Abilitățile, competențele și limitele psihologului școlar în

consilierea psihologică
Consilierul şcolar este un specialist în educaţie care planifică şi desfăşoară activităţi de consiliere
educaţională individuală sau de grup care au drept obiectiv adaptarea elevului la probleme specifice
mediului şcolar; implementează programele de educaţie pentru carieră în scopul formării de
competenţe în domeniile vizate prin aria curriculară “Consiliere şi orientare”; organizează programe
extracurriculare de orientare vocaţională; promovează şi implementează programele de educaţie pentru
sănătate care vizează formarea şi dezvoltarea la elevi a abilităţilor de management al stilului de viaţă.
Calificarea de consilier şcolar este necesară cadrelor didactice licenţiate în psihologie, ştiinţele
educaţiei sau ştiinţe socio-umane care doresc să se specializeze în consiliere educaţională şi consiliere
şi orientare.
Competenţele specifice ocupaţiei de consilier şcolar sunt formate şi dezvoltate prin programe de
formare continuă organizate prin structuri (centre / departamente) aparţinând sistemului naţional de
învăţământ specializate în pregătirea cadrelor didactice.
Consilierul şcolar îşi desfăşoară activitatea în cabinetul şcolar, cabinetul de orientare în carieră sau în
sala de clasă, într-un mediu sigur şi controlat.
În conformitate cu cerinţele specifice ocupaţiei, consilierul şcolar realizează următoarele sarcini:
- analizează problemele specifice mediului şcolar: adaptare şcolară, motivaţie şcolară, deprinderi de
studiu, absenteism, eşec şi abandon şcolar etc.;
- observă şi evaluează performanţa şcolară, comportamentul şi dezvoltarea elevului, utilizând metode
şi instrumente specifice consilierului şcolar;
- identifică problemele de natură familială (abuz, neglijenţă, hărţuire) care pot afecta dezvoltarea şi
performanţa şcolară a elevului;
- planifică şi organizează activităţi de consiliere educaţională individuală şi / sau de grup adresate
elevilor;
- oferă intervenţii cu caracter suportiv în situaţii de criză elevilor care se confruntă cu dificultăţi
specifice mediului şcolar: dificultăţi de învăţare, dificultăţi de adaptare şcolară, absenteism etc.;
- implică elevii în activităţi de autocunoaştere şi dezvoltare personală şi îi asistă elevii în formarea şi
dezvoltarea deprinderilor şi atitudinilor utile în luarea deciziilor legate de carieră;
- investighează caracteristicile personale relevante pentru orientarea vocaţională şi le analizează în
raport cu opţiunile şi oportunităţile educaţionale şi profesionale ale elevilor;

1
- întocmeşte profilul vocaţional şi recomandă elevilor programe de studiu adecvate aptitudinilor,
intereselor şi scopurilor educaţionale;
- organizează activităţi extracurriculare care facilitează accesul elevilor la informaţii relevante pentru
deciziile legate de alegerea carierei (zilele carierei, vizite în instituţii/ organizaţii, invitaţi din diferite
domenii de activitate);
- dezvoltă şi implementează programe de prevenţie şi intervenţie privind violenţa în şcoală, consumul
de droguri şi alcool şi alte comportamente de risc;
- recomandă şi încurajează elevii şi părinţii acestora să solicite şi să accepte asistenţă specializată în
cazul în care se confruntă cu probleme de sănătate fizică şi/sau psihică;
- selectează şi aplică principii, metode şi tehnici de consiliere educaţională;
- colaborează cu părinţii, tutorii legali şi alţi specialişti în educaţie (cadre didactice, psiholog şcolar) în
scopul adaptării programei la nevoile elevului, precum şi a soluţionării problemelor şcolare,
comportamentale sau de altă natură ale elevului.
Realizarea sarcinilor de muncă presupune cunoşinţe teoretice şi practice de consiliere şi terapie
educaţională, ştiinţele educaţiei, psihologie, limbă şi comunicare, servicii clienţi şi personal,
calculatoare şi software, precum şi deprinderi sociale, deprinderi utilizate în învăţare şi deprinderi de
rezolvare de probleme.
Îndeplinirea cerinţelor specifice ocupaţiei necesită un nivel bun de dezvoltare a abilităţii generale de
învăţare, o bună capacitate de procesare rapidă a informaţiei şi o abilitate crescută de a lua decizii
corecte, cât mai raţionale. Exercitarea acestei ocupaţii presupune seriozitate, exigenţă şi meticulozitate
în realizarea sarcinilor, echilibru emoţional şi o bună capacitate de comunicare.
Abilitățile psihologului școlar cuprind:
1.Ascultarea activă :
-abilitatea de bază în consiliere ce oferă suportul unei bune comunicări între consilier și elev/client.
-ascultarea activă încurajează elevii să vorbească deschis și liber ; se comunică respect pentru ceea ce
gândește sau simte interlocutorul, se transmite non-verbal că este înțeles.
-când asculți activ trimiți celuilalt următorul mesaj : « ești important », « vreau să te înțeleg ».
Dezvoltarea abilității de ascultare activă este o experiență bună pentru consilier pentru că : elevul vrea
să aibă întreaga atenție, se simte respectat și valorizat, acceptat și relaxat,înteles. Eficiența ascultării
active se realizează prin stabilirea unui contact visual, aprobarea, încuviințarea (a da aprobator din
cap), expresia feței adecvată, postura care să se reflecte deschiderea, încurajarea, repetarea-folosirea

2
acelorași cuvinte utilizate de client, rezumarea-sumarizarea spuselor clientului, chestionarea- întrebari
deschise pentru a fi sigur că a înțeles clientul.
2. Empatia : abilitatea de a te transpune în locul unei alte persoane pentru a înţelege modul în care
gândeşte, simte şi se comportă acea persoană. Empatia înseamna „a fi alături” de acea persoană.
Atitudine care facilitează exprimarea emoțiilor, convingerilor și îmbunătățește comunicarea dintre
consilier și consiliat.
3.Capacitatea de observare : o bună observare permite o mai bună înţelegere a mesajului transmis de
elev. Astfel, raportând comportamentul verbal observat la elev (ceea ce spune) la comportamentul său
nonverbal (ceea ce exprimă prin gesturi, voce, mimică sau modificări ale culorii pielii), consilierul
poate obţine informaţii suplimentare despre elev. Dificultatile în procesul de observare apar atunci
când se trece de la simpla observare a unor comportamente la interpretări personale ale acestora.
Efectul acestei abordări greșite este pierderea relației de încredere cu elevii și a autenticitatii.
În timpul consilierii observăm gândurile sau comportamentul orientat către cunoaștere; sentimentele,
emoțiile sau comportamentul psiho-afectiv; efectele neuro-fiziologice ale stărilor emoționale (roșirea
feței, transpirația, respirație rapidă); aspectele verbale, paraverbale și non-verbale ale comunicării;
capacitatea de a lua decizii și a face alegeri cu privire la persoana sa.
Se pot folosi grile de observație: acestea se stabilesc în funcție de anumite unități de comportamente ce
urmează a fi observate, bazându-ne pe anumite criterii astfel încât să se asigure caracterul sistematic al
observației. (criterii: elemente de comportament non-verbal, localizarea în spațiu, modificări
neurovegetative ale subiectului, a comportamentului agresiv).
4.Abilitatea de adresare a întrebărilor : presupune arta de a adresa întrebările astfel încât elevul să poată
să-şi descopere şi să conştientizeze calităţi şi resurse pe care le poate utiliza în rezolvarea problemelor
cu care se confruntă. Pot fi utilizate patru tipuri de întrebări :
- întrebări închise – care generează răspunsuri de tip « da » sau « nu » , care este indicat să fie folosite
doar atunci când se doreşte focalizarea elevului pe o anumită problemă (o întrebare de genul « locuieşti
cu familia » poate releva anumite aspecte importante despre circumstanţele în care se manifestă
problema elevului). Utilizare excesivă a acestui tip de întrebare poate duce la întreruperea comunicării.
- întrebări justificative (de ce ?) – sunt considerate întrebări inutile în consiliere întrucât îndeamnă
elevul să găsească justificări ale propriilor comportamente indezirabile şi deci se menţine problema.
Este indicată înlocuirea întrebărilor « de ce ?» cu întrebări de tip « cum ? » care au scop descriptiv şi îi
acordă mai multă libertate de exprimare elevului.

3
- întrebările ipotetice – presupun a determina elevul să sintetizeze consecinţele pozitive sau negative
ale unui comportament sau ale unei alegeri astfel încât să poată lua în considerare mai multe alternative
de acţiune (ce s-ar întâmpla dacă, deşi părinţii tăi doresc să fii medic, tu ai alege o altă carieră ?)
- întrebările deschise – sunt cele care comunică doar elevului că este ascultat cu interes : Poţi să descrii
mai pe larg situaţia în care crezi că problema ta a apărut ?Ai putea sa-mi spui mai multe despre…?
Formule tip:« deci tu… », « așadar », « care ? », « în ce mod », « cum îți dai seama ? », « care sunt
motivele pentru care.. ? », « poți să-mi spui mai multe despre ? »
5.Capacitatea de a oferi un feed-back constructiv : presupune abilitatea de a oferi elevului informaţii
despre propriul comportament sau despre schimbările care au apărut în comportamentul său. Pentru ca
feed-back-ul oferit să fie constructiv pentru elev  trebuie să începeți cu aspectele pozitive, să fiți
concreți, să descrieți comportamente și nu evaluați persoane, să oferiți imediat pentru întărirea
comportamentului, să evitați cuvintele « bun » și « rău », să vă referiți-vă întotdeauna la lucrurile care
pot fi schimbate, să încercati să oferiți alternative, să oferiți receptorului încă o șansa: procesul de feed-
back nu trebuie să prescrie schimbarea cu orice preț, ci să determine examinarea consecințelor deciziei
de a schimba sau nu.
6.Capacitatea de a furniza informaţii : presupune abilitatea consilierului de a identifica acele domenii
în care elevii deţin mai puţine informaţii (droguri, boli cu transmitere sexuală) şi de a oferi acestora
informaţiile de care au nevoie pentru a-şi putea construi o reprezentare realistă despre realitate ;
Identificați pe parcursul discuției care sunt informațiile pe care le dețin elevii. În funcție de aceasta,
oferiți informații noi, corecte și relevante.
7. Capacitatea de parafrazare : abilitatea de reformulare a ceea ce este esenţial în ceea ce spune elevul.
Această abilitate presupune utilizarea unor fraze care pe lângă a comunica elevilor că mesajul lor a fost
înţeles, le sintetizează acestor ceea ce au spus : Cu alte cuvinte… sau Ceea ce spui tu se referă la…
Înțeleg că…
8.Capacitatea de reflectare: parafrazăm fie informația actuală, fie sentimentele exprimate de elev. Ea
ne ajută să clarificăm ce gândește și ce simte clientul. Reflectarea-repetați ca în oglindă cuvinte cheie
spuse de elev « cuvinte ecou » ; elevul este asigurat că este ascultat cu atenție și este încurajat să se
exprime.
9.Capacitatea de sumarizare:  Concentrați în manieră organizată cele mai importante aspecte ale
discursului elevului. Folosiți sumarizarea la începutul sau la încheierea activității de consiliere. Este

4
utilă pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra discuției dar și pentru a clarifica aspectele
importante, esențiale pentru procesul de consiliere și implicit pentru client.
Ca și orice altă profesie și cea de consilier școlar își are limitele sale.Limitele în care este format
din punct de vedere profesional consilierul școlar sunt date chiar de caracterul interdisciplinar al
acestui demers. Atunci când consilierul nu poate răspunde nevoii clientului din cauză că cel din urmă
ar avea nevoie de un consilier specializat, clientul trebuie referit unui coleg specialist când nevoile
clientului depașesc pregătirea oricărei specializări în consilierea școlară, de exemplu un psiholog,
psihiatru sau medic.Este important pentru consilierul școlar să evalueze situația în cel mai scurt timp
posibil după ce a luat contactul cu elevul și să realizeze dacă rezultatul evaluării cere ca gestionarea
cazului să fie făcută de un psihoterapeut , de un psihiatru de exemplu.
Limitele consilierului școlar se referă la cazurile elevilor cu diverse trăsături sau tulburări de
personalității.Cunoscând modul de manifestare al anumitor tulburări , consilierul școlar se poate
raporta corect la situație și va putea apela la expertiza unui psihoterapeut sau psihiatru.
Personalitățile care ies din aria de expertiză a consilierului sunt: personalitatea anxioasă, cea
paranoică, histrionică, obsesională, narcisistă, schizoidă, comportament de tip A, personalitate
depresivă,dependentă, pasiv-agresivă și cea evitantă. În literatura de specialitate se consideră că
oamenii au trăsături care se încadrează într-o anumită sănătate psihică-boală psihică, acestia putând
prezenta trăsături de personalitate (în aria de normalitate psihică),tulburări de personalitate (între
psihologie și psihopatologie clinică),boala psihică (aflată în aria psihiatrică).Trăsăturile de
personalitate pot fi prezente la orice vârstă și au, de obicei, origini și manifestări diferite față de
tulburările de personalitate și bolile psihice.
Bibliografie:
1. Băban Adriana, Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere:
Cluj-Napoca, Editura Ardealul, 2001.
2. Birch A., Psihologia dezvoltării: Bucureşti, Editura Tehnică, 2000. 311 p.
3. Calaraş Carolina, Cultura educaţiei elevului: Chişinău, CEP USM, 2007.
4,Dimitriu-Tiron Elena, Consiliere educaţională: Iaşi, Editura Institutul European, 2005.
5. Dumitru Ion Al., Consiliere psihopedagogică: Iaşi, Editura Poli-rom, 2008.
6. Nemţeanu C., Consideraţii despre consilierea psihologică: Bucureşti, Editura Gnosis, 2004

5
6