TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME

-ENIGMA OTILIEI-
Criticul George Calinescu considera ca misiunea sa de exeget nu poate fi indeplinita decat
daca incearca el insusi sa creeze sau sa incerce “sa relateze in cat mai multe genul”. Astfel,
scriind patru romane, Calinescu reuseseste sa intre pe taramul creatiilor in proza,
intelegandu-le de acum inainte mecanismele de functionare.

Printre cele patru romane scrise de George Calinescu se numara si “Enigma Otiliei”, publicat
in anul 1938. Roman scris in perioada cuprinsa intre cele doua razboaie mondiale, acesta
intruneste caracteristici balzacianiste, alaturi de elemente clasice, romantice, realiste,
naturaliste si moderne.

Realismul de tip reiese din tematica, astfel incat motivul mostenirii si al paternitatii sunt
surprinse sub forma unei fresce a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului trecut.
Romanul se rermarca prin grija pentru detaliu si evidentierea personajelor in mediul lor de
viata, dinspre exterior spre interior, timpul si spatiul fiind exacte, ceea ce imprima discursului
credibilitate.

Romanul este cea mai complexa si mai cuprinzatoare specie a genului epic in proza, de mari
dimensiuni, surprinzand conflicte puternice, cu o desfasurare pe mai multe planuri narative.

Titlul initial al romanului a fost “Parintii Otiliei”, insa din motive de strategie editoriala,
Calinescu l-a schimbat in “Enigma Otiliei”. Desi nu exista un mister in adevaratul sens al
cuvantului in legatura cu Otilia, aceasta ramane invaluita intr-o umbra de incertitudine
sporita de feminitatea sa.

Romanul, propunandu-ne doua planuri narative organizate in jurul a doua conflicte

principale, are o dubla tema: primul plan, care implica confruntarea dintre tabara
reprezentata de Costache Giurgiuveanu, Otilia si Pascalopol pe de o parte, si tabara
reprezentata de clanul Tulea, de cealalta parte, are ca tema mostenirea averii lui
Giurgiuveanu. Celalalt plan narativ, care implica confruntarea dintre sotii Ratiu si Clanul
Tulea are ca tema zestrea pe care Olimpia, fata sotilor Aglae si Simion Tulea, o cere
impreuna cu sotul sau, Stanica Ratiu. Alaturi de tematica realista a mostenirii, pot fi
incadrate si iubirea juvenila si initierea tanarului Felix.

Structura si compozitia romanului satisfac criteriul echilibrului clasic si pe acela al

deschiderilor tipic moderniste. Astfel, in incipitul romanului este tipic balzacian, timpul fiind
fixat cu precizie (“Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909”), iar personajul, tanarul Felix
Sima, intra in strada Antim, venind dinspre strada Sfintii Apostoli (locul este cel al unei foste
mahalale din Bucuresti, care devenise unul dintre cartierele in care traiau cei proaspat
imbogatiti). Felix dispune de un portret realizat de catre autor, care sugereaza ca trasaturile
inca nu ii erau definitive (“fata ii era juvenila si prelunga”), fiind imbracat in uniforma de
licean, personajul urmand sa devina protagonist al unui proces de initiere. De altfel, Felix va
face cunostinta si cu Giurgiuveanu, care ii va spune initial ca “Aici nu sta nimeni”, fiind un
advertisment in legatura cu conflictele la care se va expune Felix, locuind aici.

Mai departe, are loc descriere casei la care Felix urma sa stea pe timpul perioadei in care
studia medicina la Bucuresti. Indeplind rolul de agent naratorial, Felix va juca nu doar rolul
de personaj principal, ci va media intre cititor si lumea fictiunii. Naratorul ii va ceda uneori lui
Felix perspectiva narativa, astfel incat acesta va fi pentru o buna parte a naratiunii personajul
care va orienta camera. Prezenta descrierii de tip balzacian a casei unchiului lui Felix,
Costache Giurgiuveanu, este specifica balzacianismului, perspectiva fiind cedata lui Felix.
Criticul Nicolae Manolescu atrage atentia, insa, ca la un moment dat, perspectiva descrierii
casei apartine unui estet (“Ceea ce ar fi surprins aici ochiul unui estet era intentia de a
executa grandiosul clasic in materiale atat de nepotrivite”). Necesitatea acestei descrieri
ample poate fi explicata in modul urmator: mediul social se reflecta in ambiental, motiv
pentru care ambientalul devine in romanul balzacian mijloc de constructie al personajului..

Actiunea romanului se desfasoara pe parcursul a trei ani (1909-1912), insa acesta are un
epilog care se consuma dupa incheierea Primului Razboi Mondial. Primele trei capitole
surprind primele 24 de ore ale actiunii, timp in care Felix Sima va cunoaste fiecare personaj
ce va juca un rol de oarecare importanta in economia conflictului.

Spatiul actiunii corespunde celor doua planuri narative, spatiul in care patrunde Felix fiind
polarizat in functie de cele doua case ale seriilor de personaje ce intra in conflict. Casa
Giurgiuveanu si Casa Tulea impart aceiasi curte; ulterior, spatiul actiunii se dezvolta
concentric, prin vizita pe care Felix si Otilia o vor intreprinde la mosia din Baragan a lui
Pascalopol si prin plecarea la Paris a Otiliei si a lui Pascalopol. De altfel, locul in care sunt
situate cele doua case apartine mediului citadin, ceea ce imprima operei un aer modern.

Ramas orfan, ambii parinti fiind decedati, Felix Sima va sta in gazda la unchiul Costache
Giurgiuveanu pentru trei ani, perioada in care acesta va studia medicina la Bucuresti.
Costache Giurgiuveanu locuieste in vecinatatea unei familii inrudite, Tulea, el fiind posesorul
averii care va produce un conflict major intre personajele operei, alaturi de el fiind Otilia,
fiica celei de-a doua sotii decedate a lui Giurgiuveanu. Felix va fi fermecat de feminitatea
Otiliei, aflata intr-o relatie cu maturul Pascalopol. Pascalopol ii va starni gelozia lui Felix,
deoarece acesta era un barbat realizat, rafinat, bogat. In ciuda manifestarilor afective fata de
Felix, Otilia constientizeaza ca ea l-ar putea impiedica pe tanar sa-si construiasca o cariera de
succes, casatorindu-se cu Pascalopol, care ii va oferi protectie atat in timpul vietii lui
Giurgiuveanu, cat si dupa moartea acestuia.

Dorind sa puna mana pe averea lui Giurgiuveanu, familia Tulea (Aglae, Simion, Titi, Aurica) si
sotii Olimpia si Stanica Ratiu vor intra in conflict cu tabara reprezentata de Otilia,
Giurgiuveanu si Pascalopol. O scena importanta in evolutia actiunii este cea in care Stanica
Ratiu, reprezentant al tipologiei arivistului, reuseste sa-l pacaleasca pe batranul Costache
Giurgiuveanu, care zacea in pat. Ramas fara banii pe care batranul avar ii stransese pentru
Otilia si care trebuiau sa fie pusi intr-un cont de Pascalopol, Giurgiuveanu isi da duhul;
moartea batranului va determina plecarea si casatoria Otiliei cu Pascalopol, in vreme ce Felix
isi va termina studiile si se va remarca ca medic pe campul de lupta din Primul Razboi
Mondial. O alta scena importanta este in epilog, si anume cea a reintalnirii dintre Felix si
Pascalopol. Pascalopol, imbatrinit vizibil, ii marturiseste medicului ca a divortat de Otilia,
dorind sa-i ofere acesteia libertatea de care avea nevoie o fiinta tanara. II inmaneaza lui Felix
o fotografia care o infatiseaza pe Otilia intr-un cadru argentinian. Reintors pe strada Antim,
Felix realiza ca advertismentul batranului Giurgiuveanu s-a adeverit, casa fiind acum
parasita.

O prima secventa narativa semnificativa pentru tema romanului poate fi considerata cea a

jocului de table din capitolul intai. Aceasta secventa narativa dezvaluie tipologiile de
personaje si prefigureaza conflictele majore ale romanului.Otilia il conduce pe Felix, acesta
face cunostinta cu cele trei personaje aflate la masa. George Calinescu recurge la
prezentarea vestimentatiei, care devine definitorie pentru trasaturile de caracter ale
personajelor. Primul cu care baiatul face cunostinta este Leonida Pascalopol. Stilul sau
vestimentar ii tradeaza eleganta, rafinamentul. Apoi, o cunoaste pe cu Aglae Tulea, coafura
japoneza a acesteia ii reliefeaza predispozitia spre imitatie, ipocrizia, la fel cum buzele subtiri
sunt un semn al malitiozitatii femeii. Aurica este fata batrana, fiica Aglaei. Gestul lui
Pascalopol care ii ofera Otiliei un inel prefigureaza casatoria celor doi din final. 

O a doua secventa reprezentativa este intriga dezvoltata planuri care se intrepatrund (lupta

pentru mostenirea lui Costache Giurgiuveanu si destinul tanarului Felix. Competitia pentru
mostenirea batranului avar este un prilej pentru observarea efectelor, in plan moral, ale
obsesiei banului. Batranul avar, proprietar de imobile, restaurante, actiuni nu pune in
practica nici un proiect cu privire la viitorul Otiliei, pentru a nu cheltuii bani, el doar
strangand materiale pentru a construi o casa pentru ea si Felix. Planul formarii tanarului
Felix, student la medicina , urmareste experientele traite de acesta in casa unchiului sau, in
special iubirea adolescentina pentru Otilia. Este gelos pe Pascalopol, dar nu
face nimic punand mai mult pret pe crearea unei cariere. Otilia ramane pentru Felix o
imagine a eternului feminin, iar pentru Pascalopol o enigma.

Respectand rigorile realismului balzacian, la care se adauga si influentele altor tipuri de

sensibilitati, George Calinescu construieste tipologii aparte in literatura romana: Felix este
tipul ambitiosului, iar constructia lui Costache Giurgiuveanu (“buzele rasfrante”, “ochii mici,
clipesc rar”) pun in evidenta un avar si respecta rigorile clasicismului, existand un raport de
concordanta intre portretul fizic si moral al acestuia. Otilia poate fi incadrata in tipologia
cochetei dintr-o perspectiva realista, Stanica Ratiu este arivistul, Aglae este baba absoluta,
Pascalopol mosierul, Simion Tulea nevroticul, iar Aurica fata batrana.
Motivul orfanului (atat Felix, cat si Otilia aveau parintii decedati) va fi tratat in mod realist de
catre autor. De remarcat este si tendinta catre introspectie a celor doi tineri, ceea ce
demonstreaza inca o data ca opera literara intruneste si aspecte moderne.

Astfel, romanul Enigma Otiliei este unul modern, in ciuda tehnicilor realiste si a crearii unor

personaje clasice, atingandu-si scopul de a zugravi ideea destinului marcat de paternitate
prin relatiile dintre personaje si situatiile cu care se confrunta acestea.