

Teorii despre joc

Problematica jocului a fost de-a lungul timpului în atentia a diversi specialisti:

psihologi, pedagogi, sociologi, antropologi si filosofi, care au recunoscut si
argumentat valentele formative ale activitatii ludice din perspective foarte variate
si pe baza acestora s-au format o serie de teorii.

Teorii biologizante
Karl Gross biologizeaza esenta sociala a jocului, aratând ca jocul este un
exercitiu pregatitor pentru viata adultului, prin exersarea predispozitiilor native în
scopul maturizarii.
Teoria lui Gross este completata de conceptia lui H.Carr care formuleaza ipoteza
conform careia jocul nu se refera la perfectionarea instinctelor deja existente. Cele
doua conceptii se conciliaza în ideea argumentarii convingatoare a tendintei ludice
ereditare. Ipoteza exercitiului ce întretine tendinte si instincte poarta denumirea de
teoria exercitiului complementar sau a compensatiei.
H. Carr a îmbogatit analiza cu privire la joc cu înca un aspect: jocul are un rol
special de purificare, de debarasare a fiintei umane de o serie de tendinte
instinctuale care persista o vreme dupa nastere si care ar putea fi considerate
antisociale, contravenind stilului de viata contemporan (de exemplu, tendintele
razboinice, instinctul de pânda). Jocul nu anuleaza aceste porniri, ci canalizeaza
personalitatea, degajând-o de opresiunea lor. Este vorba despre teoria actiunii
cathartice a jocului si, dupa unele studii, de teoria atavismului.
Stanley Hall împartaseste si ideile teoriei mai sus si a preluat idea lui Haeckel si
afirma faptul ca, în copilarie, jocurile sunt similare cu actiunile întreprinse ulterior
pe scara evolutiei umanitatii, ceea ce presupune "disparitia functiilor jocului" la
vârsta adulta.

Teorii psihosociologice
Conform teoria recreatiunii, a carui autor este R. S. Lazarus jocul este opus
muncii, lui fiindu-i atribuite exclusiv functii recreative.
Preluata de alti autori, aceasta conceptie a fost reconsiderata în sensul analizei
jocului ca un mijloc de odihna activa, o modalitate de re-creare a energiei
organismului.În aceeasi sfera ideatica se înscrie teoria surplusului de energie,
înrudita întrucâtva cu teoria catharctica, formulata de Fr. Schiller, si împartasita de
Herbert Spencer, conform careia jocul este o simpla modalitate de cheltuire a
surplusului de energie neutilizat în alte activitati. teoria prisosului de energie
absolutizeaza anumite valente ale jocului, neexplicând în totalitate conduitele
ludice ale copiilor care se manifesta si în situatiile de oboseala sau boala.
O teorie asemanatoare este ce a lui Ch. Buller, teoria placerii functionale, pe care
copilul o simte în timpul jocului si care este un mobil pentru manifestarea acestuia.
Însa nici aceasta nu este aplicabila în explicarea tuturor situatiilor de joc.
Freud si continuatorii sai considera jocul o activitate de grad inferior, de refulare.
In conceptia lui Ed. Claparede functia principala a jocului este aceea de a permite
individului sa-si realizeze Eul, sa-si manifeste personalitatea într-un cadru care îi
permite acest lucru. El recunoaste si functiile de divertisment, relaxare, agent de
manifestare sociala si de transmitere a ideilor si obiceiurilor de la o generatie la
alta.
A. Gesell vede în joc o modalitate de socializare si culturalizare, iar J. Chateau
arata ca în joc îsi fac aparitia potentialitati care se concretizeaza succesiv, jocul
fiind o pregatire pentru munca. Dupa parerea lui Jean Chateau, la originea
activitatii ludice se situeaza inventivitatea, imitatia, învatarea derulata pe baza
traditiei si a instinctelor noastre.
Pentru W. Wundt, jocul este rodul muncii: "Nu exista joc care sa nu-si aiba
prototipul într-una din formele muncii adevarate, care întotdeauna îl precede în
timp, cât si ca esenta.Jocul, prin natura sa, înlatura scopul util al muncii,
propunându-si drept tel însusi rezultatul placut care însoteste munca." ("Etica",
1887).
D.B. Elkonin care defineste jocul astfel: "Jocul este acea forma de activitate în
care relatiile sociale dintre oameni se recreaza în afara conditiilor activitatii
utilitare nemijlocite." ("Psihologia jocului", 1980).
A.N. Leontiev, care concepe jocul drept activitatea de exprimare a vietii psihice la
vârsta prescolara, dar si de exersare si dezvoltare a personalitatii în ansamblu.
L.S. Vâgotski afirma ca activitatea de joc este formativa în deplinul înteles al
cuvântului atunci când cerintele formulate (prin reguli, sarcinisau subiect) sunt cu
putin peste posibilitatile copilului, date de nivelul de dezvoltare atins de acesta.
Piaget remarca rolul deosebit pe care îl are jocul pentru dezvoltarea
copilului.Jocul,in opinia lui este un mijloc de adaptare. Piaget delimiteaza trei mari
categorii de joc: jocul exercitiu,jocul simbolic si jocul cu reguli.
Lehman si Witly au pus în evidenta pentru prima data faptul ca în joc continutul
este dependent de mediul social al copilului.
C.V. Plehanov este unul dintre primii cercetatori care au explicat jocul pe baze
materialiste, aratând ca în viata sociala apare mai întâi munca si apoi jocul, dupa
cum în viata copilului jocul apare înaintea muncii. Ca fenomen social, jocul este
generat de munca si are trasaturi comune cu aceasta.

P. F. Leshaft sustine ca "jocul este un exercitiu care pregateste copilul pentru

viata",este "oglinda mediului în care traieste si se dezvolta copilul."
Maria Montessorri, si G. Kerschensteiner au afirmat ca jocul nu trece de
limitele sale, reducându-se la placerea provocata de actiunea respectiva, în timp ce
educatia si instructia au scopuri mai îndepartate. Ca ceea ce se învata prin joc nu
duce la transfer si generalizare a fost demonstrat de "sensitivity-training"
(antrenamentul sensibilitatii, si anume: jocurile cu roluri duc la evidente rezolvari
de moment ale conflictelor, dar persistenta schimarii comportamentului nu a putut
fi limpede dovedita pâna acum."
J. Dewey atragea atentia asupra faptului ca jocul se desfasoara în lumea unor
"simple semnificatii", în timp ce educatia trebuie sa promoveze realismul si
obiectivitatea, sa introduca copilul în ordinea severa a legitatii.
Modulul 2
TAXONOMII SPECIFICE DOMENIULUI LUDIC

Taxonomie dupa Anna Bacus (cu trimitere spre vârstele de 0-6 ani):
a) Jocuri fizice
- jocuri vizând motricitatea grosiera
_ jocuri constructive (constructii blocuri, coca, nisip, lemn)
_ jocuri distructive
- jocuri vizând motricitatea fina
_ jocuri de manipulare (de tip lego)
_ jocuri de coordonare (care presupun utilizarea instrumentelor muzicale)
- jocuri vizând dezvoltarea psihomotrica
_ jocuri aventuroase (ascensiune pe diferite aparate)
_ miscari creative (dans)
_ jocuri de explorare senzoriala (modelare)
_ jocuri cu obiecte (cautare pe masa)
b) Jocuri intelectuale
- jocuri lingvistice (ascultare si narare de povesti)
_ jocuri de achizitie
_ jocuri de comunicare
_ jocuri de organizare lingvistica
_ jocuri de explicatie
- jocuri stiintifice
_ jocuri de explorare sau investigare a realitatii (cu apa, cu nisip)
_ jocuri-rezolvare de probleme (gatitul)
- jocuri simbolice (matematice)
_ jocuri reprezentative (pretind ca ...)
_ jocuri de imitatie în miniatura a ambiantei (coltul papusilor, casa bunicilor,
dramatizari)
_ jocuri de numarare

- jocuri creative (pictura, desen, modelaj, lucru manual, proiectare)

_ jocuri estetice sau imaginative
_ jocuri fanteziste sau realiste
_ jocuri inovative
c) Jocuri socio-afective
- jocuri cu caracter terapeutic (utilizând lemn, coca, muzica, apa)
_ jocuri agresive
_ jocuri regresive
_ jocuri de relaxare
_ jocuri de solitudine
_ joc paralel
- jocuri lingvistice (cu papusa, de-a telefonul)
_ jocuri de comunicare
_ jocuri de interactiune
_ jocuri de cooperare

_ jocuri morale
_ jocuri chimice
- jocuri-concursuri: toate jocurile cu reguli (lume, numarare)

Taxonomie dupa Partner:

_ jocul solitar
_ jocul contemplativ (de spectator)
_ jocul paralel
_ jocul asociativ
_ jocul cooperant
Taxonomie dupa Sylva:
_ jocuri simple, cu sarcini usoare pe care copilul le cunoaste foarte bine (jocuri
pasive); sunt adaptate de copii, atunci când sunt obositi
_ jocuri complexe, constructiv-active, bine concretizate; un joc provocator

Querat vorbeste despre existenta a trei categorii de jocuri, si anume:jocuri cu

caracter ereditar,jocuri de imitatie a anumitor activitati umane si jocuri de
imaginatie.

Karl Gross a clasificat jocurile astfel: jocuri experimentale, jocuri cu functii

generale,
jocuri senzoriale, jocuri motorii, jocuri intelectuale, jocuri afective si jocuri de
vointa.

Modulul 3
 REPERE GENETICE DE ABORDARE A JOCULUI LA COPII

Evolutia jocului analizata în sens paralel dezvoltarii personalitatii copilului

dezvaluie
o serie de repere genetice specifice domeniului ludic.Pentru identificarea acestora
trebuie sa stim ce face fiecare copil la in functie de varsta lui.

La 3 ani, copiii sunt capabili:

- sa fuga
- sa sara
- sa se urce, sa escaladeze
- sa însire obiecte cu orificiu mare, sa coase
- sa mearga pe vârfuri
- sa picteze, utilizând pensule mari
- sa se descurce mai bine în anumite micromiscari (taiatul cu foarfeca)
- sa se implice în jocuri de rol de scurta durata
- sa denumeasca si sa recunoasca câteva culori (fundamentale)
- sa solicite foarte multe haine pentru exercitarea anumitor roluri în joc
- sa modeleze o coca
- sa construiasca utilizând obiecte mari (cutii cu cuburi)
- sa solicite compania altor copii
- sa împarta anumite lucruri cu acestia
- sa aleaga un partener de joaca din rândul jucariilor sau un partener imaginar.

La 4 ani, copiii sunt capabili:

- sa se urce în pomi sau pe balustrade
- sa fuga pe vârfuri
- sa mearga pe tricicleta
- sa adune de pe jos obiecte foarte mici
- sa îsi confectioneze lantisoare/bratari din obiecte foarte mici
- sa tina corect instrumentele de scris (creion, carioca)
- sa manânce, sa se spele pe mâini si pe dinti singuri
- sa se joace din ce în ce mai bine cu alti copii, împartindu-si fara nici un fel de
probleme
obiectele de joc
- sa solicite spatiu si obiecte foarte diferite pentru realizarea unor constructii
ingenioase
- sa solicite prezentarea unui numar cât mai mare de povesti, de carti pe care sa le
rasfoiasca singuri sau împreuna cu adultii
- sa manifeste preferinte pentru jocurile muzicale si cele în care îsi utilizeaza
propriile
degete.

La 5 ani, "portretul" copiilor este conturat de urmatoarele particularitati:

- au un excelent control corporal
- stau într-un picior
- pot sa introduca un fir de ata în ac
- au precizie în a însira obiecte cu diametrul foarte mic
- le place sa deseneze foarte mult
- modeleaza plastilina
- coordonarea ochi-mâna este foarte bine reprezentata; pot face miscari foarte
precise
- se îmbraca singuri
- au nevoie de un timp mai lung si neîntrerupt pentru joaca
- au nevoie de alti copii, ca parteneri de joaca
- solicita materiale cât mai diverse pentru confectionarea diferitelor obiecte
- învata sa foloseasca corect obiectele casnice si de bucatarie.

Etape ale evolutiei jocului, la copiii cu vârste cuprinse între 0 si 7 ani:

- diversificarea jocului de la copilul sugar pâna la copilul mic
- modificarea structurii jocului, de la jocuri de repetitie pâna la jocuri de rol
- trecerea de la actiuni disparate la actiuni bine structurate, în care jocul se
integreaza în
mod organic
- trecerea de la reflectarea externa a actiunii individzilor, fara semnificatie majora,
la
reflectarea interna a actiunilor care au semnificatie interpersonala si sociala
- trecerea de la atitudinea de identificare a planurilor real-imaginar la atitudinea de
disociere
si opunere
- aparitia constientizarii situatiei de joc.

Modulul 4

JOCUL ÎN CADRUL FUNCTIEI SEMIOTICE

Semiotica si jocul

Semiotica este teoria generala a sistemelor de semne si a legilor acestora de

functionare iar cei care se joaca utilizeaza anumite asemanari cu obiectele
substituite, sau le atribuie prin conventie (pe baza regulilor de joc) anumite
semnificatii.

Functiile jocului:
1)Functia cognitiva, informative

Prin joc copilul învata; acumuleaza noi date, informatii, cunostinte, îsi formeaza si
exerseaza un set de deprinderi, priceperi si obisnuinte sarcinile jocului orientând
procesul cunoasterii.

2)Functia stimulativ-motrica (motorie)

Prin joc, este stimulata componenta motorie a personalitatii copilului, sau o

alta dimensiune a acesteia.

3)Functia formativ-educativa

Aceasta functie se refera la faptul ca jocul contribuie la:perfectionarea functiilor

cognitive ale subiectului care se joaca, implicarea motivatiei intrinseci a acestuia în
joc,dezvoltare afectiva (relevanta, mai ales, la jocul de rol),dezvoltarea anumitor
aptitudini.

4)Functia sociala
Fiind prima forma de activitate umana fundamentala, este firesc ca jocul sa
constituie
un element si un factor important de socializare.

5) Functia de echilibrare-tonificare(descarca si reîncarca potentialitatile

personalitatii)
6)Functia terapeutica
7)Functia katharctica (de curatire, purificare).

Modulul 5
 JOCUL CA ÎNVATARE SEMIDIRIJATA. SEMNIFICATIE SI ROL

Jocul ca metoda de predare-invatare valorifica la nivelul procesului

instructiv-educativ finalitatile adaptative de tip recreativ,proprii activitatii umane.

Clasificarea jocurilor dupa:

- obiectivele prioritar urmarite: jocuri senzoriale (auditive, vizuale, tactile, etc.),
jocuri
de observare, jocuri de dezvoltare a limbajului
- continutul instruirii: jocuri matematice, jocuri muzicale
- forma de exprimare: ghicitori, jocuri de orientare, jocuri conceptuale, jocuri
simbolice
- resursele utilizate: jocuri materiale, jocuri orale si/sau interogative, jocuri pe
computer
- regulile instituite: jocuri cu reguli transmise prin traditie, jocuri cu reguli
inventate,
jocuri spontane
- competentele psihologice stimulate: jocuri de miscare, de observare, de atentie,
de
memorie, de gândire, de creatie, de limbaj
- complexitate si responsabilitatile asumate: jocuri de roluri, de competitie, de
arbitraj.

Jocul de rol

Este o este o forma de aplicare în învatamânt a psihodramei, metoda

psihoteraputica creata de J.I. Moreno în anul 1921 si intrata în circulatie cu
deosebire dupa anul 1934.
Este o o metoda activa de predare-învatare, bazata pe simularea unor functii,
relatii, activitati, fenomene, sisteme, etc. Elevii devin "actori" ai vietii sociale
pentru care se pregatesc sa o traiasca.

Obiective generale vizate prin jocul de rol sunt urmatoarele:

- facilitarea insertiei sociale a individzilor, gratie interpretarii unor roluri specifice

- formarea si modelarea comportamentala, cu verificarea corectitudinii
comportamentelor
deja formate, validarea celor învatate corect si invalidarea celor eronate
- învatarea anumitor moduri cognitive si afectiv-atitudinale
- dezvoltarea capacitatii empatice
- formarea spiritului de rezolvare a situatiilor problematice, dificile
- perfectionarea aptitudinilor de activitate în grup.

Etape si cerinte metodice ale proiectarii si valorificarii jocului de rol:

1. Identificarea situatiei interumane
2. Modelarea situatiei si proiectarea scenariului
3. Alegerea partenerilor si instruirea lor relativ la specificul si exigentele
jocului de rol
4. Învatarea individuala a rolului de catre fiecare participant
5. Interpretarea rolurilor
6.Dezbaterea colectiva a modului de interpretare a rolurilor si reluarea
secventelor în
care nu s-au obtinut comportamentele prefigurate

Cerinte metodice:
- în repartizarea rolurilor, coordonatorul activitatii trebuie sa tina seama de
aspiratiile, aptitudinile si preferintele fiecarui participant la joc
- înainte de interpretarea propriu-zisa a rolurilor, e bine sa se realizeze exercitii
individuale
sau în grup, sa se discute unele cazuri similare
- sa se asigure o atmosfera placuta de lucru, pentru evitarea blocajelor cognitive si
emotionale, chiar a anumitor conflicte
- interpretii sa fie ajutati sa nu se abata de la rolul distribuit
- pentru formarea unor comportamente complexe, trebuie sa se utilizeze seturi cu
roluri de
complexitate crescânda, pe baza carora sa se poata asigura generalizarea si
transferul
comportamentele în alte situatii similare.

Tipuri de joc de rol:

1. Jocuri de rol cu caracter general:

-jocul de reprezentare a structurilor

-jocul de decizie
-jocul de arbitraj
-jocul de competitie
 2. Jocuri de rol cu caracter specific

-Jocul "De-a ghidul si vizitatorii"

-Jocul de negociere
-Jocul "De-a profesorul si elevii"

Limitari ale jocului de rol:

- jocul de rol este dificl de aplicat, întrucât coordonatorul activitatii trebuie sa
detina nu numai aptitudini pedagogice, ci si aptitudini regizorale si actoricesti
- desi activitatea bazata pe jocul de rol dureaza relativ putin (aproximativ o ora),
proiectarea ei solicita timp si efort suplimentar din partea cadrului didactic
- la unii participanti pot sa apara blocaje emotionale care fisureaza derularea
Jocului
Modulul 6
CARACTERISTICI SI FUNCTII ALE DIFERITELOR TIPURI DE
JOCURI
LA VÂRSTA ANTEPRESCOLARA SI PRESCOLARA

Caracteristici generale ale jocului:

-este voluntar, autodeterminat, eliberat de constrângeri si de seriozitatea

cotidiana
- activeaza fantezia copiilor
- faciliteaza prelucrarea datelor din experienta cotidiana
- angajeaza procese de învatare, importante pentru dezvoltarea cognitiva,
psihomotorie si
sociala
- cu toate ca are un anumit scop, este deschis modificarilor, finalul sau nefiind
previzibil
- se desfasoara "hic et nunc", prezentând o dinamica permanenta între încordare si
relaxare
- tine cont de reguli; produce placere, dar si teama.

Natura jocului ca activitate fundamentala la vârsta anteprescolara si

prescolara

Jocul este activitatea care da specific acestor perioade de vârsta. El îsi gaseste
motivatia si împlinirea în sine însusi, nu tinteste în mod explicit obtinerea de noi
cunostinte sau alte produse ale învatarii si nu are ca finalitate obtinerea unor bunuri
materiale.
Din perspectiva pedagogica, jocul este considerat un mijloc de instruire, o forma
de educatie, o modalitate educationala si terapeutica, având astfel o varietate de
semnificatii de natura constructiva.

La varsta de 3 ani jocul pentru copii este folosit in realizarea tuturor activitatilor.el
e folosit pentru recunoasterea, numirea, gruparea dupa crioterii simple a diferitelor
obiecte.
La varsta de 4-5 ani copiii dau dovada de interes pentru informatiile comunicate
verbal, pun întrebari si solicita explicate,ei trebuie sa descrie,sa reconstituie,sa
compare sau sa sorteze ceva dupa criterii din ce în ce mai complexe. Activitatea de
joc se va
reduce progresiv si va creste timpul afectat activitatilor obligatorii.

Functiile jocului (STAN ,2000):

a) Functia adaptativa
Se manifesta prin asimilarea realitatii fizice si sociale si prin acomodarea eu-
lui la
Realitate,jucându-se, copilul experimenteaza roluri ce se suprapun cu propriul eu si
se exerseaza pe el însusi ca agent active si nu doar reactiv al mediului, fapt ce îi va
asigura treptat adaptarea si întelegerea lumii reale si premisele pentru trecerea
fireasca de la copilarie la adolescenta si maturitate.
b) Functia formative
Cunoasterea prin experienta nemijlocita, pe care o asigura
jocul,presupune implicarea capacitatilor perceptive, a abilitatilor de reactie, a
capacitatilor de
rationare si a posibilitatilor de comunicare, ce sunt exersate si îmbogatite în plan
cantitativ si calitativ. Jocul stimuleaza fantezia, imaginatia reproductiva si
creatoare, este un mijloc de dezvoltare a flexibilitatii si spontaneitatii. Jocul
presupune relationarea copilului cu obiectele si partenerii de joc,avand caracter
competitiv.
.
c) Functia informativa
Prin intermediul jocului, copilul achizitioneaza informatii, concepte, notiuni
necesare
întelegerii si integrarii lumii reale. Investigând realitati fizice diverse, manipuleaza,
alege,
ordoneaza, clasifica, masoara, se familiarizeaza cu proprietatile diverselor lucruri
si
dobândeste cunostinte despre greutate, duritate, înaltime, volum, textura, categorii,
serii si
familii de obiecte, legile lumii fizice, etc. În reflectarea realitatii sociale, exerseaza
statusuri,
roluri, limbaje si reguli specifice, a caror învatare sistematica, necontextualizata ar
fi în mare
parte imposibila la aceasta vârsta.

d) Functia de socializare
Este concretizata în exersarea prin joc si asimilarea în plan comportamental a
exigentelor vietii sociale.Prin activitatea ludica este dat de tendinta copilului de a-
si apara si afirma individualitatea, alaturi de nevoia de a se integra. Obligat de
contextual ludic sa se dedubleze si sa interpreteze roluri diverse, prescolarul mare
ajunge sa-si formeze
un sens al identitatii proprii si sa acumuleze elemente ale imaginii de sine, lucru
facilitat
tocmai de ocaziile create prin joc.

e) Functia de relevare a psihicului

Copilul transpune în joc trairi, intentii neîmplinite, impresii, temeri, gânduri,
atitudini,
conflicte intrapsihice si inter-relationale. Ele sunt astfel accesibile educatoarei si
parintilor
care observa jocul copilului.

La vârsta prescolara, caracterul si continutul jocului este dat de o serie de factori,

precum:nivelul dezvoltarii intelectuale si sociale,experienta de joc si de viata a
copilului,modelul relatiilor interpersonale si sociale dintre adulti care se reflecta
mai mult sau mai putin în jocul copilului si mediul, echipamentele si contextul în
care are loc jocul.

Clasificarea jocurilor la vârsta prescolara (dupa Glava, A., Glava, C., 2002):

Jocul de creatie-Jocul de constructii

-Jocul de creatie prin rol
Jocul cu reguli-Jocurile de miscare
-Jocurile didactice

Jocul didactic este o forma de activitate accesibila copilului, prin care se

realizeazaa o
parte din sarcinile instructiv-educative si formative ale activitatilor obligatorii din
gradinita,
dar si a celor liber alese, într-o atmosfera distractiva, antrenanta si motivanta.
Valoarea practica a jocului didactic consta în faptul ca în procesul desfasurarii lui,
copilul are ocazia sa-si aplice cunostintele dobândite în diverse tiprui de activitati,
sa îsi
exerseze priceperile si deprinderile în cadrul ueni activitati placute, în care sarcina
si
conditiile de învatare sunt stabilite de cadrul didactic, dar elementul ludic este
prezent prin
integrarea unor momente de surpriza, asteptare, încercare a capacitatilor personale
si întrecere între copii.
J. Moyles, (adaptare în Glava, A., 2002, p.211-212) dupa criteriul ariei psihofizice
exersate,clasifica jocul astfel:
1. Jocul psihomotor care vizeaza dezvoltarea mobilitatii generale si fine

-jocuri de constructie, asamblare sau dezasamblare

- jocuri de manipulare a anumitor obiecte, urmarindu-se coordonarea miscarilor
- jocuri de stimulare senzoriala (de discriminare cromatica, muzicale, etc.)
- jocuri de miscare creativa (dansul)
- jocuri de catarare si/sau escaladare

2.Jocul de stimulare intelectuala

- jocuri lingvistice: de comunicare, gramaticale, de exersare a ascultarii active,

jocuri de
cuvinte
- jocuri de cunoastere a mediului înconjurator: de explorare, de investigatie, de
rezolvare a
anumitor probleme
- jocuri logico-matematice: cu numere, de numarare, de comparare, analiza,
descriere,
clasificare, de perspicacitate
- jocuri de creativitate: de imagerie mintala, de reprezentare estetica
 3. Jocul de dezvoltare socio-emotionala

- jocuri de comunicare, cooperare

- jocuri de autocontrol: de imobilitate, de tacere
- jocuri de exersare a empatiei: interpretarea unor povesti, redarea unui
personaj, imitatie
- jocuri de prezentare de sine
- jocuri de competitie
- jocuri terapeutice.

Toate aceste categorii de jocuri primesc în practice educationala valente

organizatorice
si formative specifice în functie de nivelul de dezvoltare a copiilor, jocurile
didactice trebuind
sa vizeze zona proximei dezvoltari si sa tina cont de linia generalaa a evolutiei
prescolarilor în activitatea ludica. Alte criterii de adaptare a tipurilor de joc didactic
sunt finalitatea urmarita particularitatile individuale si de grup ale copiilor, sau
nevoile lor de cunoastere.

Nevoile prescolarilor:
- nevoia de a exersa, persevera, imita, controla, de a obtine încredere în fortele
proprii
- nevoia de a achizitiona noi cunostinte în domenii variate de interes
- nevoia de a exersa deprinderi fizice si intelectuale si de a obtine competente
specifice
- nevoia de a gândi si crea original
- nevoia de a investiga, cauta si explora neîngradit
- nevoia de a comunica, de a adresa întrebari, de a interactiona cu ceilalti pe baza
cuvântului
- nevoia de reculegere si reflectie
- nevoia de a se prezenta pe sine (cu posibilitati si limite specifice)
- nevoia de a se angaja în activitate în ritm propriu.

Proiectarea, organizarea si conducerea jocurilor didactice

Jocul didactic este un tip de joc directionat spre îndeplinirea anumitor

finalitati pedagogice. Aceasta presupune o sustinuta implicare a educatoarei în
proiectarea, organizarea, desfasurarea eficienta si conducerea activitatilor de joc
didactic.
Proiectarea jocului didactic presupune proiectarea elementelor structurale, în care
se includ: scopul didactic, sarcina si continutul ludic.

Scopul didactic al jocului, dat de finalitatea instructiv-educativa si formativa

vizata, trebuie astfel formulat încât sa faca referire nemijlocita la obiectivele
specifice ariei de continut în care se înscrie continutul jocului.

Sarcina didactica a jocului reprezinta problema de gândire si/sau de actiune pusa

în fata copilului (de a compara, de a descrie, de a ghici, indica, masura sau
parcurge un anumit traseu)
Gradul de complexitate al sarcinii jocului trebuie sa fie optim, astfel încât cerinta
acestuia sa motiveze si sa sustina desfasurarea actiunii.

Continutul jocului este alcatuit din ansamblul cunostintelor si capacitatilor

obtinute în diversele activitati instructiv-formative, care sunt activate în functie de
sarcina jocului ce presupune reactualizarea, completarea, aplicarea lor practica.

În proiectarea jocului didactic, educatoarea trebuie sa formuleze explicit si

regulile jocului, astfel încât ele sa fie aplicabile pentru perioada derularii întregului
joc si pentru toti participantii, chiar daca sarcinile trasate sunt diferentiate. Regulile
jocului trebuie sa vizeze asigurarea unui comportament corect si disciplinat pe
parcursul activitatii, dar au si rolul de a descrie cadrul de rezolvare a sarcinii
jocului; de aceea, ele trebuie sa restrictioneze comportamentul copiilor în limitele
asigurarii unui caracter incitant.

Materialul de joc trebuie elaborat si proiectat în conformitate cu particularitatile

de vârsta si individuale ale copiilor, fiind în acelasi timp stimulativ si diferit de
materialele folosite în activitatile obisnuinte de învatare.

Sarcinile educatoarei referitoare la conducerea jocului didactic merg în sensul

crearii atmosferei propice jocului, prin observarea comportamentului copiilor si
asigurarea respectarii regulilor, prin încurajarea implicarii tuturor participantilor,
temperarea unor tendinte interpesonale negative si oferirea de feed-back continuu.

La finalul jocului, educatoarea face aprecieri cu privire la comportamentul

copiilor, analizând masura în care au fost respectate regulile, corectitudinea si
originalitatea îndeplinirii sarcinilor de joc.
 Jocul liber poate fi dublat de momente de coordonare, implicare, evaluare si
alimentat în urma unor momente de reorganizare si adaptare, pe care cadrul
didactic le asigura.

Jucaria
- este un obiect care imita realitatea, confectionat în mod special
- reproduce realitatea pe baza de obiecte în miniatura
- este conceputa de catre adulti pentru a oferi substitute ale realitatii, pentru a
întelege si învata anumite lucruri cât mai bine
- ofera copilului conditii sigure de dezvoltare a numitor abilitati
- este confectionata din material adecvat vârstei careia i se adreseaza; marimea se
raporteaza la talia copilului
- trebuie sa nu fie taioase sau ascutite
- culorile sa fie pe cât posibil cele reale, fara a contrazice în mod flagrant
realitatea si sa nu depaseasca vârsta copilului.

Etapele organizarii jocului de catre adult(Rolul parintelui în jocul cu copilul)

- materialele necesare
- reguli
- sarcini de joc
- captarea atentiei
- denumirea jocului
- prezentarea jocului: reguli, demonstratie, distribuirea sarcinilor, a rolurilor si
materialelor necesare

Modulul 7
PARTICULARITATI ALE JOCULUI DIDACTIC LA NIVEL
PRESCOLAR,
ÎN CICLUL PRIMAR SI GIMNAZIAL

Rolul si importanta jocului didactic consta în faptul ca el faciliteaza procesul

de asimilare, fixare si consolidare a cunostintelor, iar, datorita caracterului sau
formativ, influenteaza dezvoltarea personalitatilor.
Jocul didactic este un important mijloc de modelare cognitiva, care antreneaza si
pune în valoare capacitatile intelectuale si creative, o metoda de învatare în care
predomina actiunea simulata ce valorifica la nivelul instructiei finalitatile
adaptative de tip recreativ proprii activitatii umane.
 Pentru elevii din clasele primare si gimnaziale, un joc didactic bine pregatit si
organizat constituie un mijloc de cunoastere si familiarizare a elevilor cu viata
înconjuratoare, deoarece în desfasurarea lui cuprinde sarcini didactice care
contribuie la exersarea anumitor deprinderi, la consolidarea cunostintelor si la
valorificarea lor creatoare.
Prin joc, copilul învata cu placere, devine interesat de activitatea care se
desfasoara; cei timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajosi si
primesc mai multa încredere în propriile capacitati, mai multa siguranta si
rapiditate în raspunsurile pe care le elaboreaza.
Datorita continutului si a modului de desfasurare, jocurile didactice sunt
mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv al clasei de elevi, dezvoltând
spiritul de echipa, de într-ajutorare; de asemenea, se formeaza si se dezvoltaa unele
deprinderi practice elementare si de munca organizata.
Pentru a o cât mai eficienta si o cât mai larga aplicabilitate a jocului didactic,
acesta poate fi folosit fie ca activitate organizata complementara lectiei, fie ca
secventa a unei anumite lectii.
Folosirea jocului didactic ca activitate organizata este eficienta pentru toti elevii
din toate clasele si din toate scolile.
Astfel, jocul didactic poate fi folosit:
- pentru consolidarea cunostintelor aritmetice (numeratie, ordinea crescatoare sau
descrescatoare a numerelor, consolidarea deprinderilor de calcul oral sau scris,
etc.)
- ca activitate organizata pentru consolidarea si fixarea cunostintelor de limba si
literature româna (la clasele I-VIII)
- la cunoasterea mediului înconjurator (în clasele I si a II-a)

Taxonomia jocurilor didactice propusa de I. Neacsu:

a) dupa obiectivele prioritar vizate, exista jocuri senzoriale: auditive, vizuale,
motorii
b) dupa continutul instruirii: jocuri didactice matematice, jocuri muzicale, jocuri
de constructie, jocuri literare, jocuri sportive
c) dupa resursele utilizate, jocurile didactice se clasifica în functie de materiale,
orale, scrise sau de orice alta natura
d) dupa regulile jocului, avem jocuri transmise prin traditie, jocuri didactice
inventate, jocuri spontane, jocuri protocolare
e) dupa forma de exprimare: jocuri simbolice, jocuri de orientare, de
sensibilizare, ghicitori, cuvinte încrucisate, etc., iar
f) dupa competentele psihologice stimulate: jocuri de miscare, de observare, de
atentie, imaginatie, de limbaj si gândire.
Jocuri didactice dedicate dezvoltarii competentelor comunicative si
consolidarii
cunostintelor în domeniul literar- "Unde este fiecare?" (clasa I)

Jocuri didactice dedicate formarii si consolidarii cunostintelor stiintifice,

specifice
ambientului imediat- "Puisorii fara mama" (clasa a II-a), "Ruta avionului" (clasa
a IV-a)

Jocuri didactice dedicate formarii si dezvoltarii competentelor

matematice-"Cauta vecinul" (clasa I), "Micul comonaut" (clasa a III-a,IV)

Jocuri didactice dedicate dezvoltarii globale a personalitatii elevilor, cu

specific
de logica si perspicacitate-"Micul detectiv" (clasa a III-a)

Modulul 8
JOCURI DE CREATIVITATE LA COPII SI ADOLESCENTI

Jocurile de creativitate stimuleaza atât potentialul intelectiv, cât si sfera afectiv-

volitionala a personalitatilor.
Profesorul clujan Vasile Preda (1997) spunea ca "jocurile de creativitate se
adreseaza specialistilor în domeniu (educatori, învatatori, profesori, studenti),
parintilor, bunicilor, precum si tuturor celor interesati de creativitatea infantila,
tuturor celor preocupati de inapuizabilele rezerve imaginative ale personalitatii în
formare”.

Exemple de jocuri:
1. Propozitie elastica

Finalitati vizate:
- dezvoltarea fluiditatii si flexibilitatii gândirii;
- actualizarea si îmbogatirea vocabularului;
- dezvoltarea memoriei verbale.
 Sarcina didactica: adaugarea unuia sau a maximum doua cuvinte (inclusiv
cuvinte scurte) la o anumita propozitie.

Instructaj:Înainte cu câteva zile de desfasurarea acestui joc, elevii vor primi sarcina
de a privi cu cât mai mare atentie tot ce-i înconjoara, de a-si pune cât mai multe si
mai variate întrebari si de a descoperi singuri raspunsul.

Desfasurarea propriu-zisa:Acum, fiecare elev valorifica ceea ce aflat, adresând

întrebari colegilor. Întrebarile trebuie sa fie cât mai variate.

Evaluare si finalizare: Vor fi evidentiati elevii care au aflat cele mai interesante
lucruri, care au adresat cele mai multe si mai variate întrebari, precum si cei care
stiu sa raspunda cât mai bine la întrebarile colegilor.

2. Povestiri din ... titluri de ziar

Finalitati vizate:
- dezvoltarea capacitatii cognitive de analiza si sinteza;
- dezvoltarea imaginatiei creatoare;
- îmbogatirea si activizarea vocabularului;
- stimularea umorului.

Sarcina didactica: crearea de povestiri pe baza unor întâmplari facute din

cuvintele tilturilor din ziare.
Resurse – necesar: ziare, foarfece.
Desfasurarea propriu-zisa:Elevii vor decupa titlurile de ziar, le vor taia,
despartind totul în cuvinte sau propozitii scurte si le vor amesteca pentru a realiza
stiri despre evenimente cât mai absurde, senzationale sau pur si simplu distractive.

Evaluarea si finalizarea jocului:Vor fi stimulati elevii care realizeaza cele mai

originale si mai comice anunturi si povestiri.

4. Desene în aer

Finalitati vizate:
- dezvoltarea spiritului de observatie, a imaginatiei;
- stimularea functionalitatii capacitatilor cognitive de analiza si sinteza;
- dezvoltarea actului mnezic;
- educarea reprezentarilor tactil-kinestezice.

Sarcina didactica: reprezentarea obiectelor în aer, cu degetul.

Instructaj: Învatatorul explica elevilor ca diferite obiecte pot fi reprezentate în
aer, cu degetul.Le va demonstra modul de "desenare" în aer a unei mimgi, a unui
copac s.a.

Desfasurarea propriu-zisa:Un elev va fi chemat la catedra, unde i se va arata un

anumit obiect. Dupa ce îl observa, îl va reprezenta cu degetul în aer, pentru colegii
sai, care urmeaza sa îl recunoasca.

Evaluarea si finalizarea jocului: Primul coleg care a denumit corect obiectul

desenat în aer, va continua jocul.Jocul continua pâna când toti copiii "au desenat"
cel putin câte un obiect.

4.Confectionam un afis

Finalitati vizate: dezvoltarea imaginatiei creatoare, a originalitatii, a simtului

estetic, a
conciziunii si claritatii exprimarii.

Sarcini didactice: crearea unor afise, pe teme date.

Instructaj:Învatatorul discuta cu elevii despre afise: ce sunt, la ce si cui folosesc,

cum sunt realizate si cum ar trebui sa fie?, etc.

Desfasurarea propriu-zisa:Elevii vor trebuie sa alcatuiasca, singuri sau în

microgrup (cu alti 2, 3 colegi), câte un afis prin care sa-si informeze colegii despre:
un meci de fotbal, urmatoarea excursie care se va realiza, datoriile scolarului,
s.a.m.d.
Pe afis se poate scrie, se pot face desene, colaje, se pot utiliza markere, creioane
colorate sau totul poate fi alb-negru, iar literele si cifrele pot avea forme si marimi
diferite.
În timpul desfasurarii jocului, învatatorul încurajeaza, da indicatii numai atunci
când acestea sunt absolut necesarem lasând elevilor, în cea mai mare masura,
libertatea actionala.
Evaluarea si finalizarea jocului:Vor fi evidentiati elevii care au realizat cela mai
reusite afise.

Modulul 9
PSIHOPEDAGOGIA SI METODOLOGIA JOCULUI DIDACTIC
CA ALTERNATIVE EDUCATIONALE MODERNE

Despre alternative educationale s-a scris de-a lungul istoricului curentelor si

doctrinelor pedagogice, acestea incluzând mai mult sau mai putin ideea de scoala
activa pe baza jocului si este mult mai bine tratata este metodologia jocului, si nu
abordarea teoretica a acestuia, respectiv problematica psihopedagogica si
educationala.

I.Cerghit afirma: "În jocul instructiv, se promoveaza o activitate creativa cu un

specific aparte, motiv pentru care pedagogia ludens se încadreaza si se
subordoneaza întru totul pedagogiei creativitatii (Cerghit, Op. cit., p. 172).
Optiunea pentru joc este motivata din punct de vedere psihologic, spiritual-
educativ, dar mai ales pragmatic,atâta vreme cât lectiile desfasurate sub amprenta
climatului ludic au un ridicat grad de eficienta.

Modulul 10
MODALITATI DE RECUPERARE A DIMENSIUNII LUDICE
A FENOMENULUI EDUCATIONAL

Potrivit studiilor realizate copilaria apare în buna masura ca o alaturare de

scenarii în care copilul joaca diferite roluri, independente pentru moment unele de
celelalte.
Chiar si în aceste conditii, în care nu este prezenta coordonarea si integrarea
rolurilor jucate într-o structura unitara si coerenta, influentele în planul formarii si
modelarii personaliatatii copilului sunt pe deplin prezente.
Astfel, prin respectarea regulilor jocului se învata responsabilitatea asumarii
unui rol, iar odata cu trecerea de la rolul imitat la rolul asumat, prin raportarea la
ceilalti, se formeaza si se consolideaza eu-l copilului, sunt desprinse atitudini si
comportamente sociale, constituindu-se astfel functia socializatoare a jocului.
Jocul detine în continuare un rol deosebit atât în formarea si dezvoltarea
personalitatii copilului, cât si în ceea ce priveste evidentierea timpurie a
aptitudinilor si capacitatilor sale,mai ales în perioada premergatoare scolarizarii. A
opune spatiului ludic al copilului lumea obiectivitatii reprezinta o grava eroare.
Lumea jocului trebuie utilizata ca modalitate de realizare, prin simbioza
progresiva, a acceptarii si întelegerii treptate de catre copil a lumii reale a adultilor,
lume în care de multe ori îi apare acestuia ca straina si ostila.