ȘCOALA MONOGRAFICĂ DE LA

BUCUREȘTI (Dimitrie Gusti)

CURS 7
LECTOR DR. RALUCA BUHAȘ
Universitatea din Oradea, 2020-2021
 DIMITRIE GUSTI (1880 – 1955)
• După Primul Război Mondial a apărut o nouă tendinţă
în cercetarea socială de tip monografic din România,
iniţiatorul acestui nou curent fiind Dimitrie Gusti

• Este unul dintre cei mai importanţi sociologi români

• Născut la Iaşi, D. Gusti s-a format ca specialist în mediul

cultural german, fiind influenţat de ideile perioadei
 DIMITRIE GUSTI (1880 – 1955)
• Şi-a creat un sistem propriu de gândire sociologică,
intitulat „Sistem de sociologie etică şi politică”

• Acest sistem a stat la baza cercetărilor de teren

efectuate cu ajutorul echipelor multidisciplinare,
utilizând metode noi, moderne şi complexe de
investigare
 SISTEMUL SOCIOLOGIC AL LUI D. GUSTI
• D. Gusti era preocupat de clasificarea ştiinţelor şi de justificarea statutului
ştiinţific al ştiinţelor „umanistice” (în special al Sociologiei)

• Își începea cursurile cu demonstrarea caracterului ştiinţific al sociologiei și

cu importanţa sociologiei pentru înţelegerea societăţii

• D. Gusti dorea ca sociologia să devină o ştiinţă a realităţii sociale, în

detrimentul unei sociologii teoretice, „de bibliotecă”

• Sistemul său de gândire a fost recunoscut și utilizat pe plan internaţional

 SISTEMUL SOCIOLOGIC AL LUI D. GUSTI
• Structura societăţii este înţeleasă de Gusti ca „manifestare colectivă
de voinţă”

• Esenţa societăţii este voinţa socială care presupune o activitate

economică şi una spirituală, reglementate de o activitate juridică şi de
o activitate politică

• Manifestările sociale sunt condiţionate de cadrul cosmic, biologic,

psihic şi istoric
 ȘCOALA SOCIOLOGICĂ DE LA BUCUREȘTI
• Alături de alţi specialişti (Traian Hersei, Mircea Vulcănescu, Henri
Stahl) a pus bazele Şcolii Sociologice de la Bucureşti, cunoscută
şi sub denumirea de Şcoala Monografică

• Școala a fost centrată pe studii de tip monografic

• Școala a avut 4 mari etape de evoluţie

 ȘCOALA SOCIOLOGICĂ DE LA BUCUREȘTI

A. ETAPA DE ORGANIZARE
• în această etapă erau organizate diverse acţiuni în afara
universităţii

• s-a pus baza cadrului organizatoric pentru acţiunile şi

cercetările sociologice derulate ulterior

• se dezvoltă sistemului sociologic gustian

 ȘCOALA SOCIOLOGICĂ DE LA BUCUREȘTI
B. CERCETAREA REALITĂŢILOR SOCIALE PE TEREN (1925 - 1934)
• etapa a fost caracterizată de realizarea planurilor de lucru pe teren, adică de
desfăşurarea celor 7 campanii monografice (comuna Goicea-Mare, comuna
Ruşeţu, comuna Nerej, comuna Fundul Moldovei, Drăguş, Runcu, comuna
Cornova)
• Gusti realiza campanii monografice cu echipe multidisciplinare formate din
studenţi și specialiști în domenii diferite (economist, arhitect, medic, istoric
etc.)
• obiectivul campaniilor era de a realiza descrieri cât mai complexe ale
localităţilor rurale studiate, din punct de vedere social, economic, al așezării
teritoriale, al organizării administrative etc.
 CAMPANII MONOGRAFICE
• Goicea-Mare (1925), Ruseţu (1926), Nerej (1927), Fundu Moldovei (1928), Drăguș
(1929, 1932, 1933), Runc (1930), Cornova (1931), Șanţ (1935-1936)
• Echipe pluridisciplinare, formate din specialiști și studenţi: minim 12 specialiști
(sociolog, geograf, antropolog, statistician, istoric, psiholog, etnograf, economist,
jurist etc.)
 ȘCOALA SOCIOLOGICĂ DE LA BUCUREȘTI
C. A TREIA ETAPĂ
• „promovarea sociologiei ca „ştiinţă a naţiunii”, consacrarea Şcolii româneşti
de sociologie pe plan internaţional
• derularea campaniilor monografice din 1935 şi 1936 din satul Şanţ

• se editează începând cu anul 1936 revista „Sociologie românească”

• în 1936 se creează şi inaugurează Muzeul Satului Românesc

• Legea Serviciului Social - prevedea obligativitatea unui stagiu la ţară pentru

absolvenţii universităţilor şi instituţiilor superioare şi crearea Institutului de
Cercetări Monografice al României
 ȘCOALA SOCIOLOGICĂ DE LA BUCUREȘTI

D. ETAPA TEORETICĂ
• este caracterizată de publicarea și diseminarea unor lucrări știinţifice
în sprijinul sociologilor din străinătate

• rezultatele cercetărilor realizate sunt prezentate în prelegeri şi

conferinţe naţionale și internaţionale
 METODA MONOGRAFICĂ
Cercetările monografice realizate pe baza sistemului de gândire gustian au
avut la bază o metodă specifică

Metoda utilizată de cercetarea monografică este....

OBSERVAȚIA DIRECTĂ
• presupune contactul direct cu realitatea, studiul fenomenului
în realitatea lui
 METODA MONOGRAFICĂ
Conform sistemului de gândire gustian, OBSERVAȚIA trebuie îndeplinească
mai multe condiţii simultan:
✓sinceră, obiectivă
✓exactă şi completă
✓controlată şi verificată
✓colectivă
✓informată şi pregătită
✓intuitivă
✓fenomenele cercetate trebuie comparate cu alte fenomene sociale
 METODA MONOGRAFICĂ
• În cadrul monografiilor se abordează aspecte precum: ocupaţii tradiţionale şi
meserii, aşezări şi gospodării şi, nu în ultimul rând, arta populară, rituri şi tradiţii
specifice, forme de agricultură, păstorit şi exploatare a pădurilor

• Din perspectiva intelectualului, a cercetătorului, satul este ca o comunitate mai

puţin dezvoltată din punct de vedere economic, social, cultural. Tocmai de aceea,
satul trebuie supus unui proces de dezvoltare, emancipare

• Pe de altă parte, D. Gusti a scos la lumină și a valorificat obiceiurile, tradiţiile,

dansurile, cântecele populare românești, făcându-le cunoscute pe plan naţional
și internaţional
 METODA MONOGRAFICĂ
• D. Gusti dorea ca și omul simplu, comunităţile rurale, să beneficieze
de pe urma cercetărilor realizate de Școala Sociologică de la
București

• Prin urmare, D. Gusti a facilitat și a contribuit la: înfiinţarea de

Cămine Culturale în anumite sate/comune, şcoală ţărănească,
consultaţii medicale acordate gratuit, înfiinţarea unei biblioteci a
satului
 1. Voicu, C. (2013). Şcoala monografică Dimitrie Gusti şi Drăguşul,
Țara Bârsei, pp. 421-428. Disponibil la: http://tara-barsei.ro/wp-
content/uploads/2014/01/voicu2013.pdf

BIBLIOGRAFIE 2. https://www.youtube.com/watch?v=bVK3H8XGb04&t=1s

Informațiile prezentate au fost preluate, adaptate și sintetizate

pe baza surselor bibliografice menționate
RECAPITULARE.
COMUNITĂȚI RURALE
 1. Comunitate: concept, definiţii, caracteristici,
SUBIECTE elemente
2. Tipuri de comunităţi
3. Funcţiile comunităţii

EXAMEN. 4. Dezvoltare comunitară

5. Spaţiul rural românesc: structura satului,
sisteme de relaţii în rural

Comunităţi 6. Tipuri de așezări rurale

7. Transhumanţă, roire
8. UAT, clasificare SIRUTA, clasificare NUTS

rurale 9. Indici de dezvoltare ai localităţilor: Indicele

Dezvoltării Comunei (ICD), Indicele Dezvoltării
Umane a Localităţilor (IDUL)
10. Metoda monografică a lui Dimitrie Gusti
 CONCEPTUL DE COMUNITATE
Prin lucrarea lui F. TONNIES, ”Comunitate și societate” se impune utilizarea termenului de
COMUNITATE (sf. sec. XIX)

Tonnies face diferenţiere între COMUNITATE (Gemeinschaft) și SOCIETATE (Gessellschaft)

• Caracterizată de fenomene și • Creaţie a mediului urban modern

practici specifice mediului rural
tradiţional
• Obiceiuri și trăiri comune
• Relaţii comunitare: stabile,
intime, întrajutorare
• Relaţiile tradiţionale de tip
comunitar sunt erodate (apariţia
crimei, sinuciderii etc.)
• Construcţie complexă, dar
artificială
• Întemeiat pe convenţie, legislaţie
 DEFINIREA COMUNITĂȚII
Analiza și definirea COMUNITĂȚII pleacă de la următoarele puncte comune:

✓ Spaţiu, teritoriu comun

✓ Populaţie

✓ Comunalitate = similarităţi sociale ale oamenilor ce locuiesc în

același spaţiu
✓ Intimitatea legăturilor
 DEFINIREA COMUNITĂȚII
Un alt criteriu care stă la baza ideii de comunitate este COMPREHENSIVITATEA

Grupurile de oameni sunt comprehensive atunci când includ o varietate largă

de activităţi și interese, iar participarea implică membrii grupului în întregul lor,
complet (nu doar prin anumite activităţi sau roluri sociale).

O comunitate se delimitează de altă comunitate nu doar teritorial – membrii unei

comunităţi au conștiinţa apartenenţei la acea comunitate și se definesc și
delimitează de alte comunităţi.
 DEFINIȚII ALE COMUNITĂȚII
COMUNITATEA = ”entitate social-umană în care membrii sunt legați
împreună prin locuirea aceluiași teritoriu și prin relații sociale constante
și tradiționale” (Zamfir & Vlăsceanu, 1998, p. 127)

COMUNITATEA = ”formațiune socială rezistentă în timp, reunind un număr

relativ strâns de indivizi, având un background cultural și statusuri sociale
asemănătoare, ce locuiesc pe o suprafață puțin extinsă și între care există relații
de cooperare bine stabilite și persistente, reușindu-se prin aceasta un control
social eficient la nivelul grupului” (Pitulac, 2007, p. 124)
 CARACTERISTICI ALE COMUNITĂȚII
Există 3 caracteristici pentru identificarea unei entităţi sociale ca fiind
comunitate:
▪ Credinţe & valori comune

▪ Relaţii directe și complexe între membri (nu sunt mediate de

reprezentanţi, instituţii etc.)
▪ Reciprocitate (schimburi, cooperare între membri, ajutor)

Cele 3 caracteristici nu trebuie să fie integral prezente !!

 ELEMENTE ALE COMUNITĂȚII
Elementele definitorii ale comunităţii:
a) Distinctivitatea

b) Dimensiunea relativ redusă

c) Omogenitatea (membri au comportamente și mentalităţi

asemănătoare)
d) Autosuficienţa (oferă membrilor aproape tot ce au nevoie)

Cele 4 elemente sunt prezente în diferite grade în comunităţile reale !!

 TIPURI DE COMUNITĂȚI
1. COMUNITĂȚI OCUPAȚIONALE
Aceste comunităţi sunt analizate în mod special de teoreticieni deoarece relaţiile din cadrul
acestor grupuri sociale au caracteristici specifice ideii de comunitate.
a. Comunităţile cvasiocupaţionale = ”...sunt rezultatul unei arii sau al unui loc de muncă
izolat geografic sau segregat spaţial, dominat de o singură firmă sau industrie” (Salman,
1074 apud Pitulac, 2011, 149)
b. Adevăratele comunităţi ocupaţionale – sunt generate de specificul activităţii membrilor

• Membrii se văd și interacţionează prin prisma rolurilor ocupaţionale (medici,

arhitecţi etc.) având anumite abilităţi, interese
• Membrii împărtășesc un grup de referinţă
• Membrii tind să se asocieze cu alţi membrii ai comunităţii ocupaţionale
 TIPURI DE COMUNITĂȚI
2. FORME MODERNE DE COMUNITATE
• Comunităţi profesionale

• Comunităţi rezidenţiale

• Comunitate municipală

• Comunitate regională

• Comunitate locală (cartier, vecinătate)

 TIPURI DE COMUNITĂȚI
3. COMUNITĂȚI VIRTUALE
• Sintagma de ”comunitate virtuală” a început să fie folosită din anul 1993 (Rheingold H.
– ”The Virtual Community: Homestanding on the Electronic Frontier”)

• Comunitatea virtuală se referă de fapt la spațiul social cibernetic

• Unii teoreticieni consideră că putem vorbi de comunităţi virtuale, alţii resping

această sintagmă deoarece consideră că aceste comunităţi nu au toate funcţiile
unei comunităţi clasice (în special asigurarea unei părţi a controlului social)
 TIPURI DE COMUNITĂȚI
4. SATE / ORAȘE
• Trecerea de la comunităţile rurale (bazate pe rudenie) la cele urbane (bazate
pe raţionalitate) este văzută ca un progres social

• Îndepărtarea de comunitate însemna o creșterea libertăţii deoarece

anonimatul (specific mediilor urbane) permitea urmărirea scopurilor
individuale și nu pe cele impuse de comunitate

• Credinţele vechi sunt înlocuite cu știinţa, cu raţionalitatea

 TIPURI DE COMUNITĂȚI
4. SATE / ORAȘE
Treptat apare fenomenul diluării diferenţelor dintre urban și rural:
* Ruralul se schimbă datorită dezvoltării comunicaţiilor și transportului
(urbanizarea ruralului, sub forma unor comunităţi mici)
* Orașele încep să fie părăsite, în timp ce zonele suburbane se dezvoltă,
formând noi mici comunităţi (ruralizarea urbanului)

Migrarea rural – urban s-a realizat într-un timp scurt, ceea ce a dus la inadaptări sociale
 TIPURI DE COMUNITĂȚI
4. SATE / ORAȘE
Caracteristicile societăţii urbane sunt opuse celor ale societăţii tradiţionale:

1. Dimensiunea populaţiei: cu cât populaţia este mai mare, cu atât

diferenţierea dintre indivizi este mai mare, iar relaţiile umane sunt
segmentate și se generează competiţie

2. Densitatea populaţiei crește diversitatea oamenilor și a activităţilor

3. Eterogenitatea populaţiei și a structurii de clasă

 TIPURI DE COMUNITĂȚI RURALE
COM. SĂLBATICE COM. ȚĂRĂNEȘTI COM. AGRICOLE
• alComunităţi
Grad autonomiei sălbatice: arhaice, studiate
Completă de antropologiNu există
Relativă
Nivel al
• Comunităţi
capacităţii de Completă
ţărănești: Relativă
premoderne, de tip medieval Foarte mică
autosubzistenţă
Pe criterii de
•Atribuirea
Comunităţi agricole: Pe criterii
contemporane,
rudenie, sex, mai de
aproape dePe principiul
urban
rolurilor grup pieţei
vârstă
Gradul
Total Foarte mare Foarte mic
intercunoaşterii
Toleranţă
Atitudinea faţă de Refuz total al
mică faţă de Acceptare
străini străinilor
străini
 DIFERENȚE URBAN / RURAL
COMUNITĂȚI RURALE
➢ Ocupaţii agricole
➢ Relaţia cu mediul este continuă,
nemijlocită
➢ Densitate mai mică a populaţiei
➢ Omogenitate
➢ Stratificare socială mai redusă
➢ Domină populaţia autohtonă
➢ Interacţiune directă (face-to-face)
COMUNITĂȚI URBANE
➢ Ocupaţii non-agricole
➢ Relaţie cu mediul caracterizată de
distanţă, izolare
➢ Densitate mai mare a populaţiei
➢ Eterogenitate
➢ Stratificare socială mai accentuată
➢ Domină populaţia non-autohtonă
➢ Interacţiune caracterizată de anonimitate
 FUNCȚIILE COMUNITĂȚII
a. Contribuţia la sprijinirea indivizilor: membrii găsesc în cadrul comunităţii toate
bunurile materiale necesare
b. Oferirea posibilităţii de exprimare în interiorul comunităţii pentru a da sens
vieţii
c. Autoidentificare și satisfacerea eului: dezvoltarea unei identităţi comunitare,
sentiment de apartenenţă și respect
d. Integrare și cooperare: dezvoltarea unei conștiinţe comune în interiorul
comunităţii. Spiritul comunitar contribuie la un control social eficace.
e. Control social asupra membrilor comunităţii = funcţia esenţială a comunităţii
 DEZVOLTARE COMUNITARĂ
 În prezent, dezvoltarea este similară cu ideea de creştere, de expansiune, de progres
economic al unui grup social ori a societăţii în ansamblu, îmbunătăţirea condiţiilor de
viaţă, transformare pe termen lung
 Dezvoltarea unei comunităţi implică schimbări multiple: economice, de funcţionare a
instituţiilor și organizaţiilor, relaţia cu mediul înconjurător, nivel de implicare civică
 Dezvoltarea se bazează pe 3 categorii de resurse:

- resurse financiare: bugete, fonduri de investiţii, credite etc.

- resurse materiale: apă, aer, păduri, patrimoniu, infrastructură
- resurse umane
 DEFINIREA DEZVOLTĂRII COMUNITARE
Dezvoltarea comunitară este abordată:
- ca proces: dezvoltarea și consolidarea capacităţii de a acţiona colectiv pentru
rezolvarea problemelor comune
- ca rezultat: adoptarea colectivă de măsuri pentru dezvoltarea comunităţii

DEZVOLTARE COMUNITARĂ = ”procesul prin care o comunitate își

îmbunătățește condițiile de viață, prin acțiunea voluntară, conștientă și
planificată a membrilor ei, pe baza dezvoltării capacităților proprii de acțiune, a
conexiunilor inter și extracomunitare, a valorilor comune și a utilizării resurselor
interne și externe” (Stănică, 2012, p. 18)
 DEZVOLTARE COMUNITARĂ ÎN ROMÂNIA
▪ În România, procesul de dezvoltare comunitară cunoaște dificultăţi din cauza:
- capacităţii scăzute a sistemul administrativ de a iniţia și susţine procese de
dezvoltare locală
- neimplicarea activă a comunităţilor în propria dezvoltare
 În sprijinul administraţiei locale vin ONG prin agenţi specializaţi în dezvoltare comunitară

AGENT COMUNITAR are rolul de ”participare la acțiuni sociale ce au ca

finalitate dezvoltarea comunităților și solicită în diferite proporții resurse
materiale, umane, sociale ale grupului țintă” (Sandu, 2005, p. 55-56)

AGENT COMUNITAR este ”o persoană care ia spre îndeplinire, cu contract sau nu, o cerință
comunitară” (Sandu, 2005, p. 55-56)
 STRUCTURA SATULUI & CĂTUNULUI
1. ”Vatra” (centrul), străbătută de un drum principal pe
care sunt înșirate gospodării
VATRA, ULIȚELE și
1. Biserica
TERITORIUL AGRAR
sunt cele 3 elemente 2. Școala
componente ale 3. Primăria
așezărilor rurale 4. Poșta
românești 5. Dispensarul
6. Căminul cultural
7. Magazine
2. Uliţe (drumuri secundare), dispuse radial în jurul vetrei
3. Teritoriu agrar (pășune, fânaţe, pădure etc.)
 Modul în care se formează așezările
COMUNĂ rurale din punct de vedere teritorial și
administrativ:
SAT 2
SAT 1 - mai multe cătune formează un SAT
Cătun - mai multe sate formează o COMUNĂ
Cătun 2
1
Cătun SAT 3
4
Cătun
3
Un CĂTUN este o așezare rurală
permanentă mai mică decât un sat, cu
puţini locuitori și nu este o unitate
administrativă în sine. De regulă, 5-10
gospodării pot forma un cătun.
 SATUL
În spaţiul românesc, satul este văzut atât ca unitate
teritorială, cât și ca unitate de înrudire, de neam

= unitate teritorială = unitate de înrudire

(geografică)
• Populaţie omogenă organizată
• Reţea de gospodării pe familii, neamuri, vecinătăţi
• Reţea hidrografică • Toţi membrii se cunosc între ei,
• Drumuri au aceeași mentalitate, cultură,
• Terenuri arabile ocupaţii
 SISTEM DE RELAȚII ÎN RURAL
În spaţiul rural românesc sistemul de relaţii, reprezentate în special prin NEAM și
VECINĂTATE, are un rol foarte important.

NEAMUL:
• Sistem de înrudire mai complex decât familia

• Cuprinde grupuri de familii

• Existenţa unui ”bătrân” comun (linie paternă)

Întemeietori de așezări, cătune

 SISTEM DE RELAȚII ÎN RURAL
VECINĂTATEA:
= proximitate geografică în care se află o reţea strânsă de gospodării legate
printr-un sistem de înrudire
• Membrii sunt ”vecini”

• Relaţii de întrajutorare

Exemple:
• în satul tradiţional: claca, șezătoarea
• în satul modern: organizarea diferitelor evenimente (nunţi, botezuri etc.)
 TIPURI DE AȘEZĂRI RURALE
Criterii de clasificare ale așezărilor rurale:
1. Criterii geografice (situarea în teren a gospodăriilor)

2. Criterii de natură economică (în funcţie de ocupaţia principală)

3. După mărimea populaţiei

4. Criterii ocupaţionale (specificul ocupaţional al așezării: viticole, etc.)

 TIPURI DE AȘEZĂRI RURALE
1. Criterii geografice:
a. Adunate (în zona de câmpie) (ex. Cefa)

b. Răsfirate (în zona de deal) (ex. Bratca)

c. Risipite (în zona de munte)

 TIPURI DE AȘEZĂRI RURALE
2. Criterii economice:
a. Tradiţionale:
✓ Agrare: agricultura este principala ocupaţie
✓ Pastorale: creșterea animalelor
✓ Mixte: ocupaţii agrare + pastorale
b. Industriale
c. Industrial - agrare
d. Speciale (specifice): de exemplu, satele turistice
 TIPURI DE AȘEZĂRI RURALE
3. După mărime:
a. așezări foarte mici (sub 100 loc.)
• 9,9 % din totalul satelor
• răspândite în Podişul Mehedinţilor (Giureşti), Munţii Apuseni (Pruni)

b. aşezări mici (sub 500 locuitori)

• 39,3 % din totalul satelor
• Subcarpaţii de curbură, culoarul Mureșului

c. aşezări mijlocii (500-2000 locuitori)

d. aşezări mari (2.000-4.000/5.000 locuitori)
e. aşezări foarte mari (peste 4.000/5.000 locuitori)
MOBILITATE SOCIALĂ ÎN RURAL – MIGRAȚIE

În societatea tradiţională, sensul mobilităţii sociale (de tip

migraţie) era din spaţiul RURAL în spaţiul RURAL

Principalele procese de mobilitate socială în spaţiul rural

românesc sunt cele de TRANSHUMANȚĂ și ROIRE.

TRANSHUMANȚĂ ROIRE
 TRANSHUMANȚA
TRANSHUMANȚA = migrația în cadrul activității
economice de creștere a animalelor, în special a oilor
(Vedinaș, 2001, p.113)

➢ Prezentă în special în spaţiul geografic balcanic

➢ Mișcarea sezonieră a turmelor de oi între munte și câmpie

 ROIREA SATELOR
ROIREA SATELOR = deplasarea populaţiei satelor (din
”satul-matcă”) din zona montană spre altitudini mai
joase (se alcătuia un ”sat-roi”)

➢ Aglomerarea demografică era principala cauză a roirii

➢ Se transfera o întreagă cultură și mentalitate în noul sat format

➢ ex: Țara Vrancei, Munţii Apuseni, din Transilvania în Moldova etc.

 UNITATE ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ
(UAT)
UNITATE ADMINISTRATIV – TERITORALĂ = zonă
geografică pentru care o autoritate administrativă este
abilitată să ia decizii administrative sau strategice, în
conformitate cu cadrul juridic și instituțional al statului
respectiv (http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/99/nomenclatorul-comun-al-
unitatilor-teritoriale-de-statistica-nuts-)
 CODURILE SIRUTA - NIVEL NAȚIONAL
SIRUTA = acronimul de la Sistemul Informatic al Registrului
Unităților Teritorial-Administrative
= sistem de înregistrare, evidență și actualizare a
unităților administrativ-teritoriale, realizat cu mijloace de
prelucrare automată a datelor (http://www.123coduri.ro)

Cod SIRUTA = simbol numeric specific unei anumite localități

(http://www.123coduri.ro)

http://www.123coduri.ro/cauta-in-baza-de-date-coduri-siruta.php
 CLASIFICARE SIRUTA - ROMÂNIA
România este structurată în următoarele tipuri de unităţi
administrativ - teritoriale:
1. NIVEL 1: Judeţe, Municipiul București

2. NIVEL 2: Municipii, Orașe, Comune

3. NIVEL 3: Localităţi componente, Sate, Sectoare ale capitalei

Densitatea medie a populaţiei este de

79,88 locuitori/ km² la nivel naţional http://www.123coduri.ro/cauta-in-baza-de-date-coduri-
siruta.php?vcodg1=6&vcodg2=56#S56E
 CLASIFICARE NUTS - NIVEL EUROPEAN
NUTS = Nomenclatorul Unităților Teritoriale Statistice la nivelul UE
= împărțire a teritoriului economic al statelor membre, care
cuprinde și teritoriul extraregional al acestora (spațiu aerian, apele
teritoriale etc.)
• NUTS este elaborat de U.E. pentru a facilita colectarea, dezvoltarea și publicarea
unor statistici regionale armonizate, dar și pentru realizarea de analize
socioeconomice în cadrul regiunilor
• Zonele trebuie să reflecte structura populaţiei, situaţia politică, socială,
administrativă, instituţională, culturală, de mediu
http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/99/nomenclatorul-comun-al-unitatilor-
teritoriale-de-statistica-nuts-
 CLASIFICARE NUTS - NIVEL EUROPEAN
• NUTS subdivizează fiecare stat în 3
niveluri: NUTS 1, NUTS 2, NUTS 3 MINIM MAXIM
NIVEL
• Structura unităţilor teritoriale se populaţie populaţie
bazează pe unităţile administrative NUTS 1 3 milioane 7 milioane
existente în statul respectiv
• Nivelul NUTS este determinat de
NUTS 2 800 000 3 milioane
praguri demografice (numărul
NUTS 3 150 000 800 000
locuitorilor) la nivel minim și maxim
Haase, D. (2018). Nomenclatorul comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS). Disponibil la:
http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/99/nomenclatorul-comun-al-unitatilor-teritoriale-de-statistica-nuts-
 CLASIFICARE NUTS - ROMÂNIA
Nivel NUTS 1:
La nivelul de clasificare NUTS 1 se ia în considerare întregul teritoriu
al României
Teritoriul României se împarte în 4 macroregiuni:
- macroregiunea 1: N-V și Centru
- macroregiunea 2: N-E și S-E
- macroregiunea 3: Sud-Muntenia și București-Ilfov
- macroregiunea 4: S-V Oltenia și Vest
 CLASIFICARE NUTS - ROMÂNIA
Nivel NUTS 2:
La un nivel de agregare inferior (NUTS 2) România se împarte în
8 regiuni de dezvoltare

Nivel NUTS 3:
La un nivel de agregare inferior (NUTS 3), teritoriul
României este împărţit în 42 de judeţe (inclusiv București)
Nivel NUTS 5 (nu se folosește NUTS 4 - microregiuni):
Municipii, orașe, comune cu sate aferente
 MĂSURAREA DEZVOLTĂRII SATELOR
Nivelul de dezvoltare al satelor din România este măsurat în
principal pe baza a doi indici:

 Indicele Dezvoltării Comunei (IDC)

 Indicele Dezvoltării Umane a Localităţilor (IDUL)

 DIMENSIUNI ȘI INDICATORI AI I.D.C.
INFRASTRUCTURA DE LOCUIRE
• suprafaţa locuibilă pe locuinţă CAPITAL ECONOMIC INDIVIDUAL FAMILIAL
• consumul casnic de gaze pe locuitor • autoturisme în localitate la 1000 de
• consumul casnic de apă din sistemul locuitori
public
CAPITAL UMAN COMUNITAR
RESURSE FINANCIARE PUBLICE • speranţa de viaţă la naștere
• venituri din surse proprii pe locuitor • rata morbidităţii infantile
• cheltuieli pe cap de locuitor • vârsta medie a populaţiei de 15 ani și peste
• cheltuieli pentru servicii și dezvoltare
publică
 INDICELE DEZVOLTĂRII UMANE A LOCALITĂȚILOR
(IDUL)

CAPITAL UMAN
• stoc de educaţie la nivel de
comunitate CAPITAL MATERIAL
• privat (mp/locuitor,
CAPITAL VITAL autoturisme/1000 loc.)
• public (consum gaze/locuitor)
• vârsta medie a persoanelor peste
14 ani
• speranţa de viaţă la naștere
 FACTORI ȘI DINAMICĂ AI DEZVOLTĂRII
LOCALITĂȚILOR
Principalii factori care stau la baza dezvoltării localităţilor:
• Toate zonele se dezvoltă (creștere structurală)

• Zonele (și localităţile) mai apropiate de vest s-au dezvoltat mai repede

• Proximitatea (apropierea teritorială) pieţelor (orașelor) contează

• Conectivitatea (către pieţe) contează

• Ponderea activităţilor non-agricole – corelat cu ponderea zonelor de

deal-munte
Sursa: Sandu, 2013
 METODA MONOGRAFICĂ –
D. Gusti
Cercetările monografice realizate pe baza sistemului de gândire gustian su
avut la bază o metodă specifică

Metoda utilizată de cercetarea monografică este

OBSERVAȚIA DIRECTĂ
• presupune contactul direct cu realitatea, studiul fenomenului
în realitatea lui
 METODA MONOGRAFICĂ –
D. Gusti
Conform sistemului de gândire gustian, OBSERVAȚIA trebuie îndeplinească
mai multe condiţii simultan:
✓sinceră, obiectivă
✓exactă şi completă
✓controlată şi verificată
✓colectivă
✓informată şi pregătită
✓intuitivă
✓fenomenele cercetate trebuie comparate cu alte fenomene sociale
 METODA MONOGRAFICĂ –
D. Gusti
• În cadrul monografiilor se abordează aspecte precum: ocupaţii tradiţionale şi
meserii, aşezări şi gospodării şi, nu în ultimul rând, arta populară, rituri şi tradiţii
specifice, forme de agricultură, păstorit şi exploatare a pădurilor

• Din perspectiva intelectualului, a cercetătorului, satul este ca o comunitate mai

puţin dezvoltată din punct de vedere economic, social, cultural. Tocmai de aceea,
satul trebuie supus unui proces de dezvoltare, emancipare

• Pe de altă parte, D. Gusti a scos la lumină și a valorificat obiceiurile, tradiţiile,

dansurile, cântecele populare românești, făcându-le cunoscute pe plan naţional
și internaţional