Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ETICA ÎN AFACERI
Concepte de bază:
Etica afacerilor, imperative morale, atitudine, conduită, datorie, utilitate, tratament
corect, cultură organizaţională, încredere, responsabilitate socială, loialitate, dileme
etice, principii fundamentale.
Obiective urmărite:
1. Definirea Eticii afacerilor;
2. Tratarea din perspectivă istorică a interesului pentru comportamentul etic în
lumea afacerilor;
3. Stabilirea principalelor niveluri de aplicare a Eticii în afaceri;
4. Descrierea rolului pe care îl joacă "încrederea" în relaţiile de afaceri;
5. Definirea responsabilităţii sociale a unei firme;
6. Definirea dilemelor etice şi precizarea principalelor domenii în care acestea
apar;
7. Stabilirea modalităţilor de soluţionare a dilemelor etice;
8. Precizarea unui cumul de reguli morale;
9. Descrierea comportamentului etic în afaceri şi precizarea principalelor
modalităţi de promovare a acestuia;
10.Elaborarea câtorva exemple de principii etice universale.
Rezultate aşteptate:
Recunoaşterea rolului şi importanţei studierii Eticii în afaceri;
Incitarea studenţilor în a manifesta un comportament etic în lumea afacerilor;
Conştientizarea raportului dintre responsabilitate, încredere, loialitate, pe de o
parte, şi obţinerea succesului financiar şi profesional, pe de altă parte;
Cunoaşterea principalelor domenii în care apar dileme etice, precum şi a
modalităţilor de soluţionare a acestora;
Însuşirea principiilor etice universale.
Studenţii trebuie să accepte faptul că discursul etic este condiţie si garanţie a
respectării legilor în afaceri, singurul element etalon stabil şi intangibil în
emiterea oricărei judecăţi de valoare.
Sinteză
Etica afacerilor este o disciplină nouă care oferă un teren deosebit de fertil pentru
dezbateri publice, forumuri, articole, dizertaţii etc.
– calitatea produsului;
– siguranţa muncii;
– practici corecte de recrutare a personalului;
– practici corecte de marketing;
– practici corecte de vânzări;
– modul în care se utilizează informaţia confidenţială;
– implicarea în problemele comunităţii în care operează firma;
– atitudinea faţă de mită;
– atitudinea faţă de comisioane ilegale acordate în scopul obţinerii unor
facilităţi, etc.
Raţiunea oricărei afaceri induce subiecţilor participanţi, fie că sunt din interiorul
ei, fie că se află în tangenţă sau complementaritate cu ea, un comportament etic
corespunzător standardului de valori proprii, şi care vor include oricând
elemente prezentate mai sus.
Interesul pentru un comportament moral în lumea afacerilor este vechi. Ceea ce ştim,
din perspectivă istorică, este că acest interes a început în cea mai avansată societate
comercială de acum cinci mii de ani, în Sumer. Grecia Antică manifesta deopotrivă
interes pentru teoria economică şi pentru valorile şi normele morale implicate în
schimburile economice. Aristotel făcea distincţia între oeconomica (gospodărire
privată, cu scopuri familiare) şi hremastica (schimburi economice a căror scop este
profitul)1. Prima practică avea o încărcătură etică, cea de-a doua avea o singură
dimensiune: cea a profitului. Este o ocupaţie pur egoistă. Schimburile comerciale,
activitatea cămătărească au avut mereu aceeaşi interpretare: ocupaţii lipsite de
dimensiune morală, cu utilitate pur economică. Imaginea acestei separaţii a durat până
în secolul al XVIII-lea. Cicero vorbea totuşi despre corectitudine în tranzacţii, ca
dimensiune morală a afacerilor.
1
Aristotel, Politica, Ed.Cultura Naţională, Bucureşti, 1924, ed.îngrijită de Dimitrie Gusti, p. 8.
relatarea din Noul Testament asupra alungării negustorilor din Templu, precum şi de
reluare a acestei idei în scrierile teologice. Să nu uităm că, în acea vreme unica morală
admisă în lumea europeană era cea creştină. Nu exista o morală a vieţii publice,
desprinsă de conotaţii religioase. Câteva exemple în această perspectivă le-au
reprezentat breslele şi ghildele medievale care aveau propriile lor coduri morale.
Adam Smith (1723-1790) în Avuţia naţiunilor (1776) "canonizează" noua credinţă (în
versiune populară): "lăcomia e bună". Au loc transformări în credinţele filosofice,
începe să-şi facă loc şi legitimarea intereselor ca morale. Acest proces coincide cu
urbanizarea. Tehnologia, privatizarea, industrializarea, dezvoltarea nevoilor şi a
consumului, conduc societatea într-o direcţie în care apare şi nevoia reglementării
etice a afacerilor. În societăţile rurale, dominate de economia "naturală închisă"
sau de economia de autoconsum, acest fenomen nu are decât şanse infime să se
propage.
Până foarte recent (acum mai puţin de 20 de ani), acest subiect a fost circumscris unor
discuţii negative despre scandalurile şi dezastrele aduse mai ales de lumea
corporaţiilor, despre iresponsabilitate, iar recent ele au fost reluate în diferite forme în
contextul globalizării şi existenţei corporaţiilor mondiale. Locul comun al acestor
abordări legate de lumea afacerilor este dat mereu de "numitorul comun al afacerilor:
banul".2 Întrebarea care rămâne deschisă este: e sau nu o contradicţie în termenii
expresiei "lăcomia este bună"?
2
Robert, S., Op. Cit., p. 351.
În mare, teoreticienii de orientare liberală au insistat pe ideea că succesul este o virtute,
sărăcia este un viciu şi că bogăţia devine sursa de noblesse oblige (este generatoare de
obligaţii morale, pe când sărăcia este generatoare de probleme morale). Recent discuţiile
teoretice s-au mai echilibrat şi au ajuns la nivelul construcţiei idealurilor morale în
afaceri, cu accente, inclusiv pe dreptate socială şi grija faţă de consumator.
În ţara noastră mult timp termenul de afacere avea o conotaţie negativă fiind
asimilat unui fapt reprobabil, speculaţiei, înşelăciunii în dauna interesului public
sau privat.
Sinteză
Conceptele centrale cu care operează etica afacerilor sunt: datorie şi utilitate. Afacerile
sunt un mediu care este perceput ca mai puţin nobil, eventual un mediu fără "scrupule"
fiindcă este legat de profit. Viciile clasice, cum ar fi lăcomia sau avariţia, trec drept
motivaţii frecvente pentru intrarea în lume afacerilor.
1. Nivelul micro- este cel care se stabileşte între indivizi în baza principiului
corectitudinii schimbului. Acest nivel este mai aproape de etica tradiţională şi cuprinde:
obligaţii, promisiuni, intenţii, consecinţe, drepturi individuale. Toate acestea se află
sub principiile schimbului cinstit, câştigului cinstit, tratamentului corect. Unui
astfel de nivel i se aplică ceea ce Aristotel numea dreptate comutativă, cea practicată
între egali. O firmă care vinde maşini, trebuie să-şi prevină cumpărătorii dacă ele au
3
Robert, S., Op. Cit., p. 360.
defecte la sistemul de frânare sau o firmă care vinde anticoncepţionale trebuie să
prevină clienţii că acestea produc dereglări hormonale. Clientul trebuie considerat
raţional, autonom şi trebuie informat ca să poată cumpăra serviciul sau produsul în
cunoştinţă de cauză.
2. Nivelul macro- se referă la reguli instituţionale sau sociale ale comerţului, ale
lumii afacerilor. Conceptele centrale cu care se operează pentru acest nivel sunt:
dreptate şi legitimitate. Problemele puse în contextul nivelului macro sunt de de
natura filosofică, preponderent etică şi sunt de tipul următor: Care e scopul pieţei
libere? Este proprietatea privată un drept prioritar? Este drept sistemul de reglementare
al pieţei? Ce rol trebuie să aibă statul în afaceri? Sunt corecte şi echitabile politicile de
impozitare aplicate firmelor?
Etica afacerilor este esenţială pentru succesul pe termen lung al activităţii. Acest
adevăr este probat atât din perspectivă macroeconomică, cât şi din cea
4
David Appelbaum, Sarah V. Lawton, Ethics and the Profesions, Prentice Hall, New Jersey, 1990, p.
205.
microeconomică. La nivel macroeconomic, etica afectează întregul sistem
economic; comportamentul imoral poate distorsiona piaţa, ducând la o alocare
ineficientă a resurselor.
Sinteză
Etimologic, social provine din latinescul socialis, adică făcut pentru societate.
N. Firigioiu arată că “în sens larg, prin social se înţelege tot ceea ce vizează
societatea ca ansamblu articulat de relaţii şi structuri: economicul, politicul,
culturalul etc.; în sens restrâns, prin social se înţeleg condiţiile de viaţă ale
indivizilor şi grupurilor, precum şi relaţiile dintre aceste entităţi” 6.
Responsabilitatea socială este considerată ca fiind obligaţia fermă a unei firme,
dincolo de obligaţiile legale sau de cele impuse de restricţiile economice, de a
urmări obiective pe termen lung care sunt în folosul societăţii. Firma se consideră
responsabilă nu numai faţă de proprietari (acţionari), ci şi faţă de clienţi, furnizori,
angajaţi, organisme guvernamentale, creditori, comunităţi locale, opinie publică.
6
Firigioiu, N., Politici sociale în cadrul statului social, în Societatea şi cultura, nr. 5, Bucureşti, 1991.
Nu este suficient ca managerii numai să proclame necesitatea răspunderii sociale
şi a eticii acţiunilor pentru organizaţiile lor. Binele sau efectele scontate nu vin din
aceste proclamări. Întreaga cultură a organizaţiei va sprijini răspunderea socială şi
va trebui să recompenseze şi să întărească acţiunile etice.
Când lucrurile merg prost şi când apar dificultăţi, majoritatea oamenilor vor fi
înţelegători şi pe cât posibil vor ajuta. Doar onestitatea în încercarea de a avertiza
asupra unor astfel de evenimente critice vă va aduce cooperare şi sprijin. În astfel
de cazuri avem şi o obligaţie morală faţă de comunitate, deoarece activitatea
firmei ca şi sistemul politic, au fost concepute astfel încât să servească nevoile
societăţii şi nu invers. În acest sens, ni se deschid noi perspective şi identificăm şi
alte obligaţii, precum cele legate de protecţia mediului, ca parte a responsabilităţii
noastre.
7
Ţigu, Gabriela, Etica afacerilor în turism, Editura Uranus, Bucureşti, 2003, p.21.
Konosuke Matsushita (creatorul mărcii Panasonic) arăta, la începutul secolului al
XX-lea, că: "Misiunea industriaşului este să învingă sărăcia, să elibereze
societatea în general de mizerie şi să-i aducă bunăstarea. Afacerile şi producţia au
scopul de a îmbogăţi nu numai magazinele şi fabricile firmei respective, ci
întreaga societate". El arăta că firma este obligată să obţină profit prin faptul că o
parte din acesta este alocat societăţii prin plata impozitelor şi taxelor. În acest
sens, este de datoria omului de afaceri, în calitate de cetăţean, să obţină un profit
rezonabil. Dar "raţiunea afacerilor este, desigur, să facă disponibile bunuri de
bună calitate şi la preţuri rezonabile în vederea acoperirii nevoilor consumatorilor.
Acest punct de vedere este reprezentativ pentru viziunea modernă în ceea ce
priveşte responsabilitatea firmei.8
Concepţia modernă a eticii afacerilor privită din cel mai important unghi priveşte
problema răspunderii sociale a afacerilor, stabilirea unei noi culturi
organizaţionale, care să ţină seama de necesitatea nu numai a măririi profitului,
veniturilor acţionarilor şi asociaţilor ci şi a satisfacerii adecvate a necesităţilor
societăţii, a tuturor condiţiilor sociale care acţionează în societate.
Sinteză
Nu este uşor să fie găsite soluţiile pentru dilemele etice. Managerii trebuie să
investigheze cu multă atenţie toate aspectele problemei şi să adopte o decizie care
să fie judecată după consecinţele sociale şi mai puţin după rezultate economice de
moment. “Practicarea unui management modern, pe coordonate morale, a dovedit
că rezolvarea dilemelor manageriale este în corelaţie cu valorile personalităţilor
individuale angajate în actul decizional managerial”.10
Dilemele etice apar în lumea afacerilor atunci când există o neconcordanţă între
principiile etice şi situaţia practică, între ceea ce se doreşte şi ceea ce este de fapt,
între sistemele proprii de valori şi modul de satisfacere practică a nevoilor.
9
Donnelly, J. H., Fundamentals of management, IRWIN Homrwood, IL, 1992, p.74.
10
Mihuţ, I., Consumatorul şi managementul ofertei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996.
11
Daft, R., Management, The Dryden Press, New York, 1988.
Etica în afaceri reprezintă aplicarea standardelor morale la situaţiile concrete din
afaceri. Oamenii de afaceri se confruntă zilnic cu probleme de natură etică, ce
decurg dintr-o varietate de surse. Unele sunt mai rare, altele apar cu regularitate.
“Paradoxul etic” poate fi pus sub semnul unei grave interogaţii pentru omul de
afaceri: să-şi asume responsabilitatea şi riscurile inerente acţiunii sale economice
sau să rămână la judecata morală, abstractă, lipsită de angajare responsabilă?
Această dilemă -responsabilitate/moralitate- impune mutarea accentului
discursului asupra codului de conduită a omului de afaceri de la “moralism” la
etica responsabilităţii.
Sinteză
De cele mai multe ori e foarte dificil, chiar şi în cele mai simple situaţii, să
distingem între noi şi ceilalţi, între beneficii şi obligaţii şi, în mod particular este
greu să faci aceste distincţii în domeniul afacerilor, unde un beneficiu pentru unii
poate reprezenta o daună (sau o obligaţie neplăcută) pentru alţii.
12
Drucker, P., Realităţile lumii de mâine, Editura Teora, Iaşi, 1999.
responsabilităţilor, a îndatoririlor şi a obligaţiilor justifică revendicarea
drepturilor.
Un cumul de reguli morale, izvorâte din respectarea celor mai elementare noţiuni
de etică trebuie să conţină:
Există numeroase cazuri în care angajaţi ai unor firme dau dovadă de lipsă de
etică în afaceri. De exemplu:
acordarea unor comisioane ilegale pentru obţinerea de informaţii confidenţiale
despre firmele concurente;
trafic ilegal cu produse aflate în monopolul statului;
desfăşurarea unor activităţi neautorizate;
folosirea unor documente cu regim special false sau procurate în mod ilegal;
cazurile de evaziune fiscală, economie subterană;
înşelarea corpurilor de control a statului;
utilizarea unor bunuri fără provenienţă legală, etc.
Managerii sunt obligaţi să nominalizeze toate persoanele şi grupurile din
interiorul sau exteriorul organizaţiei care au legături, angajamente, acţiuni sau
interese în realizarea sau valorificarea performanţelor firmei.
Cei ce susţin relativismul declară că nu putem discerne între corect – greşit, drept –
nedrept, bine – rău. Rareori, lucrurile sunt negre sau albe. Cel mai des există o
mulţime de tonuri de gri. Relativismul sugerează că etica este „relativă”, în
funcţie de circumstanţele personale, sociale şi culturale în care se află cineva.
Relativiştii nu sunt chinuiţi de dileme etice atâta timp cât ei nu cred că adevărul
poate fi descoperit prin introspecţie.
13
Sir Adrian Cadbury, Ethical Managers Make Their Ouwn Rules, în Harvard Business Review,
September-October, 1987, p. 33.
14
Ioan Mihuţ, Dan Lungescu, Comportamentul etic în managementul unor firme internaţionale, în
Analele Universităţii „Dimitrie Cantemir”, Tg.-Mureş, 1998, p. 72.
Normele de conduită au existat în toate timpurile (date, obiceiuri, legi); acestea
s-au transmis prin educaţie, din generaţie în generaţie.
Concepţia modernă a eticii afacerilor privită din cel mai important unghi priveşte
problema răspunderii sociale a afacerilor, stabilirea unei noi culturi
organizaţionale, care să ţină seama de necesitatea nu numai a măririi profitului,
veniturilor acţionarilor şi asociaţilor, ci şi a satisfacerii adecvate a necesităţilor
societăţii, a tuturor condiţiilor sociale care acţionează în societate.
15
Liviu Ilieş, coord., Managementul resurselor umane, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 5.
16
Marian, L., coord., Etica şi responsabilitatea managerială, Editura Efi-Rom, Tg. Mureş, 2001.
Capitolul 7 (Unitatea de curs 7): Principii practice ale eticii în afaceri
Sinteză
Morala nu este făcută pentru eroi şi sfinţi, nici pentru genii, ci pentru oamenii
obişnuiţi. Aceasta nu înseamnă că eroii, sfinţii şi geniile nu trebuie să se supună
normelor morale, ci subliniază doar faptul că morala este regula, nu excepţia.
Viaţa cotidiană nu implică decât rar acte exemplare (de exemplu, situaţii care cer
sacrificiul suprem pentru alţii sau pentru o cauză). Prin urmare, conţinutul moralei
17
Mathis, Robert L.; Panaite, C. Nica, Managementul resurselor umane, Ed. Economică, 1997, p.247.
răspunde în mare măsură dilemelor de zi cu zi şi se adresează oricui se confruntă cu
astfel de dileme puse în termenii a ceea ce am numit mai sus "probleme morale".
Într-o societate deschisă, pluralistă, oamenii pot să-şi enunţe clar poziţia faţă de o
problemă morală şi să acţioneze în consecinţă. De exemplu, dacă un medic crede că
avortul este imoral (este crimă), el poate opta să lucreze într-o clinică în care nu se
fac avorturi sau să rămână doar obstetrician. Dacă o persoană este neinteresată să
acţioneze pentru binele public, moral ar fi să nu se implice în politică sau în
administraţie publică. Aici apare ca evidentă şi diferenţa faţă de poziţii
fundamentaliste: o religie este impusă ca morală de stat şi transferată integral sau
aproape integral în legislaţie.
Normele şi principiile etice sunt diferite şi percepute diferit în culturi diferite; ele
apar sau dispar în contexte social-culturale relativ omogene. Cu toate acestea,
există norme morale care trebuie să se supună principiului universalităţii, să fie
aplicabile oricui, oriunde şi oricînd. Ele au caracter absolut şi obiectiv, nu depind
de credinţe, sentimente şi obiceiuri particulare.
Promovarea unui comportament etic adecvat, atât din partea managerilor cât şi a
subordonaţilor, are o importanţă capitală, cu impact decisiv pentru rezultatele
finale ale întregii organizaţii18.
18
Mathis R., Panaite Nica,Operă citată, p.273.
femeile sunt obiect sexual. Reclama promovează utilizarea femeilor ca obiecte şi a sexului
ca mijloc de manipulare. Ea poate întării prejudecăţile rasiale.
Reclama uzează de minciuni, iluzii pozitive (vei cuceri lumea dacă foloseşti parfumul X),
de seducţie, kitsch19. Este sistematic încălcat principiul adevărului (al veridicităţii).
Angajaţii sunt trataţi adesea ca o marfă, deşi sunt fiinţe umane, cu scopuri în sine. Cele mai
dezumanizante tratamente se aplică mai ales în zonele în care există o piaţă a forţei de
muncă caracterizată de monopson (un singur cumpărător al forţei de muncă).
Uneori există conflicte de valori între valorile companiei şi cele personale. În acest caz,
unii angajaţi trag semnale de alarmă, îşi critică public propria companie.
Subiecte interzise.
Chiar dacă partenerul de afaceri este o cunoştinţă foarte bună şi atmosfera întrevederii devine
binevoitoare, evitaţi să abordaţi trei subiecte: banii, maladiile şi copiii. Indiferent de situaţia
financiară, starea de sănătate, succesele sau dezamăgirile provocate de proprii copii, păstraţi
această informaţie pentru rude şi persoanele apropiate, or, business-ul şi problemele personale
sunt incompatibile.
Atenţie la vestimintaţie.
Fiţi atenţi la modul în ce şi cum vă îmbrăcaţi. Alegeţi vestimintaţia adecvată pentru situaţia
respectivă, îmbracămintea trebuie să fie curată, plăcută şi în nici un caz ţipătoare, deoarece cât nu
ar fi de straniu, dar cel mai mic neajuns privind exteriorul vă poate afecta imaginea de
businessmen serios. Doamnelor li se recomandă să evite fustele prea scurte şi bluzele prea
decoltate.
Mirosul!
Aroma joacă un rol deosebit de important, deoarece chiar de la început îi permite interlocutorului
să-şi creeze o anumită impresie despre dvs. Mirosul care trebuie să predomine este cel al
curăţeniei, indiferent de anotimp şi vremea de afară, pentru că multă lume nu respectă această
condiţie simplă, dar foarte importantă. Nu uitaţi şi de parfumul pe care îl folosiţi. Pentru
întîlnirile de afaceri evitaţi parfumurile cu arome prea dulcii sau izbitoare şi în nici un caz nu
folosiţi prea mult parfum.
Încălţămintea.
Acest detaliu puţin însemnat, la prima vedere, necesită o atenţie maximă din partea dvs., fiindcă
atrage atenţia persoanelor cu care lucraţi. Încălţămintea trebuie să fie curată în orice
circumstanţe, deoarece aceasta va demosntra celor din jur că sunteţi stăpân pe orice situaţie.
Pentru a evita situaţiile neplăcute pe vreme urîtă vă recomandăm să aveţi la îndemână cele
necesare pentru curaţarea încălţămintei.
Nu ţineţi mâinile în buzunare, or, dacă ele vor fi la vedere aceasta va spori nivelul de încredere
faţă de dvs.
Nu staţi cu spatele faţă de audienţă, iar dacă acest lucru este inevitabil – scuzaţi-vă.
Nu vă spijiniţi de perete sau alte obiecte din apropiere atunci când purtaţi o discuţie cu cineva.
Nu loviţi cu degetele în masă şi nu fredonaţi motive muzicale, deoarece aceasta irită şi distrage
atenţia. Creaţi în jurul dvs. o atmosferă plăcută şi agreabilă.
Nu vă aşezaţi prea degajat, pentru că acest lucru denotă lipsă de cultură, dar nu o faceţi nici prea
timid (pe margine), fiindcă aceasta va confirma nesiguranţa dvs. Trebuie să vă aşezaţi confortabil
şi elegant.
Rîsul este un lucru salutabil, însă acesta nu trebuie să depăşescă limitele unei întrevederi de
afaceri. Evitaţi să izbucniţi în hohote de rîs şi să gesticulaţi activ doar pentru că cineva din
colaboratori a povestit un banc. În asemenea situaţii glumele au menirea să detensioneze situaţia,
iar zâmbetul dvs. vine doar să confirme că respectaţi interlocutorul şi vă este placută compania
lui.
Este important şi felul cum strîngeţi mâna. Astfel, palmele trebuie să fie în poziţie verticală, iar
puterea strângerii de mâna egală din ambele părţi.
Acestea sunt doar câteva sfaturi importante privind comportamentul de care trebuie să daţi
dovadă în anumite situaţii. Desigur, cineva poate spune că pentru Moldova aceste recomandări
nu sunt obligatorii şi că în ţara noastră business-ul înca nu a ajuns la un asemea nivel, iar aceste
„mărunţişuri” în mare parte sunt trecute cu vederea. Însă eticheta în afaceri nu va fi respectată
niciodată, atâta timp cât dvs. nu veţi începe să rescpectaţi aceste reguli importante, pentru că
cultura, stilul, exteriorul plăcut, educaţia şi inteligenţa întotdeauna au atras succesul.