Sunteți pe pagina 1din 7

Taxonomia finalităţilor

Argument

Se discuta frecvent despre sistemul de invatamant care produce un numar mare de


analfabeti functionali, de lipsa infrastructurii care sa sprijine procesul educational, de
implicare factorului politic in invatamant, insa adesea este neglijata o problema majora. una
dintre problemele majore ale sistemului de învăţământ românesc o constituie absenţa unei
finalităţi clare a procesului de educaţie. Investim bani de la bugetul public în şcoli, reformăm
sistemul de învăţământ de mai bine de douăzeci de ani, dar totuşi absolvenţii noştri se
integrează tot mai greu pe piaţa muncii, pentru că pregătirea lor nu corespunde cerinţelor
angajatorilor, care de multe ori sunt nevoiţi să completeze pregătirea teoretică a acestora. A
răspunde la întrebarea ce aşteptăm de fapt de la oamenii pe care îi instruim, ni se pare de o
importanţă capitală. Definirea unor finalităţi concrete, precise ale procesului de învăţământ ar
uşura munca profesorilor, determinându-i să pună accent mai mult pe partea practică a
instruirii decât pe cea teoretică, i-ar ajuta pe elevi să înţeleagă ce se aşteaptă de la ei,
orientându-i în vederea alegerii unei profesii şi ar îmbunătăţi calitatea învăţământului în
general.

I. Definirea conceptelor

Taxonomie

Finalitatile educaţiei reprezinta orientarile valorice ale activităţii de formare-dezvoltare


a personalitatii definite la nivel de sistem de invatamant. Aceste orientari valorice sunt incluse
în politica educatiei: legea învatamântului, statutul cadrelor didactice, programele scolare etc.
În funcţie de gradul de generalitate, finalităţile educaţiei se concretizeaza in idealul,
scopurile şi obiectivele educaţionale.
Idealul educatiei / pedagogic reprezinta finalitatea de maxima generalitate care defineste "un
prototip" determinat, în mod obiectiv, de tendintele de evolutie ascendenta a societatii. El
marcheaza "constiinta pedagogica a societatii"1

Exemple : dezvoltarea fizica si militara a cetatenilor ( Sparta antica)


Crearea personalitatii lui homo universalis renascentist ( cel care să îşi înuşească
toate cunoştinţele, în toate domeniile)
Scopul educaţional are caracter oarecare relativ, subiectiv şi parţial. Scopul educaţional este o
perspectivă mai mult sau mai puţin apropiată, coerentă, ce se finalizează într-o formă şi într-
un timp bine determinate.
Exemple : "Scopul educatiei ar trebui sa fie acela de a-l invata pe copil sa gandeasca, nu ce sa
gandeasca." - Indira Gandhi
„Scopul educaţiei este înălţarea naturii umane la umanitate prin credinţă şi iubire”
J.A.Comenius
Obiectivul desemnează intenţionalitatea procesului instructiv-educativ, concretizată în
etapele cele mai mici ale proeictării didactice. Obiectivele au un grad mai mare de
variabilitate, în continuă actualizare în funcţie de schimbările care apar, de exigenţele impuse,
de modalităţile de realizare.
Exemple : să idenitifice doua regionalisme dintr-un text dat

II. Relatia finalitati- scopuri- obiective

Idealul educational prefigureaza modelul de personalitate solicitat de conditiile


sociale ale unei etape istorice, pe care educatia este chemata sa-l formeze în procesul
desfasurarii ei.
Scopul educatiei vizeaza finalitatea unui complex de actiuni educationale
determinate. În timp ce idealul este specific unei perioade sau epoci istorice, scopurile care îi
corespund sunt multiple si variate, în functie de diversitatea actiunilor educationale. Prin
urmare, între ideal si scop trebuie sa existe o relatie de unitate, de adecvare, în absenta careia
coerenta actiunii educationale ar avea mult de suferit.
Obiectivul educational desemneaza tipurile de achizitii particulare (cunostinte,
deprinderi, abilitati, atitudini) la care urmeaza sa ajunga elevii într-un anumit interval de
1
Barsanescu , Stefan , Dictionar de pedagogie contemporana, Editura Enciclopedica Romana, bucuresti, 1969,
pag.129
instruire. În timp ce scopurile sunt aspiratii pe termen mediu si cu grad de generalitate mediu,
obiectivele sunt sarcini particulare, mai analitice ale procesului educational si care pot fi
atinse în intervale de timp relativ mai mici. Între ideal, scop si obiective educationale exista o
strânsa legatura. Idealul vizeaza finalitatea actiunii educationale în ansamblul ei, ca o
componenta a mecanismului social, în timp ce scopurile si obiectivele educationale orienteza
desfasurarea unor actiuni educationale concrete. Exigentele de coerenta ale actului
educational obliga la o derivare a scopurilor si obiectivelor din idealul educational. De
asemenea, oricât de concret si de precis ar fi formulate obiectivele educationale, eficienta lor
ramâne nesemnificativa daca nu sunt încorporate într-o strategie coerenta de definire a
scopurilor educatiei.

III. Clasificarea obiectivelor

Cea mai des utilizata schema de punere in valoare a nivelurilor obiectivelor


educationale este cea propusa de V. si D. de Landsheere, dupa criteriul gradului lor de
generalitate:
1. Obiective generale, care precizeaza finalitatile sistemului educational, preconizate a
se realiza pe intreaga durata a studiilor, cu antrenarea tuturor cadrelor didactice.
Se identifică cu scopurile educaţiei; orientează întreaga activitate didactică, fiind nominalizate
în preambulul planurilor de învăţământ; au caracter global şi abstract;
2. Obiective specifice, care realizeaza legatura dintre cele generale si cele concrete ,
proprii diferitelor tipuri de scoala, grupurilor de discipline si fiecarei discipline de studiu.
Vizează realizarea unor schimbări în comportamentul cognitiv, afectiv şi acţional al elevului,
evidenţiind sensul în care va fi valorificat conţinutul informaţional specific diferitelor obiecte
de învăţământ.
3. Obiective concrete, operationale, care reprezinta nivelul accesibil vizibil si
masurabil al obiectivelor. Ele indică rezultatele observabile şi imediate ale instruirii.
Operaţionalizarea obiectivelor reprezintă o transpunere a obiectivelor generale în obiective
concrete, precizându-se comportamentele cognitive, afective şi psihomotorii ce urmează a fi
dobândite în cadrul unei activităţi didactice, ca semn că învăţarea dorită a avut loc.
In functie de domeniile comportamentale pe care le vizeaza sunt recunoscute si
analizate in mod frecvent trei categorii de obiective :
• Cognitive, asimilarea de cunostinte, formarea de deprinderi si capacitati intelectuale;
• Afective, formarea convingerilor, sentimentelor, atitudinilor;
• Psihomotorii, elaborarea conditiilor motrice, a operatiilor manuale.

Cele mai cunoscute taxonomii sunt:


1. pentru domeniul cognitiv: taxonomiile lui Bloom,Guilford, Gagne-Marille, D Hainaut;
2. pentru domeniul afectiv: taxonomiile lui Krathwohl, Landsheere;
3. pentru domeniul psihomotor: taxonomiile lui Simpson, Harrow, Kiblet.

Integrarea claselor de obiective dupa cele trei domenii comportamentale a fost propusa
si la noi de autori cum sunt Cezar Barzea, Eugen Noveanu, D.Potolea, propunerile acestuia
din urma ilustreaza clasele de obiective din interiorul fiecarui model si corespondentele dintre
cele trei taxonomii.

IV Taxonomia lui Bloom

Ca exemplu concret al acestor teorii vom prezenta succint taxonomia cea mai
cunoscută în domeniul cognitiv, elaborată de B.S.Bloom. Acesta ordonează ierarhic două
categorii de obiective: cele care vizează cunoaşterea, indicând tipurile de cunoaştere de care
trebuie să dispună elevul şi sunt prin excelenţă obiective de factură informativă; cea de-a doua
categorie se referă la obiective formative, care au în vedere modurile în care se utilizează sau
se operează cu informaţiile dobândite (înţelegere, aplicare, analiză, sinteză, evaluare).
B.S.Bloom propune ordonarea obiectivelor de la simplu la complex, folosind următoarele
categorii:
1. cunoaşterea; (achiziţie de cunoaştere);
verbe specifice : a defini, a recunoaşte, a distinge, a identifica, a aminti, a menţiona
2. comprehensiunea;
Verbe specifice : a transforma, a ilustra, a interpreta, a explica, a demonstra, a reorganiza
3. aplicarea (prin utilizarea teoriei învăţării)
Verbe specifice : a aplica, a identifica, a recunoaşte, a analiza, a compensa, a deduce,
4. analiza (gândire logică deductivă)
5. sinteza; (activitate creativă)
a scrie, a relata, a produce, a deriva, a planifica, a propune, a formula, a sintetiza
6. evaluare(formularea opiniilor proprii)
a judeca, a argumenta, a valida, a decide, a compara, a standardiza

IV. Concluzii
Cunoasterea taxonomiilor de referinta confera o serie de avantaje cadrului didactic, cum ar fi:

 Ii ofera educatorului o paleta larga de obiective, structurate si ierarhizate, largind sfera


posibilitatilor de alegere in cunostinta de cauza a acelora care corespund cel mai bine
intereselor sale;
 Pe baza lor profesorul isi poate crea o strategie adecvata activitatii de predare;
 In functie de obiectivele stabilite se aleg cele mai adecvate materiale, metode,
strategii, continuturi ale activitatii de predare
 Indeplinirea obiectivelor constituie un criteriu important de evaluare a unei activitati
 Comunicate elevilor ii fac sa inteleaga clar asteptarile profesorului de la ei si ii
motiveaza in procesul de invatare

Bibliografie :

Barsanescu , Stefan , Dictionar de pedagogie contemporana, Editura Enciclopedica Romana,


bucuresti, 1969 ;
Crişan, A., Guţu, Vl., Dicţionar de termeni pedagogici; Editura Didactica si Pedagogica,
Bucureşti, 1998;
Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară; Editura Didactica si Pedagogica , Bucureşti, 1998.

Cristina Giugariu, Universitatea Vasile Alecsandri, Bacau


Engleza- Franceza
An I

TEMA LECŢIEI: Substantivul in limba engleza


Scoala generala cu clasale I-VIII G.M.Cancicov, Bacau
Clasa V
Profesor :

La sfarsitul lectiei elevii vor fi capabili :

OC1 – Să defineasca in mod corect notiunea de substantiv pe baza explicatiilor primite;

OC2 - sa identifice in mod corect toate substantivele dintr-un text dat;

OC 3 - Sa deosebeasca in mod corect trei diferente dintre substantiv si alte parti de vorbire in
exercitiile propuse;

OC 4 - Sa gaseasca trei asemenari intre substativ si alte parti de vorbire pe baza explicatiilor
primite;

OC 5- Sa dea 5 exemple corecte de substantive din viata cotidiana

OC 6 - sa deosebeasca in mod corect substativele comune de cele proprii in exercitiile


propuse;

OA1- vor prezenta interes pe tot parcursul orei pentru gasirea deosebirilor dintre substantive
si alte parti de vorbire

OA 2 - vor colabora cu colegii in jocul pe echipa pentru identificarea substantivelor dintr- un


text dat

OA3- vor prezenta interes pe parcursul orei pentru desfasurarea jocului de mima in echipa

La sfarsitul lectiei elevii vor fi capabili :

OP1- sa scrie corect in caiete substativele notate pe tabla

OP2- sa mimeze explicit un substativ la jocul organizat

OP3 - sa desenze corect obiectul definit de un substantiv pe baza explicatiilor primite