Ghiduri Boli Profesionale

PROCEDURA PRIVIND INVESTIGAREA ŞI
DIAGNOSTICAREA BOLILOR PROFESIONALE
CRITERII OBLIGATORII = Criterii strict necesare şi suficiente care trebuie îndeplinite concomitent pentru confirmarea
diagnosticului pozitiv şi declararea cazului de boală profesională.
CRITERII AJUTĂTOARE = Criterii care pot fi utilizate opţional în sprijinul diagnosticului pozitiv pentru diagnostice
diferenţiale, precizarea unor forme clinice, stadializare, evoluţie, complicaţii.
TGO/ASAT = Transaminaza glutamică oxalo-acetică / Aminotransferaza aspartat

TGP/ALAT = Transaminaza glutamică piruvică / Aminotransferaza alanină
GGT = Gamma-glutamil transpeptidaza
CT = Computer tomografie
RMN = Rezonanţă magnetică nucleară
Neoplazii
1.-Expunere profesională la cancerigenul specific cauzal (arsen şi compuşi,

clorura de vinil, virusurile hepatitice B şi C ş.a.): anamneză profesională
sugestivă, documente de obiectivizare a rutei profesionale şi expunerii
Criterii 2.-Diagnostic de boală
obligatorii 3.-Examene de laborator: hemograma, VSH, TGO/ASAT, TGP/ALAT, glicemie,
uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar,
lipidogramă, electroforeza proteinelor serice, markeri virali hepatici, proteine
totale, bilirubina totală, directă şi indirectă, fosfataza alcalină
1.-Ecografie abdominală
Neoplasm hepatic şi al 2.-Puncţie-biopsie hepatică
ductelor biliare 3.-Examen histopatologic
4.-Endoscopie digestivă superioară (pentru varice esofagiene)
5.-Amilazemie, amilazurie
6.-Markeri tumorali
Criterii
7.-Examen gastro-enterologie şi hepatologie / medicină internă
ajutătoare
8.-Examen oncologie
9.-Radioterapie
10.-Examen chirurgie (inclusiv determinare grup sanguin)
11.-Examen ATI
12.-Examen psihologie / psihiatrie
13.-CT/RMN
1
clorura de vinil, virusurile hepatitice B şi C ş.a.): anamneză profesională
obligatorii 3.-Examene de laborator: hemograma, VSH, TGO/ASAT, TGP/ALAT, glicemie,
uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar,
lipidogramă, electroforeza proteinelor serice, markeri virali hepatici, proteine
totale, bilirubina totală, directă şi indirectă, fosfataza alcalină
2.-CT abdominal
Angiosarcomul hepatic 3.-Endoscopie digestivă superioară (pentru varice esofagiene)
4.-Puncţie-biopsie hepatică
5.-Examen histopatologic
6.-Amilazemie, amilazurie
Criterii 7.-Markeri tumorali
ajutătoare 8.-Examen gastro-enterologie şi hepatologie / medicină internă
9.-Examen oncologie
10.-Radioterapie
12.-Examen ATI
14.-CT/RMN
1.-Expunere profesională la cancerigenul specific cauza (crom hexavalent şi

compuşi, fabricarea alcoolului izopropilic prin procedeul acidului concentrat,
nichel şi compuşi, pulberi de lemn ş.a.): anamneză profesională sugestivă,
documente de obiectivizare a rutei profesionale şi expunerii
Criterii
2.-Diagnostic de boală
obligatorii
3.-Radiografie de sinusuri anterofaciale
4.-CT de craniu
5.-Examene de laborator: hemograma, VSH, TGO/ASAT, TGP/ALAT, glicemie,
uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar
1.-Rinoscopie
Neoplasmul cavităţii nazale 2.-Puncţie-biopsie
şi/sau al sinusurilor 3.-Examen histopatologic
4.-Markeri tumorali
5.-Examen ORL
6.-Examen oftalmologie
Criterii 7.-Examen neurologie / neurochirurgie
ajutătoare 8.-Examen chirurgie plastică şi reparatorie
9.-Examen oncologie
10.-Radioterapie
12.-Examen ATI
14.-CT/RMN
2
1.-Expunere profesională la cancerigenul specific cauzal (azbest, formaldehidă
ş.a.): anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei
Criterii profesionale şi expunerii
obligatorii 2.-Diagnostic de boală
1.-Endoscopie laringiană + biopsie

Neoplasm laringian
3.-Markeri tumorali
4.-Examen ORL
5.-Examen neurologie / neurochirurgie
Criterii
6.-Examen oncologie
ajutătoare
7.-Radioterapie
9.-Examen ATI
11.-CT/RMN

azbest, beriliu, bisclormetileter şi derivaţi, cadmiu şi compuşi, carbura de
tungsten, clormetil-metileter, clorura de vinil, cobalt, crom hexavalent şi
compuşi, dioxid de siliciu liber cristalin, formaldehidă, gaze muştar, hidrocarburi
aromatice – din funingine, gudroane, negru de fum şi altele), nichel şi compuşi,
oxizi de fier, radiaţii ionizante, radon si produşi de dezintegrare ai radonului –
inclusiv la mineritul subteran al hematitei), talc cu conţinut de azbest, uleiuri
Criterii
minerale ş.a.): anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a
obligatorii
rutei profesionale şi expunerii (inclusiv dozimetrie fizică şi dozimetrie biologică
pentru radiaţii ionizante)
3.-Radiografie pulmonară standard
4.-CT toracic
Neoplasm bronhopulmonar uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar
1.-Bronhoscopie + biopsie
3.-Markeri tumorali
4.-Examen citologic de spută
5.-Probe funcţionale ventilatorii
Criterii 6.-Examen pneumologie
ajutătoare 7.-Examen oncologie
8.-Radioterapie
10.-Examen ATI
12.-CT/RMN
3
1.-Expunere profesională la cancerigenul specific cauzal (radiaţii ionizante ş.a.):
anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei profesionale
şi expunerii (inclusiv dozimetrie fizică şi dozimetrie biologică pentru radiaţii
ionizante)
obligatorii 3.-Radiografie osoasă
4.-CT
5.-RMN
Neoplasm osos şi al uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar
cartilajului articular al
membrelor şi cu alte 1.-Biopsie osoasă
localizări 2.-Examen histopatologic
3.-Markeri tumorali
4.-Examen ortopedie
5.-Examen neurologie / neurochirurgie
Criterii
6.-Examen chirurgie plastică şi reparatorie
ajutătoare
7.-Examen oncologie
8.-Radioterapie
10.-Examen ATI

hidrocarburi aromatice – din bitum, creozot, gudroane, negru de fum, produşi de
gazeificare a cărbunelui, smoală, produse petroliere, uleiuri minerale etc., radiaţii
ionizante,uleiuri minerale ş.a.): anamneză profesională sugestivă, documente de
Criterii
obiectivizare a rutei profesionale şi expunerii (inclusiv dozimetrie fizică şi
obligatorii
dozimetrie biologică pentru radiaţii ionizante)
Neoplasme ale pielii: uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar
-epiteliom spinocelular;
-epiteliom bazocelular; 1.-Biopsie
-melanom malign; 2.-Examen histopatologic
-boala Bowen (carcinom in 3.-Markeri tumorali
situ) 4.-Ecografie abdominală
5.-Examen dermatologie
Criterii 6.-Examen chirurgie plastică şi reparatorie
8.-Radioterapie
10.-Examen ATI
12.-CT/RMN
4
1.-Expunere profesională la cancerigenul specific cauzal (azbest): anamneză
profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei profesionale şi
expunerii
Criterii
3.-RPS şi radiografie pulmonară oblică anterioară dreaptă
obligatorii
4. CT toracic / CT abdominal
5.-Examen citologic al sputei
Mezoteliomul pleural 1.-Probe funcţionale ventilatorii

2.-Bronhoscopie + biopsie
Mezoteliomul peritoneal 3.-Examen histopatologic
5.-Markeri tumorali
6.-Examen pneumologie, respectiv gastro-enterologie şi hepatologie / medicină
Criterii
internă
ajutătoare
7.-Examen oncologie
8.-Radioterapie
10.-Examen ATI
12.-CT/RMN
1.-Expunere profesională la cancerigenul specific cauzal (amino- şi nitroderivaţi

aromatici, arsen şi compuşi, auramina, benzen, benzidină şi derivaţi, hidrocarburi
aromatice din funingine, gudroane, negru de fum etc., 2-naftilamina, uleiuri
Criterii minerale ş.a.): anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a
obligatorii rutei profesionale şi expunerii
1.-Cistoscopie + biopsie
Neoplasm al vezicii urinare 2.-Uretrocistografie micţională
4.-Examen citologic al exfoliatului vezical
5.-Markeri tumorali
Criterii 6.-Examen nefrologie / urologie
8.-Radioterapie
10.-Examen ATI
12.-CT/RMN
Neoplasm al tractului digestiv Criterii 1.-Expunere profesională la cancerigenul specific cauzal (gaze muştar,
obligatorii hidrocarburi aromatice din funingine, gudroane, negru de fum etc., uleiuri
minerale ş.a.): anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a
rutei profesionale şi expunerii
5
1.-Examen histopatologic, respectiv videoendoscopie digestivă + biopsie
2.-Markeri tumorali
4.-Examen oncologie
Criterii
5.-Radioterapie
ajutătoare
7.-Examen ATI
9.-CT/RMN
1.-Expunere profesională la cancerigenul specific cauzal (derivaţi de nitrozuree şi

nitrozoguanidină ş.a.): anamneză profesională sugestivă, documente de
obiectivizare a rutei profesionale şi expunerii
Criterii
obligatorii
3.-CT/RMN cerebral
Glioblastom 1.-Examen histopatologic

2.-Markeri tumorali
3.-Examen neurologie
4.-Examen oncologie
Criterii
5.-Radioterapie
ajutătoare
6.-Examen neurochirurgie (inclusiv determinare grup sanguin)
7.-Examen ATI
9.-CT/RMN
1.-Expunere profesională la cancerigenul specific cauzal (hormoni sexuali –

dietilstilbestrol ş.a.): anamneză profesională sugestivă, documente de
Criterii
obligatorii
3.-Mamografie pentru neoplasmul mamar
1.-Testul Babeş-Papanicolau
2.-Colposcopie
Neoplasm mamar 3.-Histeroscopie
Neoplasm al tractului genital 4.-Histerosalpingografie
feminin 5.-Examen histopatologic / biopsie
6.-Markeri tumorali
7.-Examen endocrinologie
Criterii
8.-Examen ginecologic
ajutătoare
10.-Examen oncologie
11.-Radioterapie
13.-Examen ATI
15.-CT/RMN
6
1.-Expunere profesională la cancerigenul specific cauzal (hidrocarburi aromatice
din funingine, gudroane, negru de fum ş.a.): anamneză profesională sugestivă,
Criterii documente de obiectivizare a rutei profesionale şi expunerii
1.-PSA total şi liber

2.-Uretroscopie
3.-Uretrocistografie micţională
Neoplasm al tractului genital 4.-Ureteropielografie retrogradă
masculin 5.-Ecografie abdomeno-pelvină
Criterii
8.-Examen nefrologie / urologie
ajutătoare
11.-Radioterapie
13.-Examen ATI
15.-CT/RMN
1.-Expunere profesională la cancerigenul specific cauzal (benzen şi derivaţi,

etilen-oxid = oxid de etilenă, formaldehidă, radiaţii ionizante ş.a.): anamneză
Criterii expunerii (inclusiv dozimetrie fizică şi dozimetrie biologică pentru radiaţii
obligatorii ionizante)
3.-Examene de laborator: hemograma, VSH, TGO/ASAT, TGP/ALAT,
glicemie, uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar
1.-Markeri tumorali
2.-Coagulograma
Leucemii
4.-Puncţia-biopsie sternală (medulară)
5.-LDH
6.-Teste citogenetice
Criterii
7.-Examen hematologie
ajutătoare
8.-Examen oncologie
9.-Radioterapie
11.-Examen ATI
13.-CT/RMN
7
1.-Expunere profesională la cancerigenul specific cauzal (cancerigen cert din lista
IARC): anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei
Afecţiuni maligne induse de
expunerea profesională 1.-Examinări specifice în funcţie de organul afectat
2.-Examen histopatologic / biopsie
obiectivizată şi evaluată la
unul sau mai mulţi agenţi din 3.-Markeri tumorali
4.-Examene clinice de specialitatea organului, aparatului sau sistemului afectat
lista IARC
(inclusiv neurochirurgie / de chirurgie plastică şi reparatorie, după caz)
Criterii
5.-Examen oncologie
ajutătoare
6.-Radioterapie
8.-Examen ATI
10.-CT/RMN
8
Alte boli şi modificări hematologice non-maligne
1.-Expunere profesională la agenţi cu acţiune nocivă asupra măduvei

hematoformatoare (Ankylostoma duodenale, arsen şi compuşi, benzen, Brucella,
butil de staniu, cimen = paracimol, compuşi organofosforici şi organocloruraţi,
crezoli, fosfor şi compuşi, hidrocarburi alifatice halogenate – clorura de metil =
monoclormetan, hexaclorciclohexan = lindan, tricloretilenă etc., hidrogen arseniat
= arsina, medicamente, mesitilen, metilcelosolv, monoxid de carbon, naftalina,
nitro-, cloro- şi cloronitroderivaţi aromatici – monoclorbenzen, o-diclorbenzen,
Criterii
DDT, trinitrotoluen, pentaclorfenol etc., p-butilbenzen, pirocatechină, pirogalol,
obligatorii
plumb, radiaţii ionizante, silicat de etil, trimetilbenzen = pseudocumen ş.a.):
ionizante)
Anemia aplastică
1.-Frotiu sange periferic
2.-Reticulocite
3.-Sideremie
4.-Feritina în sânge
5.-Puncţia medulara
6.-Biopsie osoasă
Criterii 7.-Testul Coombs
ajutătoare 8.-Aglutinine
9.- Grup sanguin
10.-Teste pentru agenţi infecţioşi (parvovirus B19, EBV, virusurile hepatice A, B,
C, HIV, virusul citomegalic etc.)
12.-Examen boli infecţioase
13.-Examen toxicologie
9
1.-Expunere profesională la naftalină, hidrogen arseniat, trinitrotoluen, butil de
staniu, medicamente ş.a.: anamneză profesională sugestivă, documente de
Criterii
obligatorii
glicemie, uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment
urinar

Anemia hemolitică dobândită 2.-Reticulocite
3.-Sideremie
6.-Biopsie osoasă
Criterii 7.-Sideroblasti
ajutătoare 8.-bilirubina totală, directă şi indirectă
9.-capacitatea totală de legare a fierului
10.-Methemoglobinemie
11.-Electroforeza hemoglobinei
12.- GGT
13.-Grup sanguin
10
hematoformatoare (Ankylostoma duodenale, arsen şi compuşi, benzen, Brucella,
butil de staniu, cimen = paracimol, compuşi organofosforici şi organocloruraţi,
crezoli, fosfor şi compuşi, hidrocarburi alifatice halogenate – clorura de metil =
monoclormetan, hexaclorciclohexan = lindan, tricloretilenă etc., hidrogen arseniat
= arsina, medicamente, mesitilen, metilcelosolv, monoxid de carbon, naftalina,
nitro-, cloro- şi cloronitroderivaţi aromatici – monoclorbenzen, o-diclorbenzen,
Criterii DDT, trinitrotoluen, pentaclorfenol etc., p-butilbenzen, pirocatechină, pirogalol,
obligatorii plumb, radiaţii ionizante, silicat de etil, trimetilbenzen = pseudocumen ş.a.):
ionizante)
urinar

2.-Reticulocite
3.-Sideremie
Anemie 5.-Puncţia medulara
6.-Biopsie osoasă
(Anemie secundară)
7.-Sideroblasti
8.-bilirubina totală, directă şi indirectă
9.-capacitatea totală de legare a fierului
11.-Electroforeza hemoglobinei
12.-Testul pentru hemoragii oculte în materiile fecale
13.-Coproporfirine
Criterii 14.-Uroporfirine
ajutătoare 15.-Methemoglobinemia
16.-Carboxihemoglobinemia
17.-Determinarea nivelului seric de vitamine (acid folic, vitamina B 6, B12)
18.-GGT
19.-Fosfataza alcalină
21.-Endoscopie digestivă superioară/inferioară
22.-Teste pentru agenţi infecţioşi
23.-Grup sanguin
28.-Examen ATI
11
hematoformatoare (benzen, radiaţii ionizante, trinitrotoluen ş.a.): anamneză
expunerii (inclusiv dozimetrie fizică şi dozimetrie biologică pentru radiaţii
Criterii
ionizante)
obligatorii
Agranulocitoza urinar
1.-Frotiu periferic
3.-Biopsie osoasă
Criterii
4.-Teste biotoxicologice specifice
ajutătoare
5.-Grup sanguin
1.-Expunere profesională la substanţe toxice methemoglobinemiante (amino- şi

nitroderivaţi, hidrogen arseniat = arsina, oxizi de azot, pirocetachina, pirogalol,
rezorcina ş.a.): anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a
Criterii rutei profesionale şi expunerii
urinar
Methemoglobinemia 1.-Frotiu periferic (prezenţa hematiilor cu corpusculi Heinz)

2.-Methemoglobinemia (creşterea peste 10%)
3.-Reticulocite
Criterii 5.-Deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază
ajutătoare 6.-Gazometrie
7.-Grup sanguin
10.-Examen ATI
12
Afecţiuni psihice şi comportamentale
1.-Expunere profesională la traumatism cranio-cerebral prin accident de muncă:

Criterii şi expunerii
Sindromul posttraumatic uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar

Criterii 2.-Examen neurologie
ajutătoare 3.-CT/RMN cerebral
4.-Electroencefalograma
13
Boli neurologiee
1.-Expunere profesională la mangan (dioxid de mangan), mercur şi compuşi,

monoxid de carbon, sulfură de carbon ş.a. peste valoarea limită de expunere:
Criterii
şi expunerii
obligatorii
Parkinsonism secundar
2.-CT/RMN cerebral
Criterii 4.-Examen LCR
ajutătoare 5.-Examen neurologie
1.-Expunere profesională la acrilamidă, furfural, n-hexan, hidrocarburi alifatice

halogenate, hidrogen fosforat (fosfina, trihidrura de fosfor), mangan, mercur şi
compuşi, toluen ş.a. peste valoarea limită de expunere: anamneză profesională
Criterii sugestivă, documente de obiectivizare a rutei profesionale şi expunerii
uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar (pentru
Afecţiuni extrapiramidale şi glicozurie)
tulburări de motilitate –
ataxie, tremor intenţional ş.a. 1.-Teste biotoxicologice specifice
2.-CT/RMN cerebral
Criterii 4.-Examen LCR
14
1.-Expunere profesională la mişcări repetitive, vibraţii, poziţii extreme ale
articulaţiilor (mişcări repetitive identice sau similare pentru mâna sau pumnul
afectat; aplicarea regulată a forţei crescute la nivelul mâinii lezate; poziţii
vicioase ale mâinii lezate (hiperextensia sau hiperflexia pumnului asociată cu
flexia degetelor) în mod regulat sau prelungit; utilizarea regulată de unelte
Criterii vibratorii; sprijin frecvent sau prelungit al pumnului sau al bazei mâinii de partea
obligatorii afectată, expunerea la frig fiind factor agravant): anamneză profesională
3.-Examene de laborator: hemograma, VSH, TGO/ASAT, TGP/ALAT, glicemie
(pentru excluderea diabetului), uree, creatinină, colesterol, examen sumar de
urină şi sediment urinar
Mononeuropatii ale
membrelor superioare:
1.-Electromiograma / Viteza de conducere nervoasă
2.-Ecografie
1.-Sindromul de tunel carpian
(STC) 3.-Arteriografie
4.-Hormoni tiroidieni (pentru excluderea hipotiroidismului)
5.-Determinare macroglobuline (pentru excluderea macroglobulinemiei)
6.-Determinare hormoni de creştere (pentru excluderea acromegaliei)
7.-Biopsie (pentru excluderea amiloidozei)
Criterii
8.-Puncţie-biopsie sternală (medulară, pentru excluderea mielomului multiplu)
ajutătoare
9.-Teste imunserologice (pentru excluderea maladiilor autoimune)
10.-Grup sanguin
11.-Examen ortopedie
12.-Examen ATI
14.-Examen reumatologie

articulaţiilor (utilizarea prelungită de unelte vibratorii manuale; sprijinul prelungit
pe talonul mâinii cu pumnul în extensie; utilizarea mâinii ca „ciocan hipotenar”;
mişcări de flexie rapidă şi forţată a cotului combinate cu flexia pumnului;
Criterii prehensiune de forţă şi sprijinul de durată pe mâini, de exemplu la cicliştii
obligatorii profesionişti): anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a
rutei profesionale şi expunerii
Mononeuropatii ale uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar
2.-Sindromul de tunel cubital
(de lojă Guyon) 2.-Radiografie
3.-RMN
4.-Arteriografie
5.-Ecografie
Criterii
ajutătoare
7.-Grup sanguin
8.-Examen ortopedie
9.-Examen ATI
15
articulaţiilor (mişcări de prono-supinaţie cu cotul în extensie; gesturi repetitive
manuale cu pumnul în extensie; gesturi de forţă şi precizie): anamneză
Criterii profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei profesionale şi
obligatorii expunerii
3.-Sindromul de tunel radial 1.-Electromiograma / Viteza de conducere nervoasă

2.-Radiografie
(compresiunea nervului radial
la nivelul cotului, arcada 3.-RMN
4.-Arteriografie
Frohse)
5.-Ecografie
Criterii
ajutătoare
7.-Grup sanguin
8.-Examen ortopedie
9.-Examen ATI

articulaţiilor (activităţi care comportă sprijin prelungit pe faţa posterioară a
cotului): anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei
Criterii
profesionale şi expunerii
obligatorii
4.-Sindromul epitrohleo- 2.-Radiografie
olecranian (compresiunea 3.-RMN
nervului cubital la nivelul 4.-Arteriografie
cotului) 5.-Ecografie
Criterii
ajutătoare
7.-Grup sanguin
8.-Examen ortopedie
9.-Examen ATI

articulaţiilor (elongaţia şi acroşarea coracoidiană sau spino-glenoidiană a
nervului; antepulsia – adducţia umărului; aplicarea directă a forţei (sarcini grele)
pe umăr; deplasări scapulare brutale prin traumatisme directe, menţinerea de
Criterii
greutăţi/mase, cu umărul în retropulsie): anamneză profesională sugestivă,
obligatorii
Alte mononeuropatii canalare uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar
ale membrului superior
(umărului):
2.-Radiografie
1.-Neuropatia nervului
subscapular (C5-C6) 3.-RMN
4.-Arteriografie
5.-Ecografie
Criterii
ajutătoare
7.-Grup sanguin
8.-Examen ortopedie
9.-Examen ATI
16
articulaţiilor (activităţi cu sprijin prelungit sau purtarea de sarcini grele pe umăr):
Criterii
şi expunerii
obligatorii
Alte mononeuropatii canalare
(umărului):
2.-Radiografie
3.-RMN
circumflex 4.-Arteriografie
5.-Ecografie
Criterii
ajutătoare
7.-Grup sanguin
8.-Examen ortopedie
9.-Examen ATI

articulaţiilor (purtarea de greutăţi mari pe umeri sau pe braţe; ridicarea de sarcini
cu cotul în extensie sau menţinerea braţelor ridicate timp îndelungat; ridicarea
Criterii anterioară forţată a braţelor): anamneză profesională sugestivă, documente de
obligatorii obiectivizare a rutei profesionale şi expunerii
(umărului): 1.-Electromiograma / Viteza de conducere nervoasă
2.-Radiografie
3.-Neuropatia nervului mare 3.-RMN
dinţat 4.-Arteriografie
5.-Ecografie
Criterii
ajutătoare
7.-Grup sanguin
8.-Examen ortopedie
9.-Examen ATI

articulaţiilor (activităţi şi gesturi profesionale combinate; antepulsia braţului cu
flexia şi supinaţia antebraţului): anamneză profesională sugestivă, documente de
Criterii
obligatorii
(umărului):
2.-Radiografie
musculo-cutanat (compresia 3.-RMN
4.-Arteriografie
nervului la traversarea
coracobrahialului) 5.-Ecografie
Criterii
ajutătoare
7.-Grup sanguin
8.-Examen ortopedie
9.-Examen ATI
17
1.-Expunere profesională la poziţii vicioase (activităţi efectuate în poziţii
vertebro-tronculare vicioase [flexie antero-laterală, extensie, torsiunea coloanei
lombare], ridicarea şi transportul de sarcini grele; eforturi dinamice mari sau
muncă fizică grea; mişcări repetitive rapide în articulaţiile vertebrale lombare):
Criterii
obligatorii
şi expunerii

Sindromul de compresie a
nervului sciatic 2.-Radiografie
3.-CT/RMN
4.-Arteriografie
5.-Ecografie
Criterii
7.-Grup sanguin
ajutătoare
8.-Examen ortopedie
9.-Examen ATI
13.-Examen obstetrică-ginecologie
1.-Expunere profesională la agenţi chimici, biologici sau fizici neurotoxici

periferici (acrilamida, arsen şi compuşi, borrelia care dă maladia Lyme, brucella,
compuşi organofosforici, dimetil aminopropionitril, etilen-oxid = oxid de etilenă,
hidrocarburi alifatice halogenate, hidrocarburi alifatice – n-hexan, ciclohexan
etc., hidrocarburi aromatice, mercur, metil-n-butil-cetona, plumb, sulfura de
Criterii
carbon, taliu, virusul hepatitic C, virusul varicelo-zosterian, vibraţii ş.a.):
obligatorii
şi expunerii
Neuropatii (polineuropatii)
2.-Radiografie
3.-CT/RMN
Criterii 6.-Teste imunserologice (pentru excluderea maladiilor autoimune)
ajutătoare 7.-Markeri tumorali
8.-Acid uric
9.-Teste biochimice şi serologice diverse (pentru excluderea avitaminozelor,
diselectrolitemiilor, dismetaboliilor, enzimopatiilor, paraneoplaziilor ş.a.)
10.-Determinări hormonale
11.-Examene clinice de specialitate conform organelor afectate
18
1.-Expunere profesională la bacteria Borrelia burgdorferi (înţepătură de căpuşă):
obligatorii 2.-Diagnostic de boală (sindrom neurologie, osteo-articular, cardiac)
Mielita din: 2.-Teste biotoxicologice specifice
-Borrelioză (Maladia Lyme) 3.-Examen LCR
4.-Metode electrofiziologice (potenţiale evocate, electromiograma,
electronistagmografia)
Criterii
5.-CT/RMN
ajutătoare
7.-Examen cardiologie
8.-Examen BFT
9.-Examen ORL
1.-Expunere profesională la bromura de metil peste valoarea limită de expunere:

Mielita indusă de bromura de 1.-Brom în sânge

metil
4.-beta2-Microglobulinemie
Criterii 5.-Fosfataza alcalină
ajutătoare 6.-Teste de clearance hepatic
7.-Albuminurie
9.-Radiografie toracică
1.-Expunere profesională la Brucella sp.: anamneză profesională sugestivă,

Criterii
obligatorii
Mielita din:
-Bruceloză 1.-Identificarea agentului etiologic în sânge, produse patologice
2.-Titrări serice de anticorpi anti-Brucella
3.-Reacţia de aglutinare Wright, reacţii imunoenzimatice (ELISA)
Criterii
ajutătoare
5.-Examen boli infecţioase (pentru diagnostic diferenţial)
6.-Hemocultură
7.-Examen LCR
19
1.-Expunere profesională la hidrocarburi alifatice halogenate, nitro- şi
aminoderivaţi aromatici peste valoarea limită de expunere, microclimat rece ş.a.:
Criterii
şi expunerii
obligatorii

Nevrita trigeminală
2.-Radiografie
3.-CT/RMN
Criterii 5.-Teste biotoxicologice
ajutătoare 6.-Teste imunserologice (pentru excluderea maladiilor autoimune)
7.-Examen ORL
8.-Examen oftalmologie (pentru fund de ochi)
9.-Examen medicină dentară
1.-Expunere profesională la acetonitril, alcooli, aldehide, amine aromate şi

derivaţi, arsen şi compuşi, bromură de metil, cetone, decaboran,
dimetilformamidă, dimetilsulfoxid (DMSO), esteri, eteri, glicoli, hidrocarburi
alifatice şi aromatice, hidrocarburi alifatice halogenate, hidrogen arseniat, mercur
şi compuşi, monoxid de carbon, nitroderivaţi alifatici, nitro- şi cloronitroderivaţi
Criterii aromatici, pentaboran, plumb şi compuşi, solvenţi organici (amestecuri), staniu şi
obligatorii compuşi, tetrahidrofuran ş.a. peste valoarea limită de expunere: anamneză
expunerii
Encefalopatia toxică 2.-Diagnostic de boală

Criterii 3.-Examen psihologie (testări psihometrice, cognitive) / psihiatrie
ajutătoare 4.-Electroencefalograma
5.-Potenţiale evocate
6.-CT/RMN
1.-Expunere profesională la compresie mecanică excesivă şi/sau prelungită a unor

nervi: anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei
Paralizii
2.-Examen radiologic centrat pe zona lezională
Criterii
3.-Mielografia
ajutătoare
4.-Examen LCR
5.-CT/RMN
20
Boli ale analizatorului vizual
1.-Expunere profesională la alergeni şi iritanţi profesionali, radiaţii infraroşii,

agenţi infecţioşi (virusuri, bacterii etc.): anamneză profesională sugestivă,
Criterii
obligatorii
3.-Examene de laborator: hemograma (pentru eozinofile), VSH, TGO/ASAT,
TGP/ALAT, glicemie, uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi
sediment urinar
Conjunctivite 1.-Examen oftalmologie

2.-Examenul secreţiei conjunctivale (microscopie, cultură), antibiograma
3.-Examen citologic
4.-Teste cutanate
Criterii
5.-IgE specifice (RAST)
ajutătoare
6.-IgE totale (RIST, PRIST)
7.-Imunograma
8.-Teste de identificare a antigenelor, anticorpilor, citokinelor
9.-Examen alergologie
1.-Expunere profesională la acid clorhidric, acid fluorhidric, amoniac, arsen şi

compuşi, benzochinone, cianamida calcică, clor, creozot, crezoli, dioxid de sulf,
etilen-oxid = oxid de etilenă, fenoli – fenol, pirocatechină, pirogalol, rezorcina
etc., formiat de metil, hidrochinona, hidrogen sulfurat, piridine, quinoleina,
seleniu, silicat de metil, sulfura de carbon, radiaţii infraroşii, radiaţii ionizante,
radiaţii ultraviolete peste valorea limită de expunere, alergeni şi iritanţi
Criterii
profesionali, Streptococcus suis, virusuri ş.a.: anamneză profesională sugestivă,
obligatorii
documente de obiectivizare a rutei profesionale şi expunerii (inclusiv dozimetrie
fizică şi dozimetrie biologică pentru radiaţii ionizante)
sediment urinar
Keratite (cheratite)
2.-Examene pentru identificarea agenţilor infecţioşi (microscopie, cultură),
antibiograma, fungigrama
3.-Examen citologic
5.-Teste cutanate
Criterii 6.-IgE specifice (RAST)
ajutătoare 7.-IgE totale (RIST, PRIST)
8.-Imunograma
9.-Teste de identificare a antigenelor, anticorpilor, citokinelor (inclusiv factor
reumatoid, celule lupice, anticorpi antinucleari, ASLO, VDRL, TPHA etc.)
21
1.-Expunere profesională la dinitrocrezol, dinitrofenol, etilen-oxid = oxid de
etilenă, laseri, microunde, naftalina, radiaţii infraroşii, radiaţii ionizante,
trinitrotoluen ş.a. peste valorea limită de expunere: anamneză profesională
Criterii sugestivă, documente de obiectivizare a rutei profesionale şi expunerii (inclusiv
obligatorii dozimetrie fizică şi dozimetrie biologică pentru radiaţii ionizante)
Cataracta
2.-Examene pentru identificarea agenţilor infecţioşi (microscopie, cultură),
antibiograma
3.-Grup sanguin
Criterii
4.-Galactozemie
ajutătoare
5.-Calcemie
6.-Fosfatemie
7.-Teste biotoxicologice
1.-Expunere profesională la iluminat neadecvat (în mine): anamneză profesională

Criterii
obligatorii
Nistagmus
1.-Electronistagmografia
Criterii 2.-Examen oftalmologie
4.-Examen ORL
1.-Expunere profesională la suprasolicitări vizuale, în special în condiţii de

iluminat nefiziologice cantitativ şi calitativ: anamneză profesională sugestivă,
Astenopie acomodativă 3.-Examene de laborator: hemograma, VSH, TGO/ASAT, TGP/ALAT, glicemie,
Criterii
ajutătoare
22
1.-Expunere profesională la alcool alilic, alcool metilic (metanol), arsen şi
compuşi, hidrocarburi alifatice halogenate, mercur, naftalină, nitro- şi
aminoderivaţi aromatici, piridine, sulfura de carbon, taliu ş.a. peste valorea limită
Criterii de expunere: anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei
obligatorii profesionale şi expunerii
3.-Examene pentru identificarea agenţilor infecţioşi (microscopie, cultură) –
inclusiv în lichidul cefalorahidian, antibiograma
Nevrita optică 4.-RMN
reumatoid, celule lupice, anticorpi antinucleari, ASLO, VDRL, TPHA etc.)
6.-Vitamina B12 serică
7.-Vitamina B1 serică
Criterii
8.-Acid folic seric
ajutătoare
9.-Teste de inflamaţie (proteina C reactivă, fibrinogen)
10.-Grup sanguin
13.-Examen neurochirugical
15.-Examen ORL
17.-Examen hematologic
1.-Expunere profesională la bromura de metil (monobrommetan), carbamaţi

heterociclici anticolinesterazici, clorura de metil (monoclormetan), compuşi
organofosforici, fosfaţi, pirofosfaţi, tiofosfaţi, fosforamide, hidrogen fosforat
(fosfina, trihidrura de fosfor), monoxid de carbon, sulfura de carbon, taliu peste
Criterii
valoarea limită de expunere: anamneză profesională sugestivă, documente de
obligatorii
Diplopia 3.-Examene de laborator: hemograma, VSH, TGO/ASAT, TGP/ALAT, glicemie,
Ambliopia uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar
2.-CT/RMN
Criterii 3.-Grup sanguin
ajutătoare 4.-Examen oftalmologie
6.-Examen neurochirugical
1.-Expunere profesională la bromura de metil (monobrommetan), carbamaţi

heterociclici anticolinesterazici, clorura de metil (monoclormetan), compuşi
organofosforici, fosfaţi, pirofosfaţi, tiofosfaţi, fosforamide, hidrogen fosforat
(fosfina, trihidrura de fosfor), monoxid de carbon, sulfura de carbon, taliu peste
Criterii
valorea limită de expunere: anamneză profesională sugestivă, documente de
obligatorii
Amauroza (cecitatea, orbirea) 3.-Examene de laborator: hemograma, VSH, TGO/ASAT, TGP/ALAT, glicemie,
2.-CT/RMN
Criterii
ajutătoare
5.-Examen neurochirurgie
23
1.-Expunere profesională la anumiţi agenţi infecţioşi (Streptococ, Toxoplasma
Gondi, Toxocara cani, Leptospira, Brucella, Borellia, Treponema pallidum, HIV
Criterii
obligatorii
Uveita 1.-Examen oftalmologie

Endoftalmia (corioretinita 2.-Examene pentru identificarea agenţilor infecţioşi (microscopie, cultură),
supurativă) antibiograma
reumatoid, celule lupice, anticorpi antinucleari, anticorpi anti-ADN dublu
Criterii
catenar, anticorpi anti-toxoplasma, anticorpi anti-toxocara, ASLO, VDRL,
ajutătoare
TPHA, enzima de conversie a angiotensinei, HLA B27 etc.)
4.-Teste de inflamaţie (proteina C reactivă, fibrinogen)
5.-Biopsie vitreană
6.-PCR al umorii vitroase
24
Boli ale analizatorului auditiv
1.-Expunere profesională la factori fizici (zgomot peste valoarea limită de

expunere, explozii cu afectarea timpanului, perforaţii ale timpanului prin scântei
sau metale topite, traumă barometrică, traumatisme cu interesarea urechii medii şi
a timpanului şi/sau a stâncii temporale, curent electric), la substanţe chimice
ototoxice peste valoarea limită de expunere (arsen, bromură de metil, alcool n-
Criterii butilic, compuşi organomercuriali, mangan, mercur, monoxid de carbon, plumb,
obligatorii stiren, sulfură de carbon, toluen, tricloretilenă ş.a.): anamneză profesională
3.-Audiograma tonală liminară
1.-Examen ORL, incluzând investigaţii clinice şi paraclinice ale auzului:

acumetria fonică, acumetria instrumentală, audiometria vocală, audiometria
Hipoacuzia, surditatea comportamentală, audiometria cu răsplată vizuală, impedancemetria,
reflexul stapedian, otoemisiunile acustice (OEA), potenţialele evocate
auditive precoce (PEA sau BERA), ASSR (auditory steady state response),
otoscopia, otomicroscopia, probele Rinné, Weber, Bonnier, timpanometria
etc.
3.-Radiografie/CT/RMN de craniu
Criterii
ajutătoare
5.-Teste imunserologice (anticorpi antinucleari, factorul reumatoid, fibrinogen,
crioglobuline, crioaglutinine, autoanticorpi diverşi etc.) şi enzimatice
6.-Arteriografie
7.-Lipidograma
8.-Examen neurochirurgie / chirurgie / chirurgie plastică şi reparatorie (inclusiv
determinare grup sanguin)
9.-Examen ATI
25
Boli ale aparatului cardio-vascular
1.-Expunere profesională la vibraţii transmise sistemului mână-braţ sau anumiţi

agenţi chimici (clorura de vinil, răşini epoxidice) peste valoarea limită de
expunere: anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei
Criterii
obligatorii
3.-Testul de provocare la rece
urinar
1.-Testul presor la rece cu determinarea indicelui de recuperare (testul

Okada)
crioglobuline, crioaglutinine, autoanticorpi diverşi etc.)
3.-Electroforeza proteinelor serice
4.-Lipidograma
Sindromul Raynaud 5.-Fosfataza alcalină
6.-Bilirubina totală, directă şi indirectă
7.-Teste cutanate la răşini epoxidice
Criterii
10.-Imunograma
ajutătoare
11.-Echo-Doppler vascular
12.-Arteriografia
13.-Capilaroscopia pliului unghial
14.-Măsurarea presiunii sanguine sistolice prin metoda fotopletismografiei ante-
şi postrăcire locală
16.-Termometria cutanată
17.-Biopsie de pulpă digitală
18.-Examen imagistic de coloană cervicală, torace, mâini (radiografie, CT, RMN)
1.-Expunere profesională la ortostatism prelungit static sau asociat cu manipulare

de greutăţi: anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei
Varice ale membrelor 1.-Fibrinogen

inferioare complicate cu 2.-Coagulograma
tulburări trofice sau cu 3.-Ecografie şi Echo-Doppler venos
tromboflebite 4.-Flebografia
5.-Arteriografia
Criterii
6.-Limfo-flebolimfografia
ajutătoare
7.-Radiografia pulmonară standard şi a membrelor inferioare
8.-Examen imagistic abdomino-pelvin (ecografie, CT, RMN)
11.-Examen ATI
26
1.-Expunere profesională la efort cu mişcări ample ale membrelor superioare :
Tromboflebita de efort a 1.-Echo-Doppler venos

membrelor superioare 2.-Coagulograma
3.-Electrocardiograma
4.-Radiografia pulmonară standard
Criterii
5.-Flebografia
ajutătoare
9.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la poziţia şezândă prelungită la conducătorii

profesionişti de vehicule şi utilaje: anamneză profesională sugestivă, documente
Criterii de obiectivizare a rutei profesionale şi expunerii
Tromboflebita profundă a 1.-Echo-Doppler venos

membrelor inferioare 2.-Coagulograma
4.-Radiografia pulmonară standard
Criterii
5.-Flebografia
ajutătoare
9.-Examen ATI
27
Boli ale aparatului respirator
1.-Expunere profesională la dioxid de siliciu liber cristalin peste valorea limită de

expunere: anamneză profesională sugestivă, document de obiectivizare a rutei
profesonale şi expunerii
Criterii
obligatorii
3.-Diagnostic de boală confirmat de Comisia de pneumoconioze
Silicoză
1.-CT pulmonar
2.-Probe funcţionale ventilatorii cu teste bronhomotorii
Criterii 3.-Gazometrie
ajutătoare 4.-Bronhoscopie + lavaj bronhoalveolar
5.-Transfer alveolocapilar
6.-Examen pneumologie
1.-Expunere profesională la dioxid de siliciu liber cristalin peste valorea limită de

expunere şi/sau bacilul Koch: anamneză profesională sugestivă, document de
obiectivizare a rutei profesonale şi expunerii
Criterii 2.-Diagnostic de silicoză confirmat de Comisia de pneumoconioze
obligatorii 3.-Diagnostic de tuberculoză
Silicoză asociată cu
tuberculoza:
1.-CT pulmonar
Silicotuberculoză
3.-Gazometrie
4.-Bronhoscopie + lavaj bronhoalveolar
Criterii
ajutătoare
6.-BK în spută - examen direct
7.-BK în spută - culturi
8.-BK în lichidul de lavaj bronhoalveolar
1.-Expunere profesională la azbest peste valorea limită de expunere: anamneză

profesională sugestivă, document de obiectivizare a rutei profesonale şi expunerii
Criterii
3.-Radiografie pulmonară oblică anterioară dreaptă (OAD)
obligatorii
Azbestoza
1.-CT pulmonar
3.-Gazometrie
Criterii
ajutătoare
28
1.-Expunere profesională la pulbere de cărbune peste valorea limită de expunere:
anamneză profesională sugestivă, document de obiectivizare a rutei profesonale şi
expunerii
Criterii
obligatorii
Pneumoconioza minerului uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar
la cărbune
1.-CT pulmonar
ajutătoare 4.-Bronhoscopie + lavaj bronhoalveolar
1.-Expunere profesională la pulbere de aluminiu peste valorea limită de expunere:

expunerii
Criterii
obligatorii
Aluminoza pulmonară
1.-Aluminiu în urină
2.-CT pulmonar
Criterii
4.-Gazometrie
ajutătoare
1.-Expunere profesională la beriliu peste valorea limită de expunere: anamneză

Criterii 2.-Radiografie pulmonară standard
obligatorii 3.-Diagnostic de boală confirmat de Comisia de pneumoconioze
Berilioza
1.-Beriliu în urină
2.-CT pulmonar
Criterii
4.-Gazometrie
ajutătoare
29
1.-Expunere profesională peste valorea limită de expunere la pulberile anorganice
incriminate:
* antimoniu = stibiu (stibioza)
* bariu (baritoza)
* caolin (caolinoza)
* fibre minerale artificiale
* mica (micatoza)
* nefelina- apatita
* olivina (olivinoza)
* oxid de ceriu
* oxizi de fier (sideroza)
* perlit
* pulberi anorganice mixte
Criterii * staniu (stanoza)
obligatorii * talc (talcoza)
* tantal
* titan
* tungsten
Pneumoconioze cauzate de * vanadiu
alte pulberi anorganice * wolfram
* zirconiu
* alte pulberi anorganice:
expunerii
1.-Antimoniu (stibiu) în urină

2.-Vanadiu în urină
3.-CT pulmonar
Criterii 4.-Probe funcţionale ventilatorii cu teste bronhomotorii
30
1.-Expunere profesională peste valorea limită de expunere la noxa profesională
incriminată:
* ardezie
* carburi metalice (frite)
* clorura de vinil
* medicamente (unele citostatice şi altele)
* metale grele (cobalt şi altele)
* radiaţii ionizante
* substanţe chimice (gaze, fumuri şi vapori) inclusiv gaze de furnal, gaze de sudură
Criterii şi altele
obligatorii * şisturi
* uleiuri minerale
* alte noxe profesionale demonstrate a genera fibroză pulmonară:
Fibroza pulmonară expunerii (inclusiv dozimetrie fizică şi dozimetrie biologică pentru radiaţii
ionizante)
1.-Cobalt în urină / sânge

2.-Teste citogenetice pentru expunerea la radiaţii ionizante
3.-CT pulmonar
1.-Expunere profesională la azbest peste valorea limită de expunere: anamneză

Criterii 2.-Radiografie pulmonară standard şi OAD
obligatorii 3.-Diagnostic de boală confirmat de Comisia de pneumoconioze
Afecţiuni pulmonare
benigne: pleurezie benignă,
atelectazii rotunde, plăci 1.-CT pulmonar
2.-Puncţie biopsie
pleurale
ajutătoare 5.-Examen citologic al sputei
1.-Expunere profesională la pulberi organice (bumbac, cânepă, in, iută, sisal,

kapoc) peste valorea limită de expunere: anamneză profesională sugestivă,
Criterii document de obiectivizare a rutei profesonale şi expunerii
obligatorii 2.-Diagnostic de boală („sindromul de luni”)
Bisinoza
3.-Pletismografie
Criterii
4.-Gazometrie
ajutătoare
5.-Lavaj bronhoalveolar
31
1.-Expunere profesională la acarieni, actinomicete termofile, aer condiţionat, alge,
alginaţi, amiodarona, amoebe, anhidride (ftalică, hexahidroftalică, himică,
tetracloroftalică, tetrahidroftalică, trimelitică etc.), antigene animale (inclusiv din
dejecţii), artropode, aur (sărurile de aur), bacterii aeropurtate, bagasa, blănuri,
brânzeturi, bumbac, cafea verde (pulbere), carmin (pigment din gărgăriţe), ceai
(pulbere), cereale (grâu, orz, secară etc.), compost, enzime din detergenţi, făină,
fân (în special mucegăit), fungi (comestibili şi microscopici), hamei, hârtie (pastă),
Criterii
hipofiză (pulbere), izocianaţi, lemn (pulberi), malţ, mumii (învelişurile lor textile),
obligatorii
neghina sorgului, nuca de cocos, paprika, peşte (făină de peşte), piretroide, plută,
procarbazina, răşini epoxidice, reactivul Paulis, sisal, soia (coajă), trestie de zahăr,
tutun, uleiuri de răcire, variola (cruste variolice) ş.a.: anamneză profesională
Bronhoalveolita sugestivă, document de obiectivizare a rutei profesonale şi expunerii
(alveolita alergică 2.-Diagnostic de boală
extrinsecă, penumonia prin 3.-Examene de laborator: hemograma, VSH, TGO/ASAT, TGP/ALAT, glicemie,
hipersensibilizare) uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar

Criterii 5.-Pletismografie
7.-CT cu înaltă rezoluţie (HRCT)
8.-Anticorpi precipitanţi
1.-Expunere profesională la agenţii cauzali ai sindromului toxic al pulberilor

organice (bolii de siloz ş.a.): anamneză profesională sugestivă, document de
Criterii obiectivizare a rutei profesonale şi expunerii
Sindromul toxic al 1.-Probe funcţionale ventilatorii cu teste bronhomotorii

pulberilor organice (boala 2.-Lavaj bronhoalveolar
de siloz ş.a.) 3.-Radiografie pulmonară standard
Criterii 5.-Pletismografie
7.-CT cu înaltă rezoluţie (HRCT)
8.-Anticorpi precipitanţi
1.-Expunere profesională la pulberi organice şi anorganice, gaze, fumuri şi vapori:

Criterii expunerii

BPOC
3.-CT pulmonar
4.-Puncţie biopsie pulmonară
Criterii
5.-Gazometrie
ajutătoare
32
1.-Expunere profesională la alergeni şi iritanţi profesionali: anamneză profesională
sugestivă, document de obiectivizare a rutei profesonale şi expunerii
obligatorii 3.-Examene de laborator: hemograma (pentru eozinofile), VSH, TGO/ASAT,
sediment urinar

2.-Rinomanometrie
Rinite 3.-Fibroscopie
4.-Examen de secreţii nazale
Criterii 6.-Teste cutanate
9.-Imunograma
11.-Examen ORL
1.-Expunere profesională la noxa profesională incriminată:

* acid clorhidric
* acid fluorhidric
* arsen şi compuşi
* clorura de potasiu
* clorura de sodiu
Criterii * crom şi compuşi
obligatorii * lemn (pulberi)
* şi altele:
Ulcer nazal şi/sau anamneză profesională sugestivă, document de obiectivizare a rutei profesonale şi
perforaţia septului nazal expunerii
1.-Fibroscopie
Criterii 2.-Teste biotoxicologice specifice
ajutătoare 3.-Examen ORL
4.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la alergeni şi iritanţi profesionali şi suprasolicitare vocală

profesională cronică: anamneză profesională sugestivă, document de obiectivizare
a rutei profesonale şi expunerii
Criterii
obligatorii
sediment urinar
Laringita 1.-Laringoscopie
2.-Teste cutanate
Criterii
5.-Imunograma
ajutătoare
8.-Examen ORL
33
1.-Expunere profesională la suprasolicitare vocală profesională cronică: anamneză
Criterii
obligatorii
Noduli ai corzilor vocale 3.-Examene de laborator: hemograma, VSH, TGO/ASAT, TGP/ALAT, glicemie,
(„nodulii cântăreţilor”) uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar
Criterii 1.-Examen ORL (inclusiv pentru laringoscopie)

ajutătoare 2.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la substanţe chimice (gaze, fumuri şi vapori): anamneză

Criterii
obligatorii
Iritaţia şi inflamaţia acută şi uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar
cronică a căilor aeriene
superioare 1.-Examen ORL
Criterii
ajutătoare
4.-Exsudat nazo-faringian
1.-Expunere profesională la agenţii cauzali ai RADS – substanţe chimice (gaze,

fumuri şi vapori): anamneză profesională sugestivă, document de obiectivizare a
rutei profesonale şi expunerii
Criterii
2.-Diagnostic de boală (manifestări respiratorii acute în expuneri la concentraţii
obligatorii
mari)
RADS (Reactive airways uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar
dysfunction syndrome =
Sindrom reactiv de căi
aeriene) 1.-Probe funcţionale ventilatorii cu teste bronhomotorii
Criterii
ajutătoare
5.-Examen ORL
1.-Expunere profesională la agenţii cauzali ai astmului bronşic (alergeni şi/sau

iritanţi respiratori): anamneză profesională sugestivă, document de obiectivizare a
Criterii
obligatorii
1.-Proba locului de muncă

2.-Teste cutanate
Astm bronşic alergic şi
astm bronşic non- alergic 3.-IgE specifice (RAST)
(iritativ)
5.-Imunograma
Criterii 7.-Testul Burge
ajutătoare 8.-Radiografie pulmonară standard
11.-Rinomanometrie
14.-Examen ORL
34
1.-Expunere profesională la noxa profesională incriminată:
* azbest
* dioxid de siliciu liber cristalin
* pulberi organice
Criterii * substanţe chimice (gaze, fumuri, vapori):
obligatorii anamneză profesională sugestivă, document de obiectivizare a rutei profesonale şi
expunerii
Bronşita acută şi cronică 3.-Examene de laborator: hemograma, VSH, TGO/ASAT, TGP/ALAT, glicemie,
1.-Examen de spută
Criterii
ajutătoare
1.-Expunere profesională la agenţi vehiculaţi prin sistemele de aer condiţionat şi de

umidifiere a aerului: anamneză profesională sugestivă, document de obiectivizare a
Criterii
obligatorii
Pneumopatia cauzată de 4.-Examene de laborator: hemograma, VSH, TGO/ASAT, TGP/ALAT, glicemie,
sisteme de aer condiţionat şi uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar
de umidifiere a aerului
2.-Examen de spută
Criterii
ajutătoare
1.-Expunere profesională la substanţe chimice (gaze, fumuri şi vapori), zinc şi alte

metale (febra de fum): anamneză profesională sugestivă, document de
obiectivizare a rutei profesonale şi expunerii
Criterii
obligatorii
Pneumonie chimică
(pneumonia lipoidică) 1.-Probe funcţionale ventilatorii
2.-Examen de spută
Criterii 4.-Bronhoscopie + lavaj bronhoalveolar
ajutătoare 5.-Electrocardiograma
8.-Examen ATI
Edemul pulmonar acut Criterii 1.-Expunere profesională la substanţe chimice (gaze, fumuri şi vapori): anamneză
obligatorii profesională sugestivă, document de obiectivizare a rutei profesonale şi expunerii
35
2.-Examen de spută (bacteriologic)
Criterii 4.-Electrocardiograma
ajutătoare 5.-Teste biotoxicologice specifice
7.-Examen toxicologic
8.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la efort respirator cronic (la suflători): anamneză

Criterii
obligatorii
Emfizemul pulmonar 1.-Radiografie pulmonară standard

Criterii
4.-Gazometrie
ajutătoare
5.-CT pulmonar
36
Bolile ficatului
1.-Expunere profesională la agenţi chimici hepatotoxici: arsen şi compuşi,

brombenzen, clorura de vinil, crezoli, dinoseb, dinoterbe, eter clormetilic, eter
dicloretilic, etilenclorhidrina, fenoli, halotan, hidrocarburi alifatice halogenate,
ioxinil, nitro- şi cloronitroderivaţi aromatici peste valoarea limită de expunere:
Criterii anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei profesionale
obligatorii şi expunerii
urinar

2.-GGT
Hepatite toxice 3.-Determinarea în ser a markerilor virali hepatici
6.-Coagulograma
Criterii 8.-Electroforeza proteinelor serice
ajutătoare 9.-Teste pentru agenţi infecţioşi cu tropism hepatic
10.-Teste de identificare a autoanticorpilor (pentru excluderea afecţiunilor
autoimune)
15.-Examen parazitologie
1.-Expunere profesională la agenţii infecţioşi (virusuri hepatitice): anamneză

expunerii
obligatorii 3.-Determinarea în ser a markerilor virali hepatici
4.-Examene de laborator: hemograma (cu număr trombocite), VSH,
TGO/ASAT, TGP/ALAT, glicemie, uree, creatinină, colesterol, examen sumar
de urină şi sediment urinar
1.-Alţi markeri virali:

-ADN-VHB (încărcătura virală pentru hepatita B)
-ARN-VHC (încărcătura virală pentru hepatita C)
2.-GGT
Hepatite infecţioase: 3.-Electroforeza proteinelor serice
-virale 4.-Ecografie abdominală
7.-Coagulograma
Criterii
8.-Teste biotoxicologice specifice (dacă există şi expunere la substanţe
ajutătoare
hepatotoxice)
9.-Teste pentru agenţi infecţioşi cu tropism hepatic
autoimune)
37
1.-Expunere profesională la Coxiella burneti: anamneză profesională sugestivă,
obligatorii 3.-Examene de laborator: hemograma (cu număr trombocite), VSH,
1.-Izolarea ricketsiei
2.-Testul ELISA (detecţie combinată IgG, IgA, IgM) şi/sau reacţia de fixare
a complementului şi/sau reacţia de aglutinare
3.-GGT
4.-Determinarea în ser a markerilor virali hepatici
Hepatite infecţioase:
-date de rickettsii (Febra Q) 6.-Bilirubina totală, directă şi indirectă
7.-Coagulograma
Criterii 9.-Electroforeza proteinelor serice
ajutătoare 10.-Teste pentru agenţi infecţioşi cu tropism hepatic
autoimune)
13.-Radiografie postero-anterioară
1.-Expunere profesională la Entamoeba histolytica: anamneză profesională

obligatorii 3.-Examene de laborator: hemograma (cu număr trombocite), VSH,
1.-Examen coproparazitologic şi coprobacteriologic (coprocultura)

2.-GGT
3.-Determinarea în ser a markerilor virali hepatici
Hepatite infecţioase: 6.-Coagulograma
-amoebiene (date de 7.-Fosfataza alcalină
Entamoeba histolytica) 8.-Electroforeza proteinelor serice
9.-Teste pentru agenţi infecţioşi
Criterii 10.-Teste de identificare a autoanticorpilor (pentru excluderea afecţiunilor
ajutătoare autoimune)
11.-Puncţie-biopsie
12.-Scintigrama hepatică
13.-Examene serologice (imunofluorescenţă)
14.-Colonoscopie, rectosigmoidoscopie
19.-Examen ATI
38
Boli ale pielii şi tesutului subcutanat
1.-Expunere profesională la alergenul cauzal:

a)-antigene animale şi vegetale, adezivi , biocide, cauciuc, coloranţi, cosmetice,
detergenţi, esenţe aromate, explozivi, fotoprotectoare, gaze de luptă,
medicamente (unele anestezice de contact, antibiotice, antifungice imidazolice,
chinina, corticoizi, nitrofurazona, sulfamide şi altele), metale şi compuşii lor,
răşini naturale şi sintetice (monomeri), revelatori fotografici, solvenţi organici,
substanţe de contrast, substanţe de curăţat, uleiuri de răcire ş.a. (pentru eczema
alergică de contact);
b)-fotoalergeni (pentru eczema fotoalergică de contact);
Dermatita alergică de contact: c)-insectofuncigide arsenicale şi mercuriale, tricloretilena, tetracloretilena ş.a.
(pentru eritrodermie);
a)-eczema alergică de contact d)-proteine vegetale şi animale (pentru dermatita de contact la proteine);
e)-alergeni ce induc eritem polimorf;
b)-eczema fotoalergică de f)-alergeni ce induc erupţii lichenoide;
contact Criterii g)-alergeni ce induc dermatită limfomatoidă;
obligatorii h)-adjuvanţi ai cauciucului, balsamul de Peru, coloranţi (de tipul Disperse şi
c)-eritrodermia Basic, parafenilendiamina şi derivaţi şi altele), cumarine, dimetilol-dihidroxi-
etilenuree, dimetilol-dihidroxi-propilenuree, dimetilol-propilenuree, fibre de
d)-dermatita de contact la sticlă, lâna, medicamente (aprotinina, chinidina, flavonoide, mefenazina,
proteine peroxidul de benzoil şi altele), plante (muşchii de copac, păstârnac, sumac şi
altele), răşini melamin-formaldehidice, răşini ureo-formaldehidice, sulfura de
e)-eritem polimorf carbon, tetrametilol-acetilendiuree ş.a. (pentru dermatita purpurică de contact =
purpura alergică de contact);
f)-erupţia lichenoidă i)-alergeni ce induc dermatită de contact sistemică:
g)-dermatita limfomatoidă şi expunerii
h)-dermatita purpurică de 3.-Examene de laborator: hemograma (pentru eozinofile), VSH, TGO/ASAT,
contact (purpura alergică de TGP/ALAT, glicemie, uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi
contact) sediment urinar
i)-dermatita de contact
sistemică 1.-Teste cutanate
4.-Examen micologic
Criterii 5.-Examen parazitologic
ajutătoare 6.-Biopsie cutanată
9.-Imunograma
39
1.-Expunere profesională la agentul iritant cauzal peste valoarea limită de
expunere:
a)-pulberi anorganice (de ciment, metalice, minerale, vata de sticlă, zgură şi
altele), pulberi organice (lemn şi altele), microtraumatisme repetate ş.a. (pentru
dermatita de uzură);
b)-detergenţi, produse petroliere, reactivi chimici, săpunuri, solvenţi organici,
uleiuri şi lubrefianţi, umezeală în cazul „eczemei menajere” (pentru dermatita
iritativă propriu-zisă);
Dermatita ortoergică de c)-acizi şi baze tari (caustici), alumino-silicaţii de calciu (ciment), arsen şi
Criterii
contact: compuşi, fosfor şi compuşi, var nestins = oxid de calciu (pentru dermatita
obligatorii
caustică = arsura chimică);
a)-dermatita de uzură d)-substanţe fototoxice sub efectul radiaţiilor ultraviolete (pentru dermatita
fototoxică):
b)-dermatita iritativă anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei profesionale
(propriu-zisă) şi expunerii
c)-dermatita caustică (arsura 3.-Examene de laborator: hemograma (pentru eozinofile), VSH, TGO/ASAT,
chimică) TGP/ALAT, glicemie, uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi
sediment urinar
d)-dermatita fototoxică de
contact 1.-Teste cutanate
3.-Examen micologic
4.-Examen parazitologic
Criterii
5.-Biopsie cutanată
ajutătoare
8.-Imunograma
1.-Expunere profesională la agentul iritant şi alergen cauzal: anamneză

expunerii
Criterii
obligatorii
sediment urinar
Dermatita de contact mixtă
1.-Teste cutanate
(alergică şi iritativă)
3.-Examen micologic
Criterii
ajutătoare
8.-Imunograma
40
1.-Expunere profesională la alergenul cauzal (alergeni urticarieni, presiune
cutanată, spectrul solar incluzând radiaţii infraroşii, vizibile şi ultraviolete,
temperaturi extreme, vibraţii): anamneză profesională sugestivă, documente de
Criterii obiectivizare a rutei profesionale şi expunerii
sediment urinar
Urticarie, angioedem (edem
Quincke), şoc anafilactic
1.-Teste cutanate
3.-Examen coproparazitologic
6.-Imunograma
8.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la radiaţii ionizante: anamneză profesională sugestivă,

documente de obiectivizare a rutei profesionale şi expunerii: dozimetrie fizică şi
Criterii dozimetrie biologică
Radiodermita uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar
Criterii
ajutătoare
3.-Termografie
1.-Expunere profesională la agentul acneigen cauzal (compuşi halogenaţi, gudron

de huilă, produse petroliere, uleiuri minerale şi comestibile ş.a.): anamneză
Criterii
expunerii
obligatorii
Acnee profesională 3.-Examene de laborator: hemograma, VSH, TGO/ASAT, TGP/ALAT, glicemie,
Criterii 1.-Examen dermatologie

ajutătoare 2.-Examen parazitologic (pentru Demodex foliculorum)
1.-Expunere profesională la agentul porfirinogen cauzal (hexaclorbenzen şi alte

hidrocarburi aromatice halogenate, virusul hepatitic C ş.a.): anamneză
Criterii
expunerii
obligatorii
Porfirie cutanată tardivă 1.-Examen dermatologie

(tarda) 2.-Uroporfirine I şi III în urină
3.-Izocoproporfirine în fecale
4.-Fotopatch test
Criterii 5.-Test de provocare orală cu fotoalergene (medicamente, alimente) urmat
ajutătoare de UV-expunere cutanată la doză suberitematoasă
6.-Anticorpi anti HCV
7.-Teste de citoliză hepatică
8.-Biopsie hepatică
9.-Teste de identificare a antigenelor, (auto)anticorpilor, citokinelor
41
Boli ale sistemului musculo-scheletal şi ale tesutului conjunctiv
1.-Expunere profesională la agenţii profesionali cauzali (activităţi ce impun

suprasolicitarea articulaţiilor, poziţii extreme, forţate ale articulaţiilor): anamneză
Criterii expunerii
urinar
1.-Radiografia articulaţiei respective

2.-Ecografie de părţi moi
Bursite
3.-Artroscopia
4.-Puncţie cu aspiraţia lichidului bursal
5.-Antibiograma
6.-Teste de inflamaţie: proteina C reactivă, celuloplasmina, α 2-globulinele
Criterii
7.-Explorări imunologice: factor reumatoid, anticorpi antinucleari, complementul
ajutătoare
seric
8.-Acid uric urinar şi sangvin
9.-Grup sanguin
12.-Examen BFT

suprasolicitarea şi presiuni prelungite asupra articulaţiilor, supraîncordarea şi
traumatizarea articulaţiilor, torsiuni, presiuni, mişcări repetitive ale articulaţiilor,
microclimat nefavorabil): anamneză profesională sugestivă, documente de
Criterii
obligatorii
Epicondilite urinar

2.-Ecografia de părţi moi
Criterii
4.-Grup sanguin
ajutătoare
5.-Examen ortopedie
7.-Examen BFT

Criterii
obligatorii
urinar
Sinovite
2.-Puncţie sinovială
3.-Termometrie cutanată
4.-Determinări de acid sialic, glicoproteine, seromucoid
Criterii
ajutătoare
6.-Grup sanguin
7.-Examen ortopedie
9.-Examen BFT
42
Criterii
obligatorii
urinar
Tendinite
4.-Determinări de acid sialic. glicoproteine, seromucoid
Criterii 5.-Teste de inflamaţie: proteina C reactivă, celuloplasmina, α 2-globulinele
ajutătoare 6.-Grup sanguin
7.-Examen ortopedie
8.-Examen ATI
10.-Examen BFT

Criterii
obligatorii
urinar
Tenosinovite 1.-Ecografia de părţi moi

4.-Determinări de acid sialic. glicoproteine, seromucoid
Criterii
ajutătoare
6.-Grup sanguin
7.-Examen ortopedie
8.-Examen ATI
10.-Examen BFT

postura în genunchi, încărcare accentuată axială şi a membrelor, poziţii vicioase,
mişcări repetitive, compresiuni): anamneză profesională sugestivă, documente de
Criterii obiectivizare a rutei profesionale şi expunerii
urinar
Leziuni de menisc
1.-Radiografia articulaţiei genunchiului
2.-RMN
3.-Artroscopie
Criterii 4.-Grup sanguin
ajutătoare 5.-Examen ortopedie
6.-Examen ATI
8.-Examen BFT
43
microclimat nefavorabil, vibraţii, manipularea manuală de greutăţi): anamneză
Criterii
expunerii
obligatorii
Artroze urinar
1.-CT/RMN
seric
Criterii
4.-Scintigrama osoasă
ajutătoare
5.-Grup sanguin
6.-Examen ortopedie
8.-Examen BFT

microclimat nefavorabil, vibraţii, manipularea manuală de greutăţi): anamneză
Criterii profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei profesionale şi
obligatorii expunerii
urinar
Periartrite 1.-Radiografia articulaţiei respective

2.-CT/RMN
seric, HLA B27
Criterii 5.-Scintigrafie osoasă
ajutătoare 6.-Ecografie de părţi moi
7.-Puncţie articulară şi examenul lichidului articular
8.-Grup sanguin
9.-Examen ortopedie
11.-Examen BFT
44
microclimat nefavorabil, vibraţii, manipularea manuală de greutăţi, mers pe teren
accidentat): anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei
Criterii
obligatorii
Deformări ale coloanei urinar
vertebrale
1.-CT/RMN
2.-Examen DXA (osteodensitometrie)
3.-Grup sanguin
4.-Examen ortopedie
Criterii
5.-Examen ATI
ajutătoare
7.-Examen BFT

Criterii
obligatorii
Discopatii, inclusiv hernia de urinar
disc
1.-CT/RMN
3.-Grup sanguin
4.-Examen ortopedie
Criterii
5.-Examen ATI
ajutătoare
7.-Examen BFT
45
Criterii
obligatorii
urinar
Fracturi osoase
1.-CT/RMN
3.-Grup sanguin
4.-Examen ortopedie
Criterii 5.-Examen ATI
ajutătoare 6.-Examen reumatologie
7.-Examen BFT
46
Boli ale aparatului excretor
1.-Expunere profesională la agenţi chimici nefrotoxici (acrilonitril, aldrin,

benzochinone, butil-toluen terţiar, clor, crezoli, cumen, N, N-dimetilformamida,
dimetilsulfat, dioxan, eter etilic, eteri de glicoli, etil-benzen, etilenclorhidrina,
etilenglicol şi derivaţi, fenoli şi derivaţii lor halogenaţi şi nitraţi, fosfor şi
compuşi, β-propiolactona, hidrazine, hidrocarburi halogenate alifatice, hidrogen
arseniat, metale grele şi compuşi (cadmiu, crom, mercur, plumb, vanadiu şi
Criterii
altele), nitro- şi cloronitroderivaţi aromatici, paraquat (dipiridillium), piridine,
obligatorii
pirogalol, silicat de metil şi de etil, stiren, tetralină (tetrahidronaftalină), triazine
Nefropatie toxică uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar

3.-Clearance de creatinină
4.-Lipidograma
5.-Ecografie renală
Criterii
6.-Puncţie-biopsie renală
ajutătoare
7.-CT/RMN
8.-Acid uric
9.-Natremie
10.-Potasemie
1.-Expunere profesională la agenţi infecţioşi (Brucella, Hantavirus,

Mycobacterium tuberculosis, Streptococ beta-hemolitic din grupul A ş.a.):
urinar
1.-Determinari biologice şi (imun)serologice specifice (inclusiv urocultură,

exsudat nazal şi faringian, culturi, reacţia de aglutinare, ELISA, ASLO,
bacil Koch, antigeni parazitari, bacterieni şi virali specifici şi anticorpi IgG,
Nefropatie infecţioasă IgM)
3.-Clearance de creatinină
4.-Lipidograma
Criterii 5.-Ecografie renală
ajutătoare 6.-Puncţie-biopsie renală
7.-CT/RMN
8.-Acid uric
9.-Natremie
10.-Potasemie
47
Boli profesionale cauzate de expunerea la agenţi fizici neclasificate anterior
1.-Expunere la microclimat cald: anamneză profesională sugestivă, documente de

Criterii
3.-Dozare clor, sodiu, potasiu şi calciu în sânge şi urină
obligatorii
Crampe calorice urinar
1.-Acid lactic
2.-Rezerva alcalină
Criterii
ajutătoare
4.-Oscilograma

Criterii
obligatorii
urinar

Şoc caloric 3.-LDH
4.-Creatinfosfokinaza
5.-Mioglobinfosfokinaza
6.-Coagulograma
Criterii
7.-Gazometrie
ajutătoare
8.-Hormoni tiroidieni
9.-Analiza lichidului cefalorahidian
10.-CT cranian
11.-Culturi pentru agenţi infecţioşi
12.-Teste biotoxicologice (pentru suspiciunea de supradoză de medicamente sau
droguri)

Criterii
obligatorii
Colaps caloric glicemie, uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment
urinar
1.-Dozări hormonale
Criterii
ajutătoare
48
1.-Expunere la microclimat rece: anamneză profesională sugestivă, documente de
obligatorii 3.-Examene de laborator: hemograma, VSH, TGO/ASAT, TGP/ALAT,
urinar
Hipotermie, degerături
2.-Examen psihologie (teste psihologice pentru investigarea funcţiilor cognitive) /
psihiatrie
Criterii
ajutătoare
5.-Examen ATI
1.-Expunere la presiuni atmosferice crescute: anamneză profesională sugestivă,

urinar
1.-Probe funcţionale respiratorii

Îmbolnăviri datorate presiunii 2.-CT/RMN
atmosferice crescute 3.-Gazometrie
(Hiperbarism) 4.-Scintigrafie osoasă
5.-Examen ORL (otologic)
Criterii 6.-Radiografii
8.-Ionograma
9.-Enzime serice
12.-Examen ATI
1.-Expunere la presiuni atmosferice scăzute: anamneză profesională sugestivă,

urinar
Îmbolnăviri datorate
decompresiunilor 1.-Lavaj bronhoalveolar cu IgM, IgE, Tx, LB4
(Hipobarism) 2.-Oxihemoglobina
8.-Examen ATI
49
1.-Expunere profesională la vibraţii transmise întregului corp peste valoarea
limită de expunere: anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare
a rutei profesionale şi expunerii
obligatorii 3.-Radiografie de aparat locomotor
urinar
Boala de vibraţii: 1.-CT/RMN

-Sindrom osteo-musculo- 2.-Electromiograma / Viteza de conducere nervoasă
articular 3.-Teste de inflamaţie: fibrinogen, proteina C reactivă
seric
Criterii 5.-Hidroxiprolina urinară
ajutătoare 6.-Creatinfosfokinaza
7.-Ecografie de părţi moi
8.-Dinamometria
9.-Grup sanguin
1.-Expunere profesională la vibraţii vibraţii transmise întregului corp peste

Criterii
obligatorii
3.-Radiografie de coloană vertebrală
Boala de vibraţii:
1.-CT/RMN de coloană vertebrală
-Sindrom digestiv
-Afectare renală 2.-Examen citologic al exfoliatului vezical
3.-Urocultura
-Afectare coloană vertebrală
4.-Tranzit baritat
5.-Grup sanguin
Criterii
6.-Examen ortopedie
ajutătoare
9.-Examen ATI
50
1.-Expunere profesională la vibraţii transmise sistemului mână-braţ peste valoarea
obligatorii 3.-Testul de provocare la rece
urinar

Okada)
4.-Lipidograma
Boala de vibraţii: 5.-Fosfataza alcalină
-Sindrom Raynaud 6.-Bilirubina totală, directă şi indirectă
Criterii
10.-Imunograma
ajutătoare
12.-Arteriografia
13.-Capilaroscopia pliului unghial
14.-Măsurarea presiunii sanguine sistolice prin fotopletismografie ante- şi
postrăcire locală
18.-Examen imagistic de coloană cervicală, torace, mâini (radiografie, CT, RMN)
1.-Expunere profesională la vibraţii peste valoarea limită de expunere: anamneză

expunerii
Criterii
obligatorii
urinar
Boala de vibraţii:
-Sindrom neurologie
2.-Fibrinogen
3.-Proteina C reactivă
Criterii
4.-Esteziometrie
ajutătoare
5.-Radiografie
6.-CT/RMN
51
1.-Expunere la radiaţii ionizante: anamneză profesională sugestivă, documente de
obiectivizare a rutei profesionale şi expunerii: dozimetrie fizică şi dozimetrie
biologică
Criterii 3.-Hemograma
obligatorii 4.-Teste citogenetice
5.-Puncţie-biopsie sternală (medulară)
7.-Examene de laborator: VSH, TGO/ASAT, TGP/ALAT, glicemie, uree,
creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar
1.-Antropogammametria
2.-Examen oftalmologie (cristalin, F.O.)
3.-Spermogramă
4.-Determinări imunologice
Boala de iradiere (sindromul 5.-Determinări endocrine (explorarea funcţiei tiroidiene)
acut de iradiere)
7.-Termografie
8.-Ionograma
9.-Coagulograma
10.-Grup sanguin
ajutătoare 12.-Culturi pentru agenţi infecţioşi şi antibiograma, fungigrama (pentru infecţii
supraadăugate)
13.-Examen ATI
16.-Examen boli infecţioase (pentru infecţii supraadăugate)
17.-Examen chirurgie (pentru leziuni traumatice asociate)
18.-Examen ortopedie (pentru leziuni traumatice asociate)
19.-Examen neurochirurgie (pentru leziuni traumatice asociate)
20.-Examen chirurgie plastică şi reparatorie (pentru arsurile radiologice)
1.-Expunere la radiaţii neionizante peste valoarea limită de expunere: anamneză

expunerii
Criterii
obligatorii
urinar

Sindroame neuro-cardio- 2.-Electroencefalograma
vasculare şi endocrine
(expunere la câmpuri 4.-Test de efort cardiovascular
5.-Oscilometrie
electrice şi magnetice, radiaţii
electromagnetice neionizante 6.-Termografie
7.-Spermogramă
din banda microunde şi
radiofrecvenţă) 8.-Histaminemie
Criterii 9.-FSH, LH, melatonina
ajutătoare 10.-Creatinfosfokinaza
11.-Explorarea funcţiei tiroidiene
12.-Explorarea funcţiei glandelor suprarenale
13.-Examen oftalmologie (cristalin, F.O. acuitate vizuală)
17.-Examen urologie / sexologie
52
1.-Expunere profesională la radiaţii laser peste valoarea limită de expunere:
radiaţiilor laser 1.-Biopsie cutanată
2.-Examen dermatologic
3.-Examen oftalmologic
Criterii 4.-Examen chirurgical
6.-Examen ATI
7.-Examen psihologic / psihiatric
1.-Expunere profesională la radiaţii infraroşii peste valoarea limită de expunere:

radiaţiilor infraroşii
6.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la radiaţii ultraviolete peste valoarea limită de

radiaţiilor ultraviolete 1.-Biopsie cutanată
6.-Examen ATI
53
1.-Expunere profesională la curent electric peste valoarea limită de expunere:
Îmbolnăviri datorate 3.-Electromiograma / Viteza de conducere nervoasă
4.-Radiografii
curentului electric:
-Electrocuţia 5.-CT/RMN
Criterii
8.-Examen neurologic
ajutătoare
10.-Examen ORL
11.-Examen medicină legală
12.-Examen chirurgical / neurochirurgical
14.-Examen ATI
54
Boli infecţioase şi parazitare
1.-Expunere profesională la bacilul Koch: anamneză profesională sugestivă,

Criterii
obligatorii
1.-Determinarea bacilului Koch în spută şi cultură, lavaj bronho-alveolar, în

alte medii biologice
4.-CT
Tuberculoza 5.-Puncţie-biopsie
6.-Gazometrie
Criterii 8.-Anticorpi monoclonali, ELISA, RIA
ajutătoare 9.-Alte dozări imunologice (ADA, CIC)
10.-Grup sanguin
1.-Expunere profesională la agenţii infecţioşi (virusuri hepatitice): anamneză

expunerii
Criterii
obligatorii
urinar
1.-Determinarea în ser a markerilor virali hepatici, inclusiv:

-ADN VHB (încărcătură virală pentru hepatita B)
-ARN VHC (încărcătură virală pentru hepatita C)
2.-GGT
Hepatite infecţioase virale 4.-Ecografie abdominală
7.-Coagulograma
Criterii
8.-Determinări biotoxicologice specifice (dacă există şi expunere la substanţe
ajutătoare
hepatotoxice)
9.-Teste pentru agenţi infecţioşi cu tropism hepatic
autoimune)
55
1.-Expunere profesională la agenţii infecţioşi (leptospire): anamneză profesională
obligatorii 3.-Examene de laborator: hemograma (pentru trombocite), VSH, TGO/ASAT,
sediment urinar
1.-Evidenţierea leptospirelor în sânge, lichid cefalorahidian, urină (prin

imunofluorescenţă = IF, ELISA)
2.-GGT
4.-Ecografie cardiacă, abdominală
Leptospiroza 8.-Coagulograma
9.-Determinări biotoxicologice specifice (dacă există şi expunere la substanţe
hepatotoxice)
Criterii 10.-Teste pentru agenţi infecţioşi cu tropism hepatic
ajutătoare 11.-Teste de identificare a autoanticorpilor (pentru excluderea afecţiunilor
autoimune)
21.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la agenţii infecţioşi (brucele): anamneză profesională

urinar
1.-Evidenţierea brucelelor în sânge, ţesuturi, produse biologice patologice

2.-Diagnostic imuno-serologic: serodiagnosticul lui Wright şi/sau
intradermoreacţia lui Burnet şi/sau reacţia de aglutinare şi/sau ELISA ş.a.
3.-GGT
5.-Coagulograma
Bruceloza 6.-Teste biotoxicologice specifice (dacă există şi expunere la substanţe
hepatotoxice)
7.-Teste pentru alţi agenţi infecţioşi
Criterii
autoimune)
ajutătoare
10.-Grup sanguin
56
1.-Expunere profesională la agenţii infecţioşi (Clostridium tetani): anamneză
Criterii expunerii
1.-Izolarea Clostridium tetani prin culturi

Tetanos
4.-Ionograma sanguină şi urinară
5.-pH sanguin
Criterii
6.-Gazometrie
ajutătoare
7.-Teste pentru alţi agenţi infecţioşi
11.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la agenţii infecţioşi: anamneză profesională sugestivă,

Criterii
obligatorii
Boli infecţioase şi parazitare, uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar
inclusiv tropicale, pentru care
riscul de infectare a fost 1.-Evidenţierea agentului infecţios în organism (inclusiv culturi)
evaluat 2.-Teste (imun)serologice specifice
Criterii 3.-Alte investigaţii necesare (paraclinice, de laborator şi clinice de specialitate:
ajutătoare boli infecţioase, reumatologie, gastro-enterologie şi hepatologie / medicină
internă, parazitologie, neurologie, cardiologie, dermatologie, ortopedie,
ginecologic, chirurgie / neurochirurgie, pneumologie, oftalmologie, ORL, ATI)
57
Intoxicaţii acute, subacute şi cronice profesionale şi consecinţele lor
1.-Expunere profesională la acidul acrilic, acrilaţi monomeri (acrilatul de metil

ş.a.), metaacrilaţi (metaacrilatul de metil ş.a.) peste valoarea limită de expunere:
sediment urinar
Acidul acrilic, acrilaţii 1.-Probe funcţionale ventilatorii

monomeri (acrilatul de metil 2.-Radiografie pulmonară standard
ş.a.), metaacrilaţii 3.-Teste cutanate
(metacrilatul de metil ş.a.) 4.-IgE specifice (RAST)
6.-Imunograma
Criterii
ajutătoare
9.-Examen ORL
13.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la acid azotic (acid nitric) peste valoarea limită de

Acidul azotic (acidul nitric) uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar

ajutătoare 3.-Examen toxicologie
4.-Examen ATI
Acidul cianhidric 1.-Expunere profesională la acid cianhidric peste valoarea limită de expunere:
Criterii 1.-Tiocianaţi, cianuri şi/sau cianogen în urină

3.-ASTRUP
6.-Examen ATI
58
Primul ajutor în caz de intoxicaţie acută trebuie asigurat imediat. Prezenţa unui medic
la locul accidentului este extrem de utilă. Rapiditatea intervenţiei este cea mai importantă
caracteristică a actului medical în intoxicaţia cu cianură.
Primul ajutor în caz de inhalare constă în următoarele intervenţii:
 scoaterea victimei la aer proaspăt, curat.
 se întinde pe sol şi se acoperă cu pături pentru a se menţine constantă
temperatura corpului. În cazul în care hainele sunt contaminate cu cianuri
acestea se vor îndepărta (deoarece contaminarea poate continua atât pentru
pacient cât şi pentru personalul sanitar).
 dacă victima este conştientă şi respiră normal se supraveghează pentru a evita
asfixierea.
 dacă starea pacientului nu este gravă, se vor efectua investigaţii suplimentare.
 daca pacientul este inconştient, toate încercările vor fi îndreptate spre salvarea
vieţii acestuia. O serie de măsuri invazive ar putea fi necesare, ca plasarea
unui tub la nivelul traheei, intubaţie pentru a asigura respiraţia sau inserarea de
multiple catetere la nivelul vaselor sanguine şi vezicii urinare pentru a
monitoriza atent pacientul.
 se poate administra un antidot specific dacă există suspiciune puternică de
intoxicaţie cu cianuri.
 în cazul în care pacientul prezintă şi intoxicaţie cu monoxid de carbon, se va
recurge la oxigenoterapie hiperbară dacă este disponibilă. Aceasta presupune
plasarea persoanei într-o cameră cu presiune crescută a oxigenului.
 în cazul în care se stabileşte că riscul intoxicaţiei cu cianuri este foarte mare,
victima va fi supravegheată timp de câteva ore. Dacă starea pacientului este
bună el poate fi externat, dar cu instruirea acestuia de a reveni imediat la spital
Tratament
în cazul în care apar alte semne sau simptome.
 pacienţii cu expunere severă la cianuri, cu alte afecţiuni asociate sau cu
diagnostic nesigur şi care au stare foarte gravă, vor fi spitalizaţi pentru
monitorizare şi tratament adecvat.
In caz de contact cutanat se va proceda astfel:
 se spală imediat aria de contact cu jet de apă.
 se scoate persoana la aer curat.
 se îndepărteaza hainele, şosetele, pantofii uzi, etc.
În caz de ingestie se face spălătură gastrică, administrare de oxigen 100% şi antidot
(nitrit de sodiu). Spălătura este indicat să se facă cu permanganat de potasiu 1:5000 sau cu
apă oxigenată 3%.
Tratamentul antidot. Managementul intoxi-caţiei acute cu cianuri cuprinde inducerea
methemoglobinemiei utilizând nitrit de amil sau nitrit de sodiu şi intensificarea conversiei
cianurilor în tiocianaţi prin administrare de tiosulfat de sodiu. Se folosesc următoarele
preparate cu efect antidot:
nitritul de amil inhalator (1 fiola la fiecare 5 minute pe o compresă la nas); se opreşte
inhalarea când tensiunea arterială maximă este mai mică de 80 mm Hg.
nitritul de sodiu soluţie 3%: se administrează 10 ml intravenos, în ritm de 2-5 ml/min
(se opreşte administrarea când tensiunea arterială maximă tinde să scadă sub 80
mmHg).
tiosulfatul de sodiu (hiposulfitul de sodiu) 25% intravenos, în ritm de 3 - 5 ml/ min
până la doză totală de 50 ml.
Kelocyanor (EDTA dicobaltic) este un antidot foarte bun; formeaza cu grupul CN
compuşi netoxici, eliminaţi prin urină. Se administrează intravenos, una sau două
fiole a 20 ml, după care imediat se injectează
59
soluţie glucozată hipertonică. Dacă starea intoxicatului nu se ameliorează
suficient, după 5 minute se administrează o nouă fiolă, urmată de ser
glucozat hipertonic. Criteriul de urmărire a eficienţei antidotului este
tensiunea arterială scăzută, care trebuie să urce către valori normale.
În vederea unei intervenţii eficace este necesară o bună dotare a postului de
prim ajutor cu instalaţie de oxigenoterapie şi medicaţie antidot. Este indicată
instruirea unor angajaţi în tehnica acordării primului ajutor, inclusiv a resuscitării
cardiorespiratorii, intervenţia lor dovedindu-se adesea salvatoare.
1.-Expunere profesională la acid sulfuric şi/sau oxizi sulfurici peste valoarea

Criterii a rutei profesionale şi expunerii

3.-Examen ORL
Criterii
ajutătoare
Acidul sulfuric şi oxizii
sulfurici
9.-Examen ATI
In cazul intoxicatiilor acute, imediat dupa scoaterea muncitorului din mediu toxic
se va institui de urgenta oxigenoterapia si repaus la pat.Daca este necesar se va
efectua respiratie artificiala.Se administreaza bronhodilatatoare,eventual sub
forma de aerosoli.Se spala mucoasele si ochii cu bicarbonat de sodiu,solutie 2
%.In nas se instileaza picaturi cu efedrina 2-3%.Desi edemul pulmonar acut apare
mai rar la muncitorii expusi la SO2 ,medicul va supraveghea cel putin 48 de ore
Tratament
bolnavul in stationar pentru a putea interveni la timp.Tratamentul edemului
pulmonar acut toxic este aceleasi ca in toate cazurile de intoxicatie cu gaze
iritante.Se recomanda gimnastica respiratorie incluzand exercitii pentru muschii
respiratori,inclusiv diafragm,antispastice,inhalatii si chiar antibiotice, daca este
necesar(suprainfectii).Rinita atrofica si faringita se pot trata cu inhalatii de NaCl
5% si apoi vitamina A.
Acizii organici şi derivaţi 1.-Expunere profesională la acizii organici peste valoarea limită de expunere:
(anhidride, lactone, anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei profesionale
halogenuri acide, nitrili şi şi expunerii
Criterii
amide) 2.-Diagnostic de boală
obligatorii
sediment urinar
Criterii 1.-Probe funcţionale ventilatorii

ajutătoare 2.-Teste cutanate
5.-Imunograma
11.-Examen ATI
60
Profilaxia medicala urmareste respectarea prevederilor fisei de noxe pentru acizii
Profilaxie
organici si derivati.
1.-Expunere profesională la acrilamidă peste valoarea limită de expunere:

şi expunerii
Criterii
obligatorii
sediment urinar
1.-Teste cutanate
4.-Imunograma
5.-Teste genetice
Acrilamida
ajutătoare 10.-Examen pneumologie
14.-Radioterapie
15.-Examen ATI
18.-CT/RMN
Tratament
si In functie de noxa chimica si forma clinica a bolii.
profilaxie
Acrilonitrilul, 1.-Expunere profesională la acrilonitril, metacrilonitril (monomeri) peste valoarea

metacrilonitrilul (monomeri) limită de expunere: anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare
Criterii
obligatorii
sediment urinar
Criterii 1.-Tiocianaţi în urină

ajutătoare 2.-Probe funcţionale ventilatorii
5.-Teste cutanate
8.-Imunograma
16.-Radioterapie
17.-Examen ATI
19.-CT/RMN
61
Tratament
Aceleasi ca pentru restul compusilor cianici (vexi intoxicatia cu acid cianhidric si
si
compusi cianici).
profilaxie
Alcoolul butilic (butanolul), 1.-Expunere profesională la alcool butilic (butanol), alcool metilic (metanol),
alcoolul metilic (metanolul), alcool izopropilic (izopropanol), metilciclohexanol peste valoarea limită de
alcoolul izopropilic expunere: anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei
(izopropanolul), Criterii profesionale şi expunerii
metilciclohexanolul obligatorii 2.-Diagnostic de boală
3.-Examene de laborator: VSH, TGO/ASAT, TGP/ALAT, glicemie, uree,
creatinină (pentru metanol), colesterol, examen sumar de urină şi sediment
urinar
1.-Metanol în urină (pentru metanol)

2.-Acetonurie (pentru izopropanol)
3.-Hemograma (pentru metilciclohexanol)
5.-ASTRUP (pentru metanol)
Criterii 6.-Teste hepatice (pentru metanol)
ajutătoare 7.-Examen oftalmologie (pentru metanol)
12.-Examen ATI
Metanol Tratamentul are ca obiective întreruperea absorbţiei de toxic (îndepărtarea

Tratament din mediu contaminat, eventual spălătura gastrică, şi spălarea tegumentelor),
corectarea acidozei şi controlul insuficienţei respiratorii. Când situaţia cere se va
practica respiraţia artificială şi oxigenoterapia. Se vor administra soluţii glucozate
şi saline cu suplimentare de K dacă dozarea acestuia în sânge evidenţiază valori
scăzute. Hidrocortizonul hemisuccinat ar putea ameliora evoluţia leziunilor
oculare. Acidoza se combate cu soluţie bicarbonatată 5% în ser glucozat 5% în
condiţii de strictă monitorizare a pH-ului şi electroliţilor. Efecte bune în
tratamentul acidozei se obţin cu trometamol (THAM) intravenos, în perfuzie, 12
mg/kg corp/oră în doză maximă de 500mg pentru odată. Ritmul şi doza
administrată sunt în funcţie de evoluţia acidozei. Este de recomandat
administrarea per os sau pe sondă gastrică a alcoolului etilic în cantităţi şi cu o
ritmicitate care să asigure nivele plasmatice de 30–60 mmol/l care ar satura
alcooldehidrogenaza prevenind metabolizarea metanolului şi ca urmare apariţia şi
agravarea acidozei. Dacă nu avem posibilitatea de a doza etanolul vom recurge la
următoare schemă: alcool etilic 50% administrat în doză de 0,75 ml/kg corp după
care, 0,5ml/kg corp din 2 în două ore în prima zi crescând apoi intervalul la 4 ore
pe durată a încă 4-6 zile.
Protecţia ochilor, prin acoperire, este absolut necesară până la dispariţia
tulburărilor vizuale. Hemodializa devine necesară dacă se instalează insuficienţa
renală, dar epurarea extrarenală poate constitui şi o metodă de eliminare a
metanolului în intoxicaţiile grave. Tratamentul cu alcool etilic asociat cu
hemodializă rămâne alegerea clasică, de rutină, preparatele mai noi de tipul
fomeprizolului fiind mai greu accesibile
62
Tratamentul uzează de spălătura gastrică în cazul ingestiei, eficientă când s-a
aplicat în primele două ore. Administrarea de oxigen este indicată în cazurile care
evoluează cu depresie respiratorie, pacientul fiind ventilat artificial. Sunt vizate în
Alcool
planul terapeutic corectarea hipotensiunii arteriale, starea de acidoză, hemodializa
izopropilic
Tratament fiind rezervată cazurilor grave cu insuficienţă renală acută. Valoare limită de
expunere este de 200 mg/m3 pentru 8 ore şi 500 mg/m 3 pentru expuneri scurte de
15 minute.
Tratamentul este nespecific, în intoxicaţiile prin ingestie spălătura gastrică

este benefică după care se administrează 60-100 ml ulei de parafină. Se
Alcool corectează acidoza şi tulburările electrolitice, eventualele tulburări de ritm
butilic cardiac şi se administrează oxigen în formele severe. Pentru alcoolul n butilic şi
Tratament izobutilic valoarea limită admisă este de 100 mg/m 3 pentru 8 ore de expunere şi
200 mg/m3 pentru expuneri scurte de 15 minute.
Aldehidele 1.-Expunere profesională la aldehide peste valoarea limită de expunere: anamneză

expunerii
Criterii
obligatorii
sediment urinar

3.-Teste cutanate
6.-Imunograma
13.-Radioterapie
14.-Examen ATI
17.-CT/RMN
63
Tratamentul intoxicaţiei acute este în primul rând simptomatic. Administrarea
de N-acetilcisteină poate neutraliza în mică măsură formaldehida şi poate
diminua gravitatea atingerii sistemice.
Tratamentul în intoxicaţia prin inhalare: se scoate bolnavul din mediul
toxic, se administrează oxigen şi se aplică terapia simptomatică şi de
susţinere a funcţiilor respiratorii.
În intoxicaţia prin ingestie, se efectuează spălătură gastrică, se tratează
esofago-gastrita acută corozivă, insuficienţa cardio-vasculară acută,
insuficienţa renală acută. Spălătura gastrică este indicată numai în
Tratament primele 15 min. de la ingestie, iar lichidul pentru spălătură cel mai
indicat este soluţia de hidroxid de amoniu 0,1% care transformă formaldehida
în pentametilentetraamină, substanţă netoxică. Se mai poate utiliza soluţie
conţinând 1% carbonat de amoniu şi 2% bicarbonat de sodiu. În cursul
evoluţiei intoxicaţiei se controlează echilibrul acidobazic şi se corectează o
eventuală acidoză indusă de formaldehida absorbită. Pentru calmarea
durerilor abdominale se administrează xilină. În cazul contaminării pielii şi
conjunctivelor, se spală tegumentele cu apă şi săpun, iar sacul conjunctival
cu apă simplă, timp de 15 min.
1.-Expunere profesională la amine alifatice şi/sau derivaţii lor halogenaţi peste

Criterii
obligatorii
TGP/ALAT, glicemie, uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină
(pentru urobilinogen) şi sediment urinar
1.-Amine alifatice, derivaţii lor halogenaţi şi/sau metaboliţii lor în sânge

şi/sau urină
Aminele alifatice şi derivaţii
lor halogenaţi 3.-GGT
5.-Teste cutanate
Criterii
ajutătoare
8.-Imunograma
14.-Examen ATI
64
1.-Expunere profesională la amine aromatice carcinogene (benzidina, alfa- şi
beta-naftilamina, auramina, 4-aminodifenil, 2-acetilaminofluoren,
dimetilaminoazobenzen, aminoazotoluen etc.) peste valoarea limită de
Criterii
obligatorii
3.-Examene de laborator: hemograma (şi pentru eozinofile), VSH,
TGO/ASAT, TGP/ALAT, glicemie, uree, creatinină, colesterol, examen
sumar de urină (pentru urobilinogen) şi sediment urinar
1.-Teste biotoxicologice specifice (benzidină în urină pentru benzidină, p-

amino-fenol în urină pentru anilină ş.a.)
2.-Methemoglobinemia
3.-Determinarea de corpi Heinz în hematii
4.-Examen citologic al exfoliatului vezical
Aminele aromatice 5.-Investigaţii imagistice pentru aparatul reno-urinar
6.-GGT şi alte investigaţii hepatice
(benzidina, alfa- şi beta-
naftilamina, auramina, 4- 7.-Urocultura
8.-Teste cutanate
aminodifenil, 2-
acetilaminofluoren, 9.-IgE specifice (RAST)
dimetilaminoazobenzen,
aminoazotoluen etc.) 11.-Imunograma
ajutătoare 14.-Examen dermatologie
16.-Examen ORL
23.-Radioterapie
24.-Examen ATI
27.-CT/RMN
65
Măsuri tehnico-organizatorice:
• înlocuirea compuşilor cancerigeni cu alte amine noncancerigene
• etanşeizarea surselor, mecanizarea încărcării şi descărcării produselor, ventilaţie
adecvată, menţinerea curăţeniei în încăperile de lucru, prevenirea stropirii
tegumentelor, îndepărtarea rapidă a picăturilor ajunse pe piele, duş la sfârşitul
schimbului de lucru;
• utilizarea echipamentului individual de protecţie (măşti izolante de protecţie,
mănuşi corespunzătoare)
• dulapuri separate pentru echipamentul de lucru.
Măsuri medicale:
• educaţia sanitară a muncitorilor vizează cu precădere conştientizarea riscului de
intoxicaţie şi necesitatea îndepărtării imediate a hainelor în caz de contaminare.
• examenul medical la angajarea în muncă va exclude persoanele cu afecţiuni
hematologice, cardiopatii, afecţiuni hepatice şi renale, insuficienţă respiratorie,
etilism cronic, dermatoze, boli alergice, cistite şi infecţii urinare. Conform HG
355/2007, examenul medical la angajare va include examenul clinic general,
hemograma, urobilinogenul urinar, ECG, TGO, TGP, γGT. Pentru aminele
aromate cancerigene, reglementarea prevede şi determinarea creatininei sangvine.
• examenul medical periodic constă în examen clinic general, hemogramă,
methemoglo-binemie la sfârşitul schimbului de lucru, urobilinogen urinar, TGO,
TGP, γGT, creatinină sangvină. Pentru aminele aromatice cancerigene se prevede
efectuarea examenului citologic al exfoliatului vezical la 10 ani de la angajare,
Profilaxia
apoi anual. Pentru trinitrotoluen şi trinitrofenol se va efectua examenul
intoxicaţiilor cu
amino şi oftalmologic (pentru cristalin) din 3 în 3 ani.
nitroderivaţi a • evidenţierea substanţelor în cauză sau a metaboliţilor acestora în urină.
hidrocarburilor
aromatice. Determinarea se bazează pe faptul că aminele aromatice sunt în parte excretate
prin urină sub formă liberă sau conjugată. Analiza se efectuează la sfârşitul unei
zile de lucru, iar rezultatele pot confirma absorbţia. În această categorie intră
anilina, orto-, meta- şi paratoluidina, metilencloroanilina, metilendianilina, 2-
naftilamina, benzidina, metilbenzidina, diclorbenzidina, fenilparafenilendiamina.
Următorii produşi de metabolism sunt detectabili în urină şi constituie metode de
supraveghere biologică (teste de expunere).
- paranitrofenol pentru nitrobenzene,
- dinitroaminotoluen pentru trinitrotoluene,
- benzidină urinară pentru benzidină,
- paraaminofenolul pentru anilină,
- acidul 2-aminonitrobenzoic, acidul dinitrobenzoic pentru dinitrotoluen.
Următoarele investigaţii constituie teste de răspuns biologic şi în acelaşi timp, pot
sugera intensitatea expunerii.
- methemoglobinemia aplicată în expunerile la anilină, nitrobenzen,
dinitrobenzen, cloroanilina. În condiţii normale, la persoane neexpuse,
concentraţia de MetHb nu depăşeşte 2% din cantitatea totală de Hb. Având în
vedere reducerea rapidă a MetHb în eritrocite, analiza trebuie efectuată în cel
mai scurt timp după recoltarea sângelui. Limita biologică acceptată este de 5%
(Linch cit.1).
- sulfhemoglobina. Determinarea sulfhe-moglobinei are avantajul că este mai
stabilă în timp, dar valoarea testului nu a fost încă pe deplin evaluată.
- Corpii Heinz. Testul nu reflectă în mod corespunzător intensitatea expunerii.
66
1.-Expunere profesională la amoniac peste valoarea limită de expunere: anamneză
Criterii expunerii

Criterii 4.-Examen ORL
8.-Examen ATI
Amoniacul
Hainele stropite vor fi rapid inlaturate si accidentatul va fi spalat cu jet abundent
de apa sau solutii usor acide(apa cu otet,5% solutie de acid acetic,citric,tartaric
sau salicilic).In cazul leziunilor extinse se va face un dus, uramt de tamponarea
leziunilor cu solutie de bicarbonat de sodiu 5% sau pudra de bicarbonat de sodiu
si pansarea ulceratiilor cu comprese uscate sterile.Ochii se vor spala cu apa
potabila in jet timp de cel putin 15 minute,urmate de instilarea continua de ser
fiziologic sau solutie de bicarbonat de sodiu 5%.Pentru calmarea durerilor se
Tratament instileaza intermitent(15minute) solutie de xilina 2%,sau alte calmante
oculare.Pacientul va fi consultat urgent de un oftalmolog.Pentru inlaturarea starii
de anxietate si pentru imbunatatirea oxigenarii sangelui se va administra oxigen
50-60%, de preferat cu masca ,la joasa presiune.In cazul in care expunerea a fost
severa si se suspecteaza aparitia edemului pulmonar,bolnavii vor fi spitalizati si
supravegheati in incaperi incalzite,cel putin 72 de ore, in vederea instituirii rapide
a oxigenoterapiei la declansarea edemului.Diureticele si corticoterapia sunt de
asemenea indicate in aceste cazuri.
Anhidrida ftalică 1.-Expunere profesională la anhidrida ftalică peste valoarea limită de expunere:
şi expunerii
Criterii
obligatorii
sediment urinar

ajutătoare 2.-Radiografie pulmonară standard / CT
3.-Lavaj bronhoalveolar cu IgM, IgE, Tx, LB4
4.-Teste cutanate
7.-Imunograma
10.-Examen ORL
14.-Examen ATI
67
Profilaxia medicală urmăreşte respectarea prevederilor fişei de noxă specifică. La
încadrarea în muncă se fac examenele medicale obişnuite şi probele funcţionale
ventilatorii. Contraindicaţiile medicale: conjunctivitele şi cheratitele cronice, boli
cronice ale căilor aeriene superioare, bronhopneumopatiile cronice, astmul
Profilaxie
bronşic şi dermatozele. Controlul medical periodic: examen clinic general, probe
funcţionale ventilatorii, ambele anual, examen radiologic pulmonar prin
radiografie pulmonară postero-anterioară (RPA), la 5 ani de la încadrare şi apoi
din 3 în 3 ani
1.-Expunere profesională la anhidride aromatice şi compuşi peste valoarea limită

de expunere: anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei
Criterii
obligatorii
3.-Examene de laborator: hemograma (şi pentru eozinofile), VSH,

2.-Coagulograma
6.-Gastroscopie (pentru investigarea hematemezei)
Anhidridele aromatice şi 7.-Teste cutanate
compuşii lor 8.-IgE specifice (RAST)
10.-Imunograma
13.-Grup sanguin
16.-Examen ORL
22.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la antimoniu (stibiu) şi compuşii săi anorganici

(exceptând stibina) peste valoarea limită de expunere: anamneză profesională
Criterii
obligatorii
uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină (pentru urobilinogen) şi
sediment urinar
Antimoniul (stibiul) şi
1.-Antimoniu (stibiu) în urină
compuşii săi anorganici
(exceptând stibina) 2.-Electrocardiograma
10.-Examen ATI
68
Tratamentul presupune întreruperea expunerii, administrarea de DMP,
vitamine din seria B şi hepatoprotectoare.
Examenul medical al angajare şi cel periodic se vor face conform
Tratament prevederilor Normelor Generale de Protecţie a Muncii. Suspiciunea bolii
profesionale impune investigaţii ECG, funcţionale pulmonare complexe şi teste
de electrofiziologie.
Argintul, aliajele şi compuşii 1.-Expunere profesională la argint, aliajele şi compuşii săi peste valoarea limită
săi de expunere: anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei
Criterii
obligatorii
3.-Examene de laborator: hemograma (şi pentru eozinofile), VSH, TGO/ASAT,
sediment urinar
Criterii 1.-Teste biotoxicologice specifice

ajutătoare 2.-Teste cutanate
5.-Imunograma
10.-Examen ORL
16.-Radioterapie
18.-Examen ATI
20.-CT/RMN
69
Sunt menţionate ameliorări obţinute cu ajutorul agenţilor chelatori şi
administrare intradermică de tiosulfat de sodiu sau ferocianură de K. Trebuie
evitată expunerea la radiaţii solare pentru a preveni pigmentarea ulterioară a
tegumentelor. În cazul utilizării nitratului de Ag trebuie avut în vedere
echipamentul de protecţie faţă de contactul cu pielea şi utilizarea ochelarilor de
protecţie.
Profilaxia constă din reducerea nivelurilor de expunere prin utilizarea
echipamentului de protecţie individual (măşti de praf, ochelari de protecţie,
salopetă, mănuşi, protejarea părului prin utilizarea bonetei sau a baticului),
Tratament
si evitarea contactului cu tegumentele, duş la ieşirea din schimb, ventilaţie eficientă
profilaxie locală şi generală.
Măsurile de profilaxie tehnico-organizatorică au drept scop menţinerea
concentraţiilor de Ag în aerul locurilor de muncă cât se poate de scăzute, în toate
cazurile sub limitele admise. Monitorizarea mediului de muncă se face prin
determinarea concentraţiilor de Ag din aer.
În H.G. 1218/2006 sunt stabilite valorile maxime de expunere în aer pentru
Ag metalic (0,1 mg/m3) şi pentru compuşi solubili exprimaţi ca Ag (0,01 mg/m 3),
aceste valori fiind ponderate cu timpul de expunere pe parcursul unui schimb de
lucru de 8 ore. În alte standarde (OSHA) sunt stabilite valori limită de 0,01
mg/m3 pentru Ag metalic şi compuşi solubili.
Arsenul şi componentele sale 1.-Expunere profesională la arsen şi componentele sale anorganice (exceptând
anorganice (exceptând arsina) arsina) peste valoarea limită de expunere: anamneză profesională sugestivă,
Criterii 1.-Arsen anorganic şi metaboliţi metilaţi în urină, arsen în fanere (firul de

ajutătoare păr)
2.-Examen citologic de spută
5.-Examen ORL
13.-Radioterapie
14.-Examen ATI
16.-CT/RMN
70
În intoxicaţia acută pe cale orală se practică cât mai precoce spălătura
gastrică şi se tratează eventualele tulburări hidroelectrolitice. Concomitent se
începe tratamentul cu BAL (DMP). Lauwerys propune următoarea schemă de
tratament cu BAL: 1,5 mg până la 3 mg /kg corp la 4 ore, intramuscular, în
primele 2 zile. În continuare la 12 ore până la 10 zile sau până când se
normalizează concentraţia de arsen anorganic eliminat prin urină. De remarcat că
arsenul urinar se găseşte în acest caz sub formă de metaboliţi metilaţi. BAL poate
produce fenomene secundare: senzaţie de arsură la nivelul cavităţii bucale şi a
Tratament ochilor, constricţie toracică, cefalee, creşterea tensiunii arteriale, tahicardie. Alte
substanţe chelatoare ce pot fi utilizate în locul BAL sunt: acidul dimercapto-
propansulfonic şi acidul dimercaptosuccinic.
În vederea prevenirii sechelelor nervoase, se administrează vitamine din
complexul B, cu deosebire B6 în doză de 250-750 mg/zi per os.
În intoxicaţia cronică se administrează BAL sau penicilamină (500 mg de 4
ori pe zi pe cale orală) sau acid dimercaptosuccinic (30 mg /12 kg corp). Se mai
indică vitamina B1, B6, iar în caz de anemie macrocitară vitamina B12. În cazul
existenţei leziunilor cutanate se aplică unguent cu DMP 3%-10%.
Bariul (compuşi solubili) 1.-Expunere profesională la bariu (compuşi solubili) peste valoarea limită de
Criterii
obligatorii
urinar
3.-Radiografie pulmonară standard / CT
4.-Examen ORL
11.-Examen ATI
71
Măsurile terapeutice de urgenţă se adresează pătrunderii acute accidentale şi
sunt diferenţiate în funcţie de tipul de compus de bariu. Pentru compuşii solubili
în condiţiile expunerii acute accidentale la bariu când există atingere la nivelul
pielii sau mucoaselor, acestea se spală cu apă şi săpun cel puţin 15 minute. Dacă
există arsuri, se impune spitalizare de urgenţă.
În situaţii de ingestie accidentală dacă subiectul este conştient se provoacă
vărsătura, şi se realizează transportul într-un serviciu medical de urgenţă. Dacă
pătrunderea accidentală se realizează pe cale respiratorie, este necesară spitalizare
pentru supraveghere medicală.
În expunerea cronică sunt extrem de importante măsurile de profilaxie.
Supravegherea expusului profesional se referă la respectarea măsurilor de
Tratament profilaxie stabilite pentru fiecare loc de muncă.
În scopul protejării lucrătorilor expuşi profesional s-a stabilit o valoare limită
de expunere profesională, la nivelul Uniunii Europene 0,5 mg/m 3 pentru compuşii
solubili, Limitele stabilite de comisia MAK din Germania sunt 4 mg/m 3 pentru
pulberile inhalabile şi 1,5 mg/m3 pentru pulberile respirabile de sulfat de bariu. În
România conform HG 1218/2006 (15) pentru compuşii solubili de bariu, s-a
stabilit ca 0,5 mg/m3 este valoarea limită pentru o durată a zilei de lucru de 8 ore.
În SUA valorile limită propuse de ACGIH (American Conference of
Governamental Industrial Hygenist): sunt de 0,5 mg/m 3 pentru compuşii solubili
ai bariului, iar pentru sulfatul de bariu TLV-TWA (concentraţia medie ponderată
cu timpul), de 10 mg/m3.
1.-Expunere profesională la benzen peste valoarea limită de expunere: anamneză

expunerii
Criterii
obligatorii
3.-Fenoli urinari liberi şi totali
1.-Benzen în sânge
2.-Sulfat index urinar
3.-Acid muconic în urină
4.-Acid S-fenil mercapturic în urină
5.-Coagulograma
Benzenul 6.-GGT
17.-Radioterapie
18.-Examen ATI
20.-CT/RMN
72
Intervenţia în situaţia expunerii acute accidentale la benzen are unele particularităţi, în
funcţie de poarta de intrare a substanţei toxice în organism. Când poarta de pătrundere este
cutanată, se îndepartează hainele, se spală tegumentele expuse cu apă şi săpun cel puţin 15
minute, se supraveghează în continuare subiectul, pentru a surprinde eventualele leziuni
care pot sa apară în timp: arsuri cutanate, iritaţii ale pielii.
Pentru pătrunderea digestivă, se administrează cărbune activat şi/sau se practică
aspiraţie gastrică; este agreată şi administrarea substanţelor cu acţiune purgativă (ser
fiziologic, sulfat de magneziu, sorbitol). Se contraindică strict provocarea de vărsături la
pacienţii inconştienţi, la care există riscul pneumoniei de aspiraţie. Recomandările generale
pentru a reduce absorbţia benzenului în condiţiile expunerii inhalatorii la doze crescute
sunt: scoaterea subiectului din mediu, administrarea de oxigen umidificat, ventilaţie asistată
dacă situaţia o impune (36). În funcţie de starea victimei, măsurile acordate în continuare
presupun monitorizarea parametrilor funcţiilor vitale, respiraţia artificială, cateterizarea
unei vene, administrare de fenitoin sau diazepam pentru a controla tulburările psihice (36),
transportul la spital în condiţii de siguranţă maximă. Supravegherea se continuă până la
dispariţia tulburărilor.
În condiţii de expunere cronică nu există metode de tratament bine statuate privind
eliminarea benzenului din depozite, dar există premise ca utilizarea N-acetyl- cisteinei să
aibă rol în creşterea depozitelor de glutation favorizând astfel conjugarea metaboliţilor
benzenului (36). Se utilizează, de asemenea, hiposulfitul de sodiu, cisteina, metionina
pentru corectarea rezervelor de sulf suprasolicitate în procesele de sulfoconjugare (37,38).
Studii la animale au dovedit importanţa administrării medicaţiei antiinflamatoare
Tratament nesteroidiene în blocarea mielotoxicităţii benzenului. Autorii au sugerat rolul prostaglandin
sintetazei în inducerea mielotoxicităţii şi genotoxicităţii benzenului şi s-au emis ipoteze
asupra interferării acestui mecanism de către AINS (39).
Tratamentul anemiei presupune transfuzii de masă eritrocitară până la un nivel de 9g
hemoglobină; tratamentul trombocitopeniei impune transfuzii de masă trombocitară dacă
trombopenia are manifestări clinice. Aplaziile medulare impun transplantul de măduvă.
Ţinând seama de toxicitatea benzenului şi de proprietăţile lui cancerigene, se impun
măsuri severe de prevenţie în cazul expunerii profesionale. Rezultatele tuturor studiilor
disponibile până în acest moment nu dau garanţia existenţei unui prag sigur de expunere, la
care să nu apară efecte patologice. O logică realistă este aceea că riscurile devin cu atât mai
mici cu cât expunerea e mai mică. În scopul protejării lucrătorilor expuşi profesional s-a
stabilit o valoare limită de expunere profesională, la nivelul Uniunii Europene de 1ppm
pentru 8 ore de muncă (Directiva 38/29 aprilie 1999). În România, conform HG 1218/2006,
valoarea limită pentru benzen este 3,25 mg/m 3 (1ppm) pentru o durată a zilei de lucru de 8
ore. În Franţa, valoarea stabilită de Uniunea Europeană a fost aplicată din iunie 2003
(art.R231-58 din Codul Muncii). În SUA, valorile limită propuse de ACGIH (American
Conference of Governmental Industrial Hygenist) sunt: 0,5 ppm (1,6 mg/ m3) TLV-TWA
(concentraţia medie ponderată cu timpul) şi 2,5 ppm (8 mg/m3) (TLV-STEL) ( concentraţia
maximă admisă pentru expunerea de scurtă durată); OSHA (Occupational Safety and
Health Administration) stabileşte ca limite de expunere permise (PEL) 1ppm pentru 8 ore
de lucru (PEL- TWA) iar ca limite pentru expuneri de scurtă durată: PEL –STEL (Short
Term Exposure Limit) 5ppm (15mg/m3), NIOSH (National Institute for Occupational
Safety and Health) recomandă ca limite de expunere (REL) pentru 8 ore de lucru/zi REL-
TWA 0,1ppm (0,32 mg/m3), iar pentru perioade scurte de expunere 1ppm (0,32 mg/m3).
Benzochinona Criterii 1.-Expunere profesională la benzochinonă peste valoarea limită de expunere:

obligatorii anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei profesionale
şi expunerii
73
2.-CT toracică
7.-Examen ORL
10.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la beriliu peste valoarea limită de expunere: anamneză

expunerii
Criterii
obligatorii
sediment urinar
1.-Beriliu în urină
5.-GGT
Beriliul 6.-Teste cutanate
9.-Imunograma
17.-Radioterapie
18.-Examen ATI
20.-CT/RMN
74
Tratamentul leziunilor tegumentare: se bazează pe întreruperea expunerii,
excizia ulcerelor şi granuloamelor şi corticosteroizi topic. În pneumonia chimică
se administrează oxigenoterapie asociată cu antibiotice şi corticosteroizi sistemic
în doză de 60 mg/zi, 5-6 zile, apoi 15 mg/zi.
Berilioza cronică nu are tratament specific şi se recomandă corticoterapia
intermitentă, la 6 luni, în doze mici de cca. 10-20 mg /zi (6,7).
Profilaxia. Măsurile tehnico-organizatorice necesare sunt: informarea
salariaţilor cu privire la riscul existent, determinări de noxe în atmosfera locului
de muncă, respectarea limitelor de expunere stabilite, ventilaţie locală şi generală
eficientă, cu captarea fumurilor şi a pulberilor la locul de degajare, asigurarea
unui echipament de protecţie adecvat, respectarea igienei individuale şi a
Tratament normelor de protecţia muncii şi reducerea concentraţiei emise în atmosferă până
la suprimarea completă. În ceea ce priveşte concentraţiile admise în atmosfera
locului de muncă, acestea diferă în mod evident şi variază între 2 μg/m3 (ACGIH
1990) şi 0,5 μg/m3 (propus de NIOSH 1990). OSHA propune limite admise
medii (PEL TWA-8h) de 2 μg/m3. Limita admisă de vârf (PEL STEL) este de 5
μg/m3 (concentraţie admisă de vârf) şi de 2,5 μg/m3 pentru o expunere de 30
minute în 8 ore de lucru (1,3,4,5,10,15).
Profilaxia medicală constă în: recunoaşterea riscului (buletin de analiză, studii
epidemiologice), efectuarea obligatorie a RPS la angajare, explorări funcţionale
ventilatorii (CV, VEMS, IPB), examen ORL, eventual teste cutanate pentru
depistarea atopiei, control medical periodic care să prevadă repetarea RPS din 3
în 3 ani, PFV anual (pe lângă examenul clinic) şi educaţie sanitară specifică şi
diferenţiată.
1.-Expunere profesională la brom peste valoarea limită de expunere: anamneză

Criterii expunerii
1.-Brom în sânge
Bromul 9.-Examen endocrinologie
12.-Examen ATI
In caz de intoxicatie acuta pacientul se scoate la aer curat la caldura,asigurandu-

se oxigenoterapie.Se transporta de urgenta la spital.Hainele contaminate se
indeparteaza ,iar tegumentele se spala cu apa si solutie de bicarbonat de
sodiu.Examenul medical la angajare se realizeaza conform datelor din dosarul
Tratament medical cu atentie la tegumente si aparatul respirator si cuprinde inclusiv probele
si functionale ventilatorii.Contraindicatii sunt conjunctivitele cronice,keratitele
profilaxie cronice,bolile cronice ale cailor respiratorii superioare,bronhopneumopatiile
cronice(inclusiv astmul bronsic,dermatozele si colopatiile cronice).Controlul
medical periodic cuprinde examen clinic general si probele functionale
ventilatorii efectuate anual,radiografia toracica postero-anterioara la 5 ani de la
angajare si apoi din 3 in 3 ani.
75
1.-Expunere profesională la 1,4–butandiol peste valoarea limită de expunere:
1.-Albuminuria
1,4–Butandiolul 2.-beta-2-Microglobulinuria
3.-Teste hepatice
8.-Examen ATI
Tratament
Cadmiul şi compuşii săi 1.-Expunere profesională la cadmiu şi/sau compuşii săi peste valoarea limită de
Criterii
obligatorii
urinar
Criterii 1.-Cadmiu în sânge şi/sau urină

ajutătoare 2.-Testul cu acid tricloracetic în urină
6.-CT pulmonar (toracic)
7.-GGT
8.-Teste cutanate
11.-Imunograma
14.-Examen ORL
22.-Radioterapie
23.-Examen ATI
25.-CT/RMN
76
Tratamentul constă, în cazul intoxicaţiei acute, în administrare de EDTA. În
intoxicaţia cronică medicaţia chelatoare este ineficientă, controlul expunerii fiind
opţiunea de recomandat. Administrarea unor suplimente alimentare de Zn, Co şi
Se pentru stimularea sintezei metalotioneinelor s-a dovedit utilă observându-se
scăderi ale susceptibilităţii la toxicitatea cadmiului
Profilaxia cuprinde elemente de organizare şi procedee tehnologice prin care
Tratament
eliberarea în mediul de muncă a cadmiului să fie diminuată, astfel încât să nu fie
depăşite concentraţiile admise în normativele legale în vigoare. În zonele
necontaminate concentraţia de pulberi de cadmiu este în general mai mică de
0,1µg/m3. Mediul ocupaţional înregistrează valori mai mari, în funcţie de
procesele tehnologice aplicate.
Monitorizarea cea mai eficientă se bazează pe evaluarea cantităţii de pulberi

realizate în mediul de lucru pe durata unui schimb de muncă. Valorile limită de
expunere diferă de la o ţară la alta. În România valoarea limită de expunere
pentru 8 ore este stabilită la 0,05mg/m 3, fără a se face menţiuni cu privire la
valoarea admisă pe termen scurt.
Utilă pentru realizarea unei profilaxii eficace, este şi monitorizarea biologică,
urmărindu-se menţinerea valorilor indicatorilor de răspuns biologic în limitele
acceptate.
De mare importanţă este educaţia sanitară a angajaţilor, care vor fi informaţi
Tratament
asupra riscului la care sunt expuşi, aducându-se la cunoştinţă principalele
simptome ale intoxicaţiei. Este interzis la locul de muncă consumul de alimente,
băuturi şi fumatul. Utilizarea mijloacelor individuale de protecţie este de
recomandat în cursul operaţiilor de cadmiere care utilizează pistolul shoop
(costum de protecţie, mască), mai ales că aceste operaţii se desfăşoară de obicei
în spaţii închise. Controalele medicale la angajare şi cele periodice vor viza în
mod particular aparatul renal, pulmonar, osos, precum şi dozări anuale ale
cadmiuriei.
Carbamaţii Criterii 1.-Expunere profesională la carbamaţi peste valoarea limită de expunere:

şi expunerii
77
1.-Teste biotoxicologice (colinesteraza eritrocitară sau serică, carbamaţii
şi/sau metaboliţii lor în produse biologice)
7.-Teste genetice (cel puţin pentru Carbofuran = Furadan)
8.-Examen obstetrică-ginecologie (cel puţin pentru Carbofuran = Furadan)
10.-Examen ORL
16.-Examen oncologie (cel puţin pentru Carbaryl = Sevin şi Carbofuran =
Furadan)
18.-Radioterapie
19.-Examen ATI
22.-CT/RMN
Cetonele 1.-Expunere profesională la cetone peste valoarea limită de expunere: anamneză

expunerii
Criterii
obligatorii
urinar
Criterii 1.-Cetone (acetona, metil-etil-cetona etc.) şi/sau metaboliţi (hexandiona etc.)

ajutătoare în urină
3.-CT
8.-GGT
9.-Examen ORL
16.-Examen ATI
78
Tratament Măsuri medicale. Sunt aplicate preventiv şi ca intervenţii terapeutice de
urgenţă sau în scop curativ-recuperator.
În contaminarea cutanată (stropire, cufundarea membrelor superioare în
cetone), se procedează la îndepăratrea vestimentaţiei şi spălare abundentă cu apă
pe o durată suficientă (10-15 minute). Dacă persistă o iritaţie sau alte leziuni se
instituie tratament topic (emoliente, cortizonice) prin consult cu dermatologul.
Proiecţia de lichide sau vapori la nivel ocular impune spălarea ochilor (cu
pleoapa deschisă) cu apă pe o durată de cel puţin 10-15 minute. Roşeaţa şi
arsurile, şi mai ales, tulburările vizuale impun consultul oftalmologic şi instilarea
de soluţii cu efect decongestiv, anestezic, trofic şi antiinflamator
După inhalarea accidentală de vapori (în special calzi sau în concentraţii
mari) se iau următoarele măsuri: scoaterea victimei din mediu, aşezarea în poziţie
de securitate (fără riscul obstruării căilor respiratorii) aplicarea tratamentului
simptomatic (antitusive, corticoizi topic, oxigenoterapie) cu supraveghere
ulterioară în spital.
În cazul ingestiei accidentale de cetone, în funcţie de cantitatea ingerată, se
administrează cărbune medicinal, se produc vărsături (numai la pacientul cu
starea de conştienţă păstrată) şi se supraveghează evoluţia în spital (eventuale
atingeri sistemice).
Tratamentul manifestărilor cronice, ca şi în cazul celor acute, începe
întotdeauna cu întreruperea expunerii (schimbarea locului de muncă). În
neuropatia periferică (2,5-hexandionă, metil-n-butil-cetonă), programul terapeutic
este complex, energic şi de durată, pentru o recuperare completă (evaluări
dinamice electro-neuro-miografice şi neurologice). ). Se admnistrează vitaminele
grupului B având ca reprezentant benfotiamină (Milgama N), vasodilatatoare
periferice (pentoxifilin), antioxidanţi, concomitent cu terapia
balneofizioterapeutică (curenţi galvanici, faradizări vasculo-simpatice).
79
Tratament Angajarea personalului salariat şi stabilirea aptitudinii pentru munca cu
cetone se face numai după excluderea afecţiunilor reprezentând contraindicaţii
relative sau absolute (dermatoze, eczeme, afecţiuni bronho-pulmonare cronice,
suferinţe neurologice sau neuropsihice, boli hepatice sau oculare).
Se recomandă supraveghere medicală în perioada numită "de adaptare"
pentru depistarea eventualelor intoleranţe, iritaţii sau sensibilizări cutaneo-
oculare sau respiratorii.
Controlul medical periodic (anual) urmăreşte depistarea manifestărilor clinice
şi subclinice sugestive pentru toxicitatea cronică neurologică (metil-n-butil
cetona, 2,5-hexandiona), sensibilizări sau iritaţii cutanate, modificări paraclinice
atestând hepatotoxicitatea (se vor determina: transaminazele, bilirubinemia, γ-
GT, indice de protrombină, ca şi hemoleucotrombocitograma). Biomonitorizarea
prin indicatori de expunere (dozarea cetonelor în sânge, aerul expirat şi a
metaboliţilor specifici urinari) cu raportare la LBA, nivelul expunerii, rezultatele
studiilor clinico-epidemiologice şi particularităţile individuale, permite stabilirea
nivelului de risc al expunerii.
Rezultatele investigaţiilor paraclinice şi toxicologice sunt interpretate
integrând expunerea propriu-zisă la ambientul locului de muncă (parametri
climatici pot creşte volatilitatea: umiditatea facilitează efectul coroziv sau iritant
de exemplu la nivel corneean) şi la efortul profesional (consum energetic, debit
ventilator) sau la alţi parametri de mediu (studiul locului de muncă este
obligatoriu în toate cazurile).
Prezenţa altor noxe chimice (cetone şi hidrocarburi aromatice sau clorate)
obligă la căutarea efectelor sinergice (potenţare, adiţie).
Demersul multidisciplinar (medic de medicina muncii, toxicolog, inspectori
de muncă) este obligatoriu pentru evaluarea relaţiei expunere - efect. Punerea în
practică a noilor tehnici investigaţionale (dozarea "adducţilor" hemoglobinei sau
ADN-tisular, modificări citogenetice), a testării epicutanate, ca şi studiile
epidemiologice longitudinale (retrospective, prospective) relevante pentru o
patologie de grup sunt sarcini ale profesioniştilor din reţeaua de medicina muncii.
Măsuri tehnico-organizatorice. Sunt impuse în principal de riscul înalt de
explozie şi de incendiu specific majorităţii agenţilor chimici din categoria
cetonelor. Depozitarea cetonelor (acetonă) trebuie efectuată în spaţii răcoroase,
prevăzute cu sisteme de ventilaţie, la distanţă de surse de căldură, flacără sau
agenţi chimici oxidanţi (acizi, baze etc.). Solul spaţiilor de stocaj trebuie să fie
neted şi confecţionat din materiale impermeabile şi incombustibile.
Riscul de incendiu este crescut prin acumularea vaporilor în containere
închise (atingerea limitei de explozivitate care este joasă) cu extindere rapidă la
distanţă de surse datorită propagării vaporilor a căror densitate este mai mare
decât a aerului: 2,0 (1.0 pentru aer). Ca agenţi de extincţie sunt preconizaţi:
dioxidul de carbon, pudre şi spume speciale "Anti-alcool", apa fiind indicată
numai sub formă pulverizată şi în incendii de mică întindere (10).
Iluminatul şi alte surse de electricitate trebuie să fie prevăzute cu sisteme
antideflagrante şi de prevenire a acumulărilor de electricitate statică.
Interdicţia fumatului şi semnalizarea zonei se realizează prin culori de
securitate, simboluri şi afişaje în conformitate cu normele de securitate
convenţionale.
80
Recipientele (din sticlă, materiale plastice, metale) selectate în funcţie de
proprietăţile corozive ale agentului chimic trebuie să fie închise ermetic,
etichetate şi permanent verificate.
Manipularea cetonelor se efectuează numai de către personal instruit
(cunoscător al riscurilor şi al măsurilor de precauţiune sau de intervenţie în cazul
accidentelor).
Aprovizionarea posturilor de muncă se va face numai cu substanţele strict
necesare şi în cantităţi care să nu depăşească necesarul zilnic.
Toate operaţiile tehnologice trebuie efectuate în sistem închis sau asigurate cu
ventilaţie locală (hote, nişe) şi generală pentru absorbţia vaporilor la toate sursele
de emisie sau difuzaţi în mediu.
Asigurarea şi purtarea echipamentului de protecţie respiratorie (mască cu
filtre adecvate), cutanată (mănuşi din cauciuc natural, policloropren), ochelari,
Tratament salopetă este obligatorie chiar şi în intervenţiile de scurtă durată. Toate
echipamentele de protecţie trebuie decontaminate (spălate) după fiecare utilizare
şi păstrate în bună stare.
Monitorizarea dinamică, eventual în sistem electronic automatizat a
concentraţiilor atmosferice şi raportarea acestora la concentraţiile admisibile
stabilite pentru cetone este baza programelor prevenţionale instituite.
Se vor stabili reguli generale şi specifice pentru intervenţiile tehnice în cuve
sau în rezervoare conţinând sau care au conţinut cetone.
Deversările accidentale obligă la: recuperarea produsului prin aspiraţie,
materiale absorbante cu spălare ulterioară a suprafeţelor contaminate şi operaţii
efectuate cu echipe de intervenţie special instruite şi protejate.
Pentru fiecare produs utilizat se respectă procedurile de colectare a
deşeurilor, neutralizare sau recuperare, reglementate legislativ, inclusiv din punct
de vedere ecologic.
1.-Expunere profesională la chinone peste valoarea limită de expunere: anamneză

expunerii
Criterii
obligatorii
sediment urinar

Chinonele 2.-Teste cutanate
5.-Imunograma
ajutătoare 7.-Examen alergologie
8.-Examen ORL
12.-Examen ATI
81
1.-Expunere profesională la cianamida calcică peste valoarea limită de expunere:

Cianamida calcică
4.-Examen ORL
Criterii
ajutătoare
11.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la ciocolată şi/sau zahăr şi/sau făină peste valoarea

Criterii
obligatorii
sediment urinar
1.-Teste cutanate
Ciocolata, zahărul şi făina
4.-Imunograma
Criterii 7.-Examen medicină dentară (deoarece pot induce apariţia de carii)
10.-Examen ORL
14.-Examen diabetologie
Cianurile Criterii 1.-Expunere profesională la cianuri peste valoarea limită de expunere: anamneză
obligatorii profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei profesionale şi
expunerii
urinar
82
1.-Tiocianaţi, cianuri şi/sau cianogen în urină
4.-CT
Criterii
10.-GGT
ajutătoare
11.-Examen ORL (inclusiv pentru funcţia auditivă)
19.-Examen ATI
Primul ajutor în caz de intoxicaţie acută trebuie asigurat imediat. Prezenţa

unui medic la locul accidentului este extrem de utilă. Rapiditatea intervenţiei este
cea mai importantă caracteristică a actului medical în intoxicaţia cu cianură.
Primul ajutor în caz de inhalare constă în următoarele intervenţii:
 scoaterea victimei la aer proaspăt, curat.
 se întinde pe sol şi se acoperă cu pături pentru a se menţine constantă
temperatura corpului. În cazul în care hainele sunt contaminate cu
cianuri acestea se vor îndepărta (deoarece contaminarea poate
continua atât pentru pacient cât şi pentru personalul sanitar).
 dacă victima este conştientă şi respiră normal se supraveghează
pentru a evita asfixierea.
 dacă starea pacientului nu este gravă, se vor efectua investigaţii
suplimentare.
 daca pacientul este inconştient, toate încercările vor fi îndreptate spre
salvarea vieţii acestuia. O serie de măsuri invazive ar putea fi
necesare, ca plasarea unui tub la nivelul traheei, intubaţie pentru a
asigura respiraţia sau inserarea de multiple catetere la nivelul vaselor
sanguine şi vezicii urinare pentru a monitoriza atent pacientul.
Tratament  se poate administra un antidot specific dacă există suspiciune
puternică de intoxicaţie cu cianuri.
 în cazul în care pacientul prezintă şi intoxicaţie cu monoxid de
carbon, se va recurge la oxigenoterapie hiperbară dacă este
disponibilă. Aceasta presupune plasarea persoanei într-o cameră cu
presiune crescută a oxigenului.
 în cazul în care se stabileşte că riscul intoxicaţiei cu cianuri este
foarte mare, victima va fi supravegheată timp de câteva ore. Dacă
starea pacientului este bună el poate fi externat, dar cu instruirea
acestuia de a reveni imediat la spital în cazul în care apar alte semne
sau simptome.
pacienţii cu expunere severă la cianuri, cu alte afecţiuni asociate sau cu diagnostic
nesigur şi care au stare foarte gravă, vor fi spitalizaţi pentru monitorizare şi
tratament adecvat.
In caz de contact cutanat se va proceda astfel:
 se spală imediat aria de contact cu jet de apă.
 se scoate persoana la aer curat.
 se îndepărteaza hainele, şosetele, pantofii uzi, etc
83
În caz de ingestie se face spălătură gastrică, administrare de oxigen 100% şi
antidot (nitrit de sodiu). Spălătura este indicat să se facă cu permanganat de
potasiu 1:5000 sau cu apă oxigenată 3%.
Tratamentul antidot. Managementul intoxi-caţiei acute cu cianuri cuprinde
inducerea methemoglobinemiei utilizând nitrit de amil sau nitrit de sodiu şi
intensificarea conversiei cianurilor în tiocianaţi prin administrare de tiosulfat de
sodiu. Se folosesc următoarele preparate cu efect antidot:
 nitritul de amil inhalator (1 fiola la fiecare 5 minute pe o compresă la nas);
se opreşte inhalarea când tensiunea arterială maximă este mai mică de 80
mm Hg.
 nitritul de sodiu soluţie 3%: se administrează 10 ml intravenos, în ritm de
2-5 ml/min (se opreşte administrarea când tensiunea arterială maximă tinde
să scadă sub 80 mmHg).
 tiosulfatul de sodiu (hiposulfitul de sodiu) 25% intravenos, în ritm de 3 - 5
ml/ min până la doză totală de 50 ml.
 Kelocyanor (EDTA dicobaltic) este un antidot foarte bun; formeaza cu
grupul CN compuşi netoxici, eliminaţi prin urină. Se administrează
intravenos, una sau două fiole a 20 ml, după care imediat se injectează
soluţie glucozată hipertonică. Dacă starea intoxicatului nu se ameliorează
suficient, după 5 minute se administrează o nouă fiolă, urmată de ser
glucozat hipertonic. Criteriul de urmărire a eficienţei antidotului este
tensiunea arterială scăzută, care trebuie să urce către valori normale.
În vederea unei intervenţii eficace este necesară o bună dotare a postului de
prim ajutor cu instalaţie de oxigenoterapie şi medicaţie antidot. Este indicată
instruirea unor angajaţi în tehnica acordării primului ajutor, inclusiv a resuscitării
cardiorespiratorii, intervenţia lor dovedindu-se adesea salvatoare.
Tratament Profilaxie
Profilaxia tehnică urmăreşte reducerea concentraţiilor de compuşi cianici sub
limitele admise. În România, valoarea limită admisă pentru acidul cianhidric este
de 0,3 mg/m3 pentru expunere de 8 ore pe zi şi 1 mg/m 3 pentru expunere pe
termen scurt (15 minute). Pentru cianuri şi cianogeni (exprimaţi ca CN) limita
este de 0,5 mg/m3 pentru 8 ore pe zi şi 1 mg/m 3 pentru expuneri pe termen scurt.
Pentru cianamida valoarea maximă este de 2 mg/m 3 pentru 8 ore şi neprecizat pe
termen scurt, iar pentru acetoncianhidrină 2 mg/m 3, respectiv 10 mg/m3 pe termen
scurt.
Pentru toate persoanele care sunt expuse profesional la cianuri trebuie
instituit un program educaţional şi de igienă industrială care să includă
urmatoarele:
 natura şi pericolul expunerii la cianuri;
 mânuirea corespunzătoare a cianurilor şi proceduri de utilizare;
 măsuri de prim ajutor în cazul în care apar accidente.
Trebuie notate următoarele măsuri de siguranţă:
 evitarea contactului cutanat cu cianuri. (Personalul trebuie să poarte
mănuşi iar în cazul în care contactul a avut loc sunt necesare de
urgenţă spălături cu jet de apă).
 procesele şi sistemele care folosec gaze trebuie să fie echipate cu
sisteme de ventilaţie care să asigure îndepărtarea scurgerilor de gaze
care ar putea avea loc.
 acidul cianhidric fiind inflamabil trebuie stocat şi utilizat în zone care
sunt libere de surse de foc.
 dotarea ariei de lucru cu echipamente medicale care să asigure primul
ajutor în caz de accidente.
84
Profilaxia medicală se bizuie pe examenul medical la angajare şi controlul
medical periodic. La angajare se vor efectua în plus faţă de investigaţiile standard
hemogramă şi ECG. Ca şi contraindicaţii de angajare în mediu cu compuşi cianici
sunt bolile cronice ale sistemului nervos central, afecţiuni sau deformaţii care
Tratament împiedică purtarea măştii, bronhopneumopatiile cronice, anemiile, bolile
aparatului cardiovascular, etilismul cronic, anosmia şi dermatozele. Examenul
medical periodic constă în examen clinic general anual, dozarea tiocianaţilor din
sânge şi/sau urină, la sfârşitul schimbului de lucru, anual, hemogramă şi ECG
anual.
1.-Expunere profesională la clorcian şi/sau clorura de cianuril peste valoarea

1.-Tiocianaţi, cianuri şi/sau cianogen în urină

Clorcianul şi clorura de 3.-Radiografie pulmonară standard
cianuril
5.-GGT
11.-Examen ATI
Clorul 1.-Expunere profesională la clor peste valoarea limită de expunere: anamneză

Criterii expunerii

5.-Examen ORL
10.-Examen ATI
85
În formele acute de intoxicaţie se instituie tratamentul de urgenţă:
întreruperea imediată a contactului cu noxa şi decontaminarea, repaus la pat, cu
toracele ridicat, oxigenoterapie, bronhodilatatoare şi calmante ale tusei. Dacă
pacientul este inconştient şi nu respiră se realizează manevrele de resuscitare, se
administrează oxigen până la venirea medicului. Nu se încearcă neutralizarea
clorului cu nici o substanţă chimică. Hainele îmbibate cu clor se îndepărtează, iar
tegumentele contaminate se spală cu apă şi săpun. Se vor efectua spălături
oculare, cu apă potabilă, urmate de aplicarea de comprese umede pe pleoape. În
caz de ingestie se vor face spălături ale cavităţii bucale cu apă rece sau soluţii
neutralizante (soluţie apoasă de bicarbonat de sodiu 3%). Pentru vindecarea
epiteliului bronşic lezat, unii autori recomandă corticoterapie de scurtă durată.
Pentru prevenirea infecţiilor respiratorii se va institui tratamentul cu antibiotice.
În cazul apariţiei primelor semne de edem pulmonar se va începe de urgenţă
tratamentul acestuia.
Câteva observaţii clinice confirmă că aerosolii de
bicarbonat de sodiu (3 ml de NaHCO3 8,4% în amestec cu
2 ml de soluţie fiziologică respectiv soluţie de NaHCO3
5%) sunt benefici. Serviciul medical al firmei Solvay
a notat ca favorabilă administrarea precoce a
Tratament heparinei. Această observaţie pare confirmată de
studiile experimentale pe animale expuse la un alt
iritant pulmonar foarte puternic (O3), în care efectul
protector al heparinei a fost pus în evidenţă. Adesea
este necesară traheotomia în aceste cazuri.
În România, conform NGPM 2002, valoarea limită în expunerea pe termen
scurt (15 minute) este de 1mg/m3.
TLV-TWA (ACGIH 2000) este de 0,5 ppm (1,5 mg/m 3)
TLV-STEL de 1 ppm (2,9 mg/m3). NIOSH a propus o
concentraţie permisă de 0,5 ppm ca valoare plafon (15
min.) pe când OMS recomandă 0,25 ppm (0,75 mg/m3).
Examenul medical la angajare se realizează conform datelor din dosarul
medical. În plus, sunt necesare examenul ORL şi probele funcţionale ventilatorii.
Contraindicaţii de angajare în mediu cu clor şi compuşi ai acestuia sunt
conjunctivitele şi cheratitele cronice, bolile cronice ale căilor respiratorii
superioare, bronhopenumopatiile cronice (inclusiv astmul bronşic, în funcţie de
rezultatele probelor funcţionale ventilatorii), bolile cardiace cronice şi
dermatozele.
Controlul medical periodic include examenul clinic general anual, probele
funcţionale ventilatorii anual, radiografie postero-anterioară la 5 ani de la
angajare şi apoi din 3 în 3 ani
Clorura de vinil Criterii 1.-Expunere profesională la clorura de vinil peste valoarea limită de expunere:
şi expunerii
glicemie, uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină (pentru
urobilinogen) şi sediment urinar
86
1.-Testul de provocare la rece
Okada)
5.-Lipidograma
7.-GGT
12.-Imunograma
14.-Arteriografia
Criterii 15.-Capilaroscopia pliului unghial
ajutătoare 16.-Măsurarea presiunii sanguine sistolice prin fotopletismografie ante- şi
postrăcire locală
20.-Examen imagistic de coloană cervicală, torace, mâini
27.-Radioterapie
28.-Examen ATI
31.-CT/RMN
1.-Expunere profesională la cobalt (oxizi, săruri) peste valoarea limită de

1.-Cobalt în urină
2.-Ecografie cardiacă
4.-Teste cutanate
Cobaltul (oxizi, săruri) 6.-IgE totale (RIST, PRIST)
7.-Imunograma
Criterii 9.-Examen alergologie
ajutătoare 10.-Examen cardiologie
11.-Examen ORL
14.-Radioterapie
15.-Examen ATI
18.-CT/RMN
87
1.-Expunere profesională la crezoli peste valoarea limită de expunere: anamneză
expunerii
Criterii
obligatorii
1-Electrocardiograma
2.-GGT
5.-Teste cutanate
Crezolii 6.-IgE specifice (RAST)
8.-Imunograma
Criterii
ajutătoare
13.-Examen ORL
19.-Examen ATI
Cromul şi compuşii săi 1.-Expunere profesională la crom şi/sau compuşii săi peste valoarea limită de
Criterii 1.-Crom în urină

5.-Teste cutanate
8.-Imunograma
9.-Methemoglobinemia
10.-Albuminuria
11.-beta-2-Microglobulinuria
14.-Examen ORL
20.-Radioterapie
22.-Examen ATI
23.-CT/RMN
88
Tratamentul este simptomatic şi patogenetic. Dintre agenţii chelatori - EDTA
este destul de eficient atât în administrare parenterală cât şi în aplicaţii cutanate în
cazul contactului tegumentului cu produşi pe bază de crom (3).
Profilaxia tehnico-organizatorică vizează în primul rând eliminarea din
procesele de producţie a compuşilor cancerigeni. Utilizarea unor tehnologii care
să includă produşii cei mai puţin toxici, asigurarea eliminării din atmosfera de
lucru a fumurilor, pulberilor cu conţinut de crom prin sisteme de ventilaţie-
aspiraţie eficiente, au ca scop menţinerea concentraţiei cromului sub limita
admisă. Normele Generale de Protecţie a Muncii din 2002 recomandă valoarea
limită de expunere profesională pentru cromul hexavalent de 0,05mg/m 3, pentru
Cr3+ 0,5mg/m3, iar pentru cromatul de Zn 0,01mg/m3.
Profilaxia medicală urmăreşte în mod special depistarea la angajare a
persoanelor cu boli cronice alergice cutanate şi respiratorii, boli cronice renale şi
anemii grave în scopul acordării unui aviz de muncă corect, atât din punctul de
vedere al subiectului în cauză, cât şi al angajatorului. Controlul medical periodic
vizează evaluarea stării de sănătate a angajaţilor. Pentru aceasta, se practică
monitorizarea biologică, care se realizează prin dozarea cromului plasmatic,
Tratament eritrocitar şi urinar pentru orientare asupra expunerii interne şi a
methemoglobinei ca indicator de răspuns biologic al organismului (5). În
România se utilizează dozarea urinară a cromului dintr-un eşantion recoltat la
şfârşitul schimbului, sau a săptămânii de lucru, valorile admise fiind până la 10
µg/g creatinină, respectiv 30 µg/g creatinină. Cr 6+ este un indicator bine corelat cu
expunerea primară. Cr3+ eritrocitar este important pentru aprecierea expunerii pe
termen lung, timpul lui de înjumătăţire fiind aproximativ cu cel al duratei de viaţă
a hematiilor, pe considerentul incapacităţii de transfer prin membrana eritrocitară.
Cromul urinar se corelează bine cu cel din aer şi cu cantitatea totală din organism,
el conţinând toate valenţele, dozările lui fiind utile a se face anual. În vederea
aprecierii stării aparatului respirator este recomandată efectuarea radiografiei
pulmonare standard, a spirometriei şi examenului citologic al sputei. Testarea
sensibilităţii la crom prin aplicarea de patch-uri, efectuarea IDR şi a testelor în
vitro vor permite diferenţierea între o patogenie de tip iritativ sau una de tip
alergic. Evaluarea hematologică cuprinde hemoleucogama, dozarea
methemoglobinei etc.
Funcţia renală va fi apreciată în urma dozărilor din urină a albuminei, β 2-

microglobulinei, proteinei transportoare a retinolului, izoenzimele α şi π a
Tratament glutation-S-transferazei, N-acetilglucozaminidazei etc.(5).
Educaţia sanitară vizează informarea muncitorilor asupra riscului la care sunt
expuşi, asupra folosirii echipamentelelor de protecţie, asupra normelor igienico-
sanitare şi a măsurilor de prim ajutor în cazul intoxicaţiilor acute.
1.-Expunere profesională la decaboran, pentaboran peste valoarea limită de

Criterii
obligatorii
Decaboranul, pentaboranul
1.-GGT
Criterii
ajutătoare
7.-Examen ATI
89
1.-Expunere profesională la derivaţi halogenaţi ai alchilarilsulfonaţilor şi/sau
alchilariloxizilor peste valoarea limită de expunere: anamneză profesională
Criterii
obligatorii
sediment urinar
Derivaţii halogenaţi ai
1.-Acid tricloracetic în urină
alchilarilsulfonaţilor şi
alchilariloxizilor 2.-Teste cutanate
Criterii 5.-Imunograma
10.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la diazometan, nitrozometil uretan, nitrozometil uree

peste valoarea limită de expunere: anamneză profesională sugestivă, documente
Criterii de obiectivizare a rutei profesionale şi expunerii
Diazometanul, nitrozometil
uretanul, nitrozometil ureea
6.-Examen ORL
8.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la diboran peste valoarea limită de expunere: anamneză

expunerii
Criterii
obligatorii
urinar
Diboranul 1.-Probe funcţionale ventilatorii

3.-GGT
Criterii
ajutătoare
9.-Examen ATI
90
1.-Expunere profesională la dietilenglicol peste valoarea limită de expunere:
şi expunerii
Criterii
obligatorii
urinar
1.-Acid oxalic în urină

3.-CT
Dietilenglicolul 6.-Electrocardiograma
Criterii
7.-GGT
ajutătoare
9.-Examen ORL
13.-Examen ATI
Tratamentul constă în întreruperea expunerii (în cazul expunerii tegumentare)

şi corectarea acidozei metabolice (în intoxicaţia pe cale digestivă).
Tratament
Profilaxia se bazează pe principiile menţionate în cazul expunerii la
etilenglicol.
1.-Expunere profesională la difenil şi derivaţi (-metan, -etan, -eter), decalină,

tetralină, difeniloxid peste valoarea limită de expunere: anamneză profesională
Difenilul şi derivaţii săi (- 1.-Probe funcţionale ventilatorii

metan, -etan, -eter), decalina, 2.-Radiografie pulmonară standard
tetralina, difeniloxidul 3.-Electrocardiograma
6.-Examen ORL
9.-Examen ATI
91
1.-Expunere profesională la N, N-dimetilformamida, N, N-dimetilacetamida peste
Criterii
obligatorii
1.-Teste biotoxicologice specifice (metilformamida în urină pentru N, N-

dimetilformamidă,N-metilacetamida în urină pentru N, N-dimetilacetamidă)
2.-GGT şi alte teste hepatice
N, N-Dimetilformamida, 3.-Teste cutanate
N, N-Dimetilacetamida
6.-Imunograma
Criterii
ajutătoare
12.-Radioterapie
13.-Examen ATI
16.-CT/RMN
1.-Expunere profesională la dimetilnitrozamină peste valoarea limită de expunere:

şi expunerii
Criterii
obligatorii
Dimetilnitrozamina 1.-GGT şi alte teste hepatice

3.-Examen oncologie
Criterii
5.-Radioterapie
ajutătoare
6.-Examen ATI
9.-CT/RMN
92
1.-Expunere profesională la dimetilsulfat peste valoarea limită de expunere:
şi expunerii
Criterii
obligatorii

3.-Examen ORL
Dimetilsulfatul
10.-Radioterapie
11.-Examen ATI
14.-CT/RMN
1.-Expunere profesională la dioxan (dietilendioxid) peste valoarea limită de

Criterii
obligatorii

3.-Teste cutanate
Dioxanul (dietilendioxidul) 6.-Imunograma
9.-Examen ORL
16.-Radioterapie
17.-Examen ATI
20.-CT/RMN
93
1.-Expunere profesională la ditiocarbamaţi peste valoarea limită de expunere:
şi expunerii
Criterii
obligatorii
sediment urinar
1.-Teste cutanate
Ditiocarbamaţii 2.-IgE specifice (RAST)
4.-Imunograma
Criterii
ajutătoare
7.-Examen ORL
10.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la esteri organofosforici peste valoarea limită de

1.-Metaboliţii alchil fosfat în urină (dimetilfosfat, dietilfosfat,

dimetiltiofosfat, dietiltiofosfat, dimetilditiofosfat, dietilditiofosfat)
2.-p-Nitrofenol în urină pentru Parathion
3.-Dozarea activităţii acetilcolinesterazei serice sau a colinesterazei
eritrocitare şi/sau dozarea pseudocolinesterazei
Esterii organofosforici
4.-Albuminuria
Criterii
ajutătoare
15.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la eteri peste valoarea limită de expunere: anamneză

expunerii
Criterii
obligatorii
Eterii glicemie, uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment
(eterul metilic, eterul etilic, urinar
eterul izopropilic, eterul
vinilic, 1.-Probe funcţionale ventilatorii
eterul dicloroizopropilic, 2.-Examen neurologie
guaiacolul ş.a.) 3.-Examen ORL
8.-Examen ATI
94
1.-Expunere profesională la etilenclorhidrina, monoclorhidrina, diclorhidrina,
epiclorhidrina peste valoarea limită de expunere: anamneză profesională
Criterii
obligatorii

Etilenclorhidrina, 3.-Examen dermatologie
monoclorhidrina, 4.-Examen ORL
diclorhidrina, epiclorhidrina 5.-Examen pneumologie
Criterii
ajutătoare
9.-Examen oncologie
11.-Radioterapie
12.-Examen ATI
15.-CT/RMN
Etilenglicolul 1.-Expunere profesională la etilenglicol peste valoarea limită de expunere:

şi expunerii
Criterii
obligatorii
urinar
Criterii 1.-Etilenglicol sau acid glicolic în sânge şi/sau în urină

ajutătoare 2.-Cristale de oxalat de calciu monohidrat în urină
3.-Albuminuria
5.-GGT
10.-Examen ATI
95
Tratament ● Eliminarea toxicului. În formele grave de intoxicaţie secundare ingestiei de
etilenglicol tratamentul constă în provocarea vărsăturilor cât mai precoce,
spălătură gastrică (după intubaţie traheală daca pacientul este inconştient)
şi administrare de cărbune activ. Dacă substanţa a provocat iritaţie
conjunctivală, se fac spălături cu ser fiziologic sau apă şi se solicită un
examen oftalmologic de urgenţă.
Este utilă favorizarea eliminării toxicului pe cale renală, prin stimularea
diurezei. În acest scop se pot administra soluţii de manitol, glucoză sau diuretice.
Tot în scop terapeutic s-au aplicat cu succes hemodializa şi dializa peritoneală,
asociate medicaţiei antidot. Indicaţiile pentru introducerea în planul terapeutic a
dializei peritoneale sau a hemodializei sunt concentraţia etilenglicolului în sânge
peste 0,5 grame/litru si acidoza metabolică severă, chiar în cazul unei concentraţii
serice de etilenglicol mai mici de 0,5 grame/l.
● Tratamentul antidot uzează de etanol, datorită acţiunii competitive pentru
situsurile active ale alcooldehidrogenazei. Administrarea va începe chiar
în cazul unei simple suspiciuni de intoxicaţie cu etilenglicol, înainte de
obţinerea rezultatelor dozării acestuia în mediile biologice. Concentraţia
etanolului se adaptează, în funcţie de concentraţia sa în sânge. Aceasta
trebuie menţinută între valorile 0,5-1 g/litru (2), iar în cazul asocierii
hemodializei la peste 100 mg% (6). Timpul de înjumătăţire a
etilenglicolului creşte de 5 ori în prezenţa etanolului, deoarece
alcooldehidrogenaza leagă preferenţial etanolul, făcând posibilă
eliminarea toxicului sub formă nemetabolizată, întârziind metabolizarea
acestuia şi implicit apariţia metaboliţilor toxici (6).
Doza de atac de etanol este de 1ml/kg (etanol 95%), iar doza de întreţinere
este de 0,1-0,3 ml/kg/oră (2) După alţi autori, se administrează per os alcool etilic
50% în apă, iniţial 0,75 ml/kg corp, apoi 0,5 ml/kg corp, la 2 ore interval în prima
zi, apoi la 4 ore timp de 4-6 zile (7). Etanolul se poate administra şi intravenos, în
concentraţie de 5%, 2-3 litri în 12-18 ore.
Un alt antidot lansat mai recent este 4-metilpirazolul, a cărui doză de atac este
de 20 mg/kg/zi, iar doza de întreţinere 10 mg/kg/zi (2). Este de preferat, deoarece
are efecte adverse mai puţine comparativ cu etanolul.
96
● Tratamentul simptomatic şi patogenetic. Acidoza metabolică se tratează cu
bicarbonat de sodiu 1,4% per os sau în perfuzie. Dacă apar, convulsiile se
tratează cu anticonvulsivante: Diazepam, Fenobarbital, Hidroxizin,
Pentotal sodic. În cazul insuficienţei respiratorii acute, se poate ajunge la
respiraţie artificială cu presiune pozitiva intermitentă. Insuficienţa renală
impune efectuarea hemodializei în mod repetat.
Administrarea de tiamină 1 mg/kg/zi şi piridoxină 10 mg/kg/zi este indicată
pentru favorizarea catabolizării etilenglicolului în metaboliţi mai puţin toxici,
deşi efectele acestui tratament sunt limitate, pentru că nu se împiedică formarea
acidului glicolic din etilenglicol.
Profilaxia urmăreşte evaluarea şi controlul concentraţiei toxicului în
atmosfera locului de muncă. Conferinţa Americană a Igieniştilor Industriali
(ACGIH) a recomandat valori limită pentru expunerea de scurtă durată la aerosoli
de etilenglicol: TLV-STEL=100mg/m3 (Ceiling) (3). În România valorile limită
admise sunt de 52 mg/m3 pentru expunerea de 8 ore şi 104 mg/m 3 pentru
Tratament
expunerea scurtă, de 15 minute (8).
Măsurile profilactice care se impun în vederea prevenirii intoxicaţiei
profesionale cu etilenglicol sunt de ordin tehnico-organizatoric şi medical.
Măsurile tehnico-organizatorice constau în evitarea încălzirii produselor cu
glicoli, depozitarea în încăperi la temperatura obişnuită, măsuri pentru prevenirea
ingestiei de glicoli prin confundarea cu etanolul (marcarea recipienţilor,
depozitarea glicolilor în spaţii special destinate), folosirea mijloacelor de
protecţie individuală şi colectivă.
Măsurile medicale se referă la efectuarea investigaţiilor prevăzute în legislaţie
la angajare şi control medical periodic. La angajare sunt utile următoarele
investigaţii: sumar de urină, creatinină sangvină, examen neurologic. Se
contraindică angajarea în mediu cu glicoli a persoanelor cu nefropatii cronice şi
boli cronice ale sistemului nervos central. Controlul medical periodic are în
vedere efectuarea anuală a examenului clinic general, a examenului de urină, a
creatininei serice şi a acidului oxalic.
1.-Expunere profesională la etilenglicol monometil eter (2-metoxietanol),

respectiv etilenglicol monoetil eter (2-etoxietanol) peste valoarea limită de
Criterii
obligatorii
Etilenglicolul monometil eter 3.-Examene de laborator: hemograma, VSH, TGO/ASAT, TGP/ALAT, glicemie,
(2-metoxietanol), uree, creatinină, colesterol, examen sumar de urină şi sediment urinar
etilenglicolul monoetil eter
(2-etoxietanol) 1.-Probe funcţionale ventilatorii
6.-Examen ATI
Etilenimina, propilenimina Criterii 1.-Expunere profesională la etilenimină, propilenimină peste valoarea limită de
obligatorii expunere: anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei
97
3.-Teste cutanate
6.-Imunograma
14.-Radioterapie
15.-Examen ATI
18.-CT/RMN
1.-Expunere profesională la etilenoxid peste valoarea limită de expunere:


3.-Teste cutanate
Etilenoxidul 4.-IgE specifice (RAST)
6.-Imunograma
Criterii
ajutătoare
9.-Examen ORL
15.-Examen ATI
Fenilhidrazinele Criterii 1.-Expunere profesională la fenilhidrazine peste valoarea limită de expunere:

şi expunerii
urinar
98
1.-Coagulograma
4.-Teste cutanate
7.-Imunograma
10.-Examen ORL
Criterii
ajutătoare
17.-Radioterapie
18.-Examen ATI
21.-CT/RMN
1.-Expunere profesională la fenoli, omologi şi/sau fenoli halogenaţi

(pentaclorfenolul ş.a.) peste valoarea limită de expunere: anamneză profesională
1.-Teste biotoxicologice în sânge şi/sau urină (fenoli totali urinari,

pentaclorfenol urinar etc.)
Fenolii, omologii lor şi fenolii 3.-Probe funcţionale ventilatorii
halogenaţi (pentaclorfenolul 4.-GGT
ş.a.) 5.-Examen ORL
13.-Examen ATI
Tratament
Fluoracetatul şi Criterii 1.-Expunere profesională la fluoracetat şi metilfluoracetat de sodiu peste valoarea

metilfluoracetatul de sodiu obligatorii limită de expunere: anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare
99
3.-Dozări hormonale
4.-Ionograma
Criterii
ajutătoare
10.-Examen ATI
11.-CT/RMN
1.-Expunere profesională la fluor şi/sau compuşii săi anorganici peste valoarea

1.-Fluor în urină, acid trifluoro-acetic în sânge pentru Halotan (2-brom-2-

clor-1,1’,1’’-trifluoretan)
2.-Radiografii osoase
13.-Examen ATI
Fluorul şi compuşii săi
anorganici
În România, conform NGPM 2002, valoarea limită este 1,58 mg/m 3 pentru
expunere de 8 ore iar pe termen scurt (15 minute) de 3,16 mg/m 3. TLV-TWA
(ACGIH 2000) este de 1 ppm (1,6 mg/m 3) TLV-STEL de 2
ppm (3,1 mg/m3).
Măsurile de prevenire trebuie să fie foarte severe:
numai un personal foarte experimentat poate să
participe la operaţii care necesită folosirea acestui
gaz.
Tratament Examenul medical la angajare se face conform datelor din dosarul medical
incluzând în plus probele funcţionale ventilatorii.
Contraindicaţii pentru angajare sunt conjunctivitele şi cheratitele cronice,
bolile cronice ale căilor respiratorii superioare, bronhopneumopatiile cronice
(inclusiv astmul bronşic) şi dermatozele.
Controlul medical periodic include examenul clinic general anual,
determinarea anuală a fluorului în urină, radiografia unui element al scheletului:
carp, bazin, coloană lombară la 5 ani de la angajare şi apoi din 3 în 3 ani, probele
funcţionale ventilatorii, anual.
100
Formaldehida 1.-Expunere profesională la formaldehidă peste valoarea limită de expunere:
şi expunerii
Criterii
obligatorii
sediment urinar

3.-Teste cutanate
6.-Imunograma
9.-Examen ORL
15.-Radioterapie
16.-Examen ATI
18.-CT/RMN
101
Tratamentul intoxicaţiei acute este în primul rând simptomatic. Administrarea
de N-acetilcisteină poate neutraliza în mică măsură formaldehida şi poate
diminua gravitatea atingerii sistemice.
Tratamentul în intoxicaţia prin inhalare: se scoate bolnavul din mediul
toxic, se administrează oxigen şi se aplică terapia simptomatică şi de
susţinere a funcţiilor respiratorii.
În intoxicaţia prin ingestie, se efectuează spălătură gastrică, se tratează
esofago-gastrita acută corozivă, insuficienţa cardio-vasculară acută,
insuficienţa renală acută. Spălătura gastrică este indicată numai în
primele 15 min. de la ingestie, iar lichidul pentru spălătură cel mai
indicat este soluţia de hidroxid de amoniu 0,1% care transformă formaldehida
în pentametilentetraamină, substanţă netoxică. Se mai poate utiliza soluţie
conţinând 1% carbonat de amoniu şi 2% bicarbonat de sodiu. În cursul
evoluţiei intoxicaţiei se controlează echilibrul acidobazic şi se corectează o
eventuală acidoză indusă de formaldehida absorbită. Pentru calmarea
durerilor abdominale se administrează xilină. În cazul contaminării pielii şi
conjunctivelor, se spală tegumentele cu apă şi săpun, iar sacul conjunctival
cu apă simplă, timp de 15 min.
Tratament Legislaţia în vigoare: H.G. 355/2007 prevede pentru angajare efectuarea
examenului clinic general, a examinărilor obligatorii conform dosarului medical
şi probele funcţionale ventilatorii. Se contraindică angajarea persoanelor care
prezintă conjunctivite cronice, cheratite cronice, boli cronice ale căilor
respiratorii superioare, bronhopneumopatii cronice şi dermatoze. În cadrul
controlului medical periodic se vor efectua examenul clinic general anual, RPA la
indicaţia medicului de medicina muncii şi spirometrie anual.
Formaldehida trebuie păstrată în spaţii reci, bine ventilate, departe de scântei
sau zone cu foc. Containerele trebuie închise ermetic şi etichetate. În cursul
operaţiilor de curăţire, recipientele vor fi transportate în afara spaţiului de lucru
de către muncitori cu echipamente de protecţie respiratorie potrivite.
Contactul uman cu formaldehida sub diferite forme (materiale solide
conţinând formaldehidă pură, soluţii concentrate de formaldehidă sau vapori de
formaldehidă) ar trebui protejat cu echipamente individuale corespunzătoare,
suplimentate cu echipamente de protecţie pentru mâini, braţe şi aparat respirator;
se vor utiliza creme protectoare pentru piele şi se va realiza ventilaţia generală.
Valoarea limită de expunere profesională este de 1,2 mg/m 3 pentru 8 ore şi de 3
mg/m3 pe termen scurt (15 minute).
Fosforul şi compuşii săi Criterii 1.-Expunere profesională la fosfor şi/sau compuşii săi peste valoarea limită de
urinar
102
2.-GGT
3.-Clearance-ul creatininei
4.-Urografie
5.-Ecografie renală
6.-Radiografie de maxilar, mandibulă
16.-Examen ATI
În caz de arsură se îndepărtează particulele de fosfor cu o soluţie de sulfat de

cupru 5%, se spală tegumentul cu apă, se îndepărtează îmbrăcămintea
contaminată. Se spală cu soluţie de bicarbonat de sodiu 5% (pentru neutralizarea
acidului fosforic) şi se expune intermitent la aer, pentru grăbirea procesului de
oxidare a fosforului rămas. Arsurile se debridează sub lavaj continuu cu apă
caldă. Se excizează la nevoie zona arsă. După ingestia de fosfor, se va practica
lavajul gastric cu apă, 5-10 litri, urmat de inducerea vărsăturilor. Hipocalcemia va
fi tratată prin administrare de gluconat de calciu 10% urmată de monitorizarea
strictă a nivelului de electroliţi şi a funcţiei miocardului (5,8).
În intoxicaţia acută sistemică se tratează intensiv insuficienţa hepato-renală.
În intoxicaţia cronică, se întrerupe expunerea, după care leziunile osoase
minime pot să retrocedeze spontan. În necrozele de maxilar se instituie
antibioterapie intensivă şi precoce: La nevoie se va efectua rezecţia osoasă. Se
pot administra preparate de calciu şi vitamina D2.
În ce priveşte profilaxia, având în vedere gradul înalt de periculozitate se va
căuta acolo unde este posibil înlocuirea fosforului galben cu substanţe mai puţin
Tratament
toxice.
Fosforul va fi manipulat cu extremă precauţie.Ca principiu general se vor
utiliza numai procedee umede, pentru evitarea expunerii accidentale şi a
combustiei spontane. Fosforul va fi păstrat sub apă, în locuri izolate, răcoroase,
ventilate, departe de agenţii oxidanţi şi razele solare.
Procesele tehnologice care implică utilizarea fosforului vor fi mecanizate şi
etanşeizate. Fragmentele de fosfor scăpate vor fi adunate imediat, (utilizându-se
obligatoriu mănuşi) şi vor fi reintroduse în apă. Este necesară ventilaţia locală şi
generală.
Echipamentul de protecţie individuală vizează protejarea tegumentelor ,
ochilor, şi căilor respiratorii. Se vor purta costume speciale, ochelari, măşti
filtrante cu cărbune activat.
Se vor respecta cu stricteţe regulile de igienă individuală (spălarea mâinilor şi
a gurii, baie la sfârşitul schimbului de lucru). Muncitorii vor fi instruiţi să se
prezinte imediat la stomatolog în caz de acuze dentare, gingivale sau maxilare
103
În prezent nu există o metodă eficace de monitorizare a expunerii la fosfor şi
compuşi (5). Examenul medical la angajare va exclude de la munca în contact cu
fosfor, persoanele având boli cronice ale căilor respiratorii superioare, hepatopatii
cronice, nefropatii cronice, hipertiroidie manifestă, ulcer gastroduodenal, colită
cronică, stomatite ulcerative, osteopatii cronice, leziuni ale mandibulei.
Tratament Controlul medical periodic include: examen clinic general (anual)
hemograma (anual) examen sumar de urină (anual), TGO, TGP, gamma GT
(semestrial), creatinină sanguină (semestrial), examen stomatologic/specialist)
din 3 în 3 ani (inclusiv radiografia mandibulei), examen radiologic pulmonar (la 5
ani de la angajare şi apoi din 3 în 3 ani), PFV anual.
Limita maximă admisă pentru fosforul galben (NGPM-2002) este: 0,05 mg/m 3
aer pentru expunere de 8 ore şi 0,15 mg pentru expunere de 15 minute.
Fosgenul (clorura de 1.-Expunere profesională la fosgen (clorura de carbonil) peste valoarea limită de
carbonil) expunere: anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei

3.-Gazometrie
8.-Examen ATI
104
În formele acute de intoxicaţie se instituie tratamentul de urgenţă:
întreruperea imediată a contactului cu noxa şi decontaminarea, repaus la pat, cu
toracele ridicat, oxigenoterapie, bronhodilatatoare şi calmante ale tusei. Dacă
pacientul este inconştient şi nu respiră se realizează manevrele de resuscitare,
se administrează oxigen până la venirea medicului. Nu se încearcă
neutralizarea clorului cu nici o substanţă chimică. Hainele îmbibate cu clor se
îndepărtează, iar tegumentele contaminate se spală cu apă şi săpun. Se vor
efectua spălături oculare, cu apă potabilă, urmate de aplicarea de comprese
umede pe pleoape. În caz de ingestie se vor face spălături ale cavităţii bucale cu
apă rece sau soluţii neutralizante (soluţie apoasă de bicarbonat de sodiu 3%).
Pentru vindecarea epiteliului bronşic lezat, unii autori recomandă corticoterapie
de scurtă durată. Pentru prevenirea infecţiilor respiratorii se va institui
tratamentul cu antibiotice. În cazul apariţiei primelor semne de edem pulmonar
se va începe de urgenţă tratamentul acestuia.
Câteva observaţii clinice confirmă că aerosolii de bicarbonat de sodiu (3 ml
de NaHCO3 8,4% în amestec cu 2 ml de soluţie fiziologică respectiv soluţie de
NaHCO3 5%) sunt benefici. Serviciul medical al firmei Solvay a notat ca
favorabilă administrarea precoce a heparinei. Această observaţie pare
confirmată de studiile experimentale pe animale expuse la un alt iritant
Tratament pulmonar foarte puternic (O 3), în care efectul protector al heparinei a fost pus
în evidenţă. Adesea este necesară traheotomia în aceste cazuri.
Cum reacţiile imediate la o expunere la fosgen pot fi moderate şi cum
edemul pulmonar poate să nu apară decât după un interval de lantenţă mai mult
sau mai puţin lung, este important ca orice subiect expus să fie ţinut în repaus
complet şi sub supraveghere medicală continuă timp de 24 de ore (vezi
tratamentul edemului pulmonar acut toxicolezional).
Când apar semnele respiratorii, se administrează oxigen, eventual se
realizează respiraţie asistată sau controlată cu presiune pozitivă intermitentă
sau continuă; administrarea unui diuretic (furosemid, acid etacrinic),
bronhodilatatoare (salbutamol sau terbutalină), corticosteroizi, acid ε-amino
caproic şi heparină trebuie luată în considerare. Se vor administra şi antibiotice
cu scopul prevenirii infecţiilor. Subiectul va fi perfuzat şi se va face corecţia
eventualelor dezechilibre acido-bazice (acidoză). Se poate lua în considerare
administrarea acetilcisteinei. Experimentul pe animal sugerează că
administrarea de N-acetilcisteină ar proteja leziunile pulmonare produse de
fosgen acţionând ca antioxidant menţinând nivelul protector de glutation,
reducând lipoperoxidarea şi producerea de metaboliţi ai acidului arahidonic.
Privitor la profilaxie, în România, conform NGPM 2002, valoarea limită este
0,08 mg/m3 pentru expuneri de 8 ore şi de 0,40 mg/m 3 pe termen scurt (15
minute); TLV-TWA (ACGIH, 2000) este de 0,1 ppm (0,4 mg/m 3).
105
Mirosul său nu permite detectarea lui decât la o concentraţie de aproximativ 5
ppm. Mai mult, ca urmare a unei oboseli olfactive, capacitatea de detectare a
concentraţiilor mici de fosgen ar dispărea progresiv. Fumătorii semnalează un
gust metalic când fumează în prezenţa concentraţiilor slabe de fosgen.
În vederea prevenirii intoxicaţiei cu Cl sau compuşi ai acestuia se vor realiza
toate măsurile tehnice de scădere a concentraţiei lor din aerul locurilor de muncă
sub concentraţia maximă admisă (prin etanşeizare, ermetizare, ventilaţie,
supravegherea degajărilor etc.). În cazul intervenţiilor de urgenţă muncitorii vor
purta obligatoriu măşti adecvate.
Măsurile medicale cuprind examenul medical la încadrarea în muncă,
controlul medical periodic, dispensarizarea muncitorilor care au suferit intoxicaţii
Tratament acute sau subacute şi educaţia sanitară a muncitorilor expuşi.
Examenul medical, la încadrarea în muncă va urmări depistarea afecţiunilor
contraindicate, şi anume: afecţiunile cronice inflamatorii ale căilor aeriene
superioare, bronhopatiile şi pneumopatiile cronice, astmul bronşic, conjunctivite
şi cheratite cronice, dermatozele cronice şi cardiopatiile. La încadrare se vor
efectua, în afara examenelor obişnuite (examen clinic general, radiografie
toracică postero-anterioara, examen serologic pentru lues), examenul O.R.L.
precum şi probele funcţionale ventilatorii.
Examenul medical periodic se va face anual (examen clinic general), examen
O.R.L. la 2 ani, radiografie postero-anterioara şi probele funcţionale ventilatorii
(la 5 ani de la încadrare şi apoi din 3 în 3 ani).
1.-Expunere profesională la hematită peste valoarea limită de expunere:


3.-Examen de spută (inclusiv citologic – pentru siderocite şi/sau
Hematita bacteriologic)
4.-Biopsie pulmonară
5.-Examen ORL
9.-Radioterapie
10.-Examen ATI
13.-CT/RMN
n-Heptanul Criterii 1.-Expunere profesională la n-heptan peste valoarea limită de expunere:

şi expunerii
106
6.-Examen ORL
12.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la n-hexan peste valoarea limită de expunere: anamneză

Criterii expunerii
1.-Teste biotoxicologice specifice (n-hexan în sânge, 2-hexanol şi/sau 2,5-

hexandionă în urină)
n-Hexanul 3.-Electroencefalograma
11.-Examen ATI
Hidrazina, dimetilhidrazina Criteri 1.-Expunere profesională la hidrazină, dimetilhidrazină peste valoarea limită de
i expunere: anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei
obligat profesionale şi expunerii
orii 2.-Diagnostic de boală
107
Criteri 1.-Teste biotoxicologice specifice (hidrazina în urină pentru hidrazină)
i 2.-Coagulograma
ajutăto 3.-Probe funcţionale ventilatorii
are 4.-Radiografie pulmonară standard
5.-Teste cutanate
8.-Imunograma
11.-Examen ORL
18.-Radioterapie
19.-Examen ATI
22.-CT/RMN
108
Tratament şi profilaxie. În cazul expunerii mucoasei conjunctivale la
hidrazină, se impune spălarea imediată cu apă timp de aproximativ 15 minute,
urmată de transportul de urgenţă al persoanei accidentate la un serviciu
medical specializat. Expunerea tegumentară la hidrazină impune îndepărtarea
hainelor contaminate şi spălarea imediată cu apă şi săpun a suprafeţei afectate.
În situaţia expunerii pe cale inhalatorie şi apariţiei simptomelor respiratorii
este necesară scoaterea accidentatului din zona cu expunere la toxic, iar la
nevoie resuscitarea cardio-respiratorie şi oxigenoterapie pe mască. Ingestia
accidentală a hidrazinei impune transportul pacientului la un serviciu medical
specializat.
Măsurile profilactice recomandate în vederea prevenirii intoxicaţiei
profesionale cu hidrazină sunt de ordin tehnico-organizatoric şi medical.
Măsurile tehnico-organizatorice constau în depozitarea toxicului în
containere ermetic închise, în încăperi răcoroase, bine ventilate, uscate, ferite
de lumină, la distanţă de substanţe oxidante puternice, alimente, apă. Sunt
necesare măsuri pentru prevenirea ingestiei de hidrazină: marcarea
recipienţilor, depozitarea toxicului în spaţii special destinate, educarea
personalului care manipulează substanţa, interzicerea consumului de
alimente şi lichide, precum şi a fumatului la locul de muncă, folosirea
mijloacelor de protecţie individuală (mască cu presiune pozitivă, mănuşi de
protecţie, costum şi încălţăminte de protecţie) şi colectivă (delimitarea exactă
a spaţiului contaminat şi asigurarea unei ventilaţii locale cu exhaustare la
Tratament locul de utilizare a hidrazinei). Dacă în trecut dozarea hidrazinei în mediul de
muncă se făcea prin metoda colorimetrică, în prezent acest lucru este posibil
prin cromatografie de înaltă performanţă în fază lichidă, cu detector în
ultraviolete. Organismele internaţionale de profil au stabilit limite maxime
admise diferite pentru hidrazina din mediul de lucru: OSHA menţionează o
limită permisibilă a expunerii de 1ppm (1,3 mg/m 3), ACGIH a stabilit o
valoare limită prag de 0,1ppm (0,13 mg/m3), iar NIOSH o limită
recomandată de expunere de 0,03 ppm (0,04 mg/m3). În România s-a stabilit
o valoare limită a expunerii profesionale la hidrazină pentru 8 ore de muncă
de 0,10 mg/m3, iar pe termen scurt (15 minute) o valoare de 1 mg/m 3 (5).
Măsurile medicale se referă la efectuarea investigaţiilor prevăzute în
legislaţia din România la angajare şi control medical periodic. Persoanele
care au posibilă expunere la hidrazină trebuie monitorizate atent prin
examenul medical la angajare şi la controalele medicale periodice menite să
depisteze eventualele efecte ale acestui toxic asupra stării de sănătate. Cu
această ocazie se impune un examen clinic general complet, cu efectuarea
anamnezei profesionale. Examinările medicale se indică în conformitate cu
fişa toxicologică a hidrazinei din legislaţie: probe funcţionale respiratorii
anual, hidrazinurie anual (pentru controlul medical periodic). Este
contraindicată angajarea în locuri de muncă cu posibilă expunere la hidrazină
a persoanelor cu afecţiuni cronice ale aparatului respirator, afecţiuni
dermatologice sau oftalmologice.
109
1.-Expunere profesională la bromura de metil (monobrommetan) peste valoarea
Criterii
obligatorii
urinar
1.-Brom în sânge
4.-Gazometrie
Criterii
ajutătoare
10.-Examen ORL
Hidrocarburi alifatice 13.-Examen hematologie
halogenate: 14.-Examen toxicologie
-Bromura de metil 15.-Examen ATI
(monobrommetan)
Tratament şi profilaxie
Tratamentul se adresează susţinerii funcţiilor vitale (respiratorie şi cardio-
vasculară), neexistând nici un antidot pentru bromura de metil. Se va avea în
vedere posibilitatea apariţiei manifestărilor clinice tardive faţă de momentul
expunerii, astfel că cei posibil intoxicaţi vor fi ţinuţi sub observaţie cel puţin 24
de ore, după care vor fi informaţi să se prezinte la medic la apariţia celui mai mic
semn sau simptom.
Profilaxia tehnică şi medicală are ca şi scop monitorizarea mediului de muncă
Tratament
pentru menţinerea, acolo unde există posibilitatea expunerilor profesionale la
bromură de metil, a unor concentraţii în aer sub valorile limită maxime, stabilite
la noi în ţară la 20 mg/m3, respectiv 5 ppm, pentru expunerile de lungă durată (8
ore) şi 30 mg/m3, respectiv 7,5 ppm, pentru expunerile de scurtă durată (15
minute) (77). Examenul medical la angajare şi controlul medical periodic
urmăreşte aceleaşi aspecte ca şi în cazul expunerilor la ceilalţi compuşi alifatici
halogenaţi.
Hidrocarburi alifatice Criterii 1.-Expunere profesională la clorura de metilen (diclormetan) peste valoarea limită
halogenate: obligatorii de expunere: anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei
-Clorura de metilen profesionale şi expunerii
(diclormetan) 2.-Diagnostic de boală
urinar
110
1.-Clorură de metilen (diclormetan) în sânge
2.-Carboxihemoglobinemie
3.-GGT
Criterii
ajutătoare
16.-Radioterapie
17.-Examen ATI
19.-CT/RMN
. În cazul intoxicaţiilor acute de cele mai multe ori este suficientă

îndepărtarea subiectului din atmosfera contaminată. Dacă s-a produs contact
ocular sau tegumentar se recomandă spălarea zonei de contact cu cantităţi
abundente de apă. Formele uşoare, după ingestie de clorură de metilen se tratează
prin administrarea de cărbune medicinal activ. În formele severe poate fi necesară
aspiraţia gastrică şi, eventual, tratament simptomatic, monitorizând funcţia
cardiacă şi starea de conştienţă. Se determină nivelul COHb şi se instituie
oxigenoterapie, în caz de nevoie. Dată fiind sensibilizarea la efectul substanţelor
dopaminergice pe care o determină clorura de metilen (însă inferioară celei
indusă de ceilalţi solvenţi cloraţi), se va evita administrarea acestor tipuri de
medicamente.
Măsurile profilactice se referă la asigurarea unui aeraj corespunzător al
atmosferei locurilor de muncă, la adaptarea timpului de muncă în funcţie de
nivelul expunerii, o precauţie specială luându-se în cazul celor cu suferinţă
ischemică coronariană. În cazul adăugării în soluţiile decapante a alcoolului
Tratament metilic, riscurile cardiace sunt sporite prin creşterea suplimentară a timpului de
înjumătăţire a COHb.
Dacă pentru mediul industrial aceste măsuri profilactice sunt asigurate mai
mult sau mai puţin satisfăcător, utilizarea casnică a produselor ce conţin clorură
de metilen scapă complet de sub control. În acest sens, este raportat în literatura
de specialitate cazul unui subiect cu boală ischemică cardiacă, pasionat de
bricolaj, care a suferit 3 infarcte miocardice acute succesive, după 3 ore de muncă
în atmosferă prost ventilată, conţinând clorură de metilen (14).
Examenul medical la angajare va contraindica expunerea la diclormetan
pentru cei cu afecţiuni dermatologice cronice sau recidivante, cu leziuni hepatice
sau renale, etilicii cronici, toxicomanii şi pe cei cu boli psihiatrice.
Controlul medical periodic va avea în vedere urmărirea la examenul obiectiv
a eventualelor semne de afectare a structurilor ţintă şi aprecierea parametrilor de
monitorizare biologică.
111
1.-Expunere profesională la tetracloretilenă peste valoarea limită de expunere:
şi expunerii
Criterii
obligatorii
urinar
1.-Teste biotoxicologice (acid tricloracetic în urină)

6.-GGT
7.-Teste cutanate
Hidrocarburi alifatice 8.-IgE specifice (RAST)
halogenate: 9.-IgE totale (RIST, PRIST)
-Tetracloretilena 10.-Imunograma
Criterii
13.-Examen ORL
ajutătoare
22.-Radioterapie
23.-Examen ATI
25.-CT/RMN
112
Hidrocarburi alifatice 1.-Expunere profesională la tetraclorură de carbon peste valoarea limită de
halogenate: expunere: anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei
-Tetraclorura de carbon profesionale şi expunerii
Criterii
obligatorii

3.-GGT
4.-Teste cutanate
7.-Imunograma
10.-Investigaţii pentru funcţiile gonadelor (dozări hormonale, puncţii-biopsii,
spermogramă etc.)
11.-Examen endocrinologie / sexologie
14.-Examen neonatologie
15.-Examen pediatrie
16.-Examen genetică
17.-Examen ORL
22.-Examen ATI
113
Măsurile profilactice esenţiale luate la nivel global au în vedere reducerea
până la dispariţie a utilizării tetraclorurii de carbon, atât în mediul casnic, cât şi în
cel industrial. Acolo unde acest deziderat nu se poate atinge, personalul expus va
fi monitorizat atent.
Examenul medical la angajare va cuprinde un minim de investigaţii care
evaluează funcţiile hepatică şi renală (examen sumar de urină, cu determinarea
urobilinogenului, creatininemiei, proteinuriei, nivelului seric al transaminazelor,
γ-glutamiltranspeptidazei), astfel încât, să fie opriţi de la angajare cei cu afecţiuni
preexistente la nivelul celor două organe ţintă. De asemenea, vor fi contraindicaţi
pentru muncă în mediu cu expunere la CCl 4 cei cu afecţiuni neurologice,
psihiatrice, cardio-vasculare, cei cu dermatoze cronice, etilicii cronici şi femeile
gravide.
Controlul medical periodic va aprecia funcţia renală, hepatică şi condiţia
neurologică. În afara examenului sumar de urină (urobilinogen), a
Tratament transaminazelor (ASAT, ALAT) şi a γ-GT, medicul de medicina muncii poate
solicita şi alte investigaţii complementare, care să permită o evaluare corectă şi
completă a stării de sănătate.
Conform legislaţiei româneşti în vigoare valorile limită de expunere
profesională sunt de 30 mg/m3 (5 ppm), pentru expunerile de lungă durată
(valoare medie ponderată cu timpul pentru un interval de lucru de 8 ore),
respectiv 50 mg/m3 (8 ppm), pentru expunerile de scurtă durată (de până la 15
minute).
Tratamentul intoxicaţiilor cu CCl4 se adresează afecţiunilor pe care această
substanţă le induce. Atunci când se produce o intoxicaţie prin ingestie
(accidentală sau voluntară) nu trebuie induse vărsăturile. Se administrează
cărbune activ medicinal, iar dacă subiectul este conştient se realizează spălătură
gastrică. Se monitorizează pacientul din punct de vedere cardiac, neurologic,
pulmonar, hepato-renal, pentru depistarea precoce a posibilelor determinări
patologice şi complicaţii. Se recurge la tratament simptomatic, în funcţie de
tabloul clinic existent. În caz de insuficienţă renală acută se indică hemodializa.
Hidrocarburi alifatice Criterii 1.-Expunere profesională la tricloretilenă peste valoarea limită de expunere:
halogenate: obligatorii anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei profesionale
-Tricloretilena şi expunerii
sediment urinar
114
1.-Tricloretanol şi/sau acid tricloracetic în urină
4.-GGT
5.-Teste cutanate
8.-Imunograma
spermogramă etc.)
Criterii
ajutătoare
18.-Examen ORL
27.-Radioterapie
28.-Examen ATI
30.-CT/RMN
In ceea ce priveşte terapia, merită menţionate doar câteva elemente legate

de intoxicaţiile acute, grave, care după stabilirea diagnosticului (halenă cu miros
caracteristic, teste biotoxicologice pozitive din sânge, urină sau aerul expirat)
necesită intervenţii rapide pentru susţinerea funcţiilor vitale (ventilaţie mecanică,
administrarea de antiaritmice) şi măsuri imediate de eliminare a toxicului din
organism prin lavaj gastric (în cazul ingestiilor) şi hiperventilaţie pulmonară,
menită să sporească eliminarea respiratorie a toxicului.
Măsurile profilactice sunt mult mai importante din punctul de vedere al
medicinii muncii. Monitorizarea atmosferei locului de muncă trebuie să aibă în
vedere menţinerea unor concentraţii în aer care să nu depăşească sub nici o formă
valorile limită obligatorii naţionale de 100 mg/m 3 (18,5 ppm), pentru expunerile
Tratament de lungă durată (8 ore), respectiv 150 mg/m 3 (28 ppm), pentru expunerile de
scurtă durată (15 minute) (77). Examenul medical periodic al muncitorilor expuşi
la tricloretilenă trebuie să prevadă în mod obligatoriu determinarea indicatorilor
de expunere internă, legislaţia românească prevăzând valori limită biologice
pentru acidul tricloracetic şi tricloretanol în urină, din probe recoltate la sfârşitul
schimbului şi săptămânii de lucru (300 mg/g creatinină) (77).
Examenul medical la angajare va avea în vedere protejarea celor cu afecţiuni
hepatice, renale, neurologice, cardiace sau psihice, a etilicilor cronici şi a celor cu
afecţiuni dermatologice. Un minim barem de investigaţii va cuprinde
electrocardiograma, determinarea creatininei sangvine, a transaminazelor, γ-
glutamil-transpeptidazei şi un sumar de urină.
115
1.-Expunere profesională la hidrocarburi aromatice (în afară de benzen): toluen,
xilen, naftalină etc. peste valoarea limită de expunere: anamneză profesională
1.-Teste biotoxicologice specifice (acid hipuric şi/sau orto-crezol în urină

pentru toluen, acid metilhipuric în urină pentru xilen, acid
naftilmercapturic în urină pentru naftalină ş.a.)
2.-Coagulograma
Hidrocarburile aromatice (în 3.-Probe funcţionale ventilatorii
afară de benzen): toluenul,
xilenul, naftalina etc. 5.-Teste cutanate
Criterii
8.-Imunograma
ajutătoare
11.-Examen ORL
13.-Examen oftalmologie (pentru naftalină)
15.-Examen ATI
Hidrocarburile aromatice Criterii 1.-Expunere profesională la hidrocarburi aromatice halogenate peste valoarea
halogenate obligatorii limită de expunere: anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare
116
Criterii 1.-Teste biotoxicologice specifice (2, 5-diclorfenol în urină pentru 1, 4-
ajutătoare diclorbenzen ş.a.)
5.-GGT
6.-Teste cutanate
9.-Imunograma
16.-Examen ATI
117
În expunerile acute se vor institui măsuri de urgenţă corelate cu calea de
pătrundere.
 Contactul cutanat cu MCB, DCB sau PCF impune următoarele intervenţii
urgente: spălarea imediată a tegumentelor cu cantităţi mari de apă pe o
durată de până la 15 minute după îndepăratea hainelor contaminate şi a
încălţămintei. Instalarea unei iritaţii extinse/prelungite obligă la
consultarea medicului de medicina muncii (şi/sau a dermatologului).
 Contactul ocular (stropirea cu MCB, DCB, PCF) impune spălare imediată
şi abundentă cu apă pe o durată de până la 15 minute cu pleoapele bine
îndepărtate şi consultarea oftalmologului când apar dureri oculare, roşeaţă
sau jenă vizuală.
 În cazul ingestiei de MCB nu se produc vomismente şi nu se recomandă
consumul de lichide (apă, lapte); se clăteşte gura cu apă şi se spitalizează
victima cât mai rapid, indiferent de simptomatologie.
 În inhalarea vaporilor de MCB, DCB, PCF se procedează la scoaterea
victimei din mediul poluat (salvatori pregătiţi, echipamente de protecţie
adecvate), se începe decontaminarea cutanată şi oculară şi se
administrează oxigen. Dacă victima este inconştientă: plasare în poziţie de
securitate, manevre de resuscitare respiratorie evitând respiraţia gură la
gură şi transport la spital (ambulanţă cu dotări pentru primul ajutor).
 În spital, se va institui un tratament simptomatic şi se va recurge la
monitorizarea şi menţinerea funcţiilor SNC, hepatice, renale,
hematologice, cardiovasculare, respiratorii în secţii de terapie intensivă
sau medicale. Tratamentul medicamentos al intoxicaţiei sistemice cu PCF
constă în hidratarea pe cale intravenoasă, corectarea tulburărilor
Tratament electrolitice cu atenţie pentru hipocloremie în cazurile cu vărsături
abundente. Intubarea şi resuscitarea respiratorie este necesară în toate
cazurile cu tulburări ventilatorii. În iminenţă de edem pulmonar acut se
impun măsuri de urgenţă (vezi EPA toxicolezional). În eventualitatea
acidozei metabolice sunt necesare corecţii prin administrarea de
bicarbonat de sodiu. Administrarea de atropină este contraindicată în
intoxicaţia cu PCF (27).
Profilaxia intoxicaţiilor cu hidrocarburi aromatice halogenate
Măsuri medicale. Examenul medical la încadrare în muncă este esenţial
pentru evitarea expunerii la MCB, DCB, PCB, PCE a persoanelor cu suferinţe
cutanate, pulmonare, renale sau hepatice cronice. Medicul de medicina muncii
decide investigaţiile complementare pentru studiul funcţiilor acestor organe
(stabilirea contraindicaţiilor pentru angajare). La controlul medical periodic se
urmăresc efectele expunerii la nivelul organelor ţintă (tegumente, ochi, căi
respiratorii superioare-semne de iritaţie, cloracnee). Explorările de laborator
(spirogramă, teste biochimice hepatice şi funcţionale renale vor decide
aptitudinea pentru continuarea muncii cu expunere la aceşti agenţi. În expunerea
la MCB, DCB examenele hematologice (hemoleucotrombocitogramă şi formula
leucocitară) vor fi practicate la indicaţia medicului de medicina muncii.
Monitorizarea toxico-biologică se bazează pe dozarea 4-clorcatecol total şi a 4-
clorfenol total în urină (sfârşitul schimbului de lucru cu MCB, DCB).
Determinarea PCF sau a produşilor săi de biotransformare în urină este
satisfăcătoare pentru monitorizarea expunerii, valorile găsite fiind corelabile cu
indicatorii de expunere externă. Ca şi în cazul evaluării concentraţiei sanguine şi
în urină PCF liber sau conjugat poate avea originea în procesul de metabolizare a
hexaclorbenzenului sau lindanului. Limita biologică tolerabilă este de 2 mg/g
creatinină.
118
Se va reţine faptul că hexaclorobenzenul şi lindanul pot fi metabolizaţi ca
PCF şi produc anumite confuzii în identificarea expunerii. Populaţia generală
neexpusă poate avea un nivel sanguin de PCF de până la 0,1 mg/l. Un nivel seric
de PCF sub 1,3 mg/l nu determină efecte adverse decelabile asupra sănătăţii.
Dozarea gazcromatografică a toxicelor din sânge şi urină (pentru PCB şi în
ţesutul adipos) completează evaluarea expunerii interne.
Schimbarea locului de muncă este stabilită de medicul de medicina muncii (la
apariţia cloracneei, modificărilor organice hepatotoxice renale, neurologice,
hematologice). Instalarea hepatitei toxice contraindică definitiv expunerea la
clornaftalene, clordifenili şi derivaţii lor sau la alte substanţe hepatotoxice.
Propunerile investigaţionale pentru evaluarea neurotoxicităţii periferice
constau în: studiul vitezei de conducere motorie (VCM) şi senzitive (VCS),
electromiografia (EMG) şi evaluarea sensibilităţii (sensibilitatea extero-
proprioceptivă), termografia. Evaluarea neurotoxicităţii centrale se face prin
examen clinic (consemnarea unor simptome şi semne), chestionare standardizate
(personalitate, memorie, inteligenţă), baterii de teste neuropsihologice vizând
memoria şi atenţia (visioperceptual, visiospaţial, vizual), timpul şi viteza de
reacţie motorie. Evaluarea neuropatiei nervilor cranieni apelează la testarea şi
identificarea pragului standard olfactiv, teste standard pentru acuitatea vizuală,
câmpul vizual, sensibilitatea la contraste şi vederea culorilor, reflexul de clipire
(în atingerea nervilor facial şi trigemen), teste vestibulare, audiometrie cu
evaluarea pierderilor auditive la frecvenţe înalte, eventual în zona
conversaţională, pragul discriminării şi percepţiei cuvintelor vorbite,
timpanograma, electronistagmografia.
Dintre investigaţiile de laborator aplicate pentru detectarea nefropatiei
toxice sunt menţionate albuminuria şi câteva teste revelatoare ca marker de
disfuncţie tubulară precoce: dozarea beta 2-microglobulinei, a proteinei
transportoare de retinol (RBP), dozarea izoenzimelor glutation-S-transferazei
(localizate numai în tubul proximal) şi a N-acetil-glucozaminidazei.
Comparativ cu beta 2-microglobulina şi N-acetil-glucozaminidaza care
prezintă o oarecare instabilitate în urină dependentă de pH, glutation-S-
transferaza este stabilă şi reprezintă un indicator mai fidel pentru disfuncţia
tubulară. Dintre testele hepatice, în procesul de monitorizare se poate recurge
la aspartataminotransferaza şi alaninaminotrans-feraza. Supravegherea stării
aparatului respirator implică administrarea de chestionare standard.
Măsuri tehnice. Un loc important în profilaxia intoxicaţiei cu hidrocarburi
aromatice halogenate îl deţin măsurile tehnice. Redăm câteva dintre măsurile
tehnico-organizatorice preventive:
 Stocajul produselor în aer liber sau în locuri răcoroase, prevăzute cu
ventilaţie eficientă îndepărtându-se orice surse de căldură sau cu flacără
deschisă, cât şi produşii incompatibili (oxidanţi). Solul depozitului trebuie
să fie impermeabil şi ignifug, prevăzut cu bazine de retenţie (pentru cazul
deversărilor accidentale).
 Interdicţia fumatului în aria de lucru sau de depozitare.
 Respectarea normelor privind iluminatul, montajele şi circuitele electrice
pentru evitarea acumulării de electricitate statică. Agenţii de extincţie
preconizaţi sunt dioxidul de carbon, spume şi pudre chimice. Apa nu este
recomandabilă, putând favoriza propagarea incendiilor cu MCB.
119
 Etichetare riguroasă (precisă şi vizibilă) a recipientelor care vor fi
menţinute închise ermetic.
 Instruirea muncitorilor privind utilitzarea produşilor (riscurile expunerii,
precauţiuni, măsuri de prim ajutor în cazul accidentelor).
 Evitarea inhalării de vapori prin utilizarea de tehnologii în sistem închis,
asigurarea ventilaţiei de absorbţie a vaporilor de la nivelul sursei de emisie,
ventilaţia generală.
 Monitorizarea sistematică a concentraţiilor atmosferice (mono-
diclorbenzen, PCB, PCF).
 Purtarea echipamentelor de protecţie respiratorie în timpul intervenţiilor de
scurtă durată sau a celor de urgenţă.
 Igiena individuală cu duş la sfârşitul schimbului de lucru, schimbarea
zilnică a hainelor este esenţială şi obligatorie, în special în expunerea la
clornaftalene (pătrundere prin tegument).
 Cremele barieră-protectoare aplicate numai pe tegumentele curate pot
fi eficiente pentru prevenirea leziunilor locale şi/sau sistemice.
 Evitarea contactului cutanat şi ocular prin purtarea de mănuşi (ex. pentru
mono-diclorbenzen, mănuşi din elastomeri fluoruraţi) şi ochelari de
protecţie care vor fi periodic verificate/înlocuite, spălate şi curăţate după
fiecare utilizare. Manipularea soluţiilor şi posibilităţile de contact
tegumentar impun utilizarea mănuşilor confecţionate din nitrili sau din
clorură de vinil care oferă protecţie atât împotriva pentaclorofenatului de
sodiu cât şi a PCF în amestecuri uleioase.
 În sectoarele de producţie nu se va utiliza oxigen sau aer comprimat pentru
circularea produsului sau pentru uscarea instalaţiilor.
 Nu se permite lucrul în rezervoare sau cuve care au conţinut mono-
diclorbenzen, fără măsuri de precauţiune speciale. În locurile de muncă
unde concentraţia de PCF depăşeşte limitele admise (ca de exemplu în
sectoarele de fabricaţie), manevrarea vaselor sub presiune, curăţarea
rezervoarelor etc., se impune protecţia respiratorie (mască). Microclimatul
cald este un factor favorizant pentru intoxicaţia cu PCF, fapt care impune
măsuri adecvate inclusiv limitarea expunerii în anotimpul cald.
 În cazul deversărilor accidentale se impune recuperarea imediată a
produsului (absorbţie cu materiale absorbante inerte), spălarea suprafeţei cu
apă, evacuarea personalului şi intervenţia operatorilor specializaţi în cazul
deversărilor mari.
 Deşeurile conţinând MCB, DCB, PCB, HCB, PCF vor fi conservate în
recipiente special prevăzute şi eliminate în condiţii autorizate (reglementări
legislative).
120
1.-Expunere profesională la hidrocarburi din petrol alifatice şi aliciclice (benzine,
white-spirit, solvent nafta etc.) peste valoarea limită de expunere: anamneză
Criterii
expunerii
obligatorii
1.-GGT
4.-Teste cutanate
7.-Imunograma
10.-Examen ORL
15.-Examen ATI
Hidrocarburile din petrol

Tratament. În caz de intoxicaţie acută subiectul va fi scos imediat din mediul
alifatice şi aliciclice (benzine,
white-spirit, solvent nafta toxic. Se va aplica oxigenoterapie şi la nevoie respiraţie artificială. În caz de
etc.) comă se va aplica tratamentul cunoscut al comelor narcotice.
În intoxicaţia cronică se va aplica tratamentul simptomatic corespunzător şi
după caz schimbarea temporară sau chiar definitivă a locului de muncă.
Profilaxie. Măsurile tehnico-organizatorice presupun: cunoaşterea
compoziţiei benzinei folosite; utilizarea de benzine cu conţinut cât mai scăzut de
benzen; ermetizarea proceselor tehnologice; se vor lua măsuri de precauţiune
specială la curăţarea şi repararea rezervoarelor care au conţinut benzină; angajaţii
vor pătrunde în rezervor numai după o prealabilă insuflare prelungită de aer se va
purta mască cu cartuş filtrant sau mască cu furtun de aer; angajaţii nu vor intra
singuri în rezervor; echipa de lucru va fi dotată cu dispozitiv de scoatere imediată
Tratament
în caz de accident; se interzice aspiraţia cu gura a benzinei.
Profilaxia medicală se bazează pe examenul medical la angajare şi controlul
medical periodic. Cu ocazia angajării se va face examenul clinic general,
neurologic şi hematologic. Se contraindică următoarele afecţiuni: cheratite şi
conjunctivite cronice, boli cronice a SNC, boli psihice inclusiv nevrozele
manifeste, etilismul cronic, dermatozele. Controlul medical periodic va include,
în afara examenului clinic general, examinări paraclinice în concordanţă cu
compoziţia chimică a benzinei utilizate. Criteriile de suspiciune de intoxicaţie
profesională sunt: sindromul ebrionarcotic, sindromul de iritaţie acută sau cronică
a mucoaselor conjunctivale şi a căilor respiratorii, dermatozele.
121
Hidrocarburile policiclice 1.-Expunere profesională la hidrocarburi aromatice policiclice (HPA) din
aromatice (HPA) din funingine, gudron, bitum, păcură, smoală, antracen sau compuşi şi derivaţi
funingine, gudron, bitum, (benzantracen, 3-4-benz(a)piren, fenantren, metilcolantren ş.a.), uleiuri minerale
păcură, smoală, antracen sau sau de alte tipuri, parafină brută, carbazol sau compuşi, produşi secundari
compuşi şi derivaţi rezultaţi din distilarea cărbunelui peste valoarea limită de expunere: anamneză
Criterii
(benzantracen, 3-4- profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei profesionale şi
obligatorii
benz(a)piren, fenantren, expunerii
metilcolantren ş.a.), uleiuri 2.-Diagnostic de boală
minerale sau de alte tipuri, 3.-Examene de laborator: hemograma (inclusiv pentru eozinofile), VSH,
parafină brută, carbazol sau TGO/ASAT, TGP/ALAT, glicemie, uree, creatinină, colesterol, examen sumar
compuşi, produşi secundari de urină (pentru urobilinogen) şi sediment urinar
rezultaţi din distilarea
cărbunelui Criterii 1.-Teste biotoxicologice specifice (tetrahidroterol în urină pentru
ajutătoare benz(a)piren), acid naftilmercapturic în urină pentru naftalină, 1-
hidroxipiren în urină pentru bitum şi negru de fum ş.a.)
4.-Gazometrie
7.-Coagulograma
8.-Puncţia-biopsie sternală (medulară)
9.-Teste cutanate
12.-Imunograma
15.-Examen ORL
21.-Examen ATI
23.-CT/RMN
122
Tratament
Tratamentul vizează modificările cutanate, oculare sau respiratorii,
evidenţiate cu ocazia examenului medical clinic şi paraclinic.
Profilaxie.
Măsurile tehnice vizează reducerea emanaţiilor de HPA la cuptoarele de cocs,
turnătorii şi în cursul proceselor care presupun încărcarea gudroanelor de cărbune
încălzite, precum şi în locurile unde se produc fum şi vapori.
Expunerea cutanată la gudroane, smoală, uleiuri cu conţinut de HPA, obligă
la purtarea de mănuşi şi îmbrăcăminte de protecţie adecvată. Aceasta va fi
frecvent schimbată pentru a evita contactul prelungit cu ţesătura impregnată.
Măsurile medicale sunt vizate de examenul medical la angajare care include:
examenul clinic general (cu atenţie specială pentru starea tegumentelor, ochilor şi
a aparatului respirator), efectuarea probelor funcţionale ventilatorii. Se
contraindică munca în condiţii de risc de expunere la HPA, a persoanelor cu
dermatoze, bronhopneumopatii cronice, astm bronşic, boli cronice, ale căilor
Tratament
respiratorii superioare (8). Controlul medical periodic include examenul clinic
general anual, radiografia pulmonară standard la 5 ani de la încadrare şi apoi din
3 în 3 ani, probele funcţionale ventilatorii, examenul citologic al sputei la 10 ani
de la încadrare şi apoi din 2 în 2 ani. A fost recomandată (1) determinarea în
urină a 1-hidroxipirenului la muncitorii de la cuptoarele de cox, fabricarea
electrozilor de grafit, fabricarea negrului de fum şi asfaltarea şoselelor. 1-
hidroxipirenul nu are acţiune cancerigenă şi nu poate fi utilizat ca marker al
potenţialului cancerigen al HPA. De asemenea s-au recomandat determinarea în
urină a tetrahidroterolului, un metabolit al benzpirenului şi determinarea
complexului HPA-ADN în leucocite. Constituie contraindicaţie pentru
continuarea expunerii, prezenţa sindromului de iritaţie acută sau cronică a căilor
respiratorii, a dermatozei, fotosensibilizării, a leziunilor neoplazice benigne sau
maligne ale tegumentelor şi aparatului respirator, precum şi citologia sputei de tip
IV sau V.
Hidrogenul fosforat 1.-Expunere profesională la hidrogen fosforat peste valoarea limită de expunere:
şi expunerii
Criterii
obligatorii
Criterii 1.-Dozarea pseudocolinesterazei serice

3 .-Radiografie pulmonară standard
5.-Examen ORL
10.-Examen ATI
123
Tratamentul intoxicaţiei acute este simptomatic. Afectarea căilor respiratorii
poate beneficia de administrarea în aerosoli a N-acetilcisteinei, iar apariţia EPA
impune terapia adecvată variantei toxicolezionale a acestuia. Suferinţele nervoase
vor fi tratate în cooperare cu specialistul neurolog.
În România, conform NGPM 2002, valoarea limită este 0,20 mg/m 3 pentru
expuşi timp de 8 ore şi 0,50 mg/m3 pentru expuşi pe termen scurt (15 minute).
TLV-TWA (ACGIH, 1996) este de 0,3 ppm (0,42 mg/m 3) şi TLV-STEL este
de 1 ppm (1,4 mg/m3).
Tratament Examenul medical la angajare cuprinde examinări conform datelor din dosarul
medical, examen sumar de urină, probe funcţionale ventilatorii şi dozarea
pseudocolinesterazei serice. Contraindicaţii ale expunerii la hidrogen fosforat sunt
bronhopneumopatiile cronice (inclusiv astmul bronşic), hepatopatiile cronice, bolile
cronice ale sistemului nervos central. Controlul medical periodic cuprinde anual
examen clinic general, examen sumar de urină (urobilinogen), pseudocolinesteraza
sericã, probe funcţionale ventilatorii şi radiografia toracică standard la 5 ani de la
angajare şi apoi din 3 în 3 ani.
1.-Expunere profesională la hidrogen seleniat, respectiv hidrogen telurat peste

Criterii
obligatorii
1.-Teste biotoxicologice specifice (telur în urină, seleniu în urină)

Hidrogenul seleniat şi 2.-GGT
hidrogenul telurat
6.-Examen ORL
Criterii
ajutătoare
11.-Examen ATI
Hidrogenul stibiat (stibina) şi Criterii 1.-Expunere profesională la hidrogen stibiat (stibina), respectiv hidrogen arseniat
hidrogenul arseniat (arsina) obligatorii (arsina) peste valoarea limită de expunere: anamneză profesională sugestivă,
124
1.-Antimoniu (stibiu) în urină, respectiv arsen în urină
5.-GGT
12.-Examen ATI
Hidrogenul sulfurat 1.-Expunere profesională la hidrogen sulfurat peste valoarea limită de expunere:

ajutătoare 2.-Probe funcţionale ventilatorii cu teste bronhomotorii
4.-Gazometrie
8.-Examen ATI
125
Tratamentul de urgenţă cuprinde scoaterea imediată a accidentatului din
atmosfera toxică, instituirea la nevoie a respiraţiei artificiale şi în toate cazurile a
oxigenoterapiei precum şi administrarea de antibiotice pentru prevenirea
complicaţiilor infecţioase pulmonare. Se indică internarea în spital în cazurile de
intoxicaţie acută cu pierderea conştienţei din cauza riscului de edem pulmonar şi
de tulburări circulatorii. În tratamentul cheratitelor şi conjunctivitelor se indică
spălarea abundentă cu apă sau cu soluţie clorurată izotonică, instilarea unui
anastezic local şi aplicarea unui unguent cu antibiotic şi hidrocortizon. Durerea în
cheratoconjunctivită este imediat ameliorată prin oprirea expunerii şi aplicarea de
colir anestezic. În caz de intoxicaţie acută se vor scoate hainele îmbibate.
Administrarea agenţilor methemoglobinizanţi a fost propusă pentru a elimina
rapid inhibarea citocromoxidazei şi astfel să formeze sulf-metemoglobina.
Downie (12) propune următoarea atitudine terapeutică: salvatorul înzestrat cu un
aparat respirator autonom duce victima la aer curat. Căile respiratorii sunt
menţinute permeabile. Dacă subiectul respiră spontan i se dă imediat conţinutul
unei fiole de nitrit de amil. Medicul administrează apoi 10 ml de nitrit de sodiu pe
cale intravenoasă timp de 2-3 minute. Cinci mililitri se administrează din nou
daca simptomele reapar. Unii autori au sugerat totuşi că la subiecţii care deja
primesc oxigen, administrarea nitritului este contraindicată pentru că în prezenţa
oxigenului formarea metemoglobinei este întârziată şi în acest caz nitritul ar
putea să inhibe dezintoxicaţia cu H2S catalizat de oxihemoglobină.
Privitor la profilaxie, la locurile de muncă cu risc de intoxicaţie se vor aplica
măsuri tehnice obişnuite pentru expunerile la substanţele toxice gazoase:
automatizare, etanşeizare, dispozitive de exhaustare care trebuie completate cu
instalaţii de ventilaţie suplimentară. Este de notat că detectarea organoleptică a
Tratament
H2S este cu totul insuficientă, la concentraţii mari mirosul pierzându-şi din
valoarea avertizatoare, prin inhibarea receptorului olfactiv.
Protecţia individuală se poate realiza cu măşti filtrante sau, de preferat,
izolante, cu aport de aer din exterior. În cazul coborârii în puţuri sau gropi unde
este posibilă prezenţa H2S sunt obligatorii: centura de siguranţă, frânghia de
semnalizare şi observatorul exterior.
Unii autori dau indicaţii cu privire la reducerea conţinutului de sulf al
compuşilor chimici industriali: desulfurarea ţiţeiului la rafinarea sa, purificarea de
sulf a gazelor, folosirea de materii tanate fără sulf etc. Apele reziduale ale
întreprinderilor în care se folosesc diferite sulfuri vor fi tratate înainte de
eliminare, iar canalelor de scurgere li se va asigura o scurgere fluentă care să
evite stagnarea. Foarte mare atenţie la canalele abandonate perioade îndelungate,
care se vor recondiţiona. Se recomandă a nu se elimina concomitent acizi şi
sulfuri, pentru a se evite formarea H2S.
Se va efectua controlul periodic al conţinutului de H 2S în aerul încăperilor
industriale, mai ales în zonele unde există posibilitatea unor degajări crescute sau
a unor acumulări; sunt utile hârtiile indicatoare impregnate cu anumite substanţe
ca soluţia alcoolică de plumb.
Profilaxia medicală cuprinde examen medical la angajare efectuat conform
datelor din dosarul medical şi probele funcţionale ventilatorii. Constituie
contraindicaţii de încadrare conjunctivitele şi cheratitele cronice, bolile cronice
ale căilor respiratorii superioare, bronhopneumopatiile cronice (inclusiv astmul
bronşic), anosmia. Controlul medical periodic cuprinde examenul clinic general
efectuat anual, radiografie toracică posteroanterioară la 5 ani de la angajare şi
apoi din 3 în 3 ani şi probe funcţionale ventilatorii anual.
126
1.-Expunere profesională la insecticide organoclorurate (DDT, HCH) peste
Criterii
obligatorii
urinar
1.-Teste biotoxicologice specifice (Aldrin în sânge, Dieldrin în sânge, DDT în

sânge, HCH în sânge ş.a.)
2.-Coagulograma
7.-Teste cutanate
10.-Imunograma
11.-Dozări hormonale şi enzimatice
12.-Markeri tumorali
Insecticidele organoclorurate 13.-Investigaţii pentru funcţiile gonadelor (puncţii-biopsii, spermogramă etc.)
(DDT, HCH) 14.-Examen endocrinologie / sexologie
Criterii 17.-Examen neonatologie
ajutătoare 18.-Examen pediatrie
22.-Examen ORL
31.-Radioterapie
32.-Examen ATI
35.-CT/RMN
127
1.-Expunere profesională la iod peste valoarea limită de expunere: anamneză
expunerii
Criterii
obligatorii
sediment urinar
3.-Teste cutanate
6.-Imunograma
Criterii
ajutătoare
Iodul 12.-Examen toxicologie
13.-Examen ATI
Pătrunderea în ochi a iodului solid trebuie imediat urmată de spălare

abundentă, timp de 15 minute a ochilor cu apă potabilă şi consult medical de
specialitate. După ingestie, acţiunea iritantă a iodului cauzează de obicei
vărsătură, fapt ce scade riscul intoxicaţiei cu iod pe această cale. Tratamentul
constă în administrare de soluţie de amidon urmată de lavaj gastric cu 1-5%
sulfat de sodiu sau provocare de vărsătură. La final se poate administra o
cantitate de 15 grame de tiosulfat de sodiu şi dietă cu lapte sau ouă. Poate fi
Tratament necesar tratament suportiv, pentru combaterea durerii şi menţinerea echilibrului
hidroelectrolitic.
În România, conform NGPM 2002, valoarea limită este 0,50 mg/m 3 la 8 ore
şi 1 mg/m3 pe termen scurt (15 minute). Concentraţia maximală permisă TLV-
STEL este de 0,1 ppm (1 mg/m 3) (ACGIH 2000)
Bronşita, emfizemul şi alte boli pulmonare, suferinţele tiroidiene sunt
contraindicaţii pentru expunerea profesională la iod.
Izocianaţii Criterii 1.-Expunere profesională la izocianaţi peste valoarea limită de expunere:

şi expunerii
sediment urinar
128
1.-Teste biotoxicologice în sânge şi/sau urină
5.-Biopsie pulmonară
6.-Gazometrie
8.-Teste cutanate
11.-Imunograma (inclusiv precipitine)
14.-Examen ORL
18.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la lemn (pulberi), în special lemn exotic peste valoarea


2.-Radiografii (pulmonară standard, de craniu, de sinusuri antero-faciale
etc.)
4.-Biopsii (pulmonară etc.)
5.-Examen de spută (inclusiv citologic)
6.-Teste cutanate
Lemnul (pulberi), în special 8.-IgE totale (RIST, PRIST)
lemn exotic 9.-Imunograma
10.-Markeri tumorali
Criterii
ajutătoare
13.-Examen ORL
20.-Radioterapie
21.-Examen ATI
24.-CT/RMN
129
1.-Expunere profesională la magneziu peste valoarea limită de expunere:
şi expunerii
Criterii
obligatorii
3.-Examene de laborator: hemograma (pentru leucocitoză), VSH, TGO/ASAT,
sediment urinar

4.-Grup sanguin
Magneziul 11.-Examen toxicologie
12.-Examen ATI
Intervenţia de urgenţă se impune în cursul accidentelor combustionale cu

formarea de concentraţii mari de oxid de magneziu. Accidentatul se va scoate din
mediul poluat la aer curat, dacă este cazul se va face respiraţie artificială urmând
să fie supravegheat într-un serviciu medical. Pentru febra de fum se va face un
tratament simptomatic. Afectarea oculară va fi evaluată şi tratată de către un
specialist.
Tratament Profilaxia tehnică vizează respectarea regulilor de protecţie a muncii în
timpul prelucrării materialelor de magneziu, evitarea dispersiei în mediul de lucru
a pulberilor de oxid, ventilaţie locală şi generală, menţinerea concentraţiilor sub
cele maxime admise. Legislaţia din România recomandă o valoare limită de
expunere la fumuri de oxid de magneziu de 5mg/m 3 pentru expunere de 8 ore pe
zi şi de 15 mg/m3 pentru expunere pe termen scurt.
Manganul şi compuşii săi 1.-Expunere profesională la mangan şi/sau compuşii săi peste valoarea limită de
Criterii 1.-Mangan în urină

10.-Examen ATI
130
În pneumopatia chimică se aplică tratamentul simptomatic uzual şi
antibioterapie care vizează prevenirea şi tratamentul suprainfecţiei.
În manganismul cronic se aplică tratamentul chelator cu EDTA sau DTPA
(Suciu cit. 8), (4, 2, 14). Tratamentul chelator este eficient doar dacă se instituie
înaintea constituirii leziunilor destructive neuronale. Fried (cit. 2) remarcă o
eficienţă mai mare a DTPA faţă de EDTA. Dozele sunt similare celor aplicate în
saturnismul cronic.
Rezultate bune s-au obţinut prin administrarea de L-DOPA (forma levogiră a
dihidroxifenilalaninei) care este precursor al dopaminei. Administrarea se face pe
cale orală în doză de 8–12 mg/zi. Experimental s-a dovedit că L-DOPA creşte
nivelul dopaminei în corpul striat. Efecte terapeutice benefice se obţin doar dacă
fibrele dopaminergice nu sunt complet distruse (4). A fost propusă asocierea între
L-DOPA şi benzerazidă (un inhibitor al decarboxilării L-DOPA). Tratamentul cu
precursor ameliorează cu deosebire hipochinezia şi rigiditatea musculară. Există
autori care contestă utilitatea tratamentului cu L-DOPA. Parenti, în experiment in
vitro şi pe animale, a observat că scăderea biodisponibilităţii sau autooxidării
dopaminei atenuează neurotoxicitatea manganului.
S-a propus administrarea de vitamină E, care atenuează efectul manganului
de a reduce dopamina.
Administrarea de paraaminosalicilat de sodiu (Na-PAS) a condus la
ameliorarea unor simptome dar numărul mic de cazuri tratate nu permite
Tratament
concluzionări decisive (20).
În ce priveşte profilaxia, măsurile tehnice sunt primordiale şi vizează
reducerea pulberilor cu conţinut de mangan la locurile de muncă. În minele de
mangan este obligator perforajul umed. În halele industriale se urmăreşte
eficacitatea ventilaţiei generale. În situaţii particulare – cu degajări deosebit de
mari pe perioade scurte de timp – este necesară utilizarea măştilor cu aport
exterior de aer.
Măsurile de igienă generală trebuie să fie urmărite cu rigurozitate (duş la
ieşirea din schimbul de lucru, curăţirea echipamentului de lucru, schimbarea
măştilor, interzicerea fumatului).
Se va controla periodic concentraţia de mangan în atmosfera de muncă şi
distribuţia conimetrică a particulelor. Trebuie avută în vedere posibilitatea
contaminării cu mangan a apei potabile destinată muncitorilor.
Legislaţia actuală stabileşte valoarea limită admisă de 0,5 mg/m 3 aer pentru 8
ore de lucru şi 3 mg/m3 aer pentru expunere de scurtă durată.
Profilaxia medicală se bazeaza pe examenul la angajare şi controlul medical
periodic care contraindică încadrarea în mediu cu mangan a persoanelor aafectate
de boli cronice ale sistemului nervos central şi boli psihice. Controlul periodic
constă în efectuarea anuală a examenului clinic general, examenului neurologic
de specialitate şi dozarea manganului urinar.
Mercaptanii Criterii 1.-Expunere profesională la mercaptani peste valoarea limită de expunere:

şi expunerii
sediment urinar
131
3.-Teste cutanate
6.-Imunograma
Criterii
8.-Exmaen alergologie
ajutătoare
9.-Examen ORL
13.-Examen ATI
Mercurul şi compuşii săi 1.-Expunere profesională la mercur şi/sau compuşii săi anorganici peste valoarea
anorganici limită de expunere: anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare
Criterii
obligatorii
sediment urinar
Criterii 1.-Mercur în sânge şi/sau urină

4.-Ionograma
5.-Clearance-ul creatininei
6.-Hormoni tioridieni
7.-Teste cutanate
10.-Imunograma
15.-Examen ORL
21.-Examen ATI
132
Tratamentul are ca scop scăderea cantităţii de Hg ajunsă în organism, în
vederea diminuării efectelor toxice. Intoxicaţiile acute secundare ingestiei de
produşi cu conţinut de Hg necesită lavaj gastric evacuator, pe cât posibil înaintea
apariţiei leziunilor caustice (13). Insuficienţa renală acută severă impune într-o
primă fază terapeutică hemodializa. Cazurile severe, în insuficienţă cardio-
respiratorie necesită intubaţie şi ventilaţie asistată. Alături de tratamentul
simptomatic se iniţiază şi cel chelator, specific, care va avea rolul esenţial în
recuperarea bolnavului. Se poate recurge la una din următoarele scheme
terapeutice:
-BAL (2,3 dimercaptopropanol) intramuscular, 3-4 mg/kg corp la 4 ore în
primele 2 zile, apoi la 12 ore până în ziua a 10-a, după care se trece la
administrarea per os de DMSA (acid mezo-2,3 dimercaptosuccinic) 30
mg/Kgcorp, dacă starea digestivă o permite (11).
- DMSA intravenos 250 mg la 4 ore timp de 48 de ore, apoi 250 mg la 6 ore
încă 2 zile, după care 250 mg la 8 ore până la 3 săptămâni. Se trece după
aceea la administrarea per os a câte 300 mg/zi până se obţin valori ale Hg urinar
sub 300 µg/l.
BAL se administrează numai în absenţa semnelor de insuficienţă renală şi nu
este indicat în cazul compuşilor organici deoarece creşte concentraţia Hg la nivel
cerebral (13,16,17). Răşinile tiolice administrate per os leagă Hg în tubul digestiv
şi astfel întrerup, sau cel puţin scad, circuitul hepato-entero-hepatic şi cresc
excreţia intestinală a mercurului (1).
Intoxicaţia cronică nu evoluează atât de bine sub tratament cu BAL (3-4
mg/Kgcorp/zi intramuscular, în cure de câte 10 zile, în funcţie de Hg urinar)
comparativ cu alţi agenţi chelatori. Dintre aceştia s-ar putea apela la următorii:
- N-acetil-D-penicilamina: în cure de câte 10 zile, în doze de 250 mg per os în
Tratament 4 prize pe zi, repetate la 2-3 săptămâni până la normalizarea valorilor Hg urinar;
- CaNa2 EDTA: 20 mg/Kgcorp/zi intravenos lent, timp de 5 zile, urmat de 2
săptămâni de pauză, şi apoi se repetă până la normalizarea Hg urinar;
- DMPS (2,3-dimercaptopropan-1-sulfonat de Na): 300-400 mg/zi per os,
timp de 2 luni;
- DMSA: 20-40 mg/Kgcorp/zi per os, timp de 2 luni (5).
Toţi agenţii chelatori îşi exercită efectul terapeutic prin intermediul grupărilor
tiol (sulfhidril, -SH) pe care le conţin şi de care se va lega Hg, cruţând astfel
grupările similare, proprii organismului.
Profilaxia tehnico-organizatorică vizează măsurile prin care eliberarea în
mediul ocupaţional sau nonocupaţional a Hg sau compuşilor săi să fie în cantitate
minimă posibilă: acoperirea vaselor, recipientelor, ermetizarea instalaţiilor,
asigurarea unor pardoseli şi mese de lucru netede, existenţa unui circuit continuu
de apă care să permită spălarea eventualelor scăpări de substanţe, înlocuirea
compuşilor foarte toxici cu alţii mai puţin toxici (ex. metil, etil-mercur din
fungicide cu fenil-mercur), manipularea şi etichetarea corectă a recipientelor etc.
Temperatura aerului în spaţiu de lucru nu va depăşi 18 o C, deoarece peste aceasta
capacitatea de vaporizare a Hg înregistrează creşteri semnificative. Fiecare
muncitor va fi instruit în vederea respectării unei igiene corporale riguroase, se va
interzice fumatul, consumul de lichide şi alimente la locul de muncă, în acest scop
angajatorul fiind obligat să amenajeze încăperi separate.
Muncitorii vor fi instruiţi şi în ceea ce priveşte acordarea primului ajutor în
cazul intoxicaţiilor acute. Echipamentul de protecţie individual format din
mănuşi, mască şi salopetă de lucru nu va fi dus la domiciliu..
133
Sunt utile cremele protectoare cutanate în a căror componenţă se regăsesc şi
structuri tiolice.
Se contraindică angajarea în mediu cu risc de expunere la mercur a femeilor la
vârsta procreerii şi a tinerilor sub 18 ani. De asemenea, nu vor fi angajaţi cei cu
suferinţe nervoase, renale, hepatice şi toxicofilicii.
Valorile limită admise în mediul ocupaţional sunt diferite de la o ţară la alta,
neexistând o standardizare din acest punct de vedere care să fie general valabilă.
Astfel, în România, pentru Hg metalic valorea limită de expunere pe durata a 8
ore este stabilită la 0,05 mg/m 3, iar pe termen scurt (15 min.) la 0,15 mg/m 3. Hg
organic şi compuşii au menţionate numai valorile admise în cazul expunerii pe
termen scurt, de 0,01 mg/m3. Pentru Hg metalic şi compuşi anorganici ACGIH
stabileşte TLV la 0,025 mg/m3, pentru compuşi alchilici 0,01 mg/m3, iar pentru
cei arilici 0,1 mg/m3 (15).
Controlul medical periodic va pune accentul pe examinarea aparatelor şi
sistemelor cele mai susceptibile toxicităţii mercurului, iar semestrial sunt cercetaţi
şi indicatorii de expunere internă.
Monoxidul de carbon
1.-Expunere profesională la monoxid de carbon peste valoarea limită de expunere:

şi expunerii
Criterii
obligatorii
3.-Carboxihemoglobinemia
2.-Ionograma
3.-Gazometrie
Criterii
ajutătoare
7.-Examen ATI
Tratament Tratamentul etiologic presupune întreruperea expunerii la toxic prin

îndepărtarea din mediu a intoxicatului. În funcţie de starea generală se recomandă
ventilaţia artificială (dacă nu respiră sau respiră dificil).
Stare comatoasă
Pierderea conştienţei
Nivel al COHb peste 40%
Graviditate şi COHb peste 15%
Semne de ischemie cardiacă sau aritmii
În antecedente: boli cardiovasculare ischemice şi COHb peste 20%
Recidivarea simptomatologiei în 3 săptămâni
Simptome care nu se ameliorează sub tratament cu oxigenoterapie simplă în 4-6 ore
134
Tratamentul patogenetic se bazeză pe oxigenoterapie (până la concentraţia COHb de 40-
50%, durata de administrare a O2 fiind egală cu concentraţia COHb, iar în caz de comă se
administrează O2 sub presiune, nu peste 3 atmosfere) (vezi tabelul IX.1.3). După intoxicaţiile
grave, bolnavul trebuie supravegheat pentru depistarea complicaţiilor şi tratarea lor.
Antibioterapia se instituie cu scop profilactic fiind posibile pneumopatii sau bronhopneumonii
mai ales în cazurile comatoase. În formele cronice terapia va fi nespecifică, cu caracter
simptomatic şi vitaminoterapie din grupa B (5,6,22).
Principalul obiectiv profilactic este menţinerea concentraţiilor de CO sub limitele maxime
admise. În USA instituţiile abilitate au stabilit următoarele limite: OSHA: 50 ppm pentru 8
ore, NIOSH: 35 ppm pentru 10 ore şi 200 ppm pentru 15 minute, ACGIH: 25 ppm pentru 8
ore (25, 26,2).
Este necesară asigurarea unor concentraţii ale CO în mediul de muncă care

corespund recomandărilor instituţiilor de profil – OSHA, NIOSH, ACGIH – . Un
grup de specialişti din partea OMS-ului a propus o concentraţie a
carboxihemoglobinei între 2,5 şi 3%, care ar asigura protecţia populaţiei generale,
inclusiv a persoanelor cu patologie predispozantă (concentraţie maximă
admisibilă). În cazul în care este vorba de expunerea unei categorii profesionale,
această concentraţie nu trebuie să depăşească 5%.
În vederea realizării acestui deziderat sunt recomandate câteva măsuri tehnico-
organizatorice: supravegherea surselor de emisie, asigurarea unor arderi complete
a combustibililor cu conţinut de carbon, înlocuirea motoarelor cu ardere internă cu
motoare electrice în spaţiile de lucru, ventilaţie adecvată, supraveghere
permanentă a prezenţei oxidului de carbon în atmosfera locurilor de muncă, cu
asigurarea avertizării sonore si vizuale, exerciţii de evacuare în caz de necesitate.
Examenul medical la angajare şi controlul medical periodic au scopul de a
elimina persoanele cu predispoziţii şi afecţiuni cronice care ar avea o
vulnerabilitate excesivă privind expunerea la oxidul de carbon. Sunt necesare:
dotarea locurilor de muncă cu aparatură de reanimare, educaţia sanitară a
personalului, determinarea periodică a concentraţiei de carboxihemoglobină în
timpul expunerii (o concentraţie de peste 5% carboxihemoglobină la nefumători
indică necesitatea îmbunătăţirii condiţiilor de igienă de la locul de muncă) (12).
Naftalina şi derivaţii săi Criterii 1.-Expunere profesională la naftalină şi/sau derivaţii săi peste valoarea limită de
135
1.-Teste biotoxicologice specifice (acid naftilmercapturic în urină)
3.-Ionograma
Criterii
ajutătoare
11.-Examen ATI
Profilaxie
Măsuri tehnice: sunt similare celor de la HPA.
Măsuri medicale: includ examenul medical la angajare, care prevede
efectuarea examenului clinic general şi a hemogramei. Se contraindică pentru
Tratament munca în condiţii de expunere la naftalină: bolile hematologice, bolile cronice
ale sistemului nervos central şi cataracta. Controlul medical periodic prevede
efectuarea anuală a examenului clinic, hemogramei şi examenului
oftalmologic.
1.-Expunere profesională la naftol şi/sau derivaţii săi halogenaţi peste valoarea

Criterii
obligatorii

Naftolul şi derivaţii săi 3.-GGT
halogenaţi 4.-Electrocardiograma
5.-Teste cutanate
Criterii 7.-IgE totale (RIST, PRIST)
ajutătoare 8.-Imunograma
14.-Examen ATI
Nichelul şi compuşii săi Criterii 1.-Expunere profesională la nichel şi/sau compuşii săi peste valoarea limită de
sediment urinar
136
1.-Nichel în urină
5.-Teste cutanate
8.-Imunograma
17.-Radioterapie
18.-Examen ATI
20.-CT/RMN
Tratament şi profilaxie. Principala măsură este întreruperea expunerii.

Medicaţia simptomatică, antiinflamatorie nespecifică intră în discuţie în cazul
manifestărilor iritative, mai rareori fiind necesară administrarea de substanţe
chelatoare: Dithiocarb, DMPS, D-penicilamină, Trietilentetramină (1,2).
Leziunile cutanate evoluează favorabil după aplicarea unor unguente ce conţin
edetamin (vezi capitolul dermatoze profesionale).
Profilaxia tehnico-organizatorică apelează la metode prin care recipientele,
instalaţiile să funcţioneze în sistem închis, iar pentru scăpările de gaze, pulberi cu
conţinut de Ni să fie prevăzute sisteme eficiente de aspirare. Scopul este
menţinerea unei concentraţii de Ni în mediul de lucru sub valoarea limită de
expunere. Aceasta diferă de la o ţară la alta, spre exemplu în SUA ACGIH
stabileşte un TLV de 0,05mg/m3 (6), iar pentru România, normele legislative
prevăd o valoare limită de expunere pentru 8 ore de 0,10mg/m 3 şi 0,50mg/m3
Tratament
pentru expunerea pe termen scurt- 15 minute.
Profilaxia medicală, iniţiată chiar de la controlul medical în vederea angajării,
îşi aduce aportul mai ales în rezoluţia asupra cazurilor persoanelor cu afecţiuni
alergice cutanate, respiratorii, sau cu depresie imunitară. Controlul medical
periodic cuprinde examinarea clinică cu atenţie deosebită asupra ţesuturilor ţintă,
dozări biotoxicologice, radiografii pulmonare, examen citologic al sputei etc.
Educaţia sanitară a muncitorilor cuprinde informarea acestora asupra toxicului la
care sunt expuşi, asupra normelor de igienă şi protecţie pe care sunt obligaţi să le
respecte: utilizarea măştilor, mănuşilor, salopetelor de protecţie, interdicţia
fumatului, a consumului de alimente şi băuturi la locul de muncă. Personalul va fi
instruit cu scopul de a-şi însuşi tehnicile de acordare a primului ajutor în cazul
expunerilor acute mari la compuşi ai nichelului.
Nichelul-carbonil Criterii 1.-Expunere profesională la nichel-carbonil peste valoarea limită de expunere:

şi expunerii
137
1.-Nichel în urină
2.-Carboxihemoglobinemie
5.-Gazometrie
6.-Ionograma
8.-Examen ORL
15.-Radioterapie
16.-Examen ATI
18.-CT/RMN
Tratament şi profilaxie. Primele măsuri vizează îndepărtarea

intoxicatului de la locul accidentului, repaus la pat, contraindicându-se chiar
şi eforturile mici care pot declanşa edem pulmonar acut. Se va administra
medicaţie simptomatică antiinflamatorie şi sedativă, pacientul fiind observat
permanent (puls, tensiune arterială şi auscultaţia). Corticoterapia sistemică
Tratament poate deveni necesară, apelându-se la calea parenterală, asociată în cazurile
severe cu oxigenoterapie, în iminenţa edemului pulmonar acut.
Antibioterapia preventivă este recomandabilă, fiind posibile, ca manifestări
tardive, bronşiolitele obliterante. Tratamentul chelator uzează de aceleaşi
preparate menţionate mai înainte, iar profilaxia vizează aceleaşi obiective.
Nicotina Criterii 1.-Expunere profesională la nicotină peste valoarea limită de expunere: anamneză
expunerii
urinar
138
1.-Cotinina în sânge
4.-Arteriograma arterelor periferice
5.-Oscilograma şi alte probe pentru investigarea circulaţiei arteriale periferice
6.-Ecografie cardiacă (inclusiv echo-Doppler)
10.-Examen ORL
ajutătoare 13.-Examen cardiologie
spermogramă etc.)
21.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la nitro- şi aminoderivaţi ai hidrocarburilor aromatice

de obiectivizare a rutei profesionale şi expunerii
Nitro- şi aminoderivaţii Criterii
hidrocarburilor aromatice obligatorii
139
1.-Teste biotoxicologice în sânge şi urină (p-nitrofenol în urină pentru
nitrobenzen ş.a.)
5.-Gazometrie
6.-Ionograma
9.-GGT
10.-Teste cutanate
13.-Imunograma
Criterii
ajutătoare
16.-Examen ORL
25.-Radioterapie
27.-Examen ATI
28.-CT/RMN
Măsuri tehnico-organizatorice:
• înlocuirea compuşilor cancerigeni cu alte amine noncancerigene
• etanşeizarea surselor, mecanizarea încărcării şi descărcării produselor,
ventilaţie adecvată, menţinerea curăţeniei în încăperile de lucru, prevenirea
stropirii tegumentelor, îndepărtarea rapidă a picăturilor ajunse pe piele, duş
la sfârşitul schimbului de lucru;
• utilizarea echipamentului individual de protecţie (măşti izolante de
protecţie, mănuşi corespunzătoare)
• dulapuri separate pentru echipamentul de lucru.
Măsuri medicale:
Tratament • educaţia sanitară a muncitorilor vizează cu precădere conştientizarea
riscului de intoxicaţie şi necesitatea îndepărtării imediate a hainelor în caz
de contaminare.
• examenul medical la angajarea în muncă va exclude persoanele cu afecţiuni
hematologice, cardiopatii, afecţiuni hepatice şi renale, insuficienţă
respiratorie, etilism cronic, dermatoze, boli alergice, cistite şi infecţii
urinare. Conform HG 355/2007, examenul medical la angajare va include
examenul clinic general, hemograma, urobilinogenul urinar, ECG, TGO,
TGP, γGT. Pentru aminele aromate cancerigene, reglementarea prevede şi
determinarea creatininei sangvine.
140
• examenul medical periodic constă în examen clinic general, hemogramă,
methemoglo-binemie la sfârşitul schimbului de lucru, urobilinogen urinar,
TGO, TGP, γGT, creatinină sangvină. Pentru aminele aromatice
cancerigene se prevede efectuarea examenului citologic al exfoliatului
vezical la 10 ani de la angajare, apoi anual. Pentru trinitrotoluen şi
trinitrofenol se va efectua examenul oftalmologic (pentru cristalin) din 3 în
3 ani.
• evidenţierea substanţelor în cauză sau a metaboliţilor acestora în urină.
Determinarea se bazează pe faptul că aminele aromatice sunt în parte
excretate prin urină sub formă liberă sau conjugată. Analiza se efectuează
la sfârşitul unei zile de lucru, iar rezultatele pot confirma absorbţia. În
această categorie intră anilina, orto-, meta- şi paratoluidina,
metilencloroanilina, metilendianilina, 2-naftilamina, benzidina,
metilbenzidina, diclorbenzidina, fenilparafenilendiamina. Următorii
produşi de metabolism sunt detectabili în urină şi constituie metode de
supraveghere biologică (teste de expunere).
- paranitrofenol pentru nitrobenzene,
- dinitroaminotoluen pentru trinitrotoluene,
- benzidină urinară pentru benzidină,
Tratament
- paraaminofenolul pentru anilină,
- acidul 2-aminonitrobenzoic, acidul dinitrobenzoic pentru dinitrotoluen.
Următoarele investigaţii constituie teste de răspuns biologic şi în acelaşi timp,
pot sugera intensitatea expunerii.
- methemoglobinemia aplicată în expunerile la anilină, nitrobenzen,
dinitrobenzen, cloroanilina. În condiţii normale, la persoane neexpuse,
concentraţia de MetHb nu depăşeşte 2% din cantitatea totală de Hb.
Având în vedere reducerea rapidă a MetHb în eritrocite, analiza trebuie
efectuată în cel mai scurt timp după recoltarea sângelui. Limita biologică
acceptată este de 5% (Linch cit.1).
- sulfhemoglobina. Determinarea sulfhe-moglobinei are avantajul că
este mai stabilă în timp, dar valoarea testului nu a fost încă pe deplin
evaluată.
- Corpii Heinz. Testul nu reflectă în mod corespunzător intensitatea
expunerii.
Între substanţele care intră în grupul derivaţilor amino şi nitro ai
hidrocarburilor aromate, există deosebiri privind intensitatea efectului
methemoglobinizant şi acţiunea toxică asupra diferitelor organe.
Nitroderivaţii glicolilor şi Criterii 1.-Expunere profesională la nitroderivaţi ai glicolilor şi glicerolului peste valoarea
glicerolului obligatorii limită de expunere: anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare
141
1.-Teste biotoxicologice în sânge şi urină
3.-Gazometrie
4.-Test de provocare la rece
Criterii
6.-Test de efort cardiovascular
ajutătoare
11.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la nitroderivaţi ai fenolului şi/sau derivaţi de

hidroxibenzonitril peste valoarea limită de expunere: anamneză profesională
Criterii
obligatorii
1.-Teste biotoxicologice în sânge şi urină

Nitroderivaţii fenolului şi
derivaţii de hidroxibenzonitril 6.-Ionograma
7.-Teste cutanate
Criterii
10.-Imunograma
ajutătoare
19.-Examen ATI
Oxidul de calciu, hidroxidul Criterii 1.-Expunere profesională la oxid de calciu, hidroxid de sodiu, hidroxid de potasiu
de sodiu, hidroxidul de obligatorii peste valoarea limită de expunere: anamneză profesională sugestivă, documente
potasiu de obiectivizare a rutei profesionale şi expunerii
142
4.-Examen ORL
10.-Examen ATI
12.-Examen psihologie / psihiatrie (pentru tendinţele suicide / homicide)
1.-Expunere profesională la oxizi de azot peste valoarea limită de expunere:

Oxizii de azot 1.-Radiografie pulmonară standard

8.-Examen ATI
143
Tratamentul intoxicaţiei acute este similar celui preconizat pentru intoxicaţia
cu fosgen, corticoizii fiind indicaţi în unele cazuri. Administrarea de oxigen se va
realiza cu prudenţă; concentraţiile mai mari de 40-50% formând un exces de
redicali liberi.
Datorită riscului de instalare a EPA, orice persoană care a suferit o intoxicaţie
cu oxizi de azot va fi supusă unei supravegheri medicale deosebite constând din
repaus imediat la pat în încăperi încălzite (pentru a reduce la maximum consumul
de oxigen), oxigenoterapie şi urmărire în continuare o perioadă de cel puţin 48 de
ore.(Pentru tratamentul EPA şi al bronşiolitei obliterante vezi
bronhopneumopatiile chimice). Tratamentul hormonal nu modifică însă evoluţia
anomaliilor radiologice; de aceea este necesară o urmărire mai îndelungată a
pacienţilor trataţi cu corticoizi, pentru a putea stabili dacă riscul de sechele
fibroase este şi el suprimat de acest tratament. În toate cazurile este necesară
dispensarizarea în timp a bolnavilor, pentru depistarea eventualelor sechele.
Din punt de vedere al profilaxiei, măsurile tehnice urmăresc ca la toate
locurile de muncă unde se degajează oxizi de azot concentraţia lor în aer să nu
depăşească concentraţia maximă admisă, prin etanşeizarea şi ermetizarea
proceselor tehnologice, asigurarea unei ventilaţii locale şi generale eficiente,
utilizarea unor dispozitive avertizatoare pentru semnalizarea concentraţiilor
periculoase, dotarea muncitorilor cu măşti cu cartuş filtrant adecvat. O măsură
Tratament profilactică importantă este reprezentată de manipularea, depozitarea şi utilizarea
corectă a recipientelor conţinând gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate. În
ceea ce priveşte silozurile, acestea vor fi bine ventilate în cursul perioadei care
urmează umplerii lor cu cereale, intrarea muncitorilor fiind interzisă până la a 7-
a, a 10-a zi.
TLV-TWA pentru NO2 este de 3 ppm (5,6 mg/m3) iar TLV-STEL de 5 ppm
(9,4 mg/m3) (ACGIH, 2000). NIOSH a propus un TLV-STEL de 1 ppm pentru
expuneri scurte (15 min.). OMS din contră, a recomandat un TWA de 0,5 ppm.
Măsurile medicale se bazează pe examenul medical la angajare care se
efectuează conform datelor din dosarul medical; în plus, se vor efectua probele
funcţionale ventilatorii şi examenul oftalmologic.
Contraindicaţiile expunerii la oxizi de azot sunt reprezentate de conjunctivite
şi cheratite cronice, boli cronice ale căilor respiratorii superioare,
bronhopneumopatii cronice (inclusiv astmul bronşic).
Controlul medical periodic prevede examen clinic general anual, radiografie
pulmonară postero-anterioara la 5 ani de la angajare şi apoi din 3 în 3 ani şi probe
funcţionale ventilatorii, anual.
Este necesar instructajul muncitorilor în ceea ce priveşte expunerea la
substanţe sufocante şi asupra lipsei de proprietăţi organoleptice a unora din aceste
substanţe.
Ozonul Criterii 1.-Expunere profesională la ozon peste valoarea limită de expunere: anamneză
expunerii
144
4.-Examen ORL
Criterii
ajutătoare
8.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la piridină, omologi şi derivaţi (aminopiridina,

cloropiridina, picoline - metil piridine, piperidina) peste valoarea limită de

5.-Teste cutanate
Piridina, omologi şi derivaţi 8.-Imunograma
(aminopiridina, cloropiridina, 9.-Investigaţii pentru funcţiile gonadelor (dozări hormonale, puncţii-biopsii,
picoline - metil piridine, spermogramă etc.)
piperidina) 10.-Examen endocrinologie / sexologie
Criterii
ajutătoare
18.-Examen ORL
24.-Examen ATI
Plumbul şi compuşii săi Criterii 1.-Expunere profesională la plumb şi/sau compuşii săi anorganici peste valoarea
anorganici obligatorii limită de expunere: anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare
3.-Plumbemie / plumburie
4.-Acidul delta-amino levulinic în urină
(pentru aminoacidurie, glicozurie, fosfaturie)
145
1.-Hematii cu granulaţii bazofile
2.-Protoporfirina eritrocitară liberă în sânge (PEL)
3.-Uroporfirine şi coproporfirine în urină
5.-Electromiograma / Viteza de conducere nervoasă (electroneurografia)
12.-Examen ATI
În intoxicaţia acută. Se face lavaj gastric cu o soluţie care precipită plumbul

sub formă de suflat insolubil, neabsorbabil (sulfat de sodiu, sulfat de magneziu).
Se administrează apoi zilnic EDTA (vezi mai jos) asociat la copii cu BAL.
Intoxicaţia cronică. Se impune în toate cazurile întreruperea expunerii şi
aplicarea tratamentului chelator. Cel mai utilizat compus este EDTA. Acesta
fixează plumbul (şi alţi cationi) cu formarea de complexe neionizate care se
elimină rapid prin filtrare glomerulară. La subiecţii cu o bună funcţie renală
aproape întreaga cantitate de EDTA administrată parenteral se elimină prin urină
în primele 6 ore. Plumbul excretat provine după prima injectare a chelantului din
trabecula osoasă şi rinichi. Plumbul conţinut în alte organe, cu deosebire în ficat
este complexat numai în cursul administrărilor ulterioare. În cazuri rare se poate
produce o mobilizare a plumbului din os înspre creier. S-au descris de asemenea
semne de colică saturnină după mobilizarea plumbului prin administrare de
EDTA.
Având în vedere efectul toxic al EDTA pentru membrana bazală glomerulară,
Tratament
acesta se va administra cu prudenţă la cei cu afectare renală anterioară. Oricum
dacă doza nu depăşeşte 1 g/24 h sau după unii chiar 3 g/24 h riscul afectării renale
este redus.
O bună apreciere a dozei care urmează a se administra se face prin calcularea
acesteia pe kg/corp. Lauwerys (6) recomandă administrarea a 20 mg/kg/corp în
perfuzie lentă în 500 mg glucoză timp de 4 ore. Doza maximă nu va depăşi
niciodată 50 mg/kg. Perfuziile se vor aplica timp de 5 zile consecutiv. Dacă
plumburia continuă să se menţină la nivele ridicate seria se repetă după o pauză
de 4-5 zile. În cazurile de gravitate moderată se recomandă perfuzia a 1 g
EDTA/zi timp de 5 zile cu posibilitatea reluării tratamentului după o pauză de 15
zile.
Deşi EDTA este cel mai utilizat agent terapeutic nu trebuie neglijat faptul că
acesta poate provoca o agravare tranzitorie a unor efecte toxice cum ar fi
sindromul Fanconi şi creşterea ALA plasmatic.
146
Administrarea concomitentă a vitaminei C creşte eficacitatea acţiunii
chelatoare a EDTA.
Penicillamina (Beta, Beta dimetilcisteina) este mai puţin eficace decât
EDTA dar prezintă avantajul utilizării sale pe cale orală şi a posibilităţii
administrării prelungite pe parcursul a câtorva săptămâni. Doza este de 1-1,5
g/zi, iar administrarea se face sub controlul plumbemiei. Trebuie avut în vedere
faptul că utilizarea penicillaminei conduce la creşterea absorbţiei intestinale a
plumbului. În consecinţă nu se va administra dacă există suspiciunea prezenţei
plumbului în tubul digestiv. Administrarea prelungită poate provoca anemie
aplastică şi neuropatie prin deficienţă de vitamina B.
Acidul dimercaptosuccinic (DMSA) mobilizează plumbul din ţesuturile moi.
Are avantajul administrării pe cale orală şi faptul că nu produce creşterea
concentraţiei de plumb în sistemul nervos central. Autorii care posedă experienţă
în terapia cu DMSA propun următoarele scheme de tratament:
- 10-20 mg / kg DMSA împărţie în patru prize, în prima zi urmată de
creşterea zilnică a dozei cu 3 mg/kg până la 30-40 mg /kg în ziua a 6-a (7) sau
30mg /kg/zi timp de 5 zile.
DMSA mobilizează cu deosebire plumbul metabolic activ din ţesuturile moi.
Se interzice administrarea în scop profilactic a agenţilor chelatori. Nici un
medicament nu poate substitui măsurile de igienă industrială.
 Tratamentul simptomatic: în colica saturnină se administrează antispastice,
plegomazin, clordelazin, iar în encefalopatie, dacă este însoţită de convulsii
se administrează tratament anticonvulsivant cu barbiturice. Se tratează
hipertensiunea intracraniană prin administrare intravenoasă de soluţie
hipertonă. Se aplică tratament hipotensor adecvat în hipertensiunea
paroxistică.
În cazurile de atingere renală severă s-a propus dializa peritoneală care
Tratament permite eliminarea rapidă a plumbului şi evită administrarea de chelatori
nefrotoxici.
Profilaxie
Măsurile tehnico-organizatorice sunt menite să limiteze riscul intoxicaţiei. În
măsura în care procedeele tehnologice permit, se vor înlocui compuşii de plumb
cu alte substanţe şi compuşi mai puţini toxici. Legislaţia actuală interzice
utilizarea carbonatului de plumb, sarea de plumb cea mai toxică.
Se vor aplica procedee tehnologice nepericuloase sau mai puţin nocive în
locul celor care produc risc de intoxicaţie. Astfel, vopsirea prin pulverizare cu
pistolul a miniului de plumb va fi înlocuită prin vopsire cu pensula. Vasele care
conţin plumb topit vor fi ermetizate. Se va evita utilizarea procedeelor
tehnologice care presupun încălzirea plumbului la temperaturi mari (peste 500˚ C)
caz în care riscul de producere a vaporilor de plumb este deosebit de ridicat.
Aglomerarea concentratelor plumboase se va face în instalaţii ermetic închise
pentru evitarea degajării pulberilor cu conţinut de plumb.
Alte măsuri tehnice şi organizatorice sunt: asigurarea ventilaţiei generale şi
locale; amplasarea proceselor generatoare de plumb în încăperi separate;
împiedicarea răspândirii zgurei; îndepărtarea pulberilor depuse pe duşumele şi
utilaje numai prin metode umede; interdicţia de a bea, mânca şi fuma la locul de
muncă; asigurarea apei potabile la locul de muncă; dotarea cu vestiare duble;
asigurarea de săpun, perie de dinţi şi de unghii; servirea mesei în camere separate;
utilizarea echipamentului individual de protecţie cu deosebire a măştii împotriva
prafului; reducerea timpului de lucru în cazul unor expuneri foarte mari.
Măsuri medicale
 Examenul medical la angajare include pe lângă examenul clinic general pe
aparate şi examinările uzuale, efectuarea următoarelor examinări de
laborator: hematocrit, hemoglobină, creatinină serică; determinarea
147
uroporfirinei urinare, ECG.
 Examenul medical periodic include: exame-nul clinic general, ALAU sau
PPLE, plumbemie, hemograma, creatinina serică, EMG- anual.
Sunt contraindicate următoarele afecţiuni: boli cronice ale aparatului
cardiovascular (hipertensiunea arterială, boala cardiacă ischemică); boli cronice
ale sistemului nervos central şi periferic, afecţiuni psihice, anemie, porfirii,
nefropatii, femei în perioada de fertilitate, tineri (sub 18 ani)
În cazul unor expuneri care depăşesc cu mult limita maximă admisă
examinările prevăzute se vor efectua la intervale mai scurte, la indicaţia medicului
Tratament de medicina muncii.
Trebuie subliniat faptul că rezultatul examinărilor din cadrul controlului medical
periodic vor fi interpretate în strictă corelare cu nivelele de plumb din mediul de
muncă, cu condiţia ca determinările să se facă sistematic, dinamic şi să acopere
toate locurile de muncă. Determinări singulare, izolate, întâmplătoare fără relaţie cu
fazele esenţiale ale procesului tehnologic nu pot constitui repere pentru interpretarea
datelor biotoxicologice. În aceste condiţii indicatorii de expunere biologică,
efectuaţi sistematic şi riguros au o valoare de interpretare mult superioară celor din
mediul de muncă.
1.-Expunere profesională la plumb tetrametil şi tetraetil peste valoarea limită de

1.-Teste biotoxicologice specifice (plumb total şi/sau plumb dietil în urină)

spermogramă etc.)
ajutătoare 7.-Examen neonatologie
8.-Examen pediatrie
9.-Examen genetică
11.-Examen ATI
Plumbul tetrametil şi tetraetil 12.-Examen toxicologie
Tratamentul.
În intoxicaţia acută se va întrerupe rapid şi total contactul cu toxicul inclusiv
prin îndepărtarea hainelor contaminate, spălarea tegumentelor şi mucoaselor
contaminate, provocarea de vărsături (în caz de ingerare).
Utilizarea tratamentului chelator are efecte incerte (6, 13). Totuşi a rămas în
uzul curent utilizarea EDTANa2Ca în doză de 2 g/zi sub controlul funcţiei renale.
Tratament Instituirea precoce a tratamentului simptomatic este măsura cea mai eficientă.
Se va administra clordelazin intramuscular (cu atenţie la bolnavii hipotensivi),
barbiturice. În caz de nevoie se va combate hipotensiunea. Bolnavii vor fi
spitalizaţi şi permanent supravegheaţi. Se va asigura un aport hidric şi vitaminic
suficient. Sunt contraindicate morfina şi scopolamina datorită efectului lor
depresiv asupra centrului respirator şi a hipotensiunii.
148
În intoxicaţia cronică tratamentul este identic cu al intoxicaţiei cu plumb
anorganic.
Profilaxie
Măsuri tehnico-organizatorice. La fabricarea TEP şi TMP se vor aplica
tehnologii automatizate şi ermetizate. Se recomandă înlocuirea utilizării
benzinei etilate cu alţi combustibili. Rezervoarele care conţin TEP vor fi bine
închise. Înaintea intrării muncitorului în rezervor în vederea curăţirii acesta va
fi bine ventilat. Muncitorul va purta îmbrăcăminte impermeabilă şi încălţăminte
corespunzătoare pentru prevenirea absorbţiei cutanate. Orice contaminare a
echipamentului de protecţie va fi urmată de îndepărtarea rapidă a acestuia iar
Tratament muncitorul va face imediat duş.
Angajaţii vor cunoaşte exact riscurile la care sunt expuşi precum şi măsurile
ce le vor lua în caz de contaminare.
Măsuri medicale. Acestea sunt prevăzute în H.G. Nr. 355/2007. Examenul
medical la angajare include examenul neurologic şi psihiatric.
Examenul medical periodic va consta din: examen clinic general (semestrial),
efectuarea plumburiei spontane sau determinarea dietilului de plumb din urină
(semestrial sau imediat după o expunere accidentală).
Sunt contraindicate următoarele afecţiuni: boli cronice ale sistemului nervos
central şi periferic; epilepsia; boli psihice (inclusiv nevrozele manifeste),
hepatopatii cronice; dermatoze.
1.-Expunere profesională la beta-propiolactona peste valoarea limită de expunere:

şi expunerii
Criterii
obligatorii

3.-GGT
beta-Propiolactona
5.-Examen ORL
Criterii 8.-Examen gastro-enterologie şi hepatologie / medicină internă
ajutătoare 9.-Examen nefrologie / urologie
13.-Radioterapie
14.-Examen ATI
16.-CT/RMN
149
-Aluminiul şi oxidul de 1.-Expunere profesională la aluminiu şi oxid de aluminiu, bariu, carburi metalice,
aluminiu ciment, cupru (aramă), fier şi oxizi, grafit (natural şi artificial), metale dure
(carbura de tungsten, titan, tantal, niobiu, molibden, vanadiu, wolfram, cobalt),
-Bariul platină, pulberi cu conţinut nesemnificativ (sub 5%) de dioxid de siliciu liber
cristalin (lignit, sticlă, lemn, fibre minerale artificiale, carborund etc.), silicaţi
-Carburile metalice (silicaţi simpli: bentonită, caolin, sepiolită, steatită, zirconiu, willemită, orto- şi
Criterii metasilicaţi de sodiu; silicaţi dubli: mică, topaz, jad, feldspaturi şi piatră ponce),
-Cimentul obligatorii staniu (cositor) – pulberi şi fumuri anorganice, zinc şi compuşi peste valoarea
-Cuprul (arama) a rutei profesionale şi expunerii
-Fierul şi oxizii săi 3.-Examene de laborator: hemograma (pentru eozinofile), VSH, TGO/ASAT,
-Grafitul (natural şi artificial) sediment urinar
-Metalele dure (carbura de

tungsten, titan, tantal, niobiu,
molibden, vanadiu, wolfram,
cobalt) 1.-Teste biotoxicologice specifice
-Platina 3.-Radiografie pulmonară standard
4.-Examen de spută (inclusiv citologic şi/sau bacteriologic)
-Pulberile cu conţinut 4.-Lavaj bronhoalveolar cu IgM, IgE, Tx, LB4
nesemnificativ (sub 5%) de 5.-Teste cutanate
dioxid de siliciu liber cristalin 6.-Biopsii (cutanată, pulmonară)
(lignit, sticlă, lemn, fibre 7.-IgE specifice (RAST)
minerale artificiale, 8.-IgE totale (RIST, PRIST)
carborund etc.) Criterii 9.-Imunograma
ajutătoare 10.-Teste de identificare a antigenelor, anticorpilor, citokinelor
-Silicaţii (silicaţi simpli: 11.-Examen dermatologie
bentonită, caolin, sepiolită, 12.-Examen alergologie
steatită, zirconiu, willemită, 13.-Examen micologic
orto- şi metasilicaţi de sodiu; 14.-Examen parazitologic
silicaţi dubli: mică, topaz, 15.-Examen ORL
jad, feldspaturi şi piatră 16.-Examen pneumologie
ponce) 17.-Examen oftalmologie
18.-Examen ATI
-Staniul (cositorul) – pulberi 19.-Examen toxicologie
şi fumuri anorganice
-Zincul şi compuşii săi
150
1.-Expunere profesională la pulberi organice de natură vegetală şi animală, cu
acţiune sensibilizantă şi/sau iritantă (faină de grâu, cereale, tutun, bumbac,
amestec de fibre textile, ricin, lemn exotic, fibre sintetice, sidef etc.) peste
Criterii
obligatorii
sediment urinar

Pulberi organice de natură
vegetală şi animală, cu 2.-Probe funcţionale ventilatorii
3.-Radiografie pulmonară standard / CT pulmonară (toracică)
acţiune sensibilizantă şi/sau
iritantă (faină de grâu, 4.-Lavaj bronhoalveolar cu IgM, IgE, Tx, LB4
5.-Teste cutanate
cereale, tutun, bumbac,
amestec de fibre textile, ricin, 6.-IgE specifice (RAST)
lemn exotic, fibre sintetice,
sidef etc.) 8.-Imunograma
Criterii
ajutătoare
13.-Examen micologic
15.-Examenm pneumologie
16.-Examen ORL
1.-Expunere profesională la răşini epoxidice peste valoarea limită de expunere:

şi expunerii
Criterii
obligatorii

Răşinile epoxidice 3.-Teste cutanate
6.-Imunograma
9.-Examen ORL
13.-Examen ATI
151
1.-Expunere profesională la seleniu şi compuşi (în afară de hidrogenul seleniat)
Criterii
obligatorii
1.-Teste biotoxicologice (seleniu în urină, coproporfirine în urină)

2.-Dozarea hormonilor tiroidieni
5.-GGT
Seleniul şi compuşii săi (în 6.-Teste cutanate
afară de hidrogenul seleniat) 7.-IgE specifice (RAST)
9.-Imunograma
12.-Examen ORL
19.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la staniu (cositor) – compuşi organici peste valoarea

Criterii
obligatorii
sediment urinar
1.-Teste biotoxicologice (staniu în urină)

Staniul (cositorul) – compuşi 3.-Probe funcţionale ventilatorii
organici
5.-Teste cutanate
Criterii
8.-Imunograma
ajutătoare
11.-Examen ORL
14.-Examen ATI
152
1.-Expunere profesională la stiren (vinilbenzen) şi/sau divinilbenzen peste
Criterii
obligatorii
sediment urinar
1.-Stiren în sânge
2.-Acizii mandelic şi/sau fenilglioxalic în urină
3.-Coagulograma
4.-GGT
5.-Albuminurie
6.-beta-2-Microglobulinurie
Stirenul (vinilbenzenul) şi 8.-Teste cutanate
divinilbenzenul 9.-IgE specifice (RAST)
11.-Imunograma
21.-Radioterapie
22.-Examen ATI
24.-CT/RMN
1.-Expunere profesională la sulfură de carbon peste valoarea limită de expunere:

şi expunerii
Criterii
obligatorii
urinar
1.-Acidul 2-tiotiazolidin-4-carboxilic (TTCA) în urină

2.-Testul iodazidă în urină
Sulfura de carbon
6.-Lipidograma
7.-Gazometria
Criterii 8.-GGT
16.-Examen ATI
153
1.-Expunere profesională la taliu şi compuşi peste valoarea limită de expunere:
şi expunerii
Criterii
obligatorii
glucozurie) şi sediment urinar
1.-Teste biotoxicologice (taliu în urină)

2.-Dozarea hormonilor tiroidieni
Taliul şi compuşii săi 5.-Examen dermatologie
6.-Examen ORL
Criterii
ajutătoare
15.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la telur şi compuşi (în afara hexafluorurii de telur - vezi

fluor) peste valoarea limită de expunere: anamneză profesională sugestivă,
1.-Teste biotoxicologice (telur în urină)

Telurul şi compuşii săi (în 4.-Examen dermatologie
afara hexafluorurii de telur - 5.-Examen ORL
vezi fluor) 6.-Examen pneumologie
12.-Radioterapie
13.-Examen ATI
16.-CT/RMN
154
1.-Expunere profesională la terebentină peste valoarea limită de expunere:

2.-Radiografii (pulmonară standard, de craniu, de sinusuri antero-faciale, renală)
3.-Investigaţii imagistice pentru aparatul reno-urinar
4.-Teste cutanate
Terebentina 6.-IgE totale (RIST, PRIST)
7.-Imunograma
16.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la terpene peste valoarea limită de expunere: anamneză

expunerii
Criterii
obligatorii
sediment urinar

2.-Teste cutanate
Terpenele 4.-IgE totale (RIST, PRIST)
5.-Imunograma
Criterii
ajutătoare
10.-Examen ORL
15.-Examen ATI
155
1.-Expunere profesională la tetraoxid de osmiu peste valoarea limită de expunere:

4.-Teste cutanate
Tetraoxidul de osmiu 6.-IgE totale (RIST, PRIST)
7.-Imunograma
16.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la thiophene peste valoarea limită de expunere:

şi expunerii
Criterii
obligatorii
urinar

2.-Coagulograma
6.-Gastroscopie (pentru investigarea hematemezei)
7.-Teste cutanate
Thiophenele
10.-Imunograma
ajutătoare 13.-Grup sanguin
16.-Examen ORL
24.-Examen ATI
156
1.-Expunere profesională la tioalcooli peste valoarea limită de expunere:

3.-Teste cutanate
Tioalcoolii 6.-Imunograma
11.-Examen ORL
18.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la tioeteri peste valoarea limită de expunere: anamneză

Criterii expunerii

3.-Teste cutanate
Tioeterii 6.-Imunograma
11.-Examen ORL
18.-Examen ATI
157
1.-Expunere profesională la tiofenoli peste valoarea limită de expunere: anamneză
expunerii
Criterii
obligatorii
urinar

3.-Teste cutanate
6.-Imunograma
11.-Examen ORL
Tiofenolii
Criterii spermogramă etc.)
ajutătoare 15.-Examen endocrinologie / sexologie
25.-Radioterapie
27.-Examen ATI
29.-CT/RMN
1.-Expunere profesională la toluen peste valoarea limită de expunere: anamneză

Criterii expunerii
1.-Acid hipuric şi/sau orto-crezol în urină

Toluenul 2.-Probe funcţionale ventilatorii
10.-Examen ATI
158
1.-Expunere profesională la triclorură, pentaclorură şi pentasulfură de fosfor etc.
Criterii
obligatorii
urinar

Triclorura, pentaclorura şi 4.-Teste cutanate
pentasulfura de fosfor etc.
7.-Imunograma
Criterii
ajutătoare
10.-Examen ORL
16.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la trimetilen, trinitramină peste valoarea limită de


3.-Teste cutanate
Trimetilenul, trinitramina
6.-Imunograma
Criterii
ajutătoare
11.-Examen ATI
159
Vanadiul şi compuşii săi 1.-Expunere profesională la vanadiu şi/sau compuşii săi peste valoarea limită de
Criterii
obligatorii
sediment urinar
Criterii 1.-Vanadiu în urină

4.-Gazometrie
5.-Teste cutanate
8.-Imunograma
11.-Examen ORL
16.-Examen ATI
160
Tratament şi profilaxie. Tratamentul este simptomatic. Evitarea expunerii la
pulberi şi fumuri de vanadiu reprezintă modalitatea cea mai eficientă de
prevenire.
Inhalarea unor cantităţi mari de pulberi de pentaoxid de vanadiu necesită
scoaterea lucrătorului din mediu şi acordarea îngrijirilor medicale necesare.
Expunerea tegumentelor trebuie urmată de spălarea cu apă şi săpun. Pătrunderea
pulberilor de pentaoxid de vanadiu în ochi necesită spălarea imediată cu apă cel
puţin 15 minute (12).
Hotărârea nr. 1218 din 06.09.2006 stabileşte ca valori limită obligatorii
pentru fumuri de pentaoxid de vanadiu pentru 8 ore de lucru 0,05 mg/m³, iar pe
termen scurt (15 minute) de 0,10 mg/m³. Separat, pentru pulberile de pentaoxid
de vanadiu este prevăzută o limită maximă de 0,10 mg/m³ pentru 8 ore de lucru.
Occupational Safety and Health Administration (OSHA) recomandă ca
limită de expunere 0,05 mg/m³ pentru pulberile de pentaoxid de vanadiu şi 0,1
mg/m³ pentru fumurile de pentaoxid de vanadiu în aerul locului de muncă
pentru 8 ore/zi şi 40 de ore/săptămână. Recomandările American Conference of
Governmental Industrial Hygienists (ACGIH) sunt de 0,05 mg/m³ la 8 ore/zi
pentru pentaoxidul de vanadiu. National Institute for Occupational Safety and
Health (NIOSH) consideră 35 mg/m³ ca doză toxică ce pune în pericol
Tratament sănătatea şi viaţa şi recomandă limita de expunere pentru pulberi sau fumuri de
vanadiu 0,05 mg/m³ pentru un timp scurt de expunere de 15 minute (12).
Valorile limită biologice obligatorii determinate din urină la sfârşitul
schimbului de lucru nu trebuie să depăşească 20 µg/l (13).
Măsurile tehnice de profilaxie care controleză expunerea lucrătorilor la
vanadiu şi compuşii acestuia au la bază câteva metode: procedee etanşe de lucru,
ventilaţie locală, ventilaţie generală, echipament individual de protecţie. În
locurile de muncă cu spaţii de lucru închise şi reduse ca suprafaţă este necesară
purtarea mănuşilor şi a cizmelor de cauciuc (12).
Măsurile medicale privesc supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor
expuşi şi aparţin medicului de medicina muncii. Ele constau în informarea
angajaţilor şi angajatorilor despre riscurile expunerii; examene medicale la
angajare, examene medicale periodice şi examene medicale la reluarea activităţii
(12). Supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor expuşi la vanadiu şi compuşii
săi are stabilit un protocol de investigaţii: examenul medical la angajare
presupune examen clinic general şi spirometrie. Ca şi contraindicaţii medicale
sunt următoarele afecţiuni: conjunctivitele şi cheratitele cronice, bolile cronice
ale căilor aeriene superioare, bronhopneumopatiile cronice, inclusiv astmul
bronşic şi dermatozele.
Controlul medical periodic se face anual şi constă în examen clinic general,

determinarea vanadiului în urină şi spirometrie. Se menţin contraindicaţiile
Tratament
medicale ca şi pentru examenul medical la angajare (14).
Vinilcarbazol Criterii 1.-Expunere profesională la vinilcarbazol peste valoarea limită de expunere:

şi expunerii
161
7.-Examen ATI
1.-Expunere profesională la warfarină şi/sau alte cumarinice peste valoarea limită

de expunere: anamneză profesională sugestivă, documente de obiectivizare a rutei
Criterii
obligatorii
3.-Coagulograma
Warfarina şi alte cumarinice
ajutătoare 4.-Examen chirurgie (inclusiv determinare grup sanguin)
6.-Examen ATI
____
162

Ghiduri Boli Profesionale

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghiduri Boli Profesionale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROCEDURA PRIVIND INVESTIGAREA ŞI

DIAGNOSTICAREA BOLILOR PROFESIONALE

TGO/ASAT = Transaminaza glutamică oxalo-acetică / Aminotransferaza aspartat

1.-Expunere profesională la cancerigenul specific cauzal (arsen şi compuşi,

1.-Expunere profesională la cancerigenul specific cauza (crom hexavalent şi

1.-Endoscopie laringiană + biopsie

1.-Expunere profesională la cancerigenul specific cauzal (arsen şi compuşi,

1.-Expunere profesională la cancerigenul specific cauzal (arsen şi compuşi,

Mezoteliomul pleural 1.-Probe funcţionale ventilatorii

1.-Expunere profesională la cancerigenul specific cauzal (amino- şi nitroderivaţi

1.-Expunere profesională la cancerigenul specific cauzal (derivaţi de nitrozuree şi

Glioblastom 1.-Examen histopatologic

1.-Expunere profesională la cancerigenul specific cauzal (hormoni sexuali –

1.-PSA total şi liber

1.-Expunere profesională la cancerigenul specific cauzal (benzen şi derivaţi,

1.-Expunere profesională la agenţi cu acţiune nocivă asupra măduvei

1.-Frotiu sange periferic

1.-Frotiu sange periferic

1.-Expunere profesională la substanţe toxice methemoglobinemiante (amino- şi

Methemoglobinemia 1.-Frotiu periferic (prezenţa hematiilor cu corpusculi Heinz)

1.-Expunere profesională la traumatism cranio-cerebral prin accident de muncă:

1.-Examen psihologie / psihiatrie

1.-Expunere profesională la mangan (dioxid de mangan), mercur şi compuşi,

1.-Expunere profesională la acrilamidă, furfural, n-hexan, hidrocarburi alifatice

1.-Expunere profesională la mişcări repetitive, vibraţii, poziţii extreme ale

3.-Sindromul de tunel radial 1.-Electromiograma / Viteza de conducere nervoasă

1.-Expunere profesională la mişcări repetitive, vibraţii, poziţii extreme ale

1.-Expunere profesională la mişcări repetitive, vibraţii, poziţii extreme ale

1.-Expunere profesională la mişcări repetitive, vibraţii, poziţii extreme ale

1.-Expunere profesională la mişcări repetitive, vibraţii, poziţii extreme ale

1.-Electromiograma / Viteza de conducere nervoasă

1.-Expunere profesională la agenţi chimici, biologici sau fizici neurotoxici

1.-Expunere profesională la bromura de metil peste valoarea limită de expunere:

Mielita indusă de bromura de 1.-Brom în sânge

1.-Expunere profesională la Brucella sp.: anamneză profesională sugestivă,

1.-Electromiograma / Viteza de conducere nervoasă

1.-Expunere profesională la acetonitril, alcooli, aldehide, amine aromate şi

1.-Teste biotoxicologice specifice

1.-Expunere profesională la compresie mecanică excesivă şi/sau prelungită a unor

1.-Expunere profesională la alergeni şi iritanţi profesionali, radiaţii infraroşii,

Conjunctivite 1.-Examen oftalmologie

1.-Expunere profesională la acid clorhidric, acid fluorhidric, amoniac, arsen şi

1.-Expunere profesională la iluminat neadecvat (în mine): anamneză profesională

1.-Expunere profesională la suprasolicitări vizuale, în special în condiţii de

1.-Expunere profesională la bromura de metil (monobrommetan), carbamaţi

1.-Expunere profesională la bromura de metil (monobrommetan), carbamaţi

Uveita 1.-Examen oftalmologie

1.-Expunere profesională la factori fizici (zgomot peste valoarea limită de

1.-Examen ORL, incluzând investigaţii clinice şi paraclinice ale auzului:

1.-Expunere profesională la vibraţii transmise sistemului mână-braţ sau anumiţi

1.-Testul presor la rece cu determinarea indicelui de recuperare (testul

1.-Expunere profesională la ortostatism prelungit static sau asociat cu manipulare

Varice ale membrelor 1.-Fibrinogen

Tromboflebita de efort a 1.-Echo-Doppler venos

1.-Expunere profesională la poziţia şezândă prelungită la conducătorii

Tromboflebita profundă a 1.-Echo-Doppler venos

1.-Expunere profesională la dioxid de siliciu liber cristalin peste valorea limită de

1.-Expunere profesională la dioxid de siliciu liber cristalin peste valorea limită de

1.-Expunere profesională la azbest peste valorea limită de expunere: anamneză

1.-Expunere profesională la pulbere de aluminiu peste valorea limită de expunere:

1.-Expunere profesională la beriliu peste valorea limită de expunere: anamneză

1.-Antimoniu (stibiu) în urină

1.-Cobalt în urină / sânge

1.-Expunere profesională la azbest peste valorea limită de expunere: anamneză