Slide 1

REPREZENTĂRI ALE „MARII MAME”

Î N A R TA Ș I S P I R I T U A L I TAT E A E N E O L I T I C Ă
- A doua jumătate a mileniului V a.Chr . -

Acum 6500 de ani, au pătruns la Dunărea de Jos populații venite din Anatolia, denumite Gumelnița
după așezarea eponimă, situată în apropierea orașului Oltenița. În urma cercetărilor arheologice efectuate
de-a lungul timpului în mai multe așezări Eneolitice cum sunt cele de la Sultana, Gumelnița, Pietrele,
Tangâru, Petru Rareș, Bucșani au fost scoase la lumină artefacte spectaculoase, unele având caracter de
unicat în cadrul Eneoliticului european.
Civilizația Gumelnița este caracterizată printr-un mod de viață pastoral, prin tehnici și forme de
organizare proprii, ce se manifestă prin dimensiune mitologică, ansamblu de credințe și comportamente
religioase și prin modalități de expresie plastice individualizate.
O mare parte a artefactelor realizate de populațiile gumelnițene sunt acoperite cu o varietate de
semne și simboluri structurate în anumite moduri, care ridică multe semne de întrebare la care au încercat
să răspundă de-a lungul anilor numeroși cercetători. Dezlegarea misterului elementelor de simbol a pornit
de la tendința firească a omului arhaic de a transforma activitățile cotidiene în ritual, dându-le astfel o
valoare spirituală. „În gândirea arhaică, așa cum afirma Mircea Eliade, nu se poate vorbi de o separare a
˂spiritualului de ˂material˃, ambele planuri fiind complementare”.

Slide 2
S TAT U E T E A N T R O P O M O R F E F E M I N I N E D E L U T
C U LT U R A G U M E L N I Ț A
c c a 4 5 0 0 - 3 9 0 0 î . H r.

Un element esențial al spiritualității „Vechii Europe”, așa cum a denumit-o Marija Gimbutas, l-a
constituit „mica figurină feminină stilizată și asociată semnelor și simbolurilor”.
Încă de la începutul evoluției sale, imaginea divinității a luat formă umană, fiind reprezentată de o
femeie, așa cum este ea redată de marea majoritate a statuetelor antropomorfe realizate de comunitățile
Gumelnița. Carl Gustav Jung atribuie psihicului uman posibilitatea de a-și alcătui anumite „arhetipuri”,
adică o seamă de „chipuri”, „fantasme” de o considerabilă amploare plastică, care ar juca rolul unor centre
de cristalizare a vieții sufletești.
Slide 3
Ilustrație cu 4 statuete

Slide 4
„Cultura este a doua natură pe care omul o realizează în jurul său ca să poată exista”.
Lucian BLAGA
Slide 5
REPREZENTĂRI ALE ZEIȚEI-MAMĂ

„Simbolurile agrare se polarizează în jurul funcţiilor de fecunditate, al riturilor de reînnoire şi al

cultului fertilităţii, care-l conduc încet-încet la meditaţii în legătură cu Marele Timp şi cu miturile Veşnicei
Reîntoarceri”.
Gilbert DURAND

Slide-uri 6-10.
Chiar dacă stadiul actual al cercetărilor științifice și al descoperirilor de plastică antropomorfă nu
permite avansarea unor ipoteze legate de semnificațiile precise ale statuetelor antropomorfe feminină,
cercetătorii au elaborat diferite teorii, unele acceptate, altele contestate. Cele mai multe studii de
specialitate tratează apariția plasticii antropomorfe feminine de lut ca parte inseparabilă a vieții spirituale a
civilizației mileniului V î.Hr.
Pe de altă parte, plastica Gumelnița este examinată în numeroasele ei legături cu celelalte
fenomene ale culturii, cu religia, cu aspectele sociale și cu modul lor specific de a înțelege lumea.
Încă din 1974, Vladimir Dumitrescu, care a dedicat un studiu detaliat artei Neo-Eneolitice, a arătat
că atributul cel mai important al divinității este „întruchiparea feminină a puterii creatoare a vieții – zeița-
mamă”. În această ipostază, personajul feminin cu pântecul bombat simbolizează diferite stadii de
graviditate.
O încercare analogă de a explica plastica antropomorfă Eneolitică prin spiritul religiei se găsește la
Marija Gimbutas pentru care pântecul gravid reprezintă „simbolul zeiței fertilității pământului, Mamei-
grânelor, Mamei-glie și Mamei-morților”. Sânii, uneori rupți din vechime, sugerează funcția sa de
dătătoare a hranei și, implicit, vieții.
Modul de abordare propus de Radian Andreescu în lucrarea Plastica antropomorfă gumelnițeană.
Analiză primară stabilește un raport de sinonimie cu interpretările lui Mircea Eliade cu privire la posibila
existență a unor „ritualuri de inițiere pentru femeile însărcinate, ritual care ar fi putut avea drept scop
supravegherea și finalizarea cu bine a sarcinii”.

Slide 11
Reprezentarea sexului printr-un triunghi incizat completează elementele fecundității și fertilității
zeiței dătătoare de viață, simbolul fiind prezent și în plastica Paleoliticului Superior (cca 30 000 ani î.Hr.).
În timp ce culorile deschise simbolizează forțe distructive și periculoase, culoarea neagră a statuetelor
neolitice este asociată cu fertilitatea și fecunditatea.

Slide-uri 12-13
Titlu: Statuete în poziție așezată
O altă ipostază în care apar statuetele este poziția așezată, ce ar putea fi sinonimă cu redarea unui
personaj feminin în timpul nașterii sau după naștere. Această manieră de a prezenta femeia/zeița în poziția
realistă a nașterii este întâlnită și în arta Paleolitică.

Slide 14
S T A T U E T Ă cu „C O C O A Ș Ă”
Slide 15
Imagini ale mamei apar și sub forma zeiței cu „cocoașă”. Eugen Comșa a interpretat cocoașa
statuetelor ca fiind o greutate purtată de divinitate, reprezentând diverse bunuri. În opinia sa această
ipostază este legată de cultul fertilității.

Slide-uri 16-19
Titlu: Statuete cu elementele feței modelate „en bec dʼoiseau”.
Maniera în care sunt stilizate statuetele antropomorfe avea, probabil, semnificație legată de
anumite culte și credințe.
Poziția brațelor, redarea pântecului, expresia feței și elementele decorului sunt reprezentări ale
gestualității care, în interpretarea lui Mircea Eliade, erau „încărcate nu numai de semnificație, ci și de
putere”.
Poziția mâinilor întruchipează probabil anumite gesturi sau ipostaze rituale.
Uneori, femeia apare în ipostaza de zeiță-pasăre. Conform Marijei Gimbutas „natura zeiței este
duală [...], ea fiind dătătoarea de viață, de abundență și de hrană. Ea avea în sarcină cosmogonia și hrana,
fiind asociată păsărilor de apă, întinderilor de apă, ploii și laptelui”.
 Slide 19
Atestat încă din Paleoliticul Superior, simbolul incizat în forma literei „V” a fost interpretat de
Marija Gimbutas ca fiind „emblema zeiței” și reprezentând „un fel de metalimbaj prin care ni s-a transmis
un întreg sistem de gândire mitică”.

Slide 20

STATUETE CU DECOR CU DIVERSE PĂRȚI ALE CORPULUI RUPTE DIN VECHIME

„Toate manifestările unei culturi [...] sunt numai

Simboluri și trebuiesc interpretate ca atare”.
Tudor VIANU

Slide-uri 21-24
Marija Gimbutas a arătat că simbolurile gumelnițene, constituite din linii drepte sau în zigzag,
meandre și cercuri, desfășurate în partea superioară a corpului, cu origini în Paleolitic, ar reprezenta
simboluri acva-cosmogonice. Mircea Eliade pune în evidență faptul că „apele simbolizează substanța
primordială din care toate formele se nasc și în care toate se reîntorc. În cosmogonie, în mit, în ritual, în
iconografie, apele împlinesc aceeași funcție, oricât de variate ar fi structurile ansamblurilor culturale în
care s-ar găsi: ele preced orice formă și suportă orice creație. Contactul cu apa implică întotdeauna
regenerarea, conferind o nouă naștere printr-un ritual magic”.