CURS 2

2.3. Cadastre (sisteme informaţionale) pe domenii de activitate economică

Cerinţele de administrare a patrimoniilor au impus ca unele sectoare economice să-şi
organizeze sisteme proprii de evidentă ale terenurilor, denumite sisteme informaţionale specifice
domeniului de activitate
Astfel, conform legii şi normelor elaborate de ANCPI - Agenţia Naţională de Cadastru şi
Publicitate Imobiliară (fost O.N.C.G.C), cadastrele pe domenii de activitate economică (foste de
specialitate), sunt: “subsisteme de evidenţă şi inventariere sistematică din punct de vedere tehnic
şi economic a bunurilor imobile, specifice unor domenii de activitate, cu scopul administrării lor
raţionale.” În acest sens, distingem :
• cadastrul agricol – evidenţa şi inventarierea sistematică a terenurilor agricole pe categorii
şi subcategorii de folosinţă, specificând natura solului, panta, pretabilitatea la anumite
culturi, clasa de calitate, venitul net, etc.;
• cadastrul forestier – evidenţa şi inventarierea sistematică a fondului forestier naţional şi a
amenajamentelor silvice, specificând suprafaţă, esenţa lemnoasă, vârstă, consistenta masei
lemnoase, etc., precum şi informaţii referitoare la sol, relief şi clima;
• cadastrul căilor ferate – evidenţa şi inventarierea terenurilor, construcţiilor, instalaţiilor şi
stării reţelei feroviare;
• cadastrul drumurilor – evidenţa şi inventarierea terenurilor, construcţiilor, instalaţiilor şi
stării reţelei de drumuri;
• cadastrul porturilor – evidenţa şi inventarierea sistematică a terenurilor, construcţiilor,
instalaţiilor, căilor de transport, reţelelor subterane şi supraterane, platformelor
tehnologice, etc., care deservesc unităţile portuare;
• cadastrul aeroporturilor - evidenţa şi inventarierea sistematică a terenurilor, construcţiilor,
instalaţiilor, căilor de transport, reţelelor subterane şi supraterane, platformelor
tehnologice, etc., care deservesc aeroporturile;
• cadastrul apelor - evidenţa şi inventarierea apelor, a terenurilor acoperite de ape şi stuf,
precum şi a instalaţiilor care le deservesc, organizate pe bazine hidrografice, specificând
suprafaţă, calitatea, folosinţă, instalaţiile de transport şi exploatare, de protecţie şi
ameliorare a calităţii, precum şi condiţiile de relief şi clima;
 • cadastrul fondului imobiliar - evidenţa şi inventarierea imobilelor din localităţi, specificând
pentru construcţii folosinţă, materialele de construcţie, structură, regimul de înălţime,
fundaţia, suprafaţă, dotările, starea;
• cadastrul reţelelor edilitare (apă, canalizare, termoficare, gaz, electrice, telefonice) -
evidenţa şi inventarierea reţelelor edilitare şi a instalaţiilor care le deservesc, specificând
amplasamentele, traseele, dimensiunile, materialele de construcţii, parametrii tehnici,
starea.

Cadastrul agricol
Pentru a putea să devină eficiente, societăţile comerciale de stat şi private din agricultură,
precum şi asociaţiile proprietarilor agricoli sunt obligate să întreprindă în permanenţă măsuri de
modernizare şi specializare a producţiei, dar şi de folosire raţională a suprafeţelor de teren destinate
culturilor agricole, a spaţiilor de producţie şi depozitare, construcţiilor hidroameliorative şi de
protecţie a solului, etc.
Aceste cerinţe impun cunoaşterea amănunţită din punct de vedere cantitativ şi calitativ a
pământului care formează capitalul fix de cea mai mare valoare, precum şi a lucrărilor de investiţii,
de producţie, de protecţie, etc. ceea ce se realizează prin cadastrul agricol.
Pentru întocmirea proiectelor de organizare a teritoriului pe unităţi agricole existenţa
prealabilă a cadastrului agricol se impune de la sine, după cum, actualizarea cadastrului agricol se
impune ca necesitate după terminarea aplicării pe teren a proiectelor de organizarea teritoriului.
Scările de întocmire ale planurilor topografice destinate cadastrului agricol sunt de regulă
la scara 1:2000, iar în cazuri speciale, scara 1:1000. Conţinutul planurilor topografice pentru
cadastrul agricol se completează de regulă cu relieful terenului, prin curbe de nivel.

Cadastrul imobiliar-edilitar
Scopul cadastrului imobiliar-edilitar constă în constituirea băncilor de date urbane prin
culegerea unor date şi informaţii privind actualizarea tehnică, economică şi juridică şi completarea
lor cu:
• delimitarea conform legii a teritoriului administrativ ce urmează a fi cadastrat şi marcarea
limitei intravilanului localităţilor;
 • actualizarea sau întocmirea planului topografic sau cadastral care va constitui suportul de
bază al lucrărilor de cadastru;
• identificarea proprietarilor de terenuri şi ai corpurilor de clădiri;
• completarea datelor conţinute în "Fişa imobilului" cu:
o caracteristicile funcţionale ale clădirilor;
o existenţa dotărilor edilitare la nivel de parcelă şi la nivel de corp de clădire;
o înscrieri de date declarative.
Culegerea unor date şi informaţii de detaliu privind caracteristicile constructive ale
clădirilor şi, la cerere, elemente suplimentare privind caracteristicile geotehnice ale terenului, în
scopul evaluării pe criterii tehnice a terenurilor şi clădirilor, precum şi furnizarea unor informaţii
necesare stabilirii preţului minim de concesionare al terenurilor în conformitate cu prevederile
legale.
De regulă, conţinutul principal topografic al planurilor cadastrale ale cadastrului imobiliar
ale oraşelor sunt de obicei la scara 1:500 sau 1:1000.
Inventarierea tehnică imoboliara a clădirilor constă din analizarea cantitativă şi calitativă a
fiecărei construcţii şi precizarea caracteristicilor de bază în fişa tehnică a construcţiei şi pe planul
cadastral. În acest scop sunt stabilite simbolurile şi indicii de cartare (după destinaţie, după felul
materialelor de construcţie şi structurilor de rezistenţă, numărul de etaje, instalaţiile din dotare,
etc.).
Inventarierea zestrei edilitare a localităţii constă în măsurarea pe teren şi reprezentarea pe
planurile cadastrale şi în registrele cadastrale a poziţiei şi caracteristicilor tehnice a tuturor reţelelor
subterane şi supraterane de alimentare cu apă (potabilă şi industrială), canalizare, de termoficare,
gaze naturale, electrice, telefonice, etc. În cadrul inventarierii intra şi căile de rulare a mijloacelor
de transport electrice, construcţiile la suprafaţă de indentificare a instalaţiilor subterane (căminele
de vizitare), transformatoarele electrice, staţiile de pompare şi de punere sub presiune şi alte
construcţii şi instalaţii care fac parte din dotarea edilitară de interes public.
Exigenţele asupra preciziei măsurătorilor pentru culegerea datelor primare ale cadastrului
imobiliar-edilitar sunt în legătură directă cu densitatea şi complexitatea conţinutului acestor date
din teren.
Dacă cu ocazia lucrărilor care se efectuează pentru cadastrul imobiliar, se constată că datele
referitoare la suprafaţă, categorie de folosinţă său proprietar nu sunt actuale sau sunt eronate, ele
necorespunzând realităţii din teren, acestea trebuie aduse la cunoştinţa oficiului judeţean de
cadastru şi publicitate imobiliară (fost O.J.C.G.C.) care va hotărâ, conform instrucţiunilor proprii,
datele şi informaţiile definitive care se înregistrează în cadastrul imobiliar sau vor corecta în mod
corespunzător aceste date.
În această situaţie, datele şi informaţiile obţinute în urma lucrărilor de teren se vor înscrie
cu caracter nedifinitiv, aşa cum prevede Legea nr. 7/1996.
Datele privind cadastrul imobiliar trebuie să reflecte situaţia fondului construit existent în
limitele intravilanului localităţii.

Cadastrul forestier
În prezent, pentru suprafaţa totală de cca. 7 mil. ha cât reprezintă fondul forestier al ţării,
este organizat un sistem de evidentă a terenurilor pe bază de măsurători grafice efectuate pe
planurile topografice la scările 1:5000 şi 1:10000. Specificul acestui sistem de evidentă constă în
faptul că el se realizează sau se aduce la zi concomitent cu rezolvarea proiectelor de amenajări
silvice (a amenajamentelor). De aceea, rezultatele unor faze specifice măsurătorilor cadastrale se
regăsesc în piesele proiectelor de amenajări silvice, cum sunt cele cuprinse în părţile referitoare la:
• formarea şi numerotarea parcelei;
• delimitarea parcelei;
• delimitarea fondului forestier;
• evidenţa pe trupuri de pădure;
• evidenţa mişcărilor suprafeţelor din fondul forestier;
• situaţia suprafeţelor pe grupe funcţionale şi categorii de folosinţe, enclave, etc.
Întrucât amenajamentele silvice se revizuesc şi se actualizează la 10 ani, se asigură implicit
şi o actualizare periodică a părţii referitoare la evidenta terenurilor chiar dacă pentru aceasta din
urmă intervalul este prea mare.
Din cauză că proiectele amenajamentelor se întocmesc pe ocoale silvice neţinându-se
seama de delimitările administrativ-teritoriale, racordarea sau circumscrierea datelor în sistemul
de evidenţă silvică se fac conform normelor elaborate de titularul cadastrului pe domeniu de
activitate silvic, avizate de ANCPI (fost ONCGC).

Cadastrul apelor
 Cadastrul apelor este organizat ca un sistem de inventariere şi de ordonare sistematică a
caracteristicilor morfometrice şi hidrologice ale cursurilor de apă, precum şi a obiectivelor de pe
cursurile de apă în legătură cu acestea.
Cadastrul apelor nu realizează o evidentă cadastrală a suprafeţelor terenurilor aflate
permanent sub ape pe teritorii administrative, problemele, legate de cadastrul pe domeniu de
activitate al gospodăririi apelor, fiind iniţiate de Legea apelor, nr.107/1996.
Astfel, al.(5) al Art.35 din legea amintită prevede ca "Fondul naţional de date de
gospodărire a apelor, precum şi evidentă apelor ce aparţin domeniului public sunt incluse în
Cadastrul apelor, cu excepţia apelor geotermale. Modul de organizare a Cadastrului apelor se
stabileşte de Ministerul Apelor, Pădurilor Protecţiei Mediului, iar ţinerea la zi a acestuia se asigura
de Regia Autonomă "Apele Române", iar al.(1) al Art.36 prevede ca "Unităţile şi instalaţiile
autonome care furnizează informaţii hidrologice, hidrogeologice şi meteorologice specifice
gospodăririi apelor, precum şi informaţii privind caracteristicile cantitative şi calitative ale
resurselor de apă formează reţeaua naţională de observaţii pentru gospodărirea apelor." Art.39 din
Legea nr.107/99 prevede ca "Delimitarea albiilor minore se realizează de Regia Autonomă "Apele
Române" împreună cu autoritatea de cadastru şi cu deţinătorii terenurilor riverane."
În ţara noastră, cadastrul apelor a fost organizat, în anul 1958, ca o inventariere necesară
pentru întocmirea planurilor de amenajare complexă a bazinelor hidrografice şi programului
naţional de amenajare al apelor din România. În prima etapă, cadastrul apelor a realizat o
inventariere primară şi ordonarea sistematică a caracteristicilor morfometrice şi hidrografice ale
cursurilor de apă. Pentru aceasta s-a făcut mai întâi o codificare, în cadrul a 15 bazine hidrografice
de ordinul I a tuturor afluenţilor (până la cei de ordinul şase inclusiv) care îndeplinesc condiţiile
ca lungimea minimă să fie de 5 km., iar suprafaţa minimă a bazinului de recepţie de 10 km.pătraţi.
Prima codificare (terminată în anul 1964) a cuprins un număr de 4295 cursuri de apă,
reprezentând o reţea hidrografică de 66029 km., iar pe baza acestei codificări şi a datelor
morfohidrografice a fost întocmit (în perioada 1962-1964) primul atlas al cadastrului apelor din
România.
Un alt obiectiv al cadastrului apelor îl reprezintă "axele cadastrale ale apelor". Acestea au
fost realizate pe principalele cursuri de ape şi au fost materializate pe teren printr-un număr total
de cca. 20000 de borne de beton, unele dintre ele fiind înglobate în reţeaua de nivelment de precizie
al ţării.
 Cel de al treilea obiectiv realizat este acela de inventariere scriptică şi grafică pe hărţi la
scări cuprinse între (1:50000 - 1:100000) a obiectivelor de pe cursurile de apă sau în legătură cu
acestea.
Datele de sinteză referitoare la evidenta tuturor cursurilor de ape codificate şi a obiectivelor
aflate pe acestea (fără a se urmări în sens cadastral suprafeţele ocupate) sunt cuprinse în atlasul
cadastrului apelor din România.
Ediţia a II-a a atlasului cadastrului apelor a fost elaborat în perioada 1986-1990 de către o
echipă de specialişti multidisciplinara din mai multe instituţii de cercetare centrale şi locale.
 Curs 3

1.3. Scopul şi obiectul cadastrului

Scopul principal al cadastrului este acela de a furniza, în orice moment, datele reale către
organele juridice şi fiscale, privind partea cantitativă a dreptului real imobiliar şi respectiv datele
economice care atestă partea calitativă a imobilelor din cuprinsul unui teritoriu administrativ
(comună, oraş, municipiu), îndeplinind următoarele funcţii:
• funcţia tehnică,
• funcţia economică,
• funcţia juridică.
Entităţile cadastrului sunt: parcela (suprafaţa de teren cu aceeaşi categorie de folosinţă),
construcţia şi proprietarul. În acest sens, obiectul principal al cadastrului îl constituie: imobilul
(una sau mai multe parcele alăturate, cu sau fără construcţii, aparţinând aceluiaşi proprietar),
proprietarul şi situarea teritorial - administrativă.

1.4. Destinaţiile terenurilor

1.4.1. Gruparea terenurilor conform legii
Conform Art.1 din legea 18/1991, republicata, terenurile de orice fel, indiferent de
destinaţie, de titlul pe baza căruia sunt deţinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte,
constituie fondul funciar al României.
Conform Art.2 din legea 18/1991, republicata, sunt cinci criterii după care s-au împărţit
terenurile.
1. Terenurile cu destinaţie agricolă (TDA), care sunt:
terenurile agricole productive şi anume: terenurile arabile, viile, livezile, pepinierele viticole,
pepinierele pomicole, plantaţiile de hamei, plantaţiile de duzi, păşunile, fâneţele, serele, solariile,
orezăriile, capsunariile, răsadniţele şi alte asemenea, cele cu vegetaţie forestieră -dacă nu fac parte
din amenajamentele silvice- păşunile împădurite, terenurile ocupate cu construcţii şi instalaţii
agrozootehnice, amenajările piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice şi de
exploatare agricolă, platformele şi spaţiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole;
terenurile neproductive, dar care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă.
 2.Terenurile cu destinaţie forestieră (TDF), care sunt: terenurile împădurite sau cele care
servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, terenurile destinate împăduririlor,
precum şi cele neproductive: stâncării, abrupturi, bolovănişuri, râpe, ravene, torenti-daca sunt
cuprinse în amenajările silvice.
3. Terenurile aflate permanent sub ape (TDH), caresunt:albiile minore ale cursurilor de
ape, cuvetele lacurilor la nivelele maxime de retenţie, fundul apelor maritime interioare şi al marii
teritoriale.
4. Terenurile din intravilan (TDI), sunt terenurile aferente localităţilor urbane şi rurale pe
care sunt amplasate construcţiile, alte amenajări ale localităţilor, inclusiv terenurile agricole şi
forestiere, deci tot ce este cuprins în delimitarea administrativ-teritoriala.
5. Terenurile cu destinaţie specială (TDS), sunt cele folosite pentru transporturi rutiere,
feroviare, navale şi aeriene cu construcţiile şi instalaţiile aferente, construcţii şi instalaţii
hidrotehnice, termice, nucleare, de transport al energiei electrice, termice şi al gazelor naturale, de
telecomunicaţii, pentru exploatările miniere şi petroliere, cariere şi halde de orice fel, pentru
nevoile de apărare, plajele, rezervaţiile, monumentele naturii, ansamblurile şi siturile arheologice
şi istorice şi alte asemenea.

1.5. Categoriile de folosinţa a terenurilor

1.5.1. Generalităţi
Terenurile care alcătuiesc fondul funciar se împart - din punct de vedere al folosinţei - în
zece categorii, indiferent de destinaţia lor. Acestea, la rândul lor, se subîmpart într-un număr de
aproximativ 56 de subcategorii de folosinţă.
Categoria de folosinţă a terenului, individualizata printr-un cod, este unul din atributele
parcelei. Codul (simbolul) evidenţiat la partea tehnică se utilizează atât pe planurile cadastrale cât
şi pe registrele oficiale ale alături de numărul cadastral al imobilului. Aceste atribute alături de
celelalte sunt necesare pentru întocmirea cărţii funciare, dar şi pentru stabilirea sarcinilor fiscale
care grevează bunurile imobile.
În cadastrul pe domenii de activitate economică, subcategoriile de folosinţă pot fi detaliate,
în funcţie de necesitate, păstrându-se însă simbolurile standardizate, la care se adauga notaţiile de
detaliere specifice.
 1.5.2. Criterii de clasificare a categoriilor de folosinţă
1. Pentru terenurile arabile (A)
În această categorie se încadrează acele terenuri care se ara în fiecare an sau la mai mulţi
ani (2 - 6 ani) şi sunt cultivate cu plante anuale sau perene. în categoria de folosinţă arabil se includ
următoarele subcategorii de folosinţă:
• arabil propriu-zis (A),
• pajişti cultivate (AP),
• grădini de legume (AG),
• orezarii (AO),
• sere (AŞ),
• solarii şi răsadniţe (ASO),
• căpşunarii (AC),
• alte culturi perene (AD).

2. Pentru păşuni (P)

Păşunile sunt terenuri înierbate sau înţelenite în mod natural sau artificial, prin însămânţări
la intervale de maxim 15- 20 ani şi care se folosesc pentru păşunatul animalelor. în cadrul acestei
categorii de folosinţă se înregistrează următoarele subcategorii de folosinţă:
• păşuni curate (P); sunt păşunile acoperite numai cu vegetaţie ierboasă;
• păşuni împădurite (PP); sunt acele păşuni care, în afară de vegetaţie ierboasă, sunt acoperite
şi cu vegetaţie forestieră, cu diferite grade de consistenţă;
• păşuni cu pomi fructiferi (PL); sunt păşunile cu pomi fructiferi plantaţi în scopul combaterii
eroziunii sau a alunecărilor de teren, precum şi păşunile care provin din livezi părăginite.
La încadrarea acestora se va ţine seama de faptul că producţia principală este masă verde
care se păşunează, fructele reprezentând un produs secundar;
• păşuni cu tufărişuri şi mărăciniş (PT).

3. Pentru fâneţe (F)

Fâneţele sunt acelaşi tip de terenuri ca şi păşunile, criteriul de diferenţiere între cele două
categorii de folosinţă fiind faptul că producţia vegetală este cosita. în această categorie se includ
următoarele subcategorii:
 • fâneţe curate,
• fâneţe împădurite,
• fâneţe cu pomi fructiferi şi
• fâneţe cu tufărişuri şi mărăciniş.

4. Pentru vii (V)

În această categorie se încadrează terenurile plantate cu viţa de vie şi anume:
• viile nobile (VN), cuprinzând viile altoite şi indigene , unde viile altoite au la bază un
portaltoi, iar cele indigene sunt nealtoite;
• viile hibride (VH) sunt acelea care poartă denumirea de “producători direcţi”;
• plantaţiile cu hamei (VHA); sunt încadrate în această categorie de folosinţă întrucât au o
agrotehnică asemănătoare viţei de vie;
• pepinierele viticole (VP); sunt terenurile pentru producerea materialului săditor viticol şi
anume: plantaţiile portaltoi şi pepinierele propriu-zise sau şcolile de vite.

5. Pentru livezi (L)

Livezile clasice sunt terenurile plantate cu pomi fructiferi în diferite sisteme de cultură
tradiţionale ca: livezi cu culturi intercalate, livezi înierbate, livezi în sistem agro-pomicol, etc.
În această categorie se încadrează terenurile plantate cu pomi şi arbuşti fructiferi şi anume:
• livezile intensive şi superintensive (LI); sunt terenurile cu o mare densitate de pomi la
hectar având coroanele dirijate iar lucrările de întreţinere şi recoltare sunt mecanizate;
• plantaţiile de arbuşti fructiferi (LF); sunt terenurile plantate cu zmeură, agrişe, coacăze,
trandafiri de dulceaţă, etc. ;
• pepinierele pomicole (LP); sunt terenuri destinate producerii materialului săditor pomicol;
• plantaţiile de duzi (LD); sunt terenurile plantate cu duzi.

6. Pentru păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră (PD)

În această categorie de folosinţă intra toate terenurile din fondul forestier naţional, dacă
sunt cuprinse în amenajamente silvice, indiferent de proprietar. Din această categorie fac parte:
• pădurile (PD); sunt terenuri cu vegetaţie forestieră cu o suprafaţă mai mare de 0,25 ha;
 • perdele de protecţie (PDP); sunt benzi ordonate din plantaţii silvice şi uneori silvo-
pomicole care au diferite roluri de protecţie pentru: protecţia culturilor agricole, protecţia
cailor de comunicaţie, protecţia aşezărilor umane, protecţia digurilor, combaterea
eroziunii, etc. ;
• tufărişurile şi mărăcinişurile (PDT); sunt terenurile acoperite masiv cu vegetaţie
arborescenta de mică înălţime, cătinişuri, ienuperisuri, salcâmi, mărăcinişuri, etc. ;
• terenurile destinate împăduririi (PDI); sunt terenurile în curs de regenerare, terenurile
degradate şi poienile prevăzute a fi împădurite prin amenajamente silvice;
• pepinierele silvice şi de administraţie silvică (PDPS); sunt terenurile ocupate de pepiniere,
solarii, plantaţii, culturi de răchită, arbuşti ornamentali şi fructiferi, cele destinate hranei
vânatului şi animalelor din unităţile silvice, cele date în folosinţă temporară personalului
silvic.

7. Pentru terenurile cu ape şi ape cu stuf (HS)

În această categorie de folosinţă intra terenurile acoperite permanent cu apa, precum şi cele
acoperite temporar, care, după retragerea apelor, nu pot avea altă folosinţă. Se înregistrează
următoarele subcategorii:
• apele curgătoare (HR); cuprind fluviul Dunărea, braţele şi canalele din Delta Dunării,
cursurile de apă, pârâurile, gârlele, alte surse de apă cu denumiri locale (izvoare, privaluri,
etc.). La apele curgătoare se va înregistra suprafaţa ocupată de întreaga albie minoră a
cursului de apă, din mâl în mâl, chiar dacă aceasta nu este în întregime şi permanent sub
apă. De obicei, apele curgătoare formează de o parte şi de alta a luciului apei prundişuri
care, numai la viituri mari, sunt acoperite pentru scurt timp de apă. Albia minoră a unui
curs de apă include toate zonele joase ale cursului, insulele şi prundişurile. Toate aceste
terenuri se înscriu la terenuri cu ape;
• lacurile şi bălţile naturale-ape stătătoare (HB); sunt terenurile unde limita apelor variază în
funcţie de anotimp şi de regimul de precipitaţii; la delimitarea acestor terenuri se va lua în
considerare nivelul mediu al apelor.
• marea teritoriala şi marea interioară (HM); marea teritoriala o reprezintă terenul cuprins
între liniile de bază ale celui mai mare reflux de-a lungului ţărmului inclusiv al ţărmului
dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajamentele hidrotehnice şi ale altor
 instalaţii portuare permanente şi linia din larg care are fiecare punct situat la o distanţă de
12 mile marine (22 224 m), iar marea interioară este terenul cuprins intre ţărmul mării şi
liniile de bază.
Limita terenurilor reprezentând albiile minore ale cursurilor de apă, cuvetelor lacurilor
naturale şi artificiale, ale bălţilor, ale ţărmului şi plajei Marii Negre este reglementată de Legea
apelor şi de celelalte normative complementare avizate de ONCGC.

8. Terenurile aferente cailor de comunicaţii rutiere (DR) şi căilor ferate (CF)

Acestea se împart din punct de vedere funcţional şi al administrării, potrivit legii, după cum
urmează:
• drumurile de interes naţional (DN), care cuprind la rândul lor: autostrăzi, drumuri expres,
drumuri europene, drumuri naţionale principale, drumuri naţionale secundare;
• drumurile de interes judeţean (DJ), care cuprind drumurile care fac legătura între
reşedinţele de judeţ şi reşedinţele de municipii şi oraşe, staţiuni balneoclimaterice, porturi,
aeroporturi şi alte obiective importante;
• drumurile de interes local (DC), care cuprind drumurile comunale şi drumurile vicinale;
• străzile din localităţile urbane şi rurale (DS), care cuprind străzi principale, străzi secundare
şi uliţe;
• căile ferate (CF), care cuprind căile ferate simple, duble şi înguste, triaje.
Drumurile de exploatare din extravilan care nu au caracter permanent nu se înregistrează ca detalii,
terenul aferent atribuindu-se în mod egal parcelelor care îl învecinează.

9. Terenurile ocupate cu curţi şi construcţii (CC)

Acestea cuprind terenurile cu diverse utilizări şi destinaţii, de exemplu: clădiri, curţi,
fabrici, uzine, silozuri, gări, hidrocentrale, cariere, exploatări minerale şi petroliere, terase,
debuşee, grădini botanice şi zoologice, parcuri, cimitire, pieţe, rampe de încărcare, fâşia de
frontieră, docuri de depozitare, precum şi alte terenuri care nu se încadrează în nici una din
categoriile de folosinţă prevăzute în articolele anterioare.
Suprafaţa la sol a construcţiilor permanente este inclusă în categoria de folosinţă curţi şi
construcţii (CC).
Identificarea şi înregistrarea construcţiilor are la baza cunoaşterea următoarelor date:
 • situaţia juridică (proprietate privată a pers. fizice - F, proprietate privată a pers. juridice -
J, domeniu public al statului - N, domeniu public al unităţilor administrativ teritoriale - L,
domeniu privat al statului - S, domeniu privat al unităţilor administrativ teritoriale -A),
• destinaţia (construcţii de locuinţe, construcţii administrative, construcţii financiar -
bancare, construcţii comerciale, construcţii pentru cult, construcţii pentru cultura,
construcţii pentru învăţământ, construcţii pentru sănătate, construcţii şi amenajări sportive,
construcţii de agrement, construcţii sociale, construcţii industriale, construcţii de
monumente, ansambluri şi situri istorice, construcţii metrou, construcţii turistice,
construcţii edilitare, construcţii anexe).

10. Terenurile degradate şi neproductive (N)

Acestea cuprind terenurile degradate şi cu procese excesive de degradare, care sunt lipsite
practic de vegetaţie.
Din această categorie de folosinţă fac parte:
• nisipurile zburătoare (NN) care sunt terenurile acoperite cu nisipuri mobile nefixate de
vegetaţie şi pe care vântul le poate mişca dintr-un loc în altul;
• bolovănişurile, stâncăriile, pietrişurile (NB) sunt terenurile acoperite cu blocuri de stânci
masive, îngrămădiri de bolovani şi pietrişuri care nu sunt acoperite de vegetaţie;
• râpe, ravene, torenţi (NR) sunt alunecări active de teren care sunt neproductive când nu
sunt împădurite;
• sărături cu crusta (NS) sunt terenurile puternic sărăturate, care formează la suprafaţa lor o
crustă albicioasă foliabila;
• mocirle şi smârcuri (NM) sunt terenurile cu alternanţe frecvente de exces de apă şi
uscăciune, pe care nu se instalează vegetaţie.
• gropile de împrumut şi carierele (NG) sunt terenuri devenite neproductive prin scoaterea
stratului de sol şi rocă pentru diverse nevoi economice;
• haldele (NH) sunt terenurile pe care s-a depozitat material steril rezultat în urma unor
activităţi industriale şi exploatări miniere.
Terenurile cu mlaştini cu stuf se înregistrează la categoria terenuri cu ape şi stuf.
 Cursul 4

1.6. Părţile componente, domenii şi activităţi cu care se realizează cadastrul

1.6.1. Generalităţi
În concordanţă cu funcţiile pe care le îndeplineşte, cadastrul cuprinde trei părţi şi anume:
partea tehnică, partea economică şi partea juridică.
Fiecare parte la rândul său este legată de discipline diferite, în cadrul cărora ele se
dezvoltă şi se perfecţionează.
Astfel: partea tehnică a cadastrului este legată organic de geodezie, topografie,
fotogrammetrie şi cartografie; partea economică este legată de pedologie, economia agrară,
organizarea teritorială, sistematizarea localităţilor, organizarea teritoriului unităţilor
agricole, ,etc.; partea juridică este legată de dreptul funciar şi de alte ramuri juridice.
1.6.2. Partea (funcţia) tehnică
Partea tehnică a cadastrului cuprinde toate operaţiunile tehnice geodezice, topografice,
fotogrammetrice şi cartografice care concura la realizarea măsurătorilor de teren şi calcule
finalizate cu determinarea spaţială (grafică sau numerică) a punctelor care definesc suprafeţele
imobilelor şi a unităţilor teritorial-administrative.
Unele dintre operaţiile tehnice sunt comune şi altor activităţi tehnico-economice, cum ar
fi operaţiile aferente reţelelor geodezice de triangulaţie şi nivelment, cele aferente întocmirii
planului topografic de bază al ţării sau planurilor de bază ale oraşelor etc. .
1.6.3. Partea (funcţia) economică
Partea sau funcţia economică a cadastrului este aceea care evidenţiază valoarea
economică a bunurilor imobiliare (a imobilelor). Scopul stabilirii valorii economice a imobilelor
este legat nemijlocit de evaluarea în mod echitabil a obligaţiilor fiscale (în principal a
impozitelor şi taxelor asupra imobilelor).
Pentru terenurile agricole, valoarea economică se stabileşte cu ajutorul bonitării
cadastrale. Prin bonitarea cadastrală a terenurilor agricole se stabileşte de fapt gradul de
fertilitate, potenţialul productiv al solului şi în final, venitul net cadastral la unitatea de suprafaţă.
Lucrările de bonitare cadastrală (denumite şi de apreciere economică) a terenurilor
agricole se execută numai pe baza studiilor de cartare pedologică a acestor terenuri.
 Bonitarea cadastrală a construcţiilor se execută pe baza datelor privind structura
construcţiei (de rezistenţă), materialul de construcţie de bază, destinaţie, etc.
Normele tehnice de conţinut şi documentaţiile specifice pentru lucrările de bonitare
cadastrală a terenurilor agricole ca şi pentru bonitarea cadastrală a
construcţiilor se emit de către ministerele care tutelează aceste activităţi.
1.6.4. Partea (funcţia) juridică
Partea juridică a cadastrului , potrivit prevederilor din nouă legislaţie se constituie că o
activitate neinglobata în cea de cadastru.
Ca atare, persoană se înscrie în registrele cadastrale cu calitatea de posesor care fructifica
imobilul şi care are drept real de proprietate.
Raportul juridic în care se afla deţinătorul, de drept, faţă de imobilul înscris în cadastru se
stabileşte numai prin sistemul de publicitate imobiliară care la noi în ţara îl reprezintă cartea
funciara.
1.6.5. Domenii şi activităţi de bază care participă la realizarea cadastrului
Domeniile de bază sunt cele care asigură în toate etapele de lucru ale cadastrului general
datele şi documentaţiile de plecare şi de sprijin pe parcurs şi anume:
 domeniul geodeziei îi sigură datele privitoare la reţelele de sprijin pentru întocmirea sau
actualizarea planurilor cadastrale, parcelari, rectificări de hotare, comasări, etc.;
 domeniile fotogrammetriei şi topografiei îi asigură planurile topografice noi (care după
echiparea cu datele specifice cadastrului devin planuri cadastrale), precum şi actualizarea
conţinutului planurilor cadastrale mai vechi (pe baza fotogramelor aeriene sau a
măsurătorilor topografice clasice);
 domeniul cartografiei asigura cartoeditarea şi cartoreproducerea planurilor şi a hărţilor
cadastrale după terminarea lucrărilor de introducere a cadastrului general sau după
actualizarea acestora în urma aducerii la zi a cadastrului.
1.6.6. Domenii şi activităţi de colaborare care conduc la realizarea cadastrului
Domeniile de colaborare şi completare sunt cele care participa şi rezolva numai părţi ale
cadastrului şi anume:
 domeniul juridic (cunoştinţele şi legislaţia de drept funciar) asigură rezolvarea părţii
juridice a cadastrului şi în primul rând a problemelor referitoare la organizarea şi ţinerea
la zi a sistemului de publicitate imobiliară;
  domeniul pedologiei asigura rezolvarea părţii economice a cadastrului şi în primul rând
bonitarea terenurilor agricole în scopul stabilirii obiective a obligaţiilor fiscale;
 domeniul informaticii asigura rezolvarea uneia dintre problemele specifice cadastrului şi
anume înlesnirea efectuării volumelor mari de calcule în procesul de prelucrare a datelor
primare de măsurători, dar şi la întocmirea automată a registrelor şi a planurilor
cadastrale.

1.6.7. Domeniile şi activităţile care ajută realizarea cadastrului

Domeniile ajutătoare sunt cele cu care cadastrul poate intra în legătură pentru rezolvarea
anumitor etape de lucrări.
Spre deosebire de domeniile menţionate la paragrafele de mai sus, care îşi aduc aportul
nemijlocit la etapele constitutive ale cadastrului, domeniile auxiliare pot fi solicitate numai
pentru furnizarea de documentaţii oficiale ajutătoare, că de exemplu:
 din partea domeniilor sistematizării teritoriale şi a localităţilor, datele din documentaţiile
care conţin delimitarea localităţilor (a intravilanelor şi a perimetrelor construibile);
 din partea domeniului organizării teritoriului unităţilor agricole (S.C. de stat şi asociaţii,
documentaţiile care fundamentează schimbările suprafeţelor de terenuri şi a categoriilor
de folosinţă, precum şi cele care definesc delimitările patrimoniilor unităţilor;
 din partea domeniului de amenajare şi gospodărire a pădurilor, documentaţiile care au
stat la baza amenajamentelor silvice, precum şi a celor care stabilesc (aprobă) schimbările
dintre etapele amenajamentelor;
 din partea administraţiei locale (a primăriilor comunale, orăşeneşti său
 municipale), documentaţii şi date privind delimitările mai vechi ale hotarelor
administrative şi a unităţilor mari deţinătoare de terenuri din perimetrul administrativ,
precum şi documentaţii care pot contribui la rezolvarea litigiilor de patrimoniu ale
domeniului public său privat;
 din partea protecţiei mediului, asistenţă tehnică şi avizarea în cazurile de delimitare a
terenurilor afectate de factori de poluare, etc.