3

Capitolul 1
Consideratii generale privind nulitatea casatoriei

Casatoria este - uniunea liber consimtita dintre "un barbat si o femeie, realizata in
conditiile prevazute de lege, in scopul intemeierii unei familii si are un statut reglementat
de norme legale imperative.
Intelepciunea populara romaneasca consacra ideea "cununiilor rupte din rai", iar
Proudhon aprecia: "casatoria este sacralitatea justitiei, misterul viu al armoniei universale,
forma data de insasi natura religiei speciei umane".
Nulitatea intervine ca o sanctiune a nerespectarii unora dintre cerintele prevazute
de lege prin incheierea casatoriei.
Cauzele care determina nulitatea constau in nerespectarea unor conditii impuse de
lege anterior sau concomitent incheierii ei spre deosebire de cauzele care duc la divort, ce
sunt efecte de viitor.
In afara de cazurile de nulitate prevazute de lege exista si nulitati virtuale admise de
literatura de specialitate.
In ceea ce priveste, nulitatea virtuala, implicata in materia casatoriei deosebim
doua nulitati admise de litaratura juridica: in cazul unei casatorii fictive si in cazul
casatoriei intre doua persoane de acelas sex.
Ca si in dreptul comun, nulitatea casatoriei poate fi absoluta si relativa, cu unele
exceptii. „Astfel in unele cazuri, in interesul mentinerii casatoriei, aceasta poate fi
confirmata chiar daca este vorba de nulitate absoluta. De asemenea, in cazul casatoriei
putative, efectul retroactiv al nulitatii casatoriei este inlaturat in privinta sotului de buna-
credinta”.1
Ofiterului de stare civila, care nu si-a indeplinit atributiile in conformitate cu
dispozitiile legale, cu ocazia incheierii casatoriei, i se vor aplica sanctiuni de ordin
administrativ iar sotilor care au facut declaratii false la incheierea casatoriei li se pot aplica

1
Adrian Pricopi, DEPTUL FAMILIEI, Bucureşti, 2005, Ed. Fundaţia Româ nia Mare, p.22;
4

sanctiuni de drept penal, casatoria incheiata cu nerespectarea unor conditii ce tin de esenta
acesteia este lovita de nulitate.
Incalcarea conditiilor de fond, a impedimentelor si conditiilor de forma la casatorie
este sanctionata de lege cu nulitatea actului casatoriei care il desfinteaza.
Nulitatea casatoriei intervine ca sanctiune a nerespectarii unora dintre cerintele
prevazute de lege, cu privire la incheierea lor. Ca si divortul, nulitatea casatoriei pune capat
acesteia, intre ele existand deosebiri structurale, de cause si efecte; nulitatea sanctioneaza
cu desfintarea casatoriei incheiata prin neobservarea unor cerinte legale de validitate,
anterioare sau concomitente celebrarii casatoriei, iar efectele sunt, in principiu retroactive,
pe cand divortul sanctioneaza o casatorie valabil incheiata, pentru cause posterioare
incheierii sale, iar efectele divortului sunt numai viitoare.
Codul familiei se ocupa de nulitatea casatoriei in Capitolul II al Titlului I “Nulitatea
casatoriei”, in art. 19-24, care cuprind dispozitii speciale, derogatorii de la dreptul comun
ce se completeaza cu prevederile dreptului civil in materie de nulitati, in masura in care
acestea din urma nu sunt incompatibile cu cele ale dreptului familiei.
Nulitatea casatoriei trebuie constatata sau pronuntata prin hotarare judecatoreasca.
Instanta competenta sa judece actiunile in nulitatea casatoriei este judecatoria, ca instanta
de drept comun. Atunci cand judecatoria este investita cu solutionarea cauzei vizand
constatarea vinovatiei persoanei pentru savarsirea infractiunii de bigamie, ea se va
pronunta si cu privire la nulitatea celei de-a doua casatorii.
O prima clasificare a nulitatilor in materia casatoriei vizeaza nulitatea expresa,care
este cea prevazuta expres de lege, si nulitatea virtuala, care nu a fost consacrata in vreun
text de catre legiuitor. O a doua clasificare a nulitatilor are in vedere nulitatile absolute si
nulitatile relative, la fel ca in dreptul comun.
4

Capitolul 2
Nulitatea absoluta

Intocmai ca si in dreptul comun, nulitatea casatoriei poate fi absoluta si relativa. In

ceea ce priveste distinctia intre aceste feluri de nulitati, exista unele deosebiri fata de
dreptul comun. Astfel, in unele cazuri, in interesul mentinerii casatoriei, aceasta poate fi
confirmata, chiar daca este vorba de nulitatea absoluta. Tot astfel, in cazul casatoriei
putative, efectul retroactiv al nulitatii ei este inlaturat in privinta sotului de buna credinta. 2
In urmatoarele cazuri, nerespectarea dispozitiilor legale privind incheierea
casatoriei este sanctionata cu nulitatea absoluta:

a) Incheierea casatoriei fara respectarea dispozitiilor legale cu privire la varsta

matrimoniala ( art. 19 si art. 4 C.fam)
Daca sotul nu avea implinita, la incheierea casatoriei, varsta de 18 ani, iar sotia 16
ani, aceasta casatorie este lovita de nulitate absoluta. Sotia, potrivit art. 4 alin. (2), C. Fam.
poate incheia casatoria si la varsta de 15 ani impliniti, daca a obtinut dispensa de varsta.
Incuviintarea casatoriei se poate da de Comitetul executiv al Consiliului Popular al
Municipiului Bucuresti sau al judetului in cuprinsul caruia isi are domiciliul familia si
numai in temeiul unui aviz dat de un medic oficial.
Nulitatea absoluta poate fi acoperita in urmatoarele situatii prevazute de art. 20 din
Codul Familiei:
 Daca sotul care nu avea varsta legala pentru casatorie, a implinit-o intre timp, pana
la constatarea nulitatii;
 Daca sotia a dat nastere unui copil;
 Daca sotia a ramas insarcinata
Casatoria se mentine, potrivit legii, si in cazul in care copilul s-a nascut mort sau
femeia a interupt cursul normal al sarcinii, intrucat si prin aceste imprejurari s-a dovedit
ca, in pofida neindeplinirii varstei cerute de lege, sotia este apta de a avea relatii conjugale
normale.
b) Casatoria a fost incheiata de o persoana care este deja casatorita
2
Maria Harbada, “DREPTUL FAMILIEI SI STAREA CIVILA”, Ed. II, Editura Junimea, Iasi, 2004, pag. 67;
4

Principiul monogamiei este unul de baza in dreptul familiei, fiind aparat si pe calea
sanctionarii cu nulitatea absoluta a celei de a doua casatorii.
„Nulitatea nu se acopera prin incetarea cauzei, ei, dupa incheierea casatoriei, ceea
ce inseamna ca cea de-a doua casatorie este lovita de nulitate chiar daca prima casatorie a
fost desfacuta prin divort sau a incetat dupa data incheierii celei de-a doua, pana la
constatarea nulitatii ei”.3 In cazul declararii mortii prin hotarare judecatoreasca cea de-a
doua casatorie e valabila daca a fost incheiata in intervalul de timp de la data fixata prin
hotarare ca fiind aceea a mortii si data ramanerii definitive a hotararii declarative de
moarte.
O alta situatie este aceea la care se refera art.22, Codul familiei, si anume, cand
sotul celui declarat mort se recasatoreste, iar ulterior se reintoarce cel declarat mort, se
impune a sti care dintre cele doua casatorii este valabila. „Art. 22, Codul familiei dispune
ca in cazul in care sotul unei persoane declarata moarta s-a recasatorit si dupa-aceasta
hotararea declarativa de moarte este anulata, atunci casatoria cea noua ramane valabila,
iar prima casatorie se considera desfacuta pe data incheierii noii casatorii”. 4 Aceasta
situatie nu se aplica in cazul in care sotul celui ce fusese declarat mort este de rea-credinta,
astfel in cazul in care se realizeaza o casatorie bazata pe astfel de mijloace aceasta va fi
declarata nula. Deasemenea si pentru bigamie, casatoria incheiata de sotul celui declarat
disparut prin hotarare judecatoreasca este lovita de nulitate.
In situatia comiterii infractiunii de bigamie, instant penala, pronuntand
condamnarea inculpatului, trebuie sa constate nulitatea casatoriilor incheiate si sa
restabileasca situatia anterioara privind valabilitatea primei casatorii, in temeiul art. 70 din
Cod Procedura Penala5:” organul de cercetare penala, cu aprobarea procurorului, sau
instant de judecata poate lua masuri de restabilire a situatiei anterioare savarsirii
infractiunii, cand schimbarea acelei situatii a rezultat, in mod vadit, din comiterea
infractiunii, iar restabilirea este posibila.
Buna credinta paote fi invocate numai de sotul innocent “deoarece altmiteri ar
insemna sa se recunoasca sotul bigam, desi unei personae care s-a facut vinovata de un act

3
Ion P.Filipescu, TRATAT DE DREPTUL FAMILIEI, Ediţia a V-a, Bucureşti, 2000, Ed. AllBeck, p.177;
4
Adrian Pricopi, DEPTUL FAMILIEI, Bucureşti, 2005, Ed. Fundaţia Româ nia Mare, p.23;
5
Maria Harbada, “DREPTUL FAMILIEI SI STAREA CIVILA”, Ed. II, Editura Junimea, Iasi, 204, pag. 68;
4

contrar legii, dreptul de a dovedi ca a comis cu buna credinta o ilegalitate, in ignorarea legii,
sau a casatoriei sale anterioare”.6

c) Casatoria a fost incheiata intre persoane care sunt rude in in linie dreapta,
precum si intre cele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv (art. 19
si 6 din Codul Familiei).
“Pentru motive temeinice, casatoria intre rudele colaterale de gradul al patrulea poate fi
incuviintata de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucuresti sau al
judetelor, in cuprinsul caruia cel care cere aceasta incuviintare isi are domiciliul.” 7
Rudenia in linie dreapta poate fi ascendenta sau descendenta. Gradul de rudenie se
stabileste astfel:
 In linie dreapta, dupa numarul nasterilor, astfel: fiul si tatal sunt rude de
gradul I, nepotul de fiu si bunicul sunt rude de gradul II;
 In linie colaterala, dupa numarul nasterilor, urcand de la una dintre rude
pana la ascendentul comun si coborand de la acesta pana la cealalta ruda astfel: fratii sunt
rude de gradul II, unchiul si nepotul de gradul III, verii primari de gradul IV.

d) Casatoria este incheiata intre cel care infiaza sau ascendentii lui pe de o
parte si cel infiat ori descendentii acestuia de alta, intre copii celui care infiaza, pe de
o parte si cel infiat sau copii acestuia, de alta si intre cei infiati de aceeasi persoana
(art. 19 si 7 din Codul Familiei)
Pentru motive temeinice casatoria intre copii celui care infiaza, pe de o parte si cel
infiat sau copii acestuia, de alta si intre cei infiati de aceeasi persoana, poate fi incuviintata,
potrivit dispozitiilor art. 6, alin. 2;

e) Casatoria este incheiata de alienatul sau debilul mintal (art.19 si art. 9)

6
Ion P. Filipescu,”TRATAT DE DREPTUL FAMILIEI”, Ed. All Beck, B, 1998, pag. 193-206;
7
Codul Familiei, art.6 ;
4

Alienatii si debilii mintali nu se pot casatori, nu numai pentru ca starea lor exclude
consimtamantul liber, ci si pentru consideratii de ordin biologic. Aceste situatii trebuie sa
existe la data incheierii casatoriei si pot fi dovedite prin orice mijloc de proba, chiar si
ulterior incheierii ei.
Practica judiciara a stabilit ca faptul cunoasterii starii de alienatie sau debilitate
mintala, ori lipsa vremelnica a facultatilor mintale (dovedita prin acte oficiale) nu duce la
validarea casatoriei.

f) Casatoria s-a incheiat prin necompetenta ofiterului de stare civila (art. 16 din
Codul Familiei)
Nulitatea intervine cand lipseste consimtamantul viitorilor soti, ori acesta nu a fost
exprimat cu respectarea conditiilor de forma necesare pentru incheierea casatoriei
(casatoria care trebuie incheiata in fata ofiterului de stare civila, la sediul serviciului de
stare civila, in prezenta viitorilor soti, iar consimtamantul trebuie exprimat personal si in
mod public. Incompetenta ofiterului de stare civila (incompetenta rationae materiae), afara
de cazul in care s-au exercitat in mod public atributiile acestuia la incheierea casatoriei
(error comunis facit jus.)

g) Casatoria s-a incheiat in absenta publicitatii(art. 13 din Codul Familiei

introdus prin legea nr. 23 din 26 ian 1999)
Publicitatea, este o conditie de forma distincta de solemnitate, a carei lipsa la
incheierea casatoriei duce tot la nulitatea absoluta. Conditia publicitatii a fost impusa de
legiuitor tocmai ca o garantie in plus, pentru respectarea celorlalte conditii cerute de lege
pentru valabilitatea casatoriei.
In aceeasi zi cu primirea declaratiei de casatorie, ofiterul de stare civila va dispune
publicarea acestuia prin afisarea in extras, intr-un loc special amenajat, la sediul primariei,
unde urmeaza sa se incheie casatoria.
Extrasul din declaratia de castorie va cuprinde in mod obligatoriu: data afisarii,
datele de stare civila ale viitorilor soti, instiintarea ca orice persoana poate face opunere la
casatorie, in termen de 10 zile de la momentul afisarii.
h) Casatoria fictiva
4

Atunci cand prin incheierea casatoriei, se urmaresc alte scopuri decat intemeierea
unei familii ne aflam in prezenta casatoriei fictive. Partile, in realitate nu doresc sa se
casatoreasca, ci urmaresc realizarea unor interese pe care altfel nu le-ar fi atins.
In primul rand , casatoria sa nu se fi incheiat in scopul de a intemeia o familie, adica
de a avea relatiile personale si patrimoniale pe care casatoria le implica, ceea ce inseamna
ca ea s-a incheiat numai de forma, fara a corespunde realitatii, adica adevaratelor raporturi
care exista intre cei in cauza. „De exemplu cazul, in care sotul nu a intentionat sa incheie o
casatorie reala , ci doar sa scape de pedeapsa pentru infractiunea de viol savarsta asupra
femeii care i-a devenit apoi sotie, situatie care echivaleaza cu absenta consimtamantului
producator de efecte in sensul de a incheia casatoria si care este sanctionat cu nulitatea
absoluta”.8
O alta situatie de casastorie fictiva este aceea in care a fost incheiata cu intentia de a
se obtine unele efecte secundare actiunii, cum ar fi folosirea locuintei sau scopul de a
eluda anumite dispozitii legale imperative , altele decat cele care reglementeaza casatoria.
Sub acest aspect casatoria fictiva apare ca o frauda la lege.
Astfel casatoria fictiva se prezinta ca fiind un act juridic cu cauza ilicita, in raport cu
dispozitiile legale.
Casatoria fictiva exista numai in caul in care acuzatia de nulitate anterioara sau
concomitenta incheierii casatoriei nu a disparut prin conventia sotilor. „Daca dupa
incheierea ei sotii duc o viata conjugala normala si intemeiaza o familie reala, cauzele
existente la data incheierii casatoriei si pe care s-a intemeiat nulitatea au disparut,
casatoria trebuie mentinuta.9
In cazul casatoriei pentru fictivitate, se pune problema efectelor nulitatii in privinta
copiilor, cauzele de nulitate deosebindu-se de cele de divort.

i) Casatoria s-a incheiat intre persoane de acelasi sex

8
Al. Bacaci, DREPTUL FAMILIEI, Editura All, Bucuresti, 2000, p.40;
9
Adrian Pricopi, DEPTUL FAMILIEI, Bucureşti, 2005, Ed. Fundaţia Româ nia Mare, p.26;
4

Va fi lovita de nulitate absoluta casatoria persoanelor de acelasi sex , precum si a

acelora a caror sex nu este bine precizat, astfel ca din acest motiv, este cu neputinta
consumarea casatoriei.
Acesta este un exemplu de nulitate virtuala si odata stabilit ca aceasta diferentiere
nu exista, casatoria nu se poate incheia, asa cum a stabilit practica judiciara (ex. T.S., dec.
Civ. Nr. 1196/1972 - daca o malformatie genitala reprezinta o nediferentiere de sex,
solutia care se impune este nulitatea absoluta a casatoriei; 10 - de asemenea, intervine
nulitatea absoluta in cazul hermafroditismului / constituie o anomalie genitala definitiva,
care impiedica posibilitatea de procreare si a raporturilor normale intre soti 11).
Actiunea in declararea nulitatii absolute poate fi introdusa de orice persoana
interesata, ca de exemplu : sotii – in cazul bigamiei- , rudele sotilor sau creditorii lor etc..
Actiunea de nulitate absoluta nu se poate prescrie.

j) Frauda la lege
Frauda la lege este, de asemenea, admisa ca un caz de nulitate absoluta a actelor
juridice. In materie de casatorie, realizarea fraudei la lege, duce neaparat si la fictivitatea
casatoriei, ca, de pilda, cand autorul infractiunii de viol incheie casatoria cu victima in
scopul de a scapa de consecintele legii penale.

k) Lipsa consimtamantului (art. 16 din Codul Familei)

Lipsa consimtamantului duce la nulitate absoluta, atat cand este vorba de lipsa
lui materiala, cat si atunci cand este vorba de lipsa psihica a acestuia, in cazul celui lipsit
vremelnic de facultatile mintale.

Capitolul 3

10
Trib. Sprem,dec.civ.nr.1196 din 27 mai 1972, în 1972, p.199;
11
Trib. Sprem,dec.civ.nr.974 din 26 aprilie 1972, Repertoriu 1969-1972, p. 16;
4

Procedura judiciara

Am prezentat conditiile si situatiile cand se poate constata nulitatea casatoriei.

Urmeaza procedura si autoritatea care decide desfiintarea casatoriei.

Trebuie stabilite persoanele care pot invoca nevalabilitatea casatoriei, termenele in

care se poate invoca nevalabilitatea casatoriei, posibilitatile de confirmare a casatoriei
nevalabile. Regulile de drept comun in materia nulitatii se aplica si la nulitatea casatoriei,
cu unele exceptii privind scurtarea termenului de prescriptie a actiunii in anularea
casatoriei si la posibilitatile mai largi de acoperire a casatoriei nule absolut menita sa
mentina pe cat posibil casatoria odata incheiata.

Demersul care se face pentru a se constata si a se statua nulitatea casatoriei este

acela al unei actiuni civile la instanta de judecata.

A. Titularul actiunii

Nulitatea absoluta a casatoriei poate fi invocata de catre orice persoana care justifica
un interes, adica de catre oricare dintre soti, de catre tertii care ar justifica un interes, de
catre procuror si din oficiu chiar de catre instanta de judecata.

Nulitatea relativa, poate fi invocata numai de catre sotul al carui consimtamant la

casatorie a fost viciat.

Precizari:      

 pot invoca nulitatea casatoriei si rudele sotilor daca justifica un interes.

 au acelasi drept creditorii sotilor.

 nulitatea absoluta a casatoriei poate fi invocata de catre organele de stat

competente ca de pilda serviciul de stare civila.

 procurorul poate cere nulitatea casatoriei si chiar este obligat sa o faca (art.
45 C. pr. civ. si art. 47 Decretul 32/1954). Acest drept si interes se justifica doar in perioada
cand sotii se afla in viata. Avand caracter personal, nulitatea relativa nu poate fi invocata de
procuror;
4

Mostenitorii sotului al carui consimtamant a fost  viciat pot continua actiunea in

nulitate absoluta si cea in nulitate relativa?

 In ce priveste nulitatea absoluta, mostenitorii pot continua actiunea,

deoarece este unanima teza ca acestia au chiar calitate procesuala si justifica interes sa o
promoveze si cu atat mai mult sa o continue.

Nu aceeasi unanimitate exista insa si in privinta nulitatii relative.

Prof. T. R. Popescu si Tr. lonascu pornesc de la premisa ca avand un caracter

personal, actiunea in anulare apartine unei singure persoane si nu poate fi continuata de
catre mostenitor. Ori de cate ori legiuitorul a vrut ca o actiune privitoare la starea civila sa
fie continuata de. mostenitori a prevazut aceasta in mod expres. Putem exemplifica in
acest sens, actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama, actiunea in stabilirea paternitatii si
actiunea in tagada paternitatii.

Dupa o alta opinie mostenitorii pot continua actiunea in nulitatea relativa a

casatoriei deoarece nu sunt norme prohibitive in acest sens.

Consideram ca prima opinie ilustreaza vointa legiuitorului argumentata de

dispozitiile imperative ale codului familiei din art. 21 unde nu se face vorbire ca actiunea
poate fi continuata de mostenitori. Daca s-ar fi vrut acest demers s-ar fi statuat asemeni ca
in art. 54 C. fam. - la tagada paternitatii si art. 59 C. fam. - stabilirea paternitatii etc.

B. Competenta la actiunea in nulitate  

Regulile referitoare la competenta teritoriala in procesele privitoare la nulitatea

casatoriei sunt de natura dispozitiva, incalcarea lor atragand necompetenta relativa a
instantei.

Actiunea in nulitatea absoluta si relativa a casatoriei este de competenta instantelor,

determinata de dreptul comun, reaplicandu-se dispozitiile speciale pentru competenta in
materia divortului.

Competenta apartine tribunalului - (art. 2 lit. h C. pr. civ., ori dupa caz, Tribunalului -
Municipiului Bucuresti) de la domiciliul sau resedinta sotului parat (art._5 C. pr. civ.).
4

Intrucat competenta teritoriala nu are caracter imperativ, instanta judecatoreasca

nu este indreptatita sa-si decline din oficiu competenta, ci numai la cererea paratului.

C. Termenul   

Actiunea in nulitatea absoluta urmeaza regimul dreptului comun, fiind

imprescriptibila, iar actiunea in nulitate relativa este prescriptibila intr-un termen special
de 6 luni prevazute prin art. 21 alin. 1 C. fam., cu incepere de la data incetarii violentei ori a
descoperirii erorii sau a vicleniei, implinirea termenului de prescriptie inlatura
incertitudinea privind validitatea casatoriei, prezumandu-se ca a renuntat a mai fi
invocata de cel indreptatit.

D. Confirmarea casatoriei nule si a celei anulabile       

Se face distinctie, daca nulitatea este absoluta sau relativa.

Cand nulitatea este absoluta in ce priveste casatoria, ea poate fi confirmata daca:

 sotul impuber a implinit varsta de 18 ani la baieti si 16 ani la fete, inainte de

constatarea nulitatii;

 sotia a dat nastere unui copil sau a ramas insarcinata.

Practica judiciara a consacrat ca motive de confirmare a casatoriei nule, urmatoarele

situatii:

 in cazul in care dispensa de varsta, prevazute de art. 4 alin. 2 C. fam. a fost

eliberata dupa incheierea casatoriei;

 in cazul fraudarii legii si incheierii ulterioare a casatoriei intre soti, s-au

stabilit relatii conjugale normale.

Casatoria anulabila poate fi confirmata expres sau tacit in termenul de

prescriptie de 6 luni, prin neinvocarea anularii in toata aceasta perioada.
4

Pornind de la conditiile in care se poate invoca nulitatea casatoriei si persoanele

care o pot face apreciem ca are mare importanta a stabili daca se impune nulitatea
absoluta sau anularea casatoriei.

Potrivit art. 9 C. fam. este oprit sa se casatoreasca alienatul mintal, debilul mintal
precum si cel lipsit vremelnic de facultatile mintale, cat timp nu are discernamantul
faptelor sale.

Este unanim recunoscut ca in cazul alienatului mintal si al debilului mintal, nulitatea

este absoluta, data fiind lipsa totala de discernamant, si ea poate fi invocata oricand de
orice persoana interesata.

Instanta suprema a stabilit ca in astfel de cazuri se impune a fi lamurite doua

imprejurari:

 boala de care sufera sotul, care conduce la concluzia ca este alienat sau debil
mintal si

 daca aceasta boala a fost ascunsa la momentul casatoriei fata de celalalt sot.
4

Capitolul 4

Efectele nulitatii casatoriei

Casatoria poate fi declarata nula numai prin hotarare judecatoreasca.

Nulitatea trebuie ceruta pe calea actiunii, neputand fi invocata pe calea exceptiei,
intr-o alta cauza, cu un alt obiect.
Ambele feluri de nulitate produc aceleasi efecte si pentru trecut, deci, aceasta
retroactiveaza, casatoria considerandu-se ca nu s-a incheiat 12.

1. Efecte cu privire la relatiile personale dintre soti13

Sotul de buna credinta are calitatea de sot pana la data desfiintarii casatoriei si:
 obligatia de sprijin moral a existat numai in privinta sotului de buna credinta;
 schimbarea numelui sotului prin casatorie face imposibila purtarea lui dupa
desfacerea acesteia, desi pana la aceasta data, casatoria a produs efecte in privinta
schimbarii numelui
 sotul de buna credinta beneficiaza de suspendarea prescriptiei.
2. Efecte cu privire la capacitatea de exercitiu.
Sotul de buna-credinta beneficiaza de art. 8, alin. 3 din Decretul nr.31/1954 si
dobandeste capacitatea de exercitiu, incit desfiintarea casatoriei intervenita inainte ca
acest sot sa fi implinit varsta de 18 ani, nu duce la pierderea capacitatii dobandite.

3. Efecte cu privire la relatiile patrimoniale dintre soti.

In aceasta privinta se aplica fata de sotul de buna credinta, prin asemanare,
regulile din materia divortului, si anume:

12
Există două derogă ri de la efectul retroactiv al nulităţii căsătoriei, în următoarele situaţii:
a.) - Nulitatea nu produce nici un efect în privinţa copiilor, aceştia au statutul de copii din ătorie;
b.) - Că să toria putativă . (Vezi şi, Ion P.Filipescu, Gh.Beleiu, Unele probleme privind nulităţile ridicate în
practica judiciară, în R.R.D.nr.9/1971, p.75; De asemenea, ioan Miluită , încălcarea unor norme imperative.
Nulitatea. Efecte., în R.R.D.nr. 12/1976).

13
Maria Harbada, “DREPTUL FAMILIEI SI STAREA CIVILA”, Editia II, Editura Junimea, Iasi, 2004, pag. 70- 75;
4

A). Sotul de buna credinta beneficiaza de comunitatea de bunuri.

In ceea ce priveste situatia sotului de rea credinta s-au manifestat mai multe
pareri:
Intr-o opinie se sustine ca de aceasta comunitate beneficiaza si sotul de rea
credinta pentru urmatoarele motive:
 art. 24, alin.l C.fam. dispune ca beneficiaza de dispozitiile privitoare la divort, in
ceea ce priveste pensia de intretinere, numai sotul de buna credinta, pe cand in privinta
raporturilor patrimoniale dintre barbat si femeie textul nu mai precizeaza ca beneficiaza de
aceleasi dispozitii numai sotul de buna credinta, de unde rezulta ca beneficiaza amandoi;
 nu poate exista un regim juridic privind raporturile patrimoniale dintre barbat
si femeie pentru un sot, iar pentru celalalt sot un alt regim juridic, ceea ce inseamna ca
odata ce s-a invocat comunitatea de bunuri de catre sot, aceasta se va rasfrange si asupra
celuilalt. Rezulta ca lichidarea bunurilor sotilor se va face dupa regimul comunitatilor
bunurilor si in cazul in care numai unul dintre soti este de buna credinta;
 efectele casatoriei putative sunt reglementate nu numai de art. 23 alin. 1
C.fam., ci si de art. 24 alin. 1 din acelasi cod. Dat fiind ca proprietatea comuna in devalmasie
presupune cel putin doi titulari, sotul de buna credinta este codevalmas cu sotul de rea-
credinta care beneficiaza astfel de comunitatea de bunuri.
Din interpretarea dispozitiilor din art. 23 si 24, C. fam. rezulta ca numai sotul de
buna credinta se poate preleva de existenta comunitatii de bunuri, ca efect al casatoriei
putative.
Pentru bunurile pe care sotul de rea-credinta ie-a dobandit in timpul casatoriei va fi
suficient ca sotul de buna credinta sa invoce beneficiul putativitatii, ca acele bunuri sa fie
prezumate a fi comune, in conformitate cu art. 30 alin. 3 C.fam.
Comunitatea de bunuri care exista numai pentru sotul de buna-credinta este
alcatuita numai din bunurile dobandite in timpul casatoriei de sotul de rea-credinta. Acesta
din urma, avand calitatea de concubin, nu poate beneficia de dispozitiile C. fam. privind
impartirea bunurilor comune.
Daca sotul de rea-credinta pretinde ca a contribuit la dobandirea bunurilor celuilalt
sot, atunci el trebuie sa faca dovada dreptului sau, care va fi, dupa imprejurari, o
4

proprietate comuna sau o creanta impotriva celuilalt sot, in masura in care cu mijloacele
sale a sporit patrimoniul acestuia.
B). Sotul de buna-credinta beneficiaza de dispozitiile din materia divortului, in
privinta obligatiei de intretinere, ceea ce inseamna ca este indreptatit la intretinere in
aceleasi conditii ca si sotul divortat, dar nu acela impotriva caruia s-a pronuntat divortul, ci
sotului nevinovat.
Sotul de rea-credinta nu beneficiaza de intretinere, deci nici in aceleasi conditii cu
sotul vinovat de divort.
C). Sotul de buna-credinta beneficiaza de dreptul de mostenire asupra
bunurilor celuilalt sot, daca acesta din urma decedeaza pana la desfiintarea
casatoriei. De acest drept de mostenire nu profita sotul de rea-credinta, pentru care
nulitatea casatoriei produce efecte retroactive.

4. Lipsa efectelor casatoriei putative cu privire la relatiile dintre parinti si copii 14

Din acest punct de vedere, casatoria putativa nu prezinta importanta deoarece
desfiintarea ei nu produce efecte cu privire la situatia legala a copilului. intre parinti si
copii exista dreptul de mostenire.
Sotul care si-a schimbat numele prin casatorie, isi recapata numele avut anterior si
intre soti a operat suspendarea prescriptiei, caci ei au avut aceasta calitate. Este vorba de
suspendarea dreptului la actiune, cat si a dreptului de a cere executarea silita.

4. Referitor la capacitatea de exercitiu

Sotul care, la data incheierii casatoriei nu a avut varsta de 18 ani a beneficiat de
prevederile art. 8 alin. 3., Decretul 31 din 1954 si, prin urmare, a dobandit capacitatea
deplina de exercitiu.

14
Instanţa supremă, făcând aplicarea art.23, alin.2 şi art.24, alin.2 C.fam., odată cu constatarea nulităţii căsătoriei şi în
conformitate cu art.42 din acelaşi act normativ, a dispus, prin asemănare cu situaţia divorţului, căruia dintre părinţi îi vor fi
încredinţaţi copii, cu ascultarea părinţilor, autoritatea tutelară şi a copiilor care au împlinit vârsta de 10 ani, stabilind contribuţia
fiecăruia dintre părinţi la întreţinerea şi educarea minorilor (Trib.Sup., S.civ., dec.nr.22 din 6 ianuarie 1971, în Legislaţia
familiei...p.271).
4

in cazul in care declararea nulitatii casatoriei se face inainte ca acest sot sa fi

implinit 18 ani, el isi mentine capacitatea deplina de exercitiu, deoarece aceasta capacitate
nu se pierde decat in cazurile si in conditiile stabilite de lege (art. 6 Decretul nr.31/1954),
iar legea nu prevede nicaieri ca minorul care a dobandit capacitatea deplina de exercitiu
prin casatorie si care a beneficiat un timp de ea o pierde dupa aceea.

5. Cu privire Ia relatiile patrimoniale dintre soti15

Aceste efecte sunt supuse, prin asemanare, regulilor de la divort.
Comunitatea de bunuri a existat, caci bunurile au fost dobandite in timpul casatoriei.
impartirea bunurilor comune se face potrivit dispozitiilor in materia divortului care se
aplica prin asemanare.
Obligatia de intretinere a existat intre soti si va exista si in viitor, potrivit
prevederilor art.41 alin.2 si 3 C.fam. care se aplica prin asemanare (art.24 alin.l din C.fam.).
Ambii soti beneficiaza de dreptul de mostenire daca decesul celuilalt sot a avut loc
inainte de data la care hotararea judecatoreasca prin care se declara nulitatea casatoriei a
ramas definitiva si irevocabila.
Daca decesul unui sot intervine dupa aceasta data, celalalt sot nu mai este chemat la
mostenirea lasata de defunct.
Din punct de vedere juridic, sotii sunt considerati ca nu au fost niciodata casatoriti
intre ei.
Asa cum rezulta din regimul juridic al nulitatii absolute sau relative - casatoria poate
fi desfiintata numai pe calea unei actiuni in justitie, fiind declarata nula de catre instanta
printr-o hotarare judecatoreasca. Ambele feluri de nulitate trebuie sa fie cerute pe calea
unei actiuni principale, ele nu pot fi invocate pe calea exceptiei.
Indiferent de felul nulitatii, se produc aceleasi efecte. Daca regimul juridic al nulitatii
absolute este diferit de cel al nulitatii relative, constatam o identitate in ceea ce priveste
efectele produse. Nulitatea casatoriei produce efecte nu numai pentru viitor, ci si pentru
15
în literatura dreptului familiei s-au exprimat păreri diferite în problema situaţiei soţului de rea-credinţă, susţinându-se,
într-o opinie, că acesta era exclus de la beneficiul comunităţii de bunuri recunoscut în situaţia căsătoriei putative. (în această
problemă, Ion P.Filipescu, op.cit., p.214-216); a se vedea şi Măria Banciu, op.cit, p.119-121, cu privire la căsă toria putativă şi
efectele ei asupra soţului de bunâ -credinţă şi de rea-credinţă .
4

trecut. Ca efect al retroactivitatii, se considera ca actul juridic al casatoriei nici nu a fost

incheiat.
Exista doua derogari de la efectul retroactiv al nulitatii casatoriei:
1. nulitatea nu produce nici un efect in privinta copiilor, care au statutul legal de
copii din casatorie;
2. casatoria putativa.
Desfiintarea casatoriei produce urmatoarele efecte cu privire la:
 relatiile dintre soti;
 la relatiile dintre parinti si copii.
Daca unul dintre soti ar deceda dupa desfiintarea casatoriei, problema dreptului de
mostenire nu se mai pune. in aceasta privinta deosebim:
 regimul comunitatii de bunuri nu a putut avea loc deoarece nulitatea
casatoriei opereaza retroactiv. Daca pe perioada dintre incheierea casatoriei si data
declararii nulitatii casatoriei s-au dobandit unele bunuri, acestea vor fi supuse
reglementarii dreptului comun, adica vor fi coproprietatea celor a caror casatorie a fost
nula;
 obligatia de intretinere nu exista intre soti;
 dreptul de mostenire al sotului supravietuitor nu poate opera, deoarece
calitatea de sot nu mai exista la data decesului fostului sot si se considera ca nulitatea se
constata sau se declara dupa decesul unuia dintre soti, ceea ce este posibil (in acest sens, s-
a decis ca nulitatea casatoriei este admisibila chiar daca acea casatorie fusese desfacuta
prin hotarare definitiva). Se intelege ca, daca unul dintre soti ar deceda dupa desfiintarea
casatoriei, problema dreptului de mostenire nu se mai pune.

6. Efectele nulitatii casatoriei cu privire la relatiile dintre parinti si copii

A). Generalitati
Potrivit art.23 alin.2 din C.fam., desfiintarea casatoriei nu are nici o urmare in
privinta copiilor, care isi pastreaza situatia de copii din casatorie. Dar acestia, chiar daca ar
fi considerati din afara casatoriei, ar avea fata de parintii lor si rudele acestora, aceeasi
situatie a copiilor din casatorie (art.63 C.fam.). De aceea, art.23 alin.2 C.fam. trebuie
4

interpretat in sensul ca se refera la modul de stabilire a filiatiei, facand deosebire intre

filiatia din casatorie si cea din afara casatoriei. in consecinta, desi casatoria este desfiintata,
filiatia copiilor nascuti si conceputi pana in momentul declararii nulitatii ei, este
reglementata identic situatiei copiilor rezultati dintr-o casatorie valabila.
Art 53 alin. 2 C.fam. reglementeaza situatia copilului nascut dupa desfiintarea
casatoriei (sau desfacerea) si care are ca tata pe fostul sot al mamei, daca a fost conceput in
timpul casatoriei si nasterea a avut loc inainte ca mama sa fi intrat intr-o noua casatorie.
Constatand nulitatea casatoriei, instanta trebuie sa dispuna caruia dintre soti
urmeaza sa-i fie incredintati copii, ascultand, in aceasta privinta pe parinti, autoritatea
tutelara si pe copii, daca acestia au implinit varsta de 10 ani; totodata, instanta va stabili si
contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire
profesionala, aplicandu-se prin asemanare, dispozitiile privitoare la divort.
Drepturile succesorale dintre parinti si copii raman valabile.
Celelalte efecte ale filiatiei din afara casatoriei se determina, in masura in care nu
exista dispozitii speciale (asemenea dispozitii exista in privinta numelui de familie al
copilului din afara casatoriei - art.59 C.fam.), potrivit principiului egalitatii in drepturi a
copilului din afara casatoriei, cu cel din casatorie.
B) Interesul declararii nulitatii casatoriei
Potrivit art.23 alin.2 C.fam., desfiintarea casatoriei nu are nici o urmare in privinta
copiilor care isi pastreaza situatia de copii din casatorie.
Interesul declararii nulitatii casatoriei este in stransa legatura cu prev. art.53 alin.2
C.fam. potrivit caruia copilul nascut dupa declararea nulitatii casatoriei (sau desfacerea ei)
are ca tata pe fostul sot al mamei, daca a fost conceput in timpul casatoriei, iar nasterea sa
a avut loc inainte ca mama sa fi intrat intr-o noua casatorie.

7. Hotararile judecatoresti in materia nulitatilor casatoriei

Hotararile judecatoresti sunt de doua feluri:
 declarative;
 constitutive.
Hotararile declarative sunt acelea prin care se constata o situatie existenta, pe care
instanta judecatoreasca o verifica si o declara ca atare.
4

Aceste hotarari produc efecte numai intre partile din proces, deci au caracter
relativ.
Majoritatea hotararilor judecatoresti sunt declarative.
Hotararile constitutive sunt acelea care creeaza situatii juridice noi si confera
partilor calitati noi.
Aceste hotarari sunt opozabile tuturor, deci au un efect absolut. Apartin acestei
ultime categorii hotararile care intervin in actiunile de stare civila, interdictie, etc.
(Hotararea declarativa de moarte, desi constitutiva, produce efecte si pentru trecut pana la
data stabilita ca fiind aceea a mortii).
Hotararile care intervin in actiune privind declararea nulitatii casatoriei sunt
constitutive si sunt opozabile tuturor, deoarece modifica starea civila a persoanelor care
au fost casatorite, iar starea civila are un caracter indivizibil, adica ea nu difera in raport cu
persoanele fata de care este considerata. Nu se poate astfel admite ca o persoana este
casatorita, in raport cu anumite persoane, iar fata de alte persoane ca este necasatorita.
Caracterul indivizibil al starii civile determina ca hotararile in materie de nulitate a
casatoriei sa aiba un efect absolut, deoarece modifica starea civila.
O alta solutie ar duce la consecinte inadmisibile.
Hotararile judecatoresti avute in vedere sunt opozabile si tertilor, incat trebuie sa
precizam ca acestia pot sa inlature efectele lor, daca reusesc sa faca, in justitie, dovada
contrara (art.33, Decretul nr.31 din 30 ianuarie 1954).

Capitolul 5
4

Casatoria putativa

Notiunea casatoriei putative16

Casatoria putativa este aceea care, desi nula sau anulabila, produce totusi unele
efecte fata de sotul care a fost de buna-credinta la incheierea ei.
Practica judiciara in problema constatarii bunei-credinte sau a relei-credinte a
sotilor la incheierea casatoriei a evidentiat mai multe aspecte, si anume:
 instanta suprema a decis, pe cale de indrumare, ca "in cazul in care instanta declara
nula sau anuleaza casatoria, ea este obligata sa stabileasca, prin aceeasi hotarare, buna-
credinta sau rea-credinta a sotilor la incheierea casatoriei".
 sotul interesat nu va mai fi nevoit ca, dupa pronuntarea hotararii prin care casatoria
a fost declarata nula sau anulata, in cadrul unei noi actiuni sa solicite constatarea bunei
sale credinte la incheierea casatoriei, pentru a putea sa beneficieze de avantajele prevazute
de lege persoanelor ce se afla intr-o asemenea situatie.
In acest mod se evita pornirea unui nou proces de catre sotul interesat pentru
stabilirea bunei sale credinte, ceea ce ar fi in flagranta contradictie cu principiul potrivit
caruia buna-credinta se prezuma.
In concordanta cu acest principiu, sotul interesat beneficiaza de avantajele casatoriei
putative daca invoca buna sa credinta, ne fiind nevoie nici macar s-o dovedeasca si, cu atat
mai putin, sa ceara constatarea judecatoreasca a bunei sale credinte. Este in sarcina celor
care, eventual s-ar opune ca sotul sa beneficieze de avantajele putativitatii de a face dovada
relei credinte a acestuia la incheierea casatoriei desfiintate. Nerespectarea indrumarii date
de Plenul Tribunalului Suprem poate duce la complicarea inutila a lucrurilor, prin faptul ca
buna sau reaua-credinta stabilita prin hotararea de desfiintare a casatoriei nu poate fi
opusa tertilor care nu au fost parte in proces. Este adevarat ca stabilirea prin hotarare a
relei-credinte ar putea prezenta o oarecare utilitate, impiedicand, de la bun inceput,
invocarea de catre sotul respectiv a prezumtiei de buna credinta si scutind pe tertii
interesati de grija de a mai face si ei dovada relei-credinte a sotului cu care s-ar afla ulterior

16
Maria Harbada, “DREPTUL FAMILIEI SI STAREA CIVILA”, Editia II, Editura Junimea, Iasi, 2004, pag. 77 - 79;
4

in conflict. indrumarea Tribunalului Suprem trebuie sa se limiteze la obligarea instantei de

a retine in hotarare, reaua-credinta a sotului sau sotilor la incheierea casatoriei lovite de
nulitate, in caz contrar prezumtia de buna credinta urmand sa opereze - pana la proba
contrara - chiar fara a mai fi retinuta in hotarare.
Intr-o cauza. de bigamie, buna-credinta poate fi invocata numai de sotul inocent,
deoarece altminteri ar insemna sa se recunoasca sotului bigam, deci unei persoane care s-a
facut vinovata de un act contrar legii, dreptul de a dovedi ca a comis cu buna stiinta o
ilegalitate, in ignorarea legii sau a casatoriei sale anterioare.
Ipoteza bunei-credinte a sotului bigam nu poate fi cu desavarsire exclusa, cum se
intampla atunci cand acesta s-a aflat intr-o eroare de fapt sau de drept, ori cand, in
momentul incheierii celei de a doua casatorii, s-a aflat in stare de alienatie sau de debilitate
mintala.

Conditiile casatoriei putative

Potrivit art.23 C.fam., casatoria nula se considera putativa daca, la incheierea ei a
existat buna-credinta a ambilor sau numai a unuia dintre ei.
in aceasta materie, buna-credinta inseamna faptul de a nu fi cunoscut cauza nulitatii
casatoriei, adica eroarea in care au fost sotii sau numai unul din ei cu privire la cauza
nulitatii casatoriei.
Eroarea poate fi de drept (de exemplu, sotii sau unul dintre ei nu a cunoscut ca legea
opreste incheierea casatoriei intre rude de gradul in care se gasesc ei), ori de fapt (de
exemplu, sotii sau unul dintre ei nu a cunoscut ca sunt rude intre ei).
In cazul bigamiei, buna-credinta trebuie sa existe in momentul incheierii casatoriei,
deoarece in acest moment se apreciaza conditiile de validitate la casatorie (art.23 C.fam.).
Reaua-credinta survenita dupa aceea nu are influenta asupra putativitatii casatoriei. (Unii
autori considera ca o conditie a casatoriei putative este aparenta juridica de casatorie, cu
ajutorul careia se face deosebirea intre casatoria nevalabila si concubinaj. Dupa alti autori,
buna-credinta este singura conditie ceruta de lege pentru existenta casatoriei putative).
Daca aceasta nu pretinde sa i se aplice efectele casatoriei putative instanta trebuie,
in temeiul rolului ei activ, sa puna partile in situatia de a putea beneficia de dispozitiile
legale in materie. Prin decizie de indrumare, s-a statuat ca, in cazul in care instanta declara
4

nula sau anuleaza casatoria, ea este obligata sa stabileasca prin aceeasi hotarare buna sau
reaua credinta a sotilor la incheierea ei.

Efectele casatoriei putative

Efectele casatoriei putative sunt reglementate de art.23, alin.l si art. 24 din C.fam.
Potrivit primului text, sotul de buna-credinta, pastreaza, pana la data cand hotararea
instantei judecatoresti ramane definitiva si irevocabila, situatia unui sot dintr-o casatorie
valabila.
Potrivit celui de al doilea text, cererea de intretinere a sotului de buna-credinta si
raporturile patrimoniale dintre barbat si femeie sunt supuse, prin asemanare, dispozitiilor
privitoare la divort.
Cand sotii sunt de buna-credinta hotararea prin care se declara nulitatea casatoriei
produce efecte numai pentru viitor, iar nu si pentru trecut, astfel ca, pana la data cand
hotararea judecatoreasca, prin care s-a declarat nulitatea casatoriei a ramas definitiva si
irevocabila sotii au aceasta calitate (art.23 C.fam.). In consecinta, intre soti exista obligatia
de sprijin moral reciproc, iar incalcarea obligatiei de fidelitate in aceasta perioada de catre
oricare din ei constituie adulter.
Sotul care a luat prin casatorie numele celuilalt sot, nu-1 poate mentine dupa
declararea nulitatii casatoriei, in mod corespunzator ca la divort, deoarece art.24 alin. 1
C.fam. face trimitere la dispozitiile, din materia divortului numai in privinta relatiilor
patrimoniale dintre soti, dar nu si in privinta relatiilor personale dintre acestia.

Capitolul 6
4

Concluzii si propuneri

O situatie speciala intalnim atunci cand unul dintre soti era minor la data
incheierii casatoriei, casatorie ulterior declarata nula sau anulata. Conform art. 8 alin. 3 din
Decretul nr. 31/1954, sotul care la data incheierii casatoriei nu avea 18 ani, a dobandit
capacitate deplina de exercitiu.

Avand in vedere art. 4 C. fam., “ barbatul se poate casatori numai daca a implinit
varsta de 18 ani, iar femeia numai daca a implinit 16 ani.

Cu toate acestea, pentru motive temeinice, se poate incuviinta casatoria femeii care a
implinit 15 ani….”

O prima concluzie ar fi ca problema enuntata mai sus care face obiectul studiului, s-
ar pune numai in cazul femeii, intrucat numai aceasta poate fi minora la data incheierii
casatoriei. In realitate, cel putin teoretic, pot exista si cazuri in care sa fie vorba despre
incheierea unei casatorii cu un barbat minor.

Facem aceste afirmatii, avand in vedere tocmai situatia in care s-a incheiat o
casatorie cu incalcarea dispozitiilor art. 4 alin. 1 C. fam., situatie in care si-ar gasi
aplicabilitatea art. 20 C. fam. : “ Casatoria incheiata impotriva dispozitiilor referitoare la
varsta legala nu va fi declarata nula, daca intre timp cel care nu avea varsta ceruta pentru
casatorie a implinit-o ori daca sotia a dat nastere unui copil sau a ramas insarcinata.” Cu alte
cuvinte, atunci cand s-a incheiat o casatorie cu un barbat ce nu a implinit varsta de 18 ani,
varsta legala pentru casatorie, este vorba despre o casatorie nula absolut, cu exceptia
situatiei in care minorul a implinit varsta de 18 ani sau la aceasta data sotia lui este
insarcinata sau a dat nastere unui copil. In aceasta situatie este evident ca pentru a putea
vorbi totusi despre o casatorie putativa este necesara si o alta cauza de nulitate decat cea
privitoare la varsta legala a sotilor. Fata de aceasta din urma, sotul respectiv trebuie sa fie
de buna-credinta, neavand importanta daca, cu privire la cauza de nulitate absoluta pentru
care si-a gasit aplicabilitatea art. 20 C.fam. el este de buna sau de rea credinta.
4

Dupa cum se remarca in literatura de specialitate, “ buna-credinta este singura

conditie ceruta de lege pentru existenta casatoriei putative ” ( P. Anca, Efectele juridice ale
bunei-credinte in dreptul civil, J.N. 12/1965, pag.46 ).

Revenind la dreptul comun, potrivit art. 1899 alin.2 C. civ. “buna-credinta se

prezuma”. Cel ce pretinde reaua credinta a sotului are deci obligatia de a o proba. Fiind
vorba despre un fapt juridic, dovada se face prin orice mijloc de proba.

Se cere existenta bunei-credinte a cel putin unuia dintre soti. Buna-credinta

presupune ca cel in cauza sa nu fi cunoscut cauza de nulitate la momentul incheierii
casatoriei, neavand relevanta reaua credinta survenita ulterior acestui moment.

In conditiile in care vorbim de o casatorie putativa avem in vedere si efectele diferite

ale acesteia, facandu-se distinctia dupa cum unul din soti sau ambii au fost de buna-
credinta la momentul incheierii casatoriei.

Astfel, atunci cand ambii soti au fost de buna-credinta, hotararea prin care se
declara nulitatea casatoriei produce efecte numai pentru viitor in privinta ambilor soti, nu
si pentru trecut. In schimb atunci cand numai unul din soti a fost de buna-credinta, pentru
sotul de rea credinta hotararea prin care se declara nulitatea produce in principiu efecte
retroactive, in timp ce pentru sotul de buna-credinta o asemenea hotarare produce efecte
numai pentru viitor.

Analizand aceste ipoteze este clar ca atunci cand minorul ce a dobandit capacitate
deplina prin casatorie a fost de rea-credinta la momentul incheierii casatoriei, nu
beneficiaza de efectele casatoriei putative. Pentru el, hotararea prin care se declara
nulitatea produce in principiu efecte retroactive. Discutia vine sa sublinieze in ce masura
efectele retroactive ale nulitatii casatoriei se produc in ceea ce priveste capacitatea deplina
dobandita de minor ca urmare a incheierii unei casatorii ulterior declarate nula sau
anulata. Din punct de vedere juridic se considera ca acea casatorie nu a avut niciodata loc,
deci cei doi n-au avut calitatea de soti, situatie in care nu-si gaseste aplicarea art. 8 alin. 3
din Decretul nr. 31/1954. Cu alte cuvinte, minorul necasatorindu-se, nu dobandeste
4

capacitate deplina de exercitiu. Evident ca putem vorbi despre aceasta solutie numai in
conditiile in care cel in cauza nu a implinit intre timp 18 ani.

Atunci cand minorul ce a dobandit capacitate deplina prin casatorie a fost de buna-
credinta la momentul incheierii casatoriei, el beneficiaza de efectele casatoriei putative.
Pentru el efectele hotararii prin care se declara nulitatea casatoriei se produc numai pentru
viitor. Deci recunoscandu-se situatia lui juridica de sot, in intervalul cuprins intre
momentul incheierii casatoriei si cel al ramanerii definitive a hotararii prin care se declara
nulitatea ei, se recunoaste si aplicarea art. 8 alin. 3 in virtutea caruia acest sot minor de
buna-credinta dobandeste capacitate deplina din momentul incheierii casatoriei. Cu alte
cuvinte el a avut capacitatea de a efectua anumite acte ( de instrainare, grevare cu o sarcina
reala a unui bun ), operatiuni juridice civile, de a-si asuma obligatii pe care anterior
datorita capacitatii restranse nu le putea face decat cu incuviintarea ocrotitorului legal.
Toate aceste acte isi produc efectele intrucat ele au fost incheiate de o persoana pe deplin
capabila.

Ce se intampla insa cu acele acte incheiate de aceeasi persoana dar dupa ramanerea
definitiva a hotararii prin care s-a declarat nulitatea casatoriei?

Desi aceasta intrebare este una relativ simpla trebuie totusi facute anumite discutii
pe marginea raspunsurilor pe care le comporta.

Intr-o prima opinie ( V. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. I,
Teoria generala, Editura National, Bucuresti, 1997 ) s-a considerat ca aceste acte sunt nule
relativ, intrucat sunt incheiate de o persoana cu capacitate de exercitiu restransa,
considerandu-se ca pe data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de declarare a
nulitatii casatoriei, sotul minor redevine cu capacitate restransa de exercitiu. Autorii ce
sustin aceasta opinie au in vedere un argument de text: art. 23 alin. 1 prevede ca “ sotul ce a
fost de buna-credinta la incheierea casatoriei, declarata nula sau anulata, pastreaza...
situatia unui sot dintr-o casatorie valabila ... pana la data ramanerii definitive a hotararii
judecatoresti de declarare a nulitatii casatoriei “.
4

Intr-o opinie contrara ( I. P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editura ALL, 1997 ),
s-a considerat ca sotul minor ce a dobandit capacitate deplina de exercitiu in urma
incheierii casatoriei ulterior declarate nule, pastreaza aceasta capacitate. Potrivit acestei
opinii pastrandu-si capacitatea deplina de exercitiu, sotul minor va putea si dupa
ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de declarare a nulitatii casatoriei sa incheie
acte juridice de dispozitie cu respectarea dispozitiilor legale imperative referitoare la
capacitate. Autorul ce sustine aceasta solutie porneste de la << dispozitiile art.6 Decretul
nr. 31 din 1954, potrivit caruia: “ capacitatea nu se pierde decat in cazurile si conditiile
stabilite de lege “ , iar legea nu prevede nicaieri ca minorul care a dobandit capacitatea
deplina de exercitiu prin casatorie si care a beneficiat un timp de ea o pierde dupa aceea >>.
Mai mult decat atat, acelasi autor arata ca in materia divortului, calitatea de sot si
capacitatea de exercitiu nu se gasesc in raport de cauza-efect. Deci nu se poate sustine ca a
incetat cauza, prin urmare trebuie sa inceteze si efectul. In schimb, atat in cazul divortului
cat si al casatoriei putative, calitatea de sot inceteaza pentru viitor, dar capacitatea deplina
dobandita prin casatorie se mentine, existand deci solutii asemanatoare in ambele situatii.

In orice caz, este destul de evident ca pentru a putea avea capacitate deplina de
exercitiu, pentru a ne putea casatori, este necesar sa avem aptitudinea de a intelege
semnificatia faptelor noastre, actelor juridice civile pe care dorim sa le incheiem,
necesitatea de a le realiza cu respectarea legilor, moralei. Intentia legiuitorului a fost aceea
de a acorda capacitate deplina de exercitiu numai acelora care inteleg pe deplin aceste
aspecte.

Indepartandu-ne un pic de peisajul romanesc si analizand dispozitiile codului civil

francez, observam ca acesta introduce notiunea de emancipare, referindu-se la doua cazuri
de emancipare a minorului:

 de plin drept, prin casatorie

 la 16 ani impliniti prin decizia judecatorului, data la cererea fie a
mamei, fie a tatalui minorului sau a amandurora, sau a consiliului de familie
( intalnire a parintilor sau prietenilor apropiati care se ocupa de interesele
4

minorului, prezidata de judecator ). Convocarea acestui consiliu poate fi ceruta de

tutore, un membru al familiei sau chiar de minor.

In acest din urma caz de emancipare, dobandeste capacitate deplina de exercitiu cu

singurele exceptii:

 nu poate fi comerciant
 nu se poate casatori fara a fi autorizat de parinti in acest sens.

In primul caz de emancipare, din momentul incheierii casatoriei, in virtutea legii,

minorul dobandeste capacitate deplina de exercitiu. Se considera astfel ca, fiind capabil din
punct de vedere fizic si psihic sa se casatoreasca, sa-si asume obligatiile inerente casatoriei,
indeplineste conditiile pentru a putea fi declarat de lege capabil.

Atunci cand vorbim despre un minor, avem in vedere ca incepand de la varsta de 14

ani el are capacitate de exercitiu restransa. Codul civil francez vorbeste despre un al doilea
caz de emancipare: la cerere. Minorul va putea incheia personal si fara alte incuviintari
prealabile din partea tutorelui, acte juridice civile, cu doua exceptii: nu va putea sa fie
comerciant si in aceasta calitate sa incheie acte juridice comerciale sau sa se casatoreasca
fara incuviintare. Prin urmare, minorul dobandeste capacitate juridica civila aproape
deplina, putand sa incheie orice act juridic civil fara incuviintare, cu exceptia casatoriei.
Dar, emanciparea nu se datoreaza nici casatoriei si nici acelei cereri facute de persoanele
indreptatite, ci efectele ei sunt recunoscute din momentul incheierii casatoriei sau din
momentul ramanerii definitive a deciziei judecatorului competent.

Se remarca deci ca spre deosebire de codul civil francez, codul civil roman nu
mentioneaza ultimul caz de emancipare, ci numai pe acela al emanciparii prin casatorie,
desi nu mentioneaza expres termenul “emancipare”. Dar dupa cum am aratat, ceea ce sta la
baza acestei emancipari nu este nici casatoria si nici acea cerere facuta de persoanele
indreptatite. Minorul dobandeste capacitate deplina juridica pentru ca se emancipeaza si
nu invers. Este adevarat ca in sistemul nostru juridic, emanciparea nu-si produce efectul
decat din momentul incheierii unei casatorii. Dar atat posibilitatea de a deveni sot cat si
4

capacitatea deplina de exercitiu nu au decat o singura cauza: emanciparea. Atunci cand

vorbim de emancipare intelegem existenta in persoana minorului a capacitatii de folosinta,
a discernamantului, nemairamanand decat interventia legiuitorului de a recunoaste acestui
minor capacitatea deplina de exercitiu, intrucat instituirea, stabilirea continutului acestei
capacitati precum si incetarea ei sunt exclusiv de domeniul legii. Potrivit art.6 alin.1 din
decret: “ nimeni nu poate fi ...lipsit, in tot sau in parte, de capacitatea de exercitiu, decat in
cazurile si conditiile stabilite de lege .”

Legiuitorul recunoaste aceasta capacitate in art. 8 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954,
in schimb nu exista nici un text de lege prin care sa se stabileasca incetarea capacitatii
depline de exercitiu, temporar ( pana la implinirea varstei de 18 ani ) si inlocuirea ei cu
capacitatea de exercitiu restransa, ceea ce duce la concluzia ca pentru sotul de buna-
credinta minor a carui casatorie a fost declarata nula sau anulata, capacitatea deplina de
exercitiu inceteaza doar ca urmare a mortii sau a punerii sub interdictie.

In aceste conditii, nulitatea care intervine in acest caz si care produce efecte numai
pentru viitor, nu va avea nici un efect asupra capacitatii depline de exercitiu dobandite de
minor prin casatorie, intrucat aceasta capacitate n-a fost dobandita ca efect al incheierii
casatoriei. In aceasta situatie, si dupa ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a declarat
nulitatea casatoriei, minorul poate incheia orice acte juridice civile cu respectarea
dispozitiilor legale.

In concluzie, din punct de vedere juridic, exista o singura cauza: emanciparea, atat
pentru posibilitatea minorului de a deveni sot cat si pentru recunoasterea de catre lege a
dobandirii capacitatii de exercitiu depline de catre minor. Luand in considerare cele de mai
sus, putem afirma ca este evidenta lipsa legaturii de cauzalitate intre aceste doua notiuni
( calitate de sot, capacitate deplina de exercitiu ), cu alte cuvinte inexistenta raportului
cauza-efect. In schimb, se gasesc in raport de cauza-efect emanciparea si calitatea de sot
( atunci cand este vorba despre un sot minor ), precum si emanciparea si capacitatea
deplina de exercitiu ( in conditiile in care este recunoscuta dobandirea ei de catre un minor
de art. 8 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 ).
4

Avand in vedere ca:

 dobandirea capacitatii depline de exercitiu nu este un efect al

incheierii casatoriei, ci al emanciparii;
 casatoria este un act juridic, un act juridic – conditie ( la incheierea lui
partile isi exprima vointa doar in privinta nasterii actului, continutul lui fiind
predeterminat de norme de la care partile nu pot deroga );
 nulitatea este acea sanctiune care lipseste actul juridic de efectele
contrarii normelor edictate pentru incheierea sa valabila;
 ne aflam in prezenta unei exceptii de la principiul retroactivitatii
efectelor nulitatii atunci cand este vorba despre o casatorie putativa ( se produc
pentru viitor )

Putem concluziona ca nulitatea casatoriei ( act juridic asa cum am mentionat mai
sus ) produce efectele recunoscute de lege si atunci cand a fost incheiata cu sotul minor de
buna-credinta, cu precizarea ca in privinta capacitatii depline dobandite in temeiul art. 8
alin. 3 de acesta, ea nu va avea nici un efect.

Interventia legiuitorului este necesara pentru a pune capat controverselor

existente in practica referitoare la acest subiect.

In acest sens, propunem:

 introducerea unui articol in Codul familiei avand urmatorul continut: “

Minorul se emancipeaza de drept prin casatorie. ”;
 renumerotarea art. 23 Cod familiei si introducerea unui aliniat 2 : “ Sotul de
buna-credinta, minor la data ramanerii definitive a hotararii de declarare a nulitatii
casatoriei, isi pastreaza capacitatea deplina de exercitiu dobandita.”