Pe urmele Profesorului Dimitriegusti la Goicea Mare
 

 
«Following the Professor Dimitrie Gusti to Goicea Mare»
 

 
by AMALIA PAVELESCU
 

Source:  
Journal of Sociology (­>Social Change Review) (Revista de Sociologie), issue: 2 / 2006, pages:  
109­111, on www.ceeol.com.
 

The following ad supports maintaining our C.E.E.O.L. service 

 
Access via CEEOL NL Germany

Pe urmele profesorului Dimitrie Gusti la Goicea Mare

Până un demult, se ştia doar faptul că în 1925, profesorul Dimitrie Gusti şi-
a început cercetările de teren, la Goicea Mare, din judeţul Dolj. Nu se cunoşteau
însă nici împrejurările, şi nici rezultatele acestei prime confruntări a teoriei cu
practica, prin care a trecut Şcoala Sociologică de la Bucureşti.
Este meritul unui colectiv de la Universitatea din Craiova, care, sub
coordonarea lui Dumitru Otovescu, profesor de Sociologie la Universitatea din
Craiova, a realizat redactarea şi publicarea volumului „Monografia sociologică a
comunei Goicea, judeţul Dolj” apărut în 2006, la Editura Beladi, lucrare frumos
tipărită, cu ilustraţii color, cuprinzând 276 pagini.
Volumul este prefaţat de prof. univ. dr. Ilie Bădescu, preşedintele
Asociaţiei Române de Sociologie, care sintetizează în cuvântul său intitulat „De la
monografia sociologică la Enciclopedia socială a vieţii rurale”, locul şi contribuţia
Şcolii Sociologice de la Bucureşti în cunoaşterea vieţii rurale româneşti. Şcoala
gustiană a fost „un model de ştiinţă socială militantă” un „exemplu pilduitor”
pentru studii monografice rurale.
Primul capitol al lucrării pe care o recenzăm, semnat de Dumitru Otovescu,
este intitulat „Istoricul cercetării monografice a comunei Goicea”. Această
comună a fost constituită după reforma administrativă din 1918, din unirea
localităţilor Goicea Mare, Goicea Mică şi Popoviceni, care anterior erau comune
independente. În prezent, cele trei localităţi „alcătuiesc împreună o comunitate
umană, un ansamblu de gospodării şi case ce sunt contopite” (p. 13).
În continuare, autorul prezintă etapele şi contribuţiile care au stat la baza
realizării acestei monografii:
1) Cea a profesorului Dimitrie Gusti, prima „cercetare monografică,
înfăptuită din perspectiva cunoaşterii metodologiei sociologice”;
2) Cea a prof. de istorie Vlădescu Ioana (cadru didactic din localitate),
care a redactat o lucrare pentru obţinerea gradului didactic I, axată
mai mult pe cercetarea istorică.
3) Cartea scriitorului Petre Gigea-Gorun, „Comuna Goicea cu oameni şi
fapte” („Scrisul românesc”, Craiova, 2006, 388 p.)
4) Cea a unui colectiv de cadre didactice, doctoranzi şi studenţi de la
specializarea Sociologie, din cadrul Universităţii din Craiova (lista lor
figurează la pagina 2 a cărţii), care, în vara anului 2001, a descins în
comuna Goicea, „pentru a realiza monografia de faţă, la un interval de
peste opt decenii, după cercetarea întreprinsă de echipa prof. D. Gusti”
(p. 14). Paralel cu investigaţia colectivului de la Craiova, s-a
desfăşurat şi cercetarea sociologică a unui grup de specialişti de la
Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii din
Bucureşti, coordonat de conf. univ. dr. Radu Baltasiu.
Urmează, apoi, prezentarea etapelor de cercetare pe teren a echipelor
gustiene (Ruşeţu, Nerej, Fundu-Moldovei, Drăguş, Runcu, Cornova). Graţie
eforturilor organizatorice ale lui Dimitrie Gusti şi metodologiei aplicate s-au putut
desfăşura campanii monografice în 626 sate, oraşe şi regiuni.
Revenind la prima anchetă de la Goicea Mare (25 aprilie – 1 mai 1925)
aflăm, acum, de ce a fost aleasă această comună pentru prima ieşire pe teren. Un
membru al Seminarului de Sociologie – Gh. Popescu – era din localitatea doljeană
şi, în plus, era preocupat de elaborarea unei monografii a satului natal. La toate
acestea, mai putem adăuga şi faptul că respectiva aşezare umană putea fi
considerată reprezentativă pentru localităţile din Câmpia Olteniei şi zona
dunăreană.
Echipa condusă de Dimitrie Gusti a ajuns la Goicea Mare, în ziua de
„Duminica Tomii”, fiind alcătuită din 11 membri şi a lucrat în localitate timp de
cinci zile. Împreună cu profesorul se afla şi asistentul său, Gr. Vlădescu-Răcoasa,
iar dintre studenţi, îi amintim pe C. Constantinescu-Mirceşti, I. Costin, Gh.
Popescu-Goicea, D. Prejbeanu, Mircea Vulcănescu (absolvent), şi D. Georgescu
(student la Facultatea de Medicină).
Cu ocazia descinderii la Goicea Mare, monografiştii înfiinţează o
bibliotecă populară (100 de cărţi donează Seminarul de Sociologie), colectează
obiecte din sat. La „şezătoarea” din ultima zi, profesorul Dimitrie Gusti este
proclamat „cetăţean de onoare” al comunei Goicea Mare şi i se oferă diploma
respectivă (cu data de 29 aprilie).
După revenirea la Bucureşti, în şase şedinţe ale Seminarului de Sociologie,
participanţii la cercetare au discutat materialul obţinut, apoi, în alte şedinţe,
chestionarele. Dezbaterea au continuat-o şi în anul universitar 1925-1926, dar nu au
tipărit nici o lucrare sau studiu. În 1936, în arhiva Seminarului de Sociologie se mai
găseau unele observări şi unele observaţii semnate de: I. S. Belcin, V. Cârlogea, P.
Ionescu, I. Costin, C. Constantinescu-Mirceşti, D. Prejbeanu, şi Mircea
Vulcănescu.
Pentru specialişti, efectuarea cercetării sociologice a comunei Goicea
Mare, din anul 1925 constituie „începutul monografiei sociologice din România şi,
totodată verificarea concretă a unei teorii strălucite, al cărei autor a fost profesorul
universitar Dimitrie Gusti, devenit, ulterior, membru şi preşedinte al Academiei
Române”.
Cercetarea comunei Goiştea, din vara anului 2006, a ţinut seama de
rezultatele experienţei şcolii gustiene, cât şi de propriile investigaţii, în care au fost
utilizate toate sursele de informaţii şi tehnicile de bază gustiene (amănunţit
prezentate în pagina 26).
Al doilea capitol al monografiei, intitulat „Metodologii calitative în mediul
rural”, un capitol substanţial al acestei monografii, este semnat de conf. univ. dr.
Radu Baltasiu, de la Universitatea din Bucureşti.
Urmează capitolele (nesemnate) „Condiţiile şi resursele naturale ale vieţii
rurale”, „Etape istorice şi schimbări sociale”, „Cultura şi civilizaţia rurală”,
studiu de dimensiuni mai mari (p. 79-165), cu interesante materiale privind riturile
de trecere, viaţa religioasă, practicile populare (superstiţii, descântece), portul,
muzica şi dansul popular.
Lucrarea continuă cu următoarele capitole: VI „Arhitectura rurală şi
gospodăria ţărănească”, VII „Structura şi evoluţia populaţiei”, VIII „Activităţile
şi oportunităţile comunei”, IX „Instituţii publice locale”. Capitolul X,
„Personalităţi şi oameni de seamă ai comunităţii din Goicea” încheie volumul.
Sunt prezentaţi inginerul Ştefan Manea, directorul întreprinderii de medicamente
naturiste „Hofigal” (cu reclama de rigoare!), apoi autorităţile locale: preşedintele
Consiliului Judeţean Dolj, primarul şi viceprimarul comunei Goicea, directori de
şcoală, magistraţi şi procurori, apoi profesori universitari, scriitori şi artişti, printre
care şi rapsodul şi interpretul de muzică populară Marin Chisăr. Volumul cuprinde
o bogată bibliografie selectivă, ilustraţii color, cu instituţii, oameni şi locuri,
inclusiv podul casei în care a locuit Dimitrie Gusti în anul 1925.
 Felicitări tuturor care au contribuit la realizarea acestui volum, în special
coordonatorului său, Dumitru Otovescu.

Sibiu, 29 mai 2007

Conf. univ. dr. Amalia Pavelescu

Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu