2.

Conceptul de comert electronic

Istoria comertul electronic incepe spre sfarsitul secolului 20. In 1968 a fost realizat
primul standard EDI (Electronic Data Interchange) pentru transmiterea mesajelor structurate in
industria transporturilor din SUA. In deceniul al noualea se dezvolta retele inchise de tranzactii
comerciale, de unde aparitia postei electronice. In anul 1990 are loc revolutia produsa de internet.
Pana la aceasta data “cultura” internetului a incurajat si recompensat persoanele care aduceau
informatii si a incercat sa descurajeze folosirea internetului pentru activitati profitabile.

Comertul electronic (E - Commerce), in conceptia Organizatiei Economice de

Cooperare si Dezvoltare (OECD), reprezinta desfasurarea unei afaceri prin intermediul retelei
Internet, vanzarea de bunuri si servicii avand loc offline sau online 1. Definit mai sugestiv
comerţul electronic reprezintă „capacitatea de a realiza tranzacţii care implică schimbul de
bunuri şi servicii între două sau mai multe părţi, folosind instrumente şi tehnici electronice”.

Principiile de baza ale afacerilor online sunt aceleasi ca la orice afacere traditionala
desfasurata in mediul economic real.

Marea diferenta cu un magazin virtual este ca se poate automatiza o mare parte din
procesele de vanzare si cumparare. Aceasta caracteristica se regaseste doar in comertul online.

In tranzactiile comerciale clasice se disting patru etape diferite:

 informarea comerciala referitoare la tranzactie: cercetarea de marketing;

 incheierea contractului comercial;

 vanzarea produsului sau a serviciului;

 plata produsului sau a serviciului;

In figura nr.1 este prezentat

modul in care se reflecta aceste patru
etape in cazul comertului electronic:

1
Patriche, Dumitru “Bazele comertului”, Editura Economica, Bucuresti, 1999, pag.116
 Figura nr.1

Intr-un magazin normal exista angajati care sa ajute consumatorul sa cumpere. Intr-
un magazin virtual, angajatul este site-ul in sine. Cu singura diferenta ca acest nou tip de angajat
nu se imbolnaveste, nu isi ia concediu si munceste efectiv 7 zile din 7, 24 de ore pe zi pe
parcursul intregului an. Si mai mult de atat, salariul lui este unul foarte mic1.

Avand in vedere definitia data mai sus, cele mai raspandite modele pentru comertul
electronic implementate sunt:

 business to business (B2B);

 business to consumer (B2C).

 business to government (B2G).

Figura nr.2

Alte relatii stabilite prin intermediul retelei Internet, adiacente comertului electronic,
sunt: government to government (G2G), government to business (G2B), government to consumer
(G2C), consumer to government (C2G), consumer to business (C2B) si consumer to consumer
(C2C), fiind sintetizate in tabelul de mai jos:

Intreprinderi Consumatori
Guvern (G)
(B) (C)
G2G G2B G2C
Guvern (G)
coordonare informare informare
B2G B2B B2C
Intreprinderi
Administratie, comert comert
(B)
logistica electronic electronic
C2G C2B
Consumatori C2C
achitare taxe comparatie
(C) licitatii online
online preturi
1
05 august 2007 articol “Principiile de baza E-commerce” www.underclick.ro

2
 Figura nr.3

Un rol aparte in dezvoltarea comertului electronic il au relatiile business to government

(B2G) si government to bussiness (G2B), care prin realizarea unui mediu de informare interactiv,
rapid si eficient, pot contribui la constientizarea agentilor economici asupra avantajelor acestui
nou domeniu comercial: Comertul Electronic.

Nu exista o definitie universal acceptata a termenului “comert electronic”. Totusi, prin

comert electronic se intelege “distributie, marketing, vanzare sau livrare de marfuri si servicii
prin mijloace electronice1”.

Astfel, comertul electronic reprezinta schimbul informatiilor de afaceri prin retele

informatice, fara documente materiale, utilizand EDI (Electronic Data Interchange), mail (posta
electronica), buletine electronice de informare, transferul electronic al fondurilor (Electronic
Funds Transfer - EFT) si alte tehnologii similare.

2.1. Modele de comert electronic

Comerţul electronic se poate desfăşura graţie diferitelor aplicaţii dezvoltate pe internet.

Pot fi identificate 8 tipuri semnificative de comerţ electronic 2:

• magazin electronic (e-shop);

• aprovizionare electronică (eprocurement);

• magazin universal electronic (emall);

• piaţa unui terţ (3rd party marketplace);

• comunităţi virtuale (virtual communities);

• furnizor de servicii cu valoare pentru

canale de comerţ electronic;

• platforme de colaborare;

• brokeraj electronic.

Figura nr.4 Subdomenii ale comertului electronic 3

1
Popescu, Manoela; Ionascu, Viorica: “Bazele Comertului”, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2006
2
Paul Timmers, 1997
3
www.wikipedia.com articol “Comert electronic”
 2.2. Marile platforme de comert electronic

Comertul electronic (sens restrans) este totalitatea actelor de comert care se desfasoara de
la inceput la sfarsit prin mijloace electronice sau cu suport electronic. Adica se contacteaza o
firma printr-un mijloc electronic (mail, mesaj pe internet, sms, etc), se primeste o oferta
electronic, se face comanda electronic (mail, shopping cart, formular online) si plata se executa
electronic (card). Comert electronic (sens larg); comertul electronic este totalitatea actelor de
comert care au in desfasurarea lor o pondere a mijloacelor electronice covarsitoare pentru
realizarea actului de comert.

Din componenta de comert online, platformele faciliteaza intalnirea cererii cu oferta. Si

se analizeaza trei exemple : cel mai mare mediu actual organizat, cel mai mare mediu de schimb
de informatie cu scop comercial si cel mai mare pericol pentru acestea. Am numit aici eBay,
Craigslist si Google1.

Comert Electronic nr.1 > eBay

eBay este in momentul de fata cel mai mare mediu organizat in care utilizatori din toata
lumea (persoane fizice sau companii) pot publica anunturi in legatura cu produse, pot licita pentru
alte produse, le pot vinde si pot incasa banii. eBay are propriul serviciu de plata PayPal, unul din
cele mai bune servicii de acest gen din lume. PayPal este un cont virtual in care poti sa transferi
bani (de la unitatile autorizate - banci, Western Union, card, etc) si din care sa transferi bani.
Avantajul mare este cea mai cuprinzatoare "lista neagra" din lume, ceea ce duce la o foarte mica
posibilitate de frauda. Dezavantajul este lipsa unui serviciu de "escrow" - adica de garantare ca
marfa cumparata e intr-adevar cea reala si ca plata se va face 100%. Pe eBay puteti vinde si
cumpara de la banale ace de cusut pana la avioane.

Comert Electronic lider anunturi > Craigslist

Craigslist este in momentul de fata cel mai mare mediu in care se poate schimba
informatie cu scop comercial. Pornit de un student ca un proiect, ca de altfel multe din marile
proiecte web, acest site a ajuns sa fie vizitat zilnic de zeci de milioane de oameni si a luat locul
ziarului de anunturi. Pentru ca doar asta veti gasi aici - anunturi (spre deosebire de eBay unde
puteti viziona produsele). Categoriile principale sunt cele de interes maxim pentru orice om :
Vanzari diverse, Locuri de munca, Servicii, Imobiliare, Relatii personale. Ordonate foarte bine si
segmentate dupa orase si tari, anunturile din acest site ii dau un grad foarte mare de uzabilitate.

1
Articol www.underclick.ro, “Platforme mari de comert electronic”, august 2007
Comert Electronic cel mai mare urmaritor > Google

Cel mai periculos pentru aceste doua situri dar cu un mare plus pentru noi utilizatorii,
vine din spate o companie americana care o "vedem" zilnic, Google. Noua platforma, inca
nelansata, numita "E-Commerce 3.0" va aduce un plus de functionalitati care vor concura in
alegerile zilnice ale utilizatorilor. Declaratia oficiala este "va fi un Craigslist cu steroizi". Desi
eBay are milioane de utilizatori inca nu poate da functionalitatea de a cauta doar produsele de la
vanzatorii cei mai apropiati. La fel Craigslist nu poate oferi cautari robuste. Integrarea noului
sistem de plata al Google (gBuy) va desavarsi proiectul si il va pune pe piata, alaturi de actualul
serviciu de comparatii de preturi si anume Froogle.

3. Comertul electronic - o noua oportunitate de crestere a competitivitatii

Impactul extraordinar al tehnologiilor informaţionale, tot ceea ce este sau devine „e”, îşi
pune amprenta asupra întregii vieţi economice, sociale, culturale, a omenirii şi guvernează practic
toată lumea modernă. Într-o lume dominată de micul „e”, într-o lume care nu conteneşte a vorbii
despre e-business (afaceri electronice), e-commerce (comerţ electronic) este un concept care pune
în evidenţă una dintre cele mai importante facilităţi oferite de reţeaua de Internet: capacitatea de
tranzacţionare dincolo de graniţe, de timp şi spaţiu 1.

Mulţi oameni consideră comerţul electronic ca fiind orice tranzacţie condusă electronic
pentru cumpărarea unor produse. Dar, comerţul electronic are, în sens mai larg, un impact mult
mai profund asupra evoluţiei afacerilor şi cuprinde, în fapt, nu numai noile achiziţii comerciale ci
şi totalitatea activităţilor care susţin obiectivele de marketing ale unei firme şi care pot include,
spre exemplu, publicitate, vânzări, plăţi, activităţi postvânzare, servicii către clienţi etc.

Principalele caracteristici ale comerţului electronic sunt:

●asigură o viteză ridicată de derulare a tranzacţiilor

●permite accesul la noi segmente de piaţă

●conferă o flexibilitate crescută politicilor comerciale

●determină reducerea costurilor de aprovizionare, de distribuţie, de promovare

●implică simplificarea procedurilor de tranzacţionare

1
Dinu, Vasile articol “Comertul electronic - o noua oportunitate de crestere a competitivitatii”, Amfiteatrul Economic,
nr.21, febr. 2007, pag 5-6
●contribuie la creşterea competitivităţii la nivel de firmă şi implicit de ţară

●determină creşterea valorii tranzacţiilor prin stimularea cumpărătorilor

●oferă posibilitatea de a configura produse sau servicii şi de a vedea imediat preţurile reale ale
acestora, în comparaţie cu preţurile mai multor ofertanţi.

În prezent, comerţul electronic a devenit o componentă esenţială a politicilor de

dezvoltare economică promovată de către ţările dezvoltate, în special, dar şi de către cele în
dezvoltare, devenind astfel şi o componentă fundamentală a comerţului internaţional.

Comerţul electronic este cheia competitivităţii întreprinderilor în era informaţională,

asigurând accesul la noi segmente de piaţă, creşterea vitezei de derulare a afacerilor, flexibilitatea
ridicată a politicilor comerciale, reducerea costurilor de aprovizionare, de desfacere şi de
publicitate, simplificarea procedurilor etc. Ca urmare el devine o oportunitate de creştere a
competitivităţii atât la nivel micro cât şi macroeconomic.

4. Internationalizarea in spatiul virtual al internetului.

Comert electronic international

La nivelul anului 2006 exista deja un miliard de utilizatori de Internet 1. Aceştia nu sunt
împărţiţi corespunzător distribuţiei populaţiei pe zonele globului. Distribuţia lor prezintă chiar o
abatere semnificativă faţă de împărţirea populaţiei pe continente. Din această cauză oscilează
semnificativ şi pentru întreprinderi numărul clienţilor potenţiali în regiunile separate ale globului
şi nu corespunde numărului de consumatori de pe piaţa respectivă.

Internetul oferă posibilitatea legării de relaţii de afaceri rapid şi independent de distanţele

geografice, a obţinerii de informaţii şi a realizării de tranzacţii în cadrul economiei mondiale,
începând de la comunicarea mai simplă cu grupele ţintă internaţionale până la vânzarea către
consumatori internaţionali. Mai mult, disponibilitatea pe tot globul a bunurilor şi timpul scurt de
acţiune şi reacţie sunt independente de distanţe, iar costurile sunt relativ reduse. Prin noţiunea de
comerţ electronic internaţional se inţelege iniţierea, negocierea şi/sau încheierea de tranzacţii
între subiecţi ai economiei mondiale. Internetul trebuie privit ca unica platformă electronică a
comerţului electronic. Aceasta înseamnă că întreprinderile îşi orientează permanent activităţile de

1
Conform studiului afisat de www.ibm.com
comerţ electronic susţinute de Internet, consecvent, către iniţierea, negocierea şi/sau încheierea de
procese de schimb a bunurilor.

O particularitate a Internetului o constituie virtualitatea, ceea ce are ca urmare

inexistenţa, în sens clasic, a sus-numitelor limite teritoriale care ar trebui depăşite. Cu atât mai
mult în cazul Internetului, este vorba despre un mediu global, constituit de toată suprafaţa
globului. De aceea, depăşirea limitelor teritoriale implică automat prezenţa pe Internet.

O pătrundere tehnică pe Internet nu este condiţia hotărâtoare pentru internaţionalitatea

comerţului electronic. Mai mult, trebuie remarcată diferenţa între comerţul electronic strict
naţional, respectiv strict internaţional în funcţie de scopurile şi forma măsurilor de marketing,
precum şi de diversele grupuri ţintă. Astfel, posibilitatea prezenţei globale pe Internet este un fapt
pe jumătate adevărat şi este necesar ca pentru realizarea unui marketing internaţional pe Internet
să fie îndeplinite trei condiţii (pagina de web să fie cunoscută clienţilor, aceştia să aibă încrederea
necesară încheierii unei tranzacţii pe Internet şi în final să fie luate în calcul şi variabilele ca
limbă, valută, nivelul venitului, tendinţele de consum, drepturile şi condiţiile de concurenţă).

O întreprindere care are în vedere intrarea pe Internet trebuie să aibă o anumită

experienţă internaţională câştigată în domeniu, un anumit know-how internaţional şi o
infrastructură corespunzătoare mediului internaţional. Prezenţa întâmplătoare a unei companii pe
Internet nu presupune implicit că, în general, cumpărătorii internaţionali vor cumpăra de la
aceasta.

În altă ordine de idei, luarea în considerare a condiţiilor specifice fiecărei ţări şi a

particularităţilor grupurilor ţintă pare necesară în definirea comerţului electronic internaţional.
Prin urmare, se vorbeşte de comerţ electronic internaţional când se adresează consumatorilor de
pe pieţele altor ţări, cu care întradevăr pot fi încheiate tranzacţii. Forma comerţului electronic
poate fi diferenţiată în funcţie de pieţele ţărilor respective sau standardizată pentru mai multe
dintre ele. De asemenea, se poate apela la forme mixte, anume pentru unele pieţe să fie aplicate
forme standardizate, iar pentru altele formele diferenţiate.

5. Comertul electronic si politica de reglementare. Beneficii si riscuri

 Comerţul electronic este un domeniu relativ recent, dar cu un mare potenţial de creştere
datorită avantajelor pe care le oferă atât agenţilor economici, cât şi consumatorilor. Concomitent
cu extinderea acestui tip de faceri, apar anumite preocupări legate de reglementarea domeniului,
inclusiv în ceea ce priveşte respectarea regulilor de concurenţă.

Există şi încercări de soluţionare practică a chestiunii reglementarilor, aşa cum sunt

liniile directoare elaborate de OECD încă din 1998.

Beneficiile şi potenţialul de creştere al pieţelor virtuale depind în mare măsură de modul

în care sunt depăşite anumite limite şi bariere specifice. Apar astfel o serie de aspecte majore ale
dezvoltării pieţelor electronice, dintre care menţionăm:

• asigurarea unui mediu electronic sigur pentru desfăşurarea tranzacţiilor, cu protejarea

confidenţialităţii datelor personale;

• existenţa unui sistem de plăţi electronice simplu şi sigur, care să funcţioneze la scară
internaţională sau chiar globală;

• un sistem pentru livrarea în timp util şi în condiţii corespunzătoare a bunurilor (ceea ce pune
probleme de transport, certificare a calităţii şi vămuire, în cazul tranzacţiilor internaţionale) sau a
serviciilor digitale (unde este esenţial transmiterea la timp, în condiţiile unor reţele
supraaglomerate).

5.1. Inselaciunea pe internet

O problemă majoră a pieţelor virtuale este posibilitatea mai mare decât în cazul pieţelor
tradiţionale de manifestare a unor comportamente frauduloase sau înşelătoare, dat fiind caracterul
relativ anonim al participanţilor. Ca urmare, alături de comercianţi oneşti este foarte posibil să
opereze falşi vânzători care înşeală cumpărătorii cu ajutorul unor site-uri atractive, a reclamei
agresive, a promisiunii oferirii de produse “minune” şi a unor reduceri incredibile de preţ, pentru
ca în final să nu ofere nici pe departe ceea ce promit sau să nu livreze nicio marfă. În plus,
consumatorii se confruntă şi cu posibilitatea de furt a identităţii, prin metode din ce în ce mai
sofisticate (ex.: phishing). Seriozitatea problemei este indicată de creşterea numărului de
reclamaţiilor primite de la consumatorii înşelaţi.

Astfel, în SUA sau primit peste 685000 plângeri în 2005, din care 63% au reprezentat
fraudă şi 37% furt de identitate;
 Înşelăciunea pe Internet este una din cauzele care pot împiedica comerţul electronic să-şi
atingă potenţialul deplin şi, în acelaşi timp, explică de ce tranzacţiile B2C continuă să rămână în
urma celor B2B în cele mai multe state.

Dezvoltarea comerţului electronic depinde şi de soluţionarea problemei mecanismelor de

preţ sigure, care să asigure protejarea datelor personale, siguranţa efectuării transferurilor de bani,
costul în raport cu uşurinţa efectuării operaţiunilor etc.

Un studiu din 2002, efectuat sub egida OECD, încă punea în evidenţă îngrijorarea şi
reţinerea oamenilor de a-şi lansa în spaţiul virtual datele personale şi ale instrumentelor de plată
(OECD, 2002). În prezent, mecanismele sunt mai sigure şi se înregistrează o diversificare a
gamei instrumentelor de plată online: carduri de debit (mecanism dominant în tranzacţiile online
internaţionale), carduri de credit, e-banking, plăţi prin şi din contul telefoanelor mobile, sisteme
de mediere (ex.: PayPal), bani electronici, microplăţi (pentru transferul sumelor foarte mici).

Ca urmare, se dezvoltă în prezent o adevărată “industrie” a plăţilor online, unde, alături

de actorii tradiţionali – băncile -, încep să opereze şi noi veniţi, cum sunt societăţile de
telecomunicaţii sau firmele specializate de servicii financiare online.

5.2. Conceptul de securitate

Unul din principalele impedimente care au temperat rata de crestere a activitatilor de

comert electronic este legat de securitate.

Eliberarea potenţialului de creştere a comerţului electronic, valorificarea avantajelor sale

şi contracararea barierelor menţionate impun un demers de reglementare din partea mediului de
afaceri şi/sau guverne. Direcţiile de acţiune pot fi de natură diferită 1:

 socială, de pildă prin educarea consumatorilor;

 tehnică, prin dezvoltarea unui instrumentar menit să asigure o protecţie mai mare a
tranzacţiilor şi a participanţilor (autentificare, filtre etc.) sau introducerea unor standarde
de operare;

1
State, Olimpia; Costache, Ion “Comert electronic si e-business in Romania”, Amfiteatrul Economic, nr.21, 2007, pag
149-151
  legislativă, de exemplu, prin instaurarea obligaţiei prezentării pe site de informaţii
corecte şi complete, actualizate permanent, incluzând toate detaliile relevante despre
produse sau servicii şi referitoare la preţ şi la eventualele costuri suplimentare.

Esenta problemei consta in faptul ca in mod normal mesajele de posta electronica sunt
expediate necriptate. Cu alte cuvinte oricine le intercepteaza, poate citi continutul fara probleme.
Din acest motiv si retinerea utilizatorilor in a-si trimite detaliile referitoare la propriul card de
credit prin e-mail.

Cum sunt protejate atunci numerele de identificare ale cardurilor si tranzactiile?

Tranzactiile dintre site-ul web al comerciantului si cumparator sunt criptate folosind tehnologia
SSL (Secure Socket Layer). Astfel se elimina posibilitatea ca un intrus sa obtina numarul
cardului, presupunand ca el intercepteaza datele astfel criptate. Aceasta tehnologie prezinta insa si
o deficienta si anume: SSL nu permite comerciantului sa se asigure ca persoana care foloseste
cardul intr-o tranzactie este chiar detinatorul acestuia. Similar, SSL nu ofera nici o cale prin care
clientul sa afle daca site-ul web al comerciantului este cu adevarat autorizat sa accepte plata cu
carduri si ca nu este doar un site pirat (fake) proiectat doar in scopul de a colectiona date despre
astfel de carduri.

Pentru a rezolva aceasta problema, MasterCard si Visa promoveaza SET (Secure

Electronic Transaction), o tehnologie mai sigura dezvoltata prin conjugarea eforturilor mai multor
companii interesate. SET rezolva problema autentificarii prin asignarea unor certificate digitale
atat clientului cat si comerciantului. Mai mult, SET ofera securitate sporita fata de cea existenta
astazi pe piata comerciala traditionala. In loc de a-i oferi comerciantului acces la numarul
cardului, SET il encodeaza de o maniera care asigura faptul ca doar consumatorul si institutiile
financiare au acces la el.

Fiecare dintre actorii implicati intr-o tranzactie (comerciant, client sau institutie
financiara) foloseste certificatul SET privat, care joaca si rol de identificare. In practica, un tert
ofera serviciul de a furniza certificate digitale institutiilor financiare care emit carduri iar
institutia financiara ofera certificate digitale clientilor sai, detinatori de credit carduri. Cat priveste
comerciantul, procesul este similar: in momentul efectuarii unei cumparaturi on-line, inainte de a
se face vreun schimb de date, softul care integreaza tehnologia SET valideaza identitatea
comerciantului si a detinatorului cardului; procesul de validare consta in verificarea certificatelor
digitale emise de furnizori de servicii autorizati (terti) 1.

1
Mai multe detalii legate de securitatea comunicatiei - intr-un articol din Net Report, Nr 100, pag 67-69
 6. Situatia actuala a comertului electronic in Romania

6.1. Comertul electronic in tarile din Europa Centrala si de Est

Scopul Studiului1: Comparatia atitudinii utilizatorilor de internet fata de comertul electronic.

a) Utilizatori tineri din punct de vedere al experientei in cumparaturile online

the Czech Republic ; N=2682 28% 19% 23% 24% 5%

I: Cand ati facut pentru

Romania ; N=417 48% 11% 29% 11%

prima oara cumparaturi

35% 22% 21% 19%
online? Lithuania ; N=436

46% 19% 22% 10%

Ukraine ; N=412

31% 17% 24% 23%

Russia ; N=1443

32% 13% 19% 28% 8%

Figura nr.5 Poland ; N=1077

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

within the last 6 months over half a year to 1 year ago over 1 to 2 years ago
over 2 to 5 years ago over 5 years ago

In urma studiului, graficul 1 reflecta faptul ca cea mai mare proportie dintre noii
cumparatori din Romania (48%) au achizitionat online primul produs in ultimele 6 luni si doar
1% cu 1-2ani in urma. Ceea ce inseamna ca din ce in ce mai multi prefera cumparaturile online,
depasind celelalte tari prezente in studio.

b) Utilizatorii de internet ce au facut cumparaturi online

the Czech Republic ; N=2473 12% 32% 8% 20% 28%

I: Ati dorit vreodata sa

Romania ; N=377 27% 24% 20% 13% 16%

faceti o comanda si ati

renuntat ulterior? Lithuania ; N=369 13% 33% 11% 23% 21%

Ukraine ; N=388
5% 30% 19% 28% 18%

Figura
Russia ; N=1422
nr.6 6% 36% 20% 22% 16%

9% 29% 11% 21% 29%

Poland ; N=628

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
yes, many times yes, a few times yes, once no, never I do not remember

1
realizat de Gemius in septembrie 2007

11
 Graficul 2 releva ca 27% dintre romani si-au dorit sa faca cumparaturi online, dar s-au
razgandit, o proportie de 5 ori mai mare decat in Ucraina.

c) Utilizatorii care nu au facut cumparaturi

online I: De ce nu ati cumparat?

100%

90%

80%

70%

60%

49%
50%
37%

45%
34%

36%
34%
31%

40%
27%

28%
30%

29%
27%

31%

30%
20%

23%
24%
23%

30%

33%
16%
17%

22%

20%
25%
21%

18%
14%

15%
15%

19%
11%

20%

13%
12%
12%

10%
8%
10%

5%

0%
0%
0%

0%
0%
Poland ; N=90 Russia ; N=217 Ukraine ; N=143 Lithuania ; N=90 Romania ; N=140 the Czech
Republic ; N=163
I had no opportunity to see the product
It was too complicated for me
I was afraid that the purchase wouldn't be safe
I found a better / cheaper products elsewhere
Figura nr.7 The shipping costs were too high
I've changed my mind
I didn't win the auction

Asa cum se poate observa in grafic, 49% dintre romani nu fac cumparaturi online
deoarece se tem ca operatiunea nu e sigura, o diferenta considerabila fata de urmatoarea tara
clasata, Lituania, cu un procent de 33%.

6.2. Trendurile pietei

Romania este singura tara din rasaritul Europei in care functioneaza comertul electronic
(online) prin intermediul cardului bancar. Nici Polonia, nici Cehia, Ungaria sau alte tari mai
avansate nu au create conditiile pentru functionarea acestui sistem comod de plata a produselor si
serviciilor, reprezentat prin comert electronic. Statul, bancile si comerciantii, nu fac publicitate
sistemului, iar populatia nu este informata. Cu toate acestea, situatia poate evolua extrem de
spectaculos in urmatorii trei ani.

In Romania exista mai mult de 650 de site-uri care deruleaza tranzactii in sistem
electronic (din care numai 160 active - inregistrate in sistemele de plata online). Acestea sunt încă

12
puţine pentru o piaţă care numără peste 6 milioane de utilizatori Internet 1 şi peste 8 milioane de
carduri bancare în circulaţie2.

Comertul electronic inregistreaza o rata de crestere lunara foarte mare, de 17-20%.

Tendinta comertului electronic romanesc este ascendenta. Numarul magazinelor virtuale creste
vertiginos ca si numarul clientilor care fac cumparaturi online.

În România, un impuls pentru creşterea comerţului electronic a fost introducerea,

începând cu 2004, a posibilităţii de plată online cu card a produselor sau serviciilor comandate de
pe Internet. Prin aceasta a fost înlocuit modul tradiţional de finalizare a comenzilor prin transfer
bancar sau prin plata în numerar la primirea produselor comandate. Din 2006, DotCommerce
România, subsidiara DotCommerce LTD Boston, a introdus sistemul de mediere PayPal pentru
magazinele virtuale partenere din România3.

Desi aflata inca la inceput, piata de comert

electronic din Romania realizeaza deja tranzactii
BRD
in valoare de cateva milioane de euro pe luna, dar
Raiffeisen Bank
BCR
potentialul este mult mai mare. Bancile au eliminat
restrictiile pentru tranzactionarea pe Internet, iar
numarul celor care au implementat 3D Secure –
HVB-Tiriac 3D Secure BT
cel mai inalt standard de securizare a tranzactiilor
pe Internet – a ajuns la opt (BCR, BRD Group
Societe Generale, Raiffeisen Bank, HVB-Tiriac, Romexterra Bank
CEC

CEC, Alpha Bank, Romexterra Bank si Banca

Alpha Bank
Transilvania – in curs de configurare).

Figura nr.8

Numărul cardurilor certificate 3D Secure a atins 3,5 miloane de unităţi la sfarsitul anului
2007, dintre care numai 10.000 sunt active.

In conformitate cu statisticile RomCard, media unei tranzactii pe Internet cu un card emis

in moneda locala este de 160 RON, in vreme ce pe cardurile emise in strainatate, in functie de
valuta in care au fost emise, se inregistreaza 180 USD si 210 EUR. Valoarea totala a tranzactiilor
de comert electronic procesate de catre RomCard in primele noua luni din 2006 s-a ridicat la 7,3
milioane RON, 3,2 milioane USD si 1,2 milioane Euro.

1
potrivit statisticilor netBridge Investments
2
conform rapoartelor Visa şi MasterCard
3
Ziarul “Capital”, 24 febr. 2006
 6.3. Statistici cumparaturi online

Imbracamintea si incaltamintea, cele mai achizitionate produse din comertul online!

Cele mai frecvente 90

categorii de produse 85

achizitionate din comertul 80

online, pe parcursul anului 75

2007, au fost obiectele de 70

imbracaminte-incaltaminte 65
2007
(87,5% dintre respondenti),
imbracaminte-incaltaminte aparatura
aparatura electrocasnica
electrocasnica aparatura audio-video
(75%) si aparatura audio-
video (75%)1.
In 2007, romanii au cheltuit cel mai putin pe articolele destinate timpului liber (25%
dintre respondenti).

Mai mult de jumatate din respondenti au cumparat in anul 2007 un calculator (62,5%), un
telefon mobil (50%), aparatura foto-video (50%), obiecte de marochinarie (50%) sau articole
menaj (50%).

70

60 calculator

50 telefon mobil

40 aparatura audio-video

30 obiecte de
marochinarie
20 articole menaj

10 articole destinate
timpului liber
0
2007

1
Potrivit unui studiu realizat de Trafic.ro
 Studiile demografice derulate de Trafic.ro pe perioada anului 2007 arata faptul ca romanii
petrec un timp destul de insemnat online cautand informatii, cumparand diverse produse sau
distrandu-se. Daca femeile se orienteaza cu precadere spre site-urile cu tematica destinata lor,
barbatii prefera jocurile online, site-urile de sport sau cele cu muzica online.

Preferintele romanilor se schimba insa pe parcursul anului, in functie de diversi factori

cum ar fi perioada anului, varsta, educatie sau venituri. Daca in timpul anului romanii viziteaza
cu precadere site-uri informative sau de divertisment, de sarbatori atentia lor se indreapta catre
site- uri de cumparaturi.

Datele ultimului studiu publicat de Trafic.ro au fost colectate in perioada noiembrie -

decembrie 2007 din peste 16.800 de chestionare completate de catre vizitatorii celor 369 de site-
uri inscrise in studiu1.

7. Concluzii

Romania, atunci cand a fost invitata sa inceapa negocierile pentru aderarea la Uniunea
Europeana, s-a prezentat cu o strategie care nu prevede si un capitol dedicat Tehnologiei
Informatiei si Comunicatiei (TIC), lasandu-se astfel sa se inteleaga ca societatea informationala
nu reprezinta o prioritate nationala, desi vanzarile electronice reprezinta un domeniu al afacerilor
in care Romania ar putea tine pasul cu tarile dezvoltate ale Europei, asigurandu-ne totodata un atu
in procesul integrarii europene.

Prin faptul ca Romania se afla in avans fata de multe tari in sectoarele bazate pe
cunoastere: inginerie, software, matematica si limbi straine, se poate afirma ca dispune de o reala
oportunitate de a-si gasi si ocupa un loc important in economia digitala si un prim pas in acest
sens este reprezentat de dezvoltarea comertului electronic.

1
Articol “Statistici cumparaturi online romanesti”, 23 ianuarie 2008 sursa : Amos News
 Referinte bibliografice:

1. Botescu, Ion – “Efectele comertului electronic” , Revista Amfiteatrul Economic, an IX,

nr.21/2007, pag 156-162

2. Bucur, Cristina Mihaela – “Comert Elctronic”, Ed. ASE, Bucuresti, 2002

3. Costea, Carmen – “Afaceri comerciale: abordari moderne”, Ed. All Beck, Bucuresti,
2005

4. Dinu, Vasile – “Comert electronic – o noua oportunitate de crestere a competitivitatii”,

Revista Amfiteatrul Economic, an IX, nr.21/2007, pag 5

5. Maruntelu, Irina – “Autoreglementarea comertului electronic in Romania – posibila

solutie pentru limitarea fraudelor”, Revista Amfiteatrul Economic, an X, nr.23/2008, pag
142-145

6. Patriciu, Victor Valeriu – “Securitatea comertului electronic”, Ed. Bick All, Bucuresti,
2001

7. Popescu, Manoela; Ionascu, Viorica – “Bazele comertului”, Ed. Oscar Print, Bucuresti,
2006

8. State, Olimpia; Costache, Ion – “Comertul electronic si e-business in Romania”, Revista

Amfiteatrul Economic, an IX, nr.21/2007, pag 149-156

9. Vasile, Dragos – “Comertul electronic si politica de reglementare”, Revista Amfiteatrul

Economic, an IX, nr.21/2007, pag 105-115

10. www.wikipedia.com, articolul “Comert electronic”

11. www.undeclick.ro, articolul “Statistici privind comertul electronic in Romania”