Consideraţii generale

Noţiunea de guvern, după cum scrie Tudor Drăganu, poate avea un triplu sens. Într-o
accepţiune foarte largă, acest termen desemnează totalitatea organelor politice ale statului,
inclusiv Parlamentul. Într-un sens mai puţin larg, acelaşi termen desemnează totalitatea organelor
care formează puterea executivă, adică pe şeful statului împreună cu consiliul de miniştri.
În sfîrşit, într-un sens restrîns, prin guvern se înţelege numai acea parte a puterii
executive care este formată din ansamblul miniştrilor (consiliul de miniştri), cu excluderea
şefului statului. În opinia doctrinarilor oportună şi acceptabilă este ultima variantă. Anume în
acest sens este interpretat şi utilizat termenul de „guvern" în Constituţia Republicii Moldova, de
care şi ne conducem la expunerea materialului compartimentului dat.
Originea guvernului se află în ţările Europei continentale, în fostele consilii ale
regimului din perioada absolutismului monarhic. Aceste instituţii au căpătat însă rolul şi
semnificaţii mai apropiate de ceea ce înseamnă guvernul din epoca modernă pe măsură ce, la
nivelul administraţiei centrale, au început să se contureze departamentele, ca forme
organizatorice ale statului, responsabile pentru administrarea unor domenii de activitate pe întreg
teritoriul ţării.

Rolul, constituirea şi atribuţiile Guvernului

Începînd cu secolul XX, guvernele tot mai mult şi mai mult se află în centrul atenţiei în
toată lumea în teoria şi practica administraţiei publice. Obiectivul major al unei guvernări bune
este o societate bine formată în baza premiselor respective, un stat bazat pe un aparat puternic şi
un sector public bine dezvoltat, protejat sănătos.
În sistemele constituţionale în care există o distincţie între şeful de stat şi şeful de
guvern, şeful guvernului are un rol important în formarea guvernului şi în formularea
programului de activitate al acestuia. Asemenea sisteme există în mai multe ţări ale lumii,
inclusiv în Republica Moldova.
În statul nostru există o distincţie dintre şeful statului şi şeful guvernului. Sistemul executiv în
Republica Moldova are un caracter bicefal (dualist). Ca urmare, atît Preşedintelui Republicii cît
şi Guvernului îi revin anumite atribuţii ale puterii executive strict determinate de Constituţie.
Ca exponenţi ai acestei puteri, Preşedintele Republicii şi Guvernul sînt egali. în acelaşi
timp însă majoritatea problemelor ce ţin de puterea . executivă urmează să fie soluţionate de
către Guvern, conform Constituţiei Republici Moldova şi Legii cu privire la Guvern din 31 mai
1990, cu modificările efectuate pînă în prezent. Astfel, conform Constituţiei, „Guvernul asigură
realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei
publice" (alin. 1 art. 96).
„ În exercitarea atribuţiilor, Guvernul se conduce de programul său de activitate,
acceptat de Parlament". O asemenea prevedere, formulată în alin. 2 al art. 96 din Constituţie,
scoate în evidenţă necesitatea colaborării dintre executiv, în persoana Guvernului, şi Parlament.

În activitatea sa Guvernul:
a) se călăuzeşte de Constituţie, de legile şi hotărîrile Parlamentului, de decretele
Preşedintelui Republicii;
b) porneşte de la principiile democraţiei, legalităţii şi utilităţi sociale;
 c) asigură colegialitatea şi răspunderea personală a membrilor Guvernului in
procesul elaborării, adoptării şi executării hotărîrilor;
d) asigură exercitarea principiilor ştiinţifice de administrare, ţine seama de experienţa
mondială in sfera construcţiei de stat şi o aplică.
Pot fi evidenţiate cinci sarcini fundamentale ce constituie esenţa misiunii Guvernului şi
fără de care este imposibil de a realiza o dezvoltare durabilă, de care să beneficieze toţi, şi
anume:
- crearea unui cadru bazat pe legalitate;
- promovarea unei politici care să nu producă „distorsiuni" şi care să includă
stabilitatea macroeconomică;
- realizarea investiţiilor în serviciile sociale şi infrastructura de bază;
- protecţia categoriilor de populaţie social-vulnerabilă;
- protecţia mediului înconjurător.
Actuala Constituţie, în scopul de a împiedica luarea unor măsuri pripite sau insuficient
de cîntărite, a prevăzut că: „Guvernul este alcătuit din Prim-ministru, prim-viceprim-ministru,
viceprim-miniştri, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică" (art.97).

Constituirea Guvernului Republicii Moldova

Guvernul RM este înfiinţat prin normele constituţionale, iar organizarea şi funcţionarea

lui este reglementată şi de Legea cu privire la Guvern din 31 mai 1990 nr.64-XII cu modificările
şi completările ulterioare.
Constituirea Guvernului începe prin desemnarea de către Preşedintele republicii a unui
candidat la funcţia de Prim-ministru după consultarea fractiunilor parlamentare. De regulă,
această persoană este reprezentantul partidului sau formaţiunii politice, care a obţinut
majoritatea mandatelor în Parlament, ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor
reprezentate în Parlament.
Procedura de consultare a fracţiunilor parlamentare, potrivit art.98 alin.1 din Constituţie,
obligă Preşedintele republicii, înainte de a desemna candidatul la funcţia de Prim-ministru, să
propună spre discuţie potenţialul sau potenţialii candidaţi la această funcţie, în scopul de a obţine
susţinerea majorităţii parlamentare, iar ultimii urmează să se expună asupra acestor candidaţi.
De regulă, candidatura pentru funcţia de Prim-ministru se consultă cu toate fracţiunile
parlamentare. Iar în cazurile în care nici o formaţiune politică n-a acumulat majoritatea
mandatelor în Parlament, devine absolut necesară consultarea întregului legislativ, inclusiv a
deputaţilor independenţi. După această consultare Preşedintele ţării trebuie să ţină cont de
opiniile majoritгţii parlamentare, în caz contrar candidatura desemnată poate să nu obţină votul
de încredere al Parlamentului.
După procedura de consultare a fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii
desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Tradiţional, desemnarea candidatului
se face prin decret prezidenţial.Candidatul desemnat la funcţia de Prim-ministru, conform
prevederilor constituţionale, alcătuieşte lista Guvernului şi întocmeşte programul său de
activitate, după care cere, în termen de 15 zile de la desemnare, votul de încredere al
Parlamentului.
 Cererea prin care se solicită acordarea votului de încredere asupra programului de
activitate şi a întregii liste a Guvernului se depune pe numele Preşedintelui Parlamentului sau în
adresa Biroului Permanent, care va difuza materialele respective Comisiei juridice, pentru numiri
şi imunităţi, precum şi celorlalţi deputaţi.
Pornind de la termenul constituţional de 45 de zile, rezervat pentru examinarea a cel
puţin două solicitări de învestitură, şi de la logica internă a normelor cuprinse în Regulamentul
Parlamentului, rezultă că cererea de acordare a votului de încredere urmează a fi inclusă în
ordinea de zi şi a începe examinarea ei în cel mult 10-15 zile de la depunerea ei (a se vedea în
acest sens prevederile art.39-45 din regulamentul Parlamentului).
Dacă în acest termen Parlamentul nu a pus în discuţie în şedinţa plenară chestiunea
acordării votului de încredere, Preşedintele Republicii va putea califica tăcerea Parlamentului ca
o respingere a solicitării de învestitură şi va putea desemna un nou candidat, primul fiind
considerat că nu a primit votul de încredere din partea Parlamentului.
Cît priveşte posibilitatea de a desemna aceeaşi persoană în calitate de candidat la funcţia
de Prim-ministru după respingerea primei solicitări de investitură, Constituţia nu prevede careva
restricţii în acest sens. Prin urmare, Preşedintelui republicii îi aparţine acest drept pe care îl
exercită în mod discreţionar.
După acordarea votului de încredere asupra programului şi a întregii sale liste, Guvernul
este numit prin decret de către Preşedintele Republicii (art.98 alin.4 din Constituţie). De reţinut
că Preşedintele la această etapă nu poate opera modificări în lista Guvernului şi îl numeşte astfel
cum a fost acceptat de Parlament. El nu este în drept să nu numească Guvernul, fie că este sau nu
este de acord cu componenţa nominală a Guvernului, fie pentru alte motive.
Neexercitarea atribuţiilor constituţionale de către Preşedintele ţării ar conduce în acest
caz la încălcarea principiului separaţiei şi colaborării puterilor în stat, stipulat de art.6 din
Constituţie.
Guvernul îşi exercită atribuţiile din ziua depunerii jurămîntului de către membrii lui în
faţa Preşedintelui Republicii Moldova.
În Constituţie se stipulează că, în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a
funcţiei, Preşedintele Republicii Moldova revocă şi numeşte, la propunerea Primului
ministru, pe unii membri ai Guvernului (art.98 alin.6).
Parlamentul poate exercita controlul parlamentar asupra Guvernului şi, după cum s-a
menţionat deja, poate retrage încrederea acordată. Tot din acest moment începe şi conlucrarea
dintre Guvern şi Preşedintele Republicii prin formele şi modalităţile prevăzute de Constituţie
(art.104, 105, 106/1,106/2).

Atribuţiile Guvernului

Constituţia Republicii Moldova prevede că Guvernul, potrivit programului său dc

activitate acceptat dc Parlament, „asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi
exercitarea conducerii generale a administraţiei publice", operînd în acest scop prin organismele
sociale interesate.

Guvernul are o multitudine de atribuţii şi anume:

- exercită conducerea generală a administraţiei publice;
- asigură executarea de către organele administraţiei publice a legilor şi
celorlalte dispoziţii normative date în aplicarea acestuia;
- conduce şi controlează activitatea ministerelor şi celorlalte organe
centrale şi locale ale administraţiei publice;
- elaborează proiecte de legi şi le înaintează spre adoptare Parlamentului,
ia în dezbatere propunerile legislative, privitor la activitatea executivă, primite din partea
Parlamentului;
- asigură, prin adoptarea şi aplicarea măsurilor necesare, apărarea ordinii de drept
şi liniştii publice, drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti în condiţiile prevăzute de lege;
- ia decizii cu privire la negocierea de tratate, acorduri şi convenţii internaţionale în
care se angajează statul;
- aprobă acordurile interguvernamentale care se vor putea semna numai prin
împuternicirea Prim-ministrului.

Membrii Guvernului

Guvernul este un organ numit. Funcţia de membru al Guvernului încetează în caz de

demisie, de demitere, de incompatibilitate sau de deces (art.100 al Constituţiei RM). Propunerea
numirii în post a unor noi membri ai Guvernului vine de la Prim-ministru.
Membrii Guvernului poartă răspundere pentru sferele de activitate încredinţate;
participă la examinarea chestiunilor în cadrul şedinţelor Guvernului şi ale Prezidiului acestuia;
pot prezenta Guvernului propuneri cu privire la examinarea unor chestiuni, pot iniţia elaborarea
unor hotărîri ale Guvernului.
De menţionat faptul că, prin art. 29 al Legii cu privire la Guvernul Republicii Moldova,
membrului Guvernului i se interzice ocuparea altor funcţii în întreprinderile, instituţiile şi
organizaţiile de stat, cooperatiste şi obşteşti.
Tot in acest articol se spune că retribuirea muncii şi condiţiile de asigurare materială sînt
stabilite de legislatie.

Mandatul Guvernului

Stabilirea mandatului Guvernului presupune determinarea unui moment iniţial şi al

unuia final. Durata pentru care este numit Guvernul RM nu este determinată expres. Potrivit
art.98 alin.5 al Constituţiei Republicii Moldova, „Guvernul îşi exercită atribuţiile din ziua
depunerii jurămîntului de către membrii lui în faţa Preşedintelui Republicii Moldova".
Conform art.103 din Constitutiei Guvernul își exercită mandatul pînă la data validării
alegerilor pentru un nou Parlament.
Pornind de la norma constituţională a duratei mandatului Parlamentului - 4 ani - şi
conducîndu-ne de teza că Guvernul trebuie să se bucure permanent de încrederea legislativului,
putem conchide că şi Guvernul este numit pentru acelaş termen sau pentru termenul rămas pînă
la expirarea mandatului Parlamentului. Practica însă arată că unele guverne n-au rezistat nici cîte
un an.
Încetarea mandatului este consecinţa fie a faptului că Parlamentul i-a retras încrederea,
fie a faptului că Prim-ministrul a încetat să mai fie membru al Guvernului sau se află în
imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile.Guvernul al cărui mandat a
încetat prin una dintre modalităţile menţionate mai sus este competent să îndeplinească în
continuare numai funcţiile de administrare a treburilor publice, pînă la depunerea jurămîntului de
către membrii noului Guvern.

Funcţionarea Guvernului Republicii Moldova

Potrivit art.2 din Legea cu privire la Guvernul RM (nr.64-XII din 31 mai 1990),
Guvernul RM se călăuzeşte în activitatea sa de Constituţie, de celelalte legi ale republicii, de
decretele Preşedintelui Republicii Moldova. În aceeaşi lege (art. 3) se stipulează următoarele
direcţii principale ale activităţii Guvernului:
-creează condiţii pentru stabilirea şi asigurarea suveranităţii economice şi politice a
Moldovei;
- elaborează concepţia dezvoltării social-economice a republicii, programul şi
mecanismul trecerii la economia de piaţă;
- asigură libera iniţiativă, privatizarea, demonopolizarea economiei şi dezvoltarea
relaţiilor de piaţă;
- elaborează strategia dezvoltării tehnico-ştiinţifice, promovează o politică
naţională în domeniul ştiinţei, tehnicii, tehnologiei, rezolvă problemele reglementării de stat a
progresului tehnico-ştiinţific;
- garantează tuturor subiecţilor proprietăţii libertatea activităţii economice,
diversitatea formelor de proprietate şi egalitatea lor în drepturi, are grijă de păstrarea proprietăţii;
- protejează interesele naţionale în activitatea economică, financiară şi
valutară;
- realizează colaborarea economică cu ţările lumii în condiţiile dezvoltării relaţiilor
contractuale, formării infrastructurii de piaţă, integrării general europene şi mondiale;
- asigură protejarea intereselor naţionale în activitatea economică externă,
promovează politica liberului schimb sau politica protecţionismului, pornind de la interesele
naţionale etc.

Şedinţele Guvernului

În art.25 al Legii cu privire la Guvernul RM, intitulat „Şedinţele Guvernului şi modul de

adoptare a hotărîrilor", se spune că şedinţele Guvernului se desfăşoară după caz, dar nu mai rar
decît o dată pe trimestru. Şedinţele Guvernului sînt prezidate de Prim-ministru sau de unul dintre
viceprim-miniştri. Preşedintele republicii poate lua parte la şedinţele Guvernului. Şedinţele sînt
deliberative, dacă la ele participă majoritatea membrilor Guvernului. Hotărîrile se adoptă cu
votul majorităţii membrilor Guvernului prezenţi la şedinţă.

Prezidiul Guvernului

Pentru organizarea activităţii interne a Guvernului, soluţionarea operativă a problemelor

curente şi supravegherea executării măsurilor dispuse de Guvern, se constituie Prezidiul
Guvernului în conformitate cu art.26 al Legii cu privire la Guvern din 31 mai 1990, nr.64-XII).
Normele de organizare şi funcţionare a Prezidiului se aprobă de Guvern.
Prezidiul Guvernului nu poate fi o autoritate publică de sine stătătoare, distinctă de
Guvern. El nu poate apărea decît ca o structură organizatorică internă fără capacitate juridică
proprie, fiind, mai degrabă, o structură care ţine de organizarea muncii în cadrul Guvernului,
decît de modul de organizare a atribuţiilor acestuia. Cu alte cuvinte, el nu poate emite acte
administrative.
La şedinţele Prezidiului, pot fi puse spre examinare şi apoi înaintate în faţa Preşedintelui
Republicii Moldova chestiuni cu privire la stimularea sau aplicarea unor sancţiuni disciplinare
fata de membrii Guvernului.
Prin decizia Prezidiului se poate încuraja activitatea miniştrilor sau viceminiştrilor,
precum şi a conducătorilor autorităţilor administrative centrale şi ai altor organe din
subordonarea Guvernului.

Aparatul Guvernului

Pentru asigurarea activităţii organizatorice, juridice, informative, metodice şi tehnice a

Guvernului, pregătirea şi organizarea şedinţelor lui, transmiterea către organele administraţiei
publice a deciziilor, acesta are un aparat propriu care, pînă la 26.11.2004, s-a numit Cancelaria
de Stat a Republicii Moldova.
La 26 noiembrie 2004, Guvernul RM, executînd Legea nr.376-XV din 18 noiembrie
2004 şi în scopul eficientizării activităţii sale, optimizării structurii şi efectivului aparatului său, a
hotărît să reorganizeze Cancelaria de Stat prin transformare în Aparatul Guvernului Republicii
Moldova, a aprobat structura şi efectivul numeric de 135 unităţi, lista organizaţiilor, instituţiilor
şi întreprinderilor subordonate lui.
Aparatul Guvernului este condus de şeful Aparatului, numit şi eliberat din funcţie de
Guvern, la propunerea Prim-ministrului. Şeful Aparatului are trei adjuncţi, la fel numiţi şi
eliberaţi din funcţie de Guvern.
Potrivit Regulamentului său, Aparatul Guvernului RM este o instituţie publică
autonomă, care asigură organizarea activităţii Guvernului, prezentarea materialelor analitice şi
informaţionale, pregatirea proiectelor de hotărîri, ordonanţe şi dispoziţii, verificarea executarii
hotarîrilor, ordonanţelor şi dispoziţiilor în vederea exercitării de către Guvern a atribuţiilor sale
constituţionale. Aparatul, în activitatea sa, se călăuzeşte de Constituţia RM, Legea cu privire la
Guvern, alte acte legislative, decretele Preşedintelui RM, hotărîrile, dispoziţiile Guvernului, de
Regulamentul său; îşi desfăşoară activitatea sub conducerea Prim-ministrului, conlucrează cu
Aparatul Preşedintelui RM, Aparatul Parlamentului RM şi, împreună cu celelalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale şi locale, asigură realizarea funcţiilor Guvernului.

Actele Guvernului

În executarea atribuţiilor sale, în baza şi în vederea executării legilor, Guvernul adoptă

acte normative de reglementare a relaţiilor sociale în diverse domenii şi sectoare de activitate,
precum şi acte cu caracter individual prin care aplică direct dispoziţiile legale la diferite cazuri
concrete. Ele se adoptă pentru a reglementa în baza legii cele mai diferite domenii sociale -
învăţămîntul, cultura, sănătatea, economia ş.a. Tot prin acte de specialitate ale administraţiei
publice centrale se numesc persoane în anumite funcţii publice.
Guvernul Republicii Moldova, în conformitate cu art.102 alin.1 al Constituţiei,
adoptă hotărîri, ordonanţe şi dispoziţii.
 Hotărîrile sînt actele Guvernului ce dezvoltă o reglementare stabilită prin lege, asigurînd
punerea în executare a legii, adică ele „se adoptă pentru organizarea executării legilor" (art.102
alin.2)
Adoptarea hotarîrilor este lăsată la viziunea Guvernului, cu excepţia cazurilor în care
Guvernul este obligat prin lege, în mod expres, să adopte hotărîri.
În vederea realizării programului de activitate a Guvernului, Parlamentul poate adopta,
la propunerea acestuia, o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în
domenii care nu fac obiectul legilor organice (art.106/2 alin.1 al Constituţiei). Deci, ordonanţa,
fiind expresia unei competenţe legislative delegate, depăşeşte sfera strictă de conducere generală
a administraţiei publice şi devine o modalitate de participare a Guvernului la realizarea puterii
legislative, participare reclamată de însăşi raţiunea sa politică de a asigura „realizarea politicii
interne şi externe a statului", prevгzută de art.96 alin.1 din Constituţie.
Legea de abilitare stabileşte în mod obligatoriu domeniul şi data pînă la care se pot
emite ordonanţe în temeiul art.106/2 alin.2 din Constituţia RM. Ordonanţele intră în vigoare la
data publicării, fără a fi promulgate.
Dacă Legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului. Se admite
posibilitatea emiterii de ordonanţe fără să existe abilitarea (împuternicirea) Guvernului de către
Parlament. Acestea sînt aşa numitele ordonanţe de urgenţă. Ele reprezintă tot o delegare
legislativă, deoarece au ca obiect probleme şi domenii care pot fi reglementate numai prin lege şi
prezintă unele particularităţi care le conferă un regim juridic special.
În primul rînd, aceste ordonanţe pot fi emise numai în cazuri excepţionale, cînd în mod
obiectiv nu a fost posibilă adoptarea unei legi de abilitare sau a unei legi cu procedură de
urgenţă.
În al doilea rînd, dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod
obligatoriu, pentru a dezbate aceste ordonanţe. Guvernul adoptă şi dispoziţii. Dispoziţiile se emit
de Prim-ministru pentru organizarea activităţii interne a Guvernului.Hotărîrile, ordonanţele şi
dispoziţiile Guvernului intra in vigoare din momentul publicării lor, în cazul în care aceste acte
nu conţin alte stipulări. Hotărîrile Guvernului cu caracter normativ se publică în „Monitorul Ofi-
cial al Republicii Moldova", iar - în caz de necesitate - se aduc la cunoştinţa publicului larg prin
intermediul mijloacelor de informare în masă.
Deciziile luate de Guvern sînt obligatorii pentru toţi membrii Guvernului.
Responsabilitatea colectivă cere ca miniştrii să aibă posibilitatea de a-şi exprima sincer opiniile
şi a discuta liber, iar atunci cînd s-a ajuns la o decizie, ei vor prezenta-o în plan unit.

Funcția economica a Guvernului

Funcția economica a guvernului se realizeză prin intermediul Ministerului Economiei.

Astfel Ministerul Economiei este unul din cele 16 ministere ale Guvernului Republicii
Moldova. Este organul central de specialitate care aplică strategia și programul de guvernare în
domeniul economiei și finanțelor publice. Misiunea Ministerului Economiei constă în
promovarea unei creşteri economice calitative şi durabile întru asigurarea prosperităţii tuturor
cetăţenilor Republicii Moldova.

Organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei sunt reglementate prin Hotărârea

Guvernului nr. 690 din 13.11.2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Economiei, structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al
acestuia, cu modificările şi completările ulterioare. Ministerul își desfășoară activitatea în
conformitate cu Constituția Republicii Moldova și cu legislația în vigoare, cu decretele
Președintelui Republicii Moldova, hotărîrile Parlamentului, ordonanțele, hotărîrile și
dispozițiile Guvernului, cu alte acte normative, cu tratatele internaționale la care Republica
Moldova este parte și cu prevederile Hotărârii Guvernului Nr. 690 din  13.11.2009 pentru
aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei,
structurii și efectivului-limită ale aparatului central al acestuia.

Ministerul are misiunea de a asigura creșterea economiei naționale prin optimizarea

cadrului de reglementare a activității de întreprinzător, constituirea premiselor pentru
dezvoltarea mediului de afaceri, dezvoltarea tehnologică și asigurarea competitivității,
crearea unui mediu investițional atractiv, contribuirea la acțiunile de demonopolizare a
pieței interne și de eliminare a practicilor anticoncurențiale, precum și prin cooperare
economică internațională.