Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Societatea Junimea
Societatea Junimea
În octombrie, 1863, se întâlnesc la Iaşi Vasile Pogor, Teodor Rosetti, Iacob Nuegruzzi, P.P.
Carp (moldoveni) ş Titu Maiorerscu (ardelean). Toţi aceşti tineri studiaseră la univărsităţi din
Austria, Germania şi Franţa aveau o cultură cu precădere germanică. Ei au simţit nevoia să
confere Iaşului valoarea de capitală culturală a ţării.Pentru aceasta, în iarna anulu 1964, întemeiază
o societate care, la sugestia lui T. Rosetti, se va numi „Junimea”.
Activitatea societăţii s-a manifestat iniţial printr-o serie de „prelecţiuni populare”. Aceste
conferinţe, pe teme literare, artistice, religioase educative şi morale, au fost iniţiate de Titu
Maiorescu la 9 februarie 1864, la universitatea din Iaşi. Ele aveau drept scop educarea publicului
român.
Programul „Junimii”
„Junimea” a fost cea mia importantă grupare literară românescă ce a produs o schimbare de
entalitate în cultura autohtonă. Printre măsurile pe cere le-au propus junimiştii se numără:
1. continuarea prelecţiunilor populare începute de Titu Maiorescu la Iaşi;
2. achiziţionarea unie tipografii care să le permită editarea unor anuale şcolare, a unor
reviste şi antlogii literare. Junimiştii doreau să realizeze şi să publice o ediţie completă
cu note explicative şi index care să includă operele tuturor cronicareilor şi
istoriografilor români. La 1 martie 1867 ăşi îndelinesc una ditre dorinţe, publicând
primul nuăr din revista „Convorbir literare”. Apărută sub direcţia lui Iacob Negruzzi,
revista se remarcă prin faptul că în paginile ei publică cei mai importanţi critici şi
scriitori ai vremii /Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Vasile Alescandri etc.);
3. realizarea unei antologii de poezie românescă, în care să se regăsească cei mai
importanţi poeţi, de la poeţii Văcăreşti, până la Vasile Alescandri;
4. combaterea tendinţei latinizante la modă în acel timp şi adaptarea principiului fonetic în
ortografie (fiecărui sunet îi corespunde o literă);
5. orientarea literaturii spre specificul naţional;
6. organizarea ( în casa lui Iacob Negruzzi, iniţial) unor lecturi din opere autohtorne, din
traduceri din literatura universală şi din creaţiile originale ale junimiştilor, lecturi
urmate de discuţi pe marginea textelor respective.
Etapele „Junimii”
În „Istoria litearturii române moderne”, Tudor Vianu propunea trei etape ale activităţii
societăţii „Junimea”
1. etapa ieşeană ( 1863 – 1874) coerspunde perioadei de început, în care membrii „Junimii”
polemizează (discută în contradictoriu) cu mulţi dintre contemporani, atrăgând numeroşi
adversari. În această etapă, junimiştii îşi delimitează principiile estetice, lingvistice şi
culturale. Ei combat elementele nespecifici culturii române, elementele de impostură şi
artificialitate rezultate prin importarea grăbită a tiparelor civilizaţiei occidentale. Se
manifestă împotriva „formelor fără fond” şi militează pentru o „direcţie nouă” în cultura
românescă.
2. etapa cuprinsă între 1874 şi 1885 este determinată de mutarea lui Titu Maiorescu la
Bucurerşti, odată cu numirea sa ca Ministru al Instrucţiunii publice. În acest mod, şedinţele
„Junimii” ţinute la Iaşi vor fi dublate de cele ţinute la Bucureşti, în casa lu titu Maiorescu.
Aceasta este etapa de glorie a „Junimii”, pentru că pe parcursul şedinţelor societăţii îşi
citesc operele sciiroti importanţi precum Miha Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale,
Vasile Alecsandri. Operele lor vor fi publicate apoi în „Coonvobiri literare”.
În 1885 revista „Convorbiri literare” se mută la Bucureşti şi odată cu ea întreaga societate.
3. etapa cuprinsă între anii 1885 şi 1900 se caracterizează printr-o nouă orientare, impusă
„junimii” de tinerii care ăreluaseră conducerea revistei „convorbiri literare” (Petre Misil,
Smion Mehedinţi). Revista capătă acu un carcater preponderent ştiinţific şi universitar, în
detrimentul caracterului literar.
Societatea „Junimea” îşi va încheia definitiv activitaea odată cu încetarea apariţiei revistei
„Convorbiri literare” (1944).