1

INOVARE ŞI DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ

CAPITOLUL VII: Managementul inovării

Structură:

 Momentul 1: Managementul inovării

 Momentul 2: Standardizarea în domeniul inovării

 Momentul 3: Problemele managementului inovării

 Momentul 4: Strategii de inovare

 2
MOMENTUL 1, PASUL 1

Managementul inovării


Managementul inovării reprezintă ansamblul acţiunilor conduse de o întreprindere şi al opţiunilor efectuate pentru a favoriza
emergenţa proiectelor de inovare, a decide lansarea lor şi a realiza comercializarea noilor produse sau implementarea de noi procese în
întreprindere, pentru creşterea competitivităţii (Walch & Romon, 2009).


Prin managementul inovării se înţelege procesul orientat spre organizarea şi alocarea resurselor disponibile, atât umane cât şi tehnice şi
economice, în scopul dobândirii de noi cunoştinţe, de generare a ideilor care permit obţinerea de noi produse, procese şi servicii sau
îmbunătăţirea celor existente şi al transferului celor mai bune idei spre fazele de fabricare şi comercializare (Nagîţ, 2001).
 3
MOMENTUL 1, PASUL 1

Managementul inovării

Fig. Managementului inovării, ca parte a managementului general al organizaţiei

(Sursa: SR 13547:2012- Partea 1: Managementul inovării)
 4
MOMENTUL 1, PASUL 3

Managementul inovării

Cum sunt răsfățați angajații Facebook sau Google

Nimic nu e prea mult sau prea extravagant pentru angajații companiilor din Silicon Valley. Google, Facebook sau Yahoo își răsfață oamenii
cu tot ce-și pot dori la locul de munca: de la săli de jocuri până la tunsori gratis sau chiar propria gradină.

La toate acestea se adaugă și avantaje mai ... banale, precum transport gratuit, asigurare medicala sau acțiuni la compania angajatoare.

La Menlo Park, California, Facebook a construit un campus inspirat de parcurile Disney, în care angajații au la îndemână tot ce le trece prin
cap. Ai nevoie de o tunsoare? O poți avea gratis în timpul programului. Ți s-a stricat bicicleta? Exista un atelier de reparații la 5 minute de
birou. Iar mâncarea nici nu se pune problema să lipsească: sucurile de fructe și gustările sunt gratis, iar pretențioșii găsesc sushi tot in
campus.

Lucian Tarnowski, specialist în resurse umane: ''Dacă înțelegi că succesul companiei tale depinde în mod direct de capacitatea de a angaja
cei mai buni oameni, atunci trebuie să te concentrezi pe asta''.

Câțiva kilometri mai la nord, în Mountains View, găsim complexul Google. Aici, angajații au la dispoziție pereți pentru cățărat, bowling, o
mulțime de săli de fitness și scaune de masaj. Își pot ține ședințele într-una din numeroasele cafenele și pot să ia lecții de orice, de la limbajul
semnelor până la vorbitul in public. Ca să se relaxeze, pot ațipi sau lucra în grădină, iar daca au de făcut drumuri pot folosi mașinile electrice
ale firmei.

La Yahoo, șefa companiei a interzis lucrul de acasă.

Sursa: Știrile Pro TV

Pentru a afla mai multe urmăriţi înregistrările video:

http://stirileprotv.ro/stiri/international/cum-sunt-rasfatati-angajatii-facebook-sau-google-tunsori-gratis-masaj-mancare-si-locuri-de-
dormit.html

http://stirileprotv.ro/stiri/ilikeit/ce-pretentii-au-companiile-care-ofera-10-luni-de-concediu-pe-an-cum-se-lucreaza-in-silicon-valley.html
 5
MOMENTUL 1, PASUL 3

Managementul inovării - Manager de inovare

Conform avizului nr. 1983/16.02.2007, Direcţia de programe şi strategii Forţă de muncă din cadrul Ministerului Muncii, Solidarităţii
Sociale şi a Familiei, a avizat favorabil introducerea în Clasificarea Ocupaţiilor din România a ocupaţiei „manager de inovare” codul 241941,
grupa de bază „2419 – Specialişti cu funcţii administrative şi comerciale”.
Pentru a afla mai multe accesați link-ul: http://www.anc.edu.ro/uploads/so/m/manager-inovare.pdf
Managerii angrenaţi în activitatea de inovare trebuie:

să fie buni cunoscători ai activităţii de cercetare;

să dispună de cunoştinţe de marketing;

să cunoască legislaţia care reglementează finanţarea inovării;

să cunoască legislaţia privind protecţia proprietăţii intelectuale;

să cunoască principalele procese tehnologice ale firmei, limitările lor;

să aibă o temeinică cultură tehnică, pentru a putea face diferenţa între ce este posibil de realizat şi ce nu încă, dar să nu
fie exclusiv dedicat tehnicii;

să fie buni conducători de proiecte;

să fie raţionali, dar şi toleranţi faţă de persoanele care sunt prin firea lor creative;

să fie perseverenţi, deschişi, care nu se închid după un eşec;

să înveţe din nereuşite şi, chiar, să poată folosi eşecurile pentru generarea de noi idei;

să cunoască nivelul tehnicii din domeniul de activitate al firmei, să ştie ce poate fi folosit în beneficiul firmei şi cu ce costuri;

să cunoască nivelul inovativ al propriei firme, raportul acestuia cu al celorlalte firme cu care intră în competiţie, mijloacele şi
instrumentele care permit măsurarea lui.
 6

MOMENTUL 2, PASUL 1

Standardizarea în domeniul inovării

La nivel european au existat şi există numeroase preocupări în domeniul promovării inovării prin intermediul standardizării, ca atare
există, deja, o listă de standarde şi proiecte de standarde relevante în acest domeniu. Printre acestea se numără:
o BS 7000-1:2008 – Design management systems. Part 1: Guide to managing innovation. (Marea Britanie)
o SR 13547:2012 - ,,Model de dezvoltare a afacerii prin inovare” (România)
o UNE 166000:2006 – Research, Development and Innovation (R&D&i) Management:Terminology and definitions. (Spania)
o FD X50-901:1991 – Project management and innovation. Memorandum for the use of the actors of an innovation project. (Franţa)

o NP 4456:2007 – Management of Research, Development and Innovation (RDI). Terminology and definitions of RDI activities.
(Portugalia)

Standardul britanic BS 7000-1:2008 este un ghid asupra managementului inovării, în mod specific asupra proiectării şi dezvoltării
produselor competitive. Principiile generale de management al inovării, din acest standard, se aplică la organizaţii din industrii de fabricaţie,
de proces, servicii şi construcţii, precum şi în sectoare publice şi non-profit. Sunt prezentate 16 etape pentru managerierea inovării la nivel
organizaţional după cum urmează:

Pentru a afla mai multe accesați link-ul:

http://haensch-qe.ru/assets/files/BS%207000-1-2008.pdf
 7
MOMENTUL 2, PASUL 2

Standardizarea în domeniul inovării

Standardul britanic BS 7000-1:2008 prezintă 16 etape pentru managerierea inovării la nivel organizaţional după cum urmează:

Etapa 1: Analiza practicilor de inovare actuale de inovare pentru determinarea potenţialului pentru îmbunătăţire;

Etapa 2: Crearea viziunii;

Etapa 3: Includerea noţiunii de inovare în misiunea firmei;

Etapa 4: Stabilirea obiectivelor referitoare la inovare;

Etapa 5: Stabilirea strategiilor referitoare la inovare;

Etapa 6: Introducerea planului pentru o nouă abordare a inovării;

Etapa 7: Comunicarea misiunii, obiectivelor şi strategiilor inovării

Etapa 8: Promovarea unei culturi organizaţionale care să susţină inovarea;

Etapa 9: Îmbunătăţirea infrastructurii şi expertizei pentru a manageria inovarea;

Etapa 10: Elaborarea unui program principal de inovare;

Etapa 11: Implementarea programului şi susţinerea noii abordări de inovare;

Etapa 12: Evaluarea progresului şi contribuţiei programului principal de inovare;

Etapa 13: Construirea competenţelor distinctive şi avantajului competitiv prin inovare;

Etapa 14: Confirmarea prin documente a activităţii întreprinse pentru inovare precum şi a modului în care au fost răsplătite
realizările;

Etapa 15: Construirea şi îmbunătăţirea reputaţiei organizaţiei prin inovare;

Etapa 16: Analiza şi îmbunătăţirea abordării globale prin inovare.
 8

MOMENTUL 2, PASUL 3

Standardizarea în domeniul inovării

Standardul românesc SR 13547:2012 - ,,Model de dezvoltare a afacerii prin inovare” este un standard format din patru părți:


SR 13547-1 Partea 1: Managementul inovării;

SR 13547-2 Partea 2: Managementul proprietăţii intelectuale. Principii şi linii directoare;

SR 13547-3 Partea 3: Transfer tehnologic. Principii generale şi linii directoare;

SR 13547-4 Partea 4: Evaluarea capabilităţii de inovare.
 9
MOMENTUL 2, PASUL 3

Standardizarea în domeniul inovării

Partea 1 a standardului, SR 13547-1:2012, tratează probleme ca:

 Managementul inovării;
 Strategia de inovare a unei organizaţii;
 Conducere şi angajament;
 Cultura inovativă şi organizaţională;
 Colaborare;
 Organizare şi responsabilităţi;
 Tipuri şi modele de inovare;
 Procesul de inovare;
 Rezultatele procesului de inovare;
 Evaluarea procesului de inovare;
 Instrumente care favorizează managementul inovării;
 Modele aplicabile în procesul de inovare;
 Evaluarea şi selecţia ideilor.

Partea 2 a standardului, SR 13547-2:2012, detaliază probleme specifice domeniului proprietăţii intelectuale, ca de exemplu:

 Strategia proprietăţii intelectuale – componentă a strategiei unei organizaţii;

 Obiectele proprietăţii intelectuale şi criteriile pentru protecţie;
 Identificarea şi securizarea inovaţiei;
 Gestionarea proprietăţii intelectuale;
 Exploatarea proprietăţii intelectuale;
 Criterii de evaluare a brevetelor şi mărcilor;
 Supravegherea pieţei (market watch) prin utilizarea valenţei informaţionale a drepturilor de proprietate intelectuală;
 Relaţia dintre standarde şi drepturile de proprietate intelectuală.
 10
MOMENTUL 2, PASUL 4

Standardizarea în domeniul inovării

Partea 3 a standardului, SR 13547-3:2012, se referă la:

 Elemente de bază privind transferul tehnologic (componente ale transferului tehnologic - părţi implicate în transferul tehnologic,
obiect al transferului tehnologic, înregistrarea unei tehnologii, ofertă şi cerere, tipuri de acorduri);
 Etape ale transferului tehnologic (Contact şi marketing, Identificare a profilului tehnologic al organizaţiei şi plan de acţiune,
Identificarea partenerilor, Oferirea de suport şi consultanţă de către entitatea de transfer tehnologic, Asistenţă tehnică în negocierea
contractului de transfer tehnologic, Venituri) ;
 Broker de tehnologii – Evenimente (brokeraje tehnologice, misiuni economice) şi negociere

Partea 4 a standardului, SR 13547-4:2012, cuprinde:

 Evaluarea capabilităţii de inovare (Cultura inovării, Strategie, Competenţă şi cunoştinţe, Tehnologie, Procese, Produse şi
servicii, Structură şi reţea, Piaţa, Managementul proiectelor inovative);
 Organizarea procesului de evaluare a capabilităţii de inovare (Metode şi instrumente de investigare, Prelucrarea datelor);
 Evaluarea performanţei managementului inovării (Cultura organizaţională, Managementul resurselor pentru inovare,
Exploatarea rezultatelor inovării, Managementul ciclului de viaţă al inovării);
 Metodologia de evaluare a performanţei managementului inovării (Metodologia de evaluare, Prelucrarea datelor,
Evaluarea rezultatului);
 Aspecte privind desfăşurarea procesului de evaluare a capabilităţii de inovare (Etape pentru măsurarea capabilităţii de
inovare a unei organizaţii, Metode şi instrumente de investigare, Prelucrarea datelor, Evaluarea rezultatelor).
 11
MOMENTUL 3, PASUL 1

Problemele managementului inovării

Problemele managementului inovării

Probleme de fond cu privire la inovare Bariere ale inovării

Noutatea Bariere din afara firmei

Complexitatea
Tehnologia
Dinamismul/Inconstanţa
Piaţa
Intensitatea ridicată a transformărilor
Legislaţia

Neclaritatea cu privire la cauză-efect Cercetarea

Învăţământul
Riscul mare asumat
Finanţarea
Tensiunea generatoare de conflicte potenţiale
........................
..............................................
Bariere din interiorul firmei

La nivel de individ

Lipsa de cunoştinţe

Lipsa de voinţă

Frica de schimbare

Lipsa de comunicare

Lipsa de încredere în sine

........................

La nivel de conducere

Lipsa unei viziuni

Lipsa unei culturi a inovării

Lipsa de resurse

Proasta gestiune a procesului

Dificultăţi în măsurarea rezultatului

..................................
 12
MOMENTUL 3, PASUL 2

Problemele managementului inovării

 1
3

MOMENTUL 3, PASUL 3

Problemele managementului inovării

Conform unei anchete la care au participat 400 de angajaţi din mai multe firme din UE, ancheta fiind desfăşurată de Euroconsult în 2001,
principalii factori care contribuie la diminuarea succesului inovării sunt:
1. Conservatorismul, inerţia indivizilor (74);
2. Lipsa de comunicare internă (53);
3. Proasta gestionare a procesului de inovare (52);
4. Rezistenţa personalului la schimbare (39);
5. Gestiunea necorespunzătoare a carierelor şi competenţelor (32);
6. Disfuncţionalităţi structurale şi organizaţionale (30);
7. Mijloace umane insuficiente (15);
8. Timp insuficient pentru proiecte de inovare (22);
9. Mijloace financiare insuficiente (21);
10. Comunicare insuficientă cu partenerii externi (21);
11. Conservatorismul, inerţia clienţilor (21).

Observaţie: Numerele din paranteză indică numărul de persoane care au menţionat factorul respectiv ca prim factor.
 14
MOMENTUL 4

Strategii de inovare

Denumire Descriere strategie

strategie

Presupune iniţierea şi dezvoltarea inovaţiilor fundamentale pentru obţinerea rolului de lider în domeniu.

Avantajul concurenţial constă în dominarea concurenţilor prin tehnologie, prin introducerea de noi produse sau procese
Strategie de tehnologice. Acest tip de strategie se bazează pe relaţii specifice cu sistemul de cercetare-dezvoltare sau printr-o activitate de
inovare cercetare proprie intensă.
ofensivă 
În această categorie pot intra: noile firme mici sciento-intensive; cele care au un departament propriu de cercetare orientat spre
cercetarea fundamentală performantă; firme care au dezvoltat cercetarea experimentală sau cele care au capacitatea de a educa
clienţii şi personalul propriu sau de a atrage un personal de cercetare de înaltă calitate profesională.
Strategie de 
Este specifică pieţelor oligopolistice şi este legată de problema diferenţierii produselor. În acest tip de strategie activitatea de C-D
inovare este la fel de importantă ca şi în cazul cercetării ofensive, iar activitatea de patentare dobândeşte şi ea o funcţie importantă.

defensivă Se orientează după liderul din domeniu şi îl urmează imediat pe piaţă.
Strategie de 
Inovarea este realizată în mod sistematic, dar nu urmăreşte obţinerea unor transformări esenţiale la nivel de produs sau proces
inovare întrucât piaţa nu impune. Firmele nu au compartiment de cercetare intern capabil să descopere noul.
tradiţională
Strategie de 
Nu se realizează o căutare activă a posibilităţilor de inovare, totuşi există în cadrul firmei compartiment de cercetare-dezvoltare,
inovare care urmăreşte realizarea de adaptări ale produselor şi proceselor la evoluţia generală.
reactivă
Strategie de 
Presupune preluarea inovaţiilor de succes de la alte firme, îndată ce riscurile sunt minimizate.

inovare Imitatorii au şanse sporite de succes dacă îmbunătăţesc şi perfecţionează inovaţia originală, devenind ei însuşi inovatori, astfel
difuzarea unei inovaţii stă la baza altor procese creative.
imitativă 
Presupune existenţa unei licenţe şi cumpărarea know-how-lui.
Strategie de 
Inovarea este realizată numai ca o reacţie la transformările majore ale mediului extern; când clienţii pun presiune puternică
inovare pasivă asupra firmei.
 15
MOMENTUL 12

Strategii de inovare Braun vs Apple

Steve Jobs şi şeful de design de la Apple, britanicul Jonathan Ive, au declarat de mai multe ori că ceea ce au creat a fost influenţat de către
şeful designului de la Braun, Dieter Rams. Cei de la Apple însă nu au ascuns niciodată această pasiune a lor pentru designul simplu şi curat de
la Braun.

Apple s-a inspirat de la Braun atunci când a realizat designul calculatorului de pe iPhone sau a aplicaţiei de PodCast de pe produsele sale,
arată site-ul „CultofMac“, în mai multe comparaţii vizuale.

Primul iPod seamănă foarte bine cu un radio portabil al germanilor, iar computerul Mac cu mai multe produse lansate în anii '60. Într-un fel
sau altul, vorbim de o cruntă ironie: inovaţia mileniului trei este de fapt designul de acum 50 de ani.

Sursa: http://adevarul.ro/tech/gadgets/tehnologia-anilor-60-considerata-inovatie-design-astazi-s-a-inspirat-apple-braun