Dominatul -Salvarea imperiului a venit din partea împăraţilor zişi “iliri”, a căror serie este deschisă de Aurelian:

-ei pun bazele unei monarhii absolute, dominatul:

-a marcat începutul drumului spre o monarhie de tip oriental
-Fondatorul noii forme de stat este Diocleţian (284-305), dar o contribuţie de primă importanţă la naşterea ei a avut-o
Constantin cel Mare (306-337):
-Diocleţian creează un sistem de cârmuire “în doi”(diarhie), apoi “în patru”(tetrarhie)
-iniţial, sistemul cuprindea doi auguşti, cărora li s-au adăugat mai apoi doi cezari
-toţi erau însărcinaţi cu apărarea frontierelor şi cu împiedicarea revoltelor militare
-Reformele lui Diocleţian modifică şi structurile administrative ale statului:
-concentrează puterea în mâinile împăratului, exercitată de “consiliul sacru” imperial
-crează o administraţie ierarhică la nivel central şi provincial, prin :
-înfiinţarea prefecturilor, diocezelor şi provinciilor
-separarea riguroasă a puterii civile de cea militară
-Vechea federaţie de cetăţi, în frunte cu Roma, este înlocuită cu un stat centralizat, în vreme ce vechile instituţii
romane-senat, popor ori magistraturi-sunt golite de conţinut.
-Dicleţian preia din Orient ceremonialul care face din el “stăpân şi zeu” (Dominus et Deus), căruia supuşii i se închină.
De la atributul de dominus derivă şi numele noii forme de stat. În cele din urmă, creştinismul avea să devină religie
unică a imperiului, graţie sprijinului acordat de Constantin şi urmaşii săi:
-în virtutea noii ideologii, teoretizată de Eusebiu de Cezareea, împăratul este alesul lui Dumnezeu pe pământ-puterii
unice a lui Dumnezeu în ceruri îi corespunde pe pământ autoritatea monarhică a suveranului, restabilită de Constantin în
324, prin lichidarea tetrarhiei
-prin reformele lui Diocleţian şi Constantin “imperiul” lui Augustus se transformă dintr-o magistratură într-o
autoritate monarhică, sub presiunea evenimentelor şi a influenţelor venite din Orient.