Tema

1. Calitatea produsului reprezinta ansamblul de caracteristici ale produsului care ii confera

acestuia capabilitatea de a satisface cerinte si dorinte ale clientilor. Pe baza acestei
definitii, un produs va fi "de calitate" in masura in care ansamblul de caracteristici va
satisface cerintele clientilor (sau ale consumatorilor, ale pietei); in alti termeni, satisfactia
clientilor este o masura a calitatii produselor.

Caracteristici ale calitatii produselor:

 Caracteristicile tehnice reprezinta atribute indispensabile ale calitatii produselor care
vizeaza conceptia constructiv-functionala, parametrii de functionare, proprietatile fizico-
chimice sau biologice etc. Exemple : densitate, randament etc.
 Caracteristicile economice reflecta economic nivelul tehnic al produsului și costurile de
functionare, inclusiv cheltuielile de mentenanta.
 Caracteristicile sociale vizeaza efectele pe care le au sistemele tehnologice de realizare a
produselor, precum și utilizarea acestora asupra mediului natural, asupra sigurantei și
sanatatii oamenilor.
 Caracteristicile de disponibilitate reflecta aptitudinea, capacitatea produselor de a-și
realiza functiile utile de-a lungul duratei de viata a acestora, aptitudine definita prin doua
concepte: fiabilitate și mentenabilitate.

2. Mijloc de munca: face parte din mijloacele de productie.

Mijlocul de munca reprezinta lucru sau complex de lucrari cu ajutorul caruia omul actioneaza
asupra obiectelor muncii pentru a le modifica si adapta satisfacerii nevoilor sale de consum.

Din categoria mijloacelor de munca fac parte:

- uneltele de munca (masini, utilaje, instalatii etc.);
- mijloacele de transport si caile de comunicatie;
- cladirile productive;
- recipientele si depozitele pentru pastrarea produselor;
- forta apelor, aburul etc.
 3. Forta de munca:
In ansamblul factorilor de productie, unul dintre cele mai importante elemente il reprezinta forta de
munca. De aceea, modul de concepere a organizarii diverselor activitati ar trebui sa aiba in vedere
(impreuna cu alte elemente), problema ocuparii, a utilizarii mâinii de lucru, ea fiind incadrata ca o
dimensiune specifica dezvoltarii. Importanta acestei notiuni ar putea fi motivata tocmai prin
raportarea la termenul contrar, adica cel de neocupare, dat fiind faptul ca daca nu se utilizeaza forta
de munca, inseamna nu atât un element in plus pentru raportari statistice, cât mai ales costuri
sociale suplimentare. Indiferent de economie, se calculeaza gradul de ocupare al fortei de munca,
prin raportarea populatiei ocupate/populatia apta de munca x 100. Gradul de ocupare al fortei de
munca intr-o economie, alaturi de nivelul subocuparii și cel al șomajului, tin seama de o serie de
imprejurari. Unele dintre acestea sunt urmatoarele: economia, societatea si piata fortei de munca.