CONSILIEREA PACIENTULUI ÎN

AFECȚIUNI OCULARE

Profesor coordonator:
Conf. Dragostin Oana Maria
Studenți:
Adam Giuliano
Bunea Bianca
Coca Rodica
Mustățea Nicoleta
 Cuprins

Noțiuni introductive....................................................................................................................2
Cum să recunoști afecțiunile oftalmologice................................................................................2
Ochiul roșu, cu sau fără durere...................................................................................................3
Conjunctivita..........................................................................................................................4
Irita.........................................................................................................................................7
Keratita...................................................................................................................................8
Ulcer cornean.........................................................................................................................9
Ochiul uscat..............................................................................................................................11
Afecțiuni frecvente ale pleoapelor............................................................................................15
Concluzii...................................................................................................................................15
Bibliografie...............................................................................................................................16
Noțiuni introductive

Afecțiunile oculare apar sub totul felul de forme, dar deseori au un lucru în comun:
afectează activitățile zilnice. Unele boli de ochi necesită expertiza unui medic, dar alte
afecțiuni inofensive ale ochilor nu ne determină să dăm fuga la medic, chiar dacă sunt
deranjante.
Afecțiunile oculare sunt una dintre cauzele frecvente pentru care pacienţii se adresează
farmacistului sau medicului. Tulburările oculare pot fi clasificate în afecţiuni ale globului
ocular şi afecţiuni ale pleoapelor. De cele mai multe ori, bolile oculare induc ochiului un
aspect extrem de neplăcut, ceea ce îl determină pe farmacist să trimită pacientul la medicul
oftalmolog, fără să încerce să aprecieze corect gravitatea situației printr-o anamneză sumară şi
un minim diagnostic diferențial. Astfel, presiunea exercitată asupra medicului crește prin
numărul mare de solicitări, ducând la reducerea timpului petrecut cu fiecare pacient, cu riscul
scăderii calităţii actului medical. În acest sens, este absolut necesar ca farmacistul să cunoască
principalele aspecte de fiziopatologie şi farmacoterapie ale bolilor oculare.

Cum să recunoști afecțiunile oftalmologice

De multe ori, problemele cu ochii sunt puse pe seama înaintării în vârstă, dar lucrurile
nu stau chiar așa. Este recomandat să vă faceți programare la oftalmolog măcar o dată la doi
ani, acest consult putându-vă ajuta să preîntâmpinați afecțiuni oculare grave. Glaucomul, de
exemplu, este o afecțiune foarte serioasă care nu doare în primă fază și care afectează
aproximativ 130.000 de români. Din cauza Glaucomului se poate ajunge chiar și la orbire în
cazul în care nu urmați un tratament corespunzător. Tensiunea oculară, retinopatia (o
complicație a diabetului) și degenerescența maculară sunt alte câteva afecțiuni care nu au
simptome la început.
Daca vedeți lumini, cerculețe, umbre sau „un văl gri peste ochi”, există posibilitatea ca
retina să fie dezlipită. Glaucomul sau o lovitură puternică în zona ochiului pot fi cauza acestei
afecțiuni.
Pierderea temporară și bruscă a vederii este un alt motiv de îngrijorare. Chiar dacă
vederea revine repede, este posibil ca această întâmplare să fie generată de degenerescența
maculară, care este cauza cea mai comună de orbire în rândul persoanelor cu vârstă mai mare
de 65 de ani.
Durerea la nivelul ochilor este de asemenea un semnal pentru dumneavoastră să
consultați imediat medicul oftalmolog. Majoritatea afecțiunilor oculare nu provoacă durere,
însă există posibilitatea ca durerile să apară dacă suferiți de ochi uscați, cancer ocular sau
eroziunea corneei.
În cazul în care vi se întâmplă să fiți lovit la nivelul ochilor, trebuie să ajungeți la un
oftalmolog care să analizeze cum v-a afectat această lovitură. Dacă printre simptome se
numără roșeața ochilor și durerea care persistă mai mult de 15-20 de minute, nu mai amânați
vizita la medic.
Dacă aveți un serviciu care implică activități periculoase pentru ochi, este bine să
consultați periodic un oftalmolog. Există posibilitatea ca anumite particule rezultate în urma
operațiunilor pe care le efectuați să provoace infecții oculare. Disconfortul persistent la
nivelul ochilor este un indicator al unor astfel de posibile infecții.
Specialiștii în domeniu spun că dacă vi se întâmplă să aveți amândoi ochii roșii este
posibil să nu fie nimic grav, însă dacă aveți un singur ochi înroșit trebuie să aflați cât mai
urgent care este cauza. Dacă sunt ambii roșii este posibil să fie vorba de o simplă răceală sau
de conjunctivită, însă atunci când un singur ochi este afectat de roșeață există posibilitatea să
aibă un proces inflamator profund la bază, așa cum sunt uveita (inflamarea interiorului
ochiului) și sclerita (inflamația sclerei).
Cea mai mare parte a celor care poartă lentile de contact nu întâmpină probleme dacă
respectă indicațiile în legătură cu folosirea și îngrijirea lor. Există însă și posibilitatea apariției
unor infecții oculare, așa că dacă simțiți durere sau disconfort și prezentați roșeață, mergeți
imediat la medic.
Mai mult de 285 de milioane de oameni în toată lumea au deficiențe de vedere. Dacă
urmărim statisticile, aproximativ 80% dintre cazuri ar fi putut fi tratate sau prevenite. Din
acest motiv, examenele oftalmologice regulate sunt extrem de importante pentru a detecta la
timp afecțiunile oculare progresive.

Ochiul roșu, cu sau fără durere

În cadrul afecțiunilor globului ocular, ochiul roșu, însoțit sau nu de durere, reprezintă
simptomul cel mai frecvent întâlnit, care trebuie gestionat cât mai bine de către farmacist în
farmacia de comunitate. Prezenţa durerii oculare este un criteriu pentru trimiterea pacientului
la medic, cu atât mai repede cu cât durerea este mai intensă.
Patologiile globului ocular includ: glaucomul, conjunctivita, uveita (irita, iridociclita),
keratita, ulcerul cornean. Ţinând cont de incidenţa crescută şi de multiplele posibilități de
abordare farmacoterapeutică, glaucomul a fost tratat separat în cadrul acestui supliment.

Conjunctivita

Conjunctivita reprezintă inflamația conjunctivei, țesutul subţire, transparent şi bine

vascularizat care intră în contact cu faţa interioară a pleoapelor şi acoperă sclera (albul
ochilor). De obicei, conjunctivita este de natură infecţioasă, foarte contagioasă, cu o mare
răspândire în rândul copiilor din colectivități. Este cea mai comună boală oculară
netraumatică. Atunci când este tratată rapid, nu ridică probleme pe termen lung, nu afectează
vederea.
 Clasificare etiologică
 infecţioasă – virusuri, bacterii, fungi, amoebe, paraziţi;
 de iritație – șampoane, fum, clor etc.;
 alergică – polen, praf, lentile de contact, unele colire, produse cosmetice pentru ochi,
săpunuri, soluţii de curățare, pudre.
Conjunctivita virală este cea mai frecventă şi cea mai contagioasă dintre formele
infecţioase. Debutează de obicei la un singur ochi, producând o hipersecreție lacrimală clară.
După câteva zile se extinde şi la celălalt ochi. Un simptom frecvent întâlnit este pruritul.
Conjunctivita bacteriană debutează acut, de obicei la un singur ochi, mai rar la ambii
ochi. Germenii mai frecvent întâlniți sunt stafilococii şi streptococii. O atenţie sporită trebuie
acordată gravidelor care au o infecție cu gonococ sau cu Chlamydia. În momentul nașterii,
germenii pot produce infecție oculară la nou-născut, cu risc major de afectare ireversibilă a
vederii. Simptomele mai frecvente sunt secreţia purulentă, pruritul ocazional, durerea redusă,
uneori adenopatie preauriculară.
Conjunctivita alergică se manifestă de obicei prin prurit intens, lăcrimare şi înroșirea
ambilor ochi. Se asociază frecvent şi cu simptome nazale. Apare cu o frecvență mai mare la
femei din cauza produselor cosmetice pentru ochi. În caz de istoric de manifestări alergice,
trebuie utilizate produse cosmetice hipoalergenice, iar uneori se impune totala evitare a
cosmeticelor în jurul ochilor.

Semne şi simptome caracteristice conjunctivitei

Ochi colorat în roz-roșu, mucoasă conjunctivală roşie şi inflamată (se observă uşor
prin tragerea în jos a pleoapei inferioare), hipersecreție lacrimală, scurgere vâscoasă gălbuie
care formează o crustă pe suprafaţa genelor, mai ales după somn, cu posibilă lipire a
pleoapelor, prurit ocular, senzaţie de arsură la nivelul ochilor, senzaţie de corp străin, vedere
tulbure, creşterea sensibilităţii ochilor la lumină, posibil ganglioni limfatici inflamați (mai ales
în cazul infecţiilor virale).

Criterii pentru trimiterea la medic

 scurgere oculară gălbuie sau verzuie abundentă, lipirea pleoapelor la trezire;
 durere oculară severă la contactul cu lumină intensă;
 afectare importantă a vederii;
 ochi roșu la nou-născut.

Tratament
1. Conjunctivita virală
 Nu are un tratament specific. Fiind produsă de obicei de virusurile responsabile de
apariţia răcelii comune, este în general autolimitantă. Infecția poate să dureze între 10 şi 14
zile, iar uneori simptomele reziduale mai pot persista până la 6 săptămâni.
2. Conjunctivita bacteriană
Local: picături oftalmice cu antibiotice, de câteva ori pe zi, timp de 5-7 zile, în funcţie
de tipul de antibiotic şi de gravitatea infecției. Unguentele oftalmice cu antibiotice se pot
aplica la 4-6 ore în timpul zilei şi seara la culcare. Clasele de antibiotice care sunt utilizate
mai frecvent sunt fluorochinolonele şi aminoglicozidele. Tratamentul topic trebuie urmat în
toată perioada prescrisă de medic, chiar dacă simptomele au dispărut.
Atenţie la infecțiile cu tulpini de stafilococ auriu meticilino-rezistent (MRSA), cu o
incidență în continuă creştere. MRSA este rezistent la cele mai multe antibiotice de uz topic.
Sistemic: în anumite infecţii, este necesar şi tratament sistemic timp de câteva zile.
Pacienţii cu infecţii gonococice, nou-născuții şi cei imunocompromişi necesită internare în
spital pentru antibioterapie intravenoasă.
3. Conjunctivita de iritație
Se tratează prin spălarea ochilor cu apă din abundență, timp de 5 minute. Ar trebui să
apară o îmbunătăţire în primele 4 ore. În caz contrar, pacientul trebuie să se prezinte la
medicul oftalmolog.
4. Conjunctivita alergică
Se tratează printr-un management eficient al alergiei şi prin evitarea alergenilor.
Tratamentul cu antihistaminice H1 se face atât topic cu picături oftalmice, cât şi
sistemic per os. Atenţie la simptomele ochiului uscat, care se pot agrava din cauza efectelor
anticolinergice ale majorității antihistaminicelor.
Descongestionantele oculare pot ameliora pruritul.
Inhibitoarele degranulării mastocitelor sunt utile mai ales în alergiile sezoniere, pentru
controlul pruritului.
Antiinflamatoarele nesteroidiene reduc inflamația oculară, au efect analgezic şi
combat pruritul uşor sau moderat.
Corticosteroizii reduc inflamația oculară, hiperemia conjunctivală şi combat pruritul.
Pe lângă tratamentul medicamentos, pot fi luate mai multe măsuri pentru reducerea
simptomelor:
 spălarea frecventă a mâinilor cu apă caldă şi săpun, în special înainte de masă;
 curățarea ochilor de eventualele secreții de mai multe ori pe zi, folosind dischete
demachiante curate sau prosoape de hârtie, care trebuie imediat aruncate; apoi mâinile
trebuie spălate bine cu apă şi săpun;
 schimbarea zilnică a feţei de pernă până la dispariția simptomelor;
 ochii infectați nu trebuie atinși sau frecați cu degetele – se vor utiliza comprese sterile;
 înlocuirea lentilelor de contact cu ochelarii;
  fardurile de ochi şi picăturile oftalmice sunt pentru uz personal – nu trebuie
împrumutate altor persoane;
 aplicarea pe ochi a compreselor cu apă călduță, timp de 3-4 minute, pentru a reduce
durerea şi a îndepărta secreţiile aderente pe gene;
 limitarea la câteva zile a utilizării picăturilor oculare, care pot înrăutăți uneori
simptomele; se vor utiliza mai mult timp numai cu avizul medicului;
 ocluzoarele nu trebuie folosite, deoarece pot crea un mediu favorabil multiplicării
germenilor, cu agravarea infecției;
 protejarea ochilor de praf şi de alţi factori iritanți.

Irita

Irita reprezintă inflamația irisului.

Clasificare etiologică
 traumatică;
 asociată altor boli: spondilită anchilozantă, sindrom Reiter, sarcoidoză, boală
inflamatorie intestinală, psoriazis;
 infecţioasă: poate să apară în boala Lyme, tuberculoză, toxoplasmoză, sifilis, herpes
simplex, herpes zoster.
În cele mai multe situații, irita este localizată la un singur ochi şi nu are o cauză clară.

Semne şi simptome posibile: durere oculară, agravată de obicei prin expunere la

lumină intensă, înroșirea ochiului, mai ales în zona adiacentă irisului, pupilă redusă ca volum
sau deformată, vedere neclară, cefalee(5).

Criterii pentru trimiterea la medic

 durere oculară, inclusiv cea care se manifestă la lumină puternică;
 vedere neclară;
 înroșirea ochiului, mai ales în apropierea irisului.

Tratament
Local:
 parasimpatolitice (produc midriază şi relaxează mușchii irisului) – asigură o vindecare
mai rapidă şi reduc durerea;
 corticosteroizi (scad inflamația irisului) – se prescriu numai când se exclude cauza
infecţioasă a iritei.
 Sistemic:
 analgezice (paracetamol, ibuprofen) – pentru calmarea durerii;
 corticosteroizi – dacă simptomele nu se îmbunătățesc după o săptămână de tratament
local.

Keratita

Keratita reprezintă o inflamație dureroasă a corneei.

Clasificare etiologică
 traumatică – lezarea corneei cu un obiect ascuțit sau cu unghia; utilizarea lentilelor de
contact prea mult timp sau a unor lentile care nu aderă perfect la suprafaţa oculară;
 infecţioasă – virală (herpes simplex, varicelo-zosterian), bacteriană (de obicei apare în
cazul lentilelor de contact incorect curățate sau păstrate necorespunzător), micotică
(mai rar);
 alte cauze – deficitul de vitamină A, boli care afectează sistemul imun, sindromul de
ochi foarte uscat.

Semne şi simptome
Ochi roșu şi dureros, senzaţie de arsură sau iritație la nivelul ochiului, senzaţie de corp
străin în ochi, uneori imposibilitate de a deschide ochiul, vedere neclară, hipersecreție
lacrimală, inflamație oculară.

Tratament
Keratita traumatică – simptomele dispar pe măsura vindecării leziunii. Uneori este
necesară aplicarea unui unguent oftalmic cu antibiotic, pentru ameliorarea simptomelor şi
prevenirea infectării.
Keratita infecţioasă:
 bacteriană – local, cu antibiotice şi corticosteroizi;
 virală – local, cu antivirale (aciclovir), cicloplegice (tropicamidă, ciclopentolat);
sistemic, cu antivirale per os.
 fungică – sistemic, cu antifungice (voriconazol, fluconazol), analgezice; local, cu
cicloplegice. Se evită corticosteroizii.

Prevenție
 În cazul pacienților care au o boală infecţioasă, mâinile trebuie spălate des cu apă şi
săpun, iar ochii nu trebuie atinși cu degetele.
Purtătorii de lentile de contact trebuie să ţină cont de câteva aspecte importante:
 să nu doarmă cu lentilele, care ar trebui scoase înainte de culcare;
 să nu înoate sau să facă duș cu lentilele puse;
 să-şi spele mâinile înainte de a atinge lentilele;
 să folosească întotdeauna soluţii proaspete pentru spălarea şi păstrarea lentilelor;
 să clătească cu soluţie cutia de depozitare a lentilelor;
 să nu păstreze niciodată lentilele în apă plată;
 să înlocuiască periodic lentilele şi cutia de depozitare.
Consecințe ale keratitei netratate corespunzător: evoluție spre ulcer cornean sau
formarea de cicatrice pe cornee, care pot afecta vederea.

Ulcer cornean

Ulcerul cornean reprezintă o pierdere de țesut la nivelul corneei.

Clasificare etiologică
 infecţioasă – bacteriană (de obicei apare la purtătorii de lentile de contact), virală
(herpes simplex, virus varicelo-zosterian), micotică (mai rar);
 traumatică – lezarea corneei prin zgâriere directă sau cu particule de nisip, sticlă sau
metal; prin leziunile apărute, bacteriile pot pătrunde cu ușurință, cu producerea unei
forme grave de ulcer cornean;
 bolile care determină uscarea excesivă a ochilor scad eficienţa barierei naturale de
apărare a acestuia, cu risc de invadare bacteriană;
 bolile care afectează pleoapele, astfel încât ochii nu se mai pot închide complet (ex.:
paralizia Bell), pot produce uscarea corneei, cu risc mai mare de infecţii;
 contactul cu soluţii chimice, caustice.
Riscul apariţiei ulcerului cornean crește de aproximativ zece ori la purtătorii de lentile
de contact, inclusiv pe timpul nopții.

Semne şi simptome
Ochi roșu foarte dureros, senzaţie de corp străin în ochi, hipersecreție lacrimală,
scurgere oculară purulentă, vedere neclară, sensibilitate crescută la lumină, inflamație oculară.

Criterii pentru trimiterea la medic

 modificarea vederii;
  durere severă;
 senzația de corp străin în ochi;
 scurgere oculară semnificativă;
 istoric de zgârieturi sau expunere la produse chimice sau particule din aer.
Ulcerul cornean reprezintă o urgență medicală, deoarece fără tratament poate duce la
pierderea parţială sau totală a vederii într-un timp foarte scurt.

Tratament
Îndepărtarea lentilelor de contact, dacă este cazul.
Antibiotice de uz topic: picături oftalmice cu fluorchinolone sau aminoglicozide.
Frecvenţa administrării se stabileşte în funcţie de gradul de risc de pierdere a vederii.
Durerea poate fi tratată sistemic cu analgezice ușoare sau local cu cicloplegice, acestea
având şi rolul de a preveni formarea sinechiilor (aderențe între iris şi cristalin sau cornee).
Colirele cu anestezice locale pot fi folosite pentru calmarea durerii, dar şi pentru curățarea
corneei.
Cicatrizante: N-acetilcisteina inhibă colagenaza, cu favorizarea cicatrizării ulcerelor
corneene traumatice.
Nu se aplică plasturi oculari, întrucât se creează un mediu propice pentru multiplicarea
bacteriilor.
Ulcerul cornean care nu răspunde la medicație sau care poate duce la perforarea
corneei necesită tratament chirurgical de transplant de cornee.

Prevenție
Utilizarea echipamentului de protecţie oculară în cazul expunerii la particule mici (ex.:
stomatologie, sudură etc.).
Utilizarea de lacrimi artificiale, în cazul ochilor uscați sau dacă pleoapele nu se pot
închide complet.

Ochiul uscat

Sindromul ochiului uscat apare când secreţia lacrimală nu este suficientă sau când
pierderea prin evaporare a lichidului lacrimal este prea mare. Ochiul uscat este o afecţiune
care prejudiciază calitatea vieţii şi care de obicei nu se vindecă, dar ale cărei simptome pot fi
atenuate prin intervenții terapeutice potrivite. Fiind destul de frecventă, poate afecta până la o
treime din adulţii de peste 50 de ani. Ochiul uscat poate perturba abilitatea vizuală şi poate
compromite rezultatele intervențiilor chirurgicale oftalmologice.
 Etiologie
Filmul lacrimal este alcătuit dintr-un strat exterior, lipidic, un strat mijlociu apos şi un
strat interior, mucos. Stratul exterior lipidic este secretat de glandele meibomiane (glandele
tarsale) şi împiedică evaporarea şi scurgerea lacrimilor. Stratul apos este secretat de glandele
lacrimale, fiind bogat în electroliți şi substanţe care asigură apărarea antiinfecțioasă a
ochiului. Stratul mucos este secretat de celule ale conjunctivei, este hidrofob şi asigură
distribuţia regulată a filmului lacrimal pe suprafaţa oculară. Rolul secreției lacrimale este de a
curăţa mecanic suprafaţa oculară şi de a o umecta şi proteja. Simptomele afectării negative
cantitative sau calitative ale filmului lacrimal sunt neplăcute, pacientul acuzând senzaţie de
nisip în ochi, iritație şi arsură. Deoarece capacitatea de lubrifiere a lacrimilor scade, suprafaţa
oculară poate fi afectată.
Multe medicamente pot provoca sindromul ochiului uscat: inhibitorii enzimei de
conversie a angiotensinei, anticolinergicele, antihistaminicele, antispasticele,
benzodiazepinele, beta-blocantele, descongestionantele nazale, diureticele, analgezicele
opioide, contraceptivele orale şi estrogenii folosiți postmenopauză, retinoizii, antidepresivele
inhibitoare selective ale recaptării serotoninei sau amine triciclice.
Simptomele ochiului uscat pot să apară şi în boli autoimune precum sindromul
Sjögren.
Pe lângă medicamente, factorii de risc asociați în mod consistent cu sindromul
ochiului uscat sunt: vârstă înaintată, sexul feminin, aport alimentar scăzut de acizi graşi
Omega-3, boli ale țesutului conjunctiv, terapie cu laser pentru corectarea miopiei,
radioterapie, transplant de celule stem hematopoietice, deficit de vitamină A, infecţii cu virus
hepatitic C, deficit de androgeni. Alţi factori de risc pentru uscăciunea oculară sunt: rasa
asiatică, diabetul zaharat, infecția cu HIV, chimioterapia sistemică, keratoplastia, mediile cu
umiditate scăzută, sarcoidoza, disfuncția ovariană etc.

Tratament
Pacienţii care suferă de sindromul ochiului uscat trebuie consiliați să adopte strategii
nemedicamentoase care le pot ameliora simptomele şi pot folosi medicamente sau dispozitive
medicale. Multe dintre preparatele oftalmice destinate ochiului uscat se pot elibera din
farmacie fără prescripție medicală, de aceea farmacistul trebuie să fie în măsură să inițieze şi
să ghideze tratamentul cu aceste produse. De asemenea, farmacistul trebuie să direcționeze
pacientul către oftalmolog dacă măsurile implementate şi automedicația nu sunt suficiente.
Specialistul poate prescrie alte tratamente medicamentoase sau, în cazuri severe, poate indica
alte intervenții, cum ar fi montarea unor dopuri la nivelul canalelor lacrimale, pentru a întârzia
drenarea secreției lacrimale.
Suprafaţa oculară şi glandele secretoare de lacrimi funcționează ca o unitate integrată,
a cărei disfuncție conduce la un film lacrimal instabil, cu slabă remanență la nivelul suprafeţei
oculare, care produce simptome de iritare oculară şi posibile deteriorări ale epiteliului de la
suprafaţa oculară. În patogeneza ochiului uscat se pare că inflamația joacă un rol important,
cu implicarea mediatorilor inflamatori solubili (citokine, chemokine, matrix metalproteinaze)
şi a componentelor celulare (limfocite T).
Deoarece majoritatea sindroamelor de ochi uscat au o evoluție cronică, observarea
repetată şi raportarea simptomelor în timp permit diagnosticarea şi stadializarea ochiului
uscat. De multe ori, clasificarea este imprecisă din cauza suprapunerilor semnificative între
caracteristicile fiecărui nivel. Pacienţii cu sindrom uşor de ochi uscat pot prezenta simptome
nespecifice de iritație, mâncărime, durere, disconfort ocular, arsură sau vedere încețoșată
intermitentă. Pacienţii cu sindrom moderat de ochi uscat au un disconfort crescut, iar
frecvența simptomelor este mai mare. La pacienţii cu sindrom de ochi uscat sever simptomele
pot deveni constante şi apar posibile disfuncții ale acuității vizuale.
Intervențiile nefarmacologice indicate în sindromul ochiului uscat sunt:
 evitarea sesiunilor lungi de citit, de privit la televizor sau în monitorul calculatorului;
 evitarea ambientului uscat sau încărcat cu praf;
 evitarea frecării ochilor;
 purtarea ochelarilor protectori pe vânt puternic;
 minimizarea expunerii la curenți puternici de aer condiţionat sau proveniți din alte
aeroterme;
 folosirea umidificatoarelor în spaţii închise;
 hidratarea adecvată;
 evitarea consumului excesiv de băuturi alcoolice;
 întreruperea fumatului şi evitarea spațiilor în care se fumează;
 folosirea de comprese calde în cazul inflamațiilor pleoapelor.
Medicația folosită în sindromul ochiului uscat poate fi topică sau sistemică.
Preparatele topice pot fi:
 lacrimi artificiale, condiționate sub formă de soluţie, geluri sau unguente, ultimele
fiind folositoare mai ales în cazul pierderii crescute prin evaporare a filmului lacrimal;
 medicamente antiinflamatoare (corticosteroizi, ciclosporină);
 lacrimi autologe.
Medicamentele OTC şi diferite alte produse topice disponibile în farmacie şi pe care
farmacistul le poate recomanda pentru ameliorarea simptomelor ochiului uscat conţin diferite
substanţe sau combinații de substanţe care lubrifiază ochiul (mai ales acidul hialuronic şi
lipidele), mențin hidratarea corneei şi cresc stabilitatea filmului lacrimal. Cele mai folosite
preparate conţin acid hialuronic, macromolecule glucidice (hipromeloză,
carboximetilceluloză, carmeloză, carbomer), lipide, amestecuri de electroliți, amestecuri de
aminoacizi şi foarte frecvent combinații ale acestora.
Unele dintre aceste preparate sunt condiționate unitar; monodozele au avantajul de a
nu avea conservanţi, care în general pot fi iritanți pentru ochi.
De obicei, administrarea acestora se face de câteva ori pe zi, la nevoie. Reacțiile
adverse sunt minime (senzaţie tranzitorie de înțepătură sau arsură, vedere încețoșată) şi pot fi
folosite de toate categoriile de pacienţi. Nu interacţionează cu alte medicamente, dar datorită
vâscozității unora dintre ele, produsele pentru ochi uscat trebuie să se administreze ultimele în
serie, când pacientul are de folosit mai multe colire.
Sistemic, se pot administra în sindromul ochiului uscat:
 acizi graşi Omega-3;
 tetracicline (în disfuncții ale glandelor meibomiane sau în rozacee);
 antiinflamatoare sistemice.
Alte intervenții recomandate sunt toaleta şi îngrijirea pleoapelor cu ajutorul
compreselor calde, folosirea corespunzătoare a lentilelor de contact, evitarea pe cât posibil a
medicamentelor incriminate a produce uscăciune oculară.
Un ultim tip de intervenții pentru tratamentul ochiului uscat sunt intervențiile
chirurgicale.

Criterii pentru trimiterea la medic

Dacă farmacistul este primul care evaluează un pacient cu simptome de ochi uscat, el
trebuie să trimită pacientul la medic dacă este asociată uscăciunea gurii şi a altor mucoase
(sugestivă pentru sindrom Sjögren, dar poate fi vorba şi despre o patologie iatrogenă,
farmacistul trebuind să obțină istoricul medicaţiei pentru a identifica medicamentele
implicate) sau dacă marginile pleoapei inferioare se revarsă spre exterior (sugestivă pentru
ectropion).

Afecțiuni frecvente ale pleoapelor

Cele mai frecvente afecţiuni cu care se prezintă pacienţii în farmacia de comunitate

pentru a cere consiliere şi tratament sunt blefarita, orjeletul (urciorul) şi şalazionul.

1. Blefarita
Blefarita este inflamația marginilor pleoapelor, manifestându-se cu mâncărime şi
arsuri ale pleoapelor, roșeață şi edem. Lăcrimarea, fotosensibilitatea şi senzația de corp străin
însoțesc simptomele blefaritei.
Deşi afectează rar vederea, blefarita poate conduce la cicatrice ale pleoapelor, apariţia
orjeletului sau a şalazionului şi a conjunctivitei cronice. Keratitele şi ulcerele corneene care se
pot dezvolta pe fondul blefaritei pot duce la pierderea vederii.
2. Orjeletul (urciorul) şi şalazionul
Orjeletul şi şalazionul sunt inflamații localizate, cu debut brusc, ale pleoapei. În
primele zile după apariție, semnele şi simptomele lor sunt foarte asemănătoare, astfel că nu se
pot diferenția clinic.
 Urciorul este, cel mai frecvent, extern, localizat la marginea pleoapei. Urciorul extern
formează de obicei un vârf purulent, dur. Şalazionul se prezintă ca o umflătură nedureroasă
după primele zile, clar vizibilă la reversia pleoapei. Urciorul intern, care este foarte rar, se
datorează infecției unei glande meibomiane şi seamănă cu şalazionul; inflamația poate fi
severă şi uneori pacientul face febră. Urciorul intern se sparge rar spontan, iar recurența este
frecventă.

Concluzii

Importanţa văzului pentru existența omului este incontestabilă. Ochiul este unul dintre
principalele organe de simț ale omului, având o anatomie şi fiziologie foarte complexe.
Consilierea pacientului privind îngrijirea ochiului şi prevenirea afecțiunilor oculare este una
din activităţile de care farmacistul din farmacia de comunitate este în măsură să se ocupe.
Gestionarea unor afecţiuni oculare minore intră şi ea în sfera de competență a farmacistului
responsabil şi bine pregătit profesional.
În multe situații, farmacistul este primul profesionist în sănătate la care se prezintă
pacienţii când au simptome oculare. Farmacistul trebuie să fie capabil să recunoască anumite
afecţiuni oculare frecvente, pentru a putea oferi OTC-uri sau alte produse pentru îngrijirea
ochiului. Dar la fel de important este pentru farmacist să știe când să nu ofere niciun produs şi
să direcționeze pacientul de urgență la medic (în criza de glaucom, de exemplu).
În acest scop, farmacistul trebuie să fie capabil să facă un diagnostic diferențial între
patologiile oculare cele mai frecvente. Farmacistul trebuie, de asemenea, să identifice acele
situații în care este spre binele pacientului să nu elibereze niciun produs şi să-l trimită urgent
la medic.

Bibliografie

1. https://www.medichub.ro/reviste/farmacist-ro/asistenta-farmaceutica-in-afectiuni-
oculare-frecvente-ochiul-rosu-ochiul-uscat-si-afectiuni-ale-pleoapelor-id-1759-cmsid-
62
2. https://www.catenapascupas.ro/informatii-medicale/bolile-de-ochi-cum-sa-recunosti-
afectiunile-oftalmlogice
3. https://www.mysimilasan.com/ro/afectiuni-oculare/
4. https://www.webmd.com/eye-health/eye-health-conjunctivitis
5. https://emedicine.medscape.com/article/1191730-overview
6. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Eyesection.svg