S.I.C.

NOTE DE CURS

INTRODUCERE
Cadastrele de specialitate au fost definite ca subsisteme de evidenţă şi inventariere
sistematică a unor bunuri imobile sub aspect tehnic şi economic, cu respectarea normelor
ANCPI şi a datelor de bază din cadastrul general, privind suprafaţa, categoria de folosinţă
şi proprietarul (Legea nr. 7/1996).
Conform aceleiaşi legi acestea urmau să se organizeze în funcţie de interesele
statului şi nevoile economiei naţionale, de către ministere, instituţii centrale de stat, regii
autonome şi alte persoane juridice în domeniile: agricol, forestier, al apelor, imobiliar-
edilitar, transporturi de orice gen, dar şi cele cu risc ridicat de calamităţi naturale, ş.a.
Practic, cadastrele de specialitate vizează terenurile cu destinaţie agricolă şi unele din
grupa folosinţelor neagricole (forestier, ape, construcţii, etc.).
Scopul urmărit viza întocmirea unor documentaţii, care urmau să detalieze datele
din cadastrul general, prin culegerea unor informaţii suplimentare necesare sectorului
respectiv, în planificarea şi organizarea activităţilor.
De asemenea titularii cadastrelor de specialitate au dreptul să execute, în funcţie de
domeniul specific de activitate, lucrări geodezice, topografice, fotogrammetrice,
cartografice şi altele pentru satisfacerea nevoilor proprii, pe cheltuială proprie.
Toate lucrările de natura celor specificate anterior, executate de titularii de cadastre
de specialitate trebuie să se facă în baza unei metodologii unitare privind evidenţa
cadastrală tehnică şi economică elaborate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate
Imobiliară (ANCPI), împreună cu ministerele care răspund de cadastrele de specialitate şi
Ministerul Justiţiei.
Trebuie reţinut că, în principiu, cadastrele de specialitate trebuie să se execute
după întocmirea cadastrului general, pentru a lucra cu limitele, categoria de folosinţă şi
proprietarii din cadastru general.
Executarea lucrărilor cadastrelor de specialitate înaintea cadastrului general poate
determina, în special, litigii de proprietate, pentru că dacă nu este solicitat acordul vecinilor
(greu de realizat) şi nu există consens în privinţa limitelor de proprietate, pot genera
conflicte de grăniţuire care complică mult lucrările şi determină cheltuieli semnificative.
Între activitatea cadastrelor de specialitate şi cadastrul general trebuie să existe un
flux în ambele direcții, cadastrul general furnizând cadastrelor de specialitate date privind
reţeaua geodezică, limitele de proprietate, categoriile mari de folosinţe şi proprietarii, iar
rezultatele cadastrelor de specialitate sunt preluate cu titlu gratuit în activitatea de
completare şi actualizare a cadastrului general.

1
 S.I.C. NOTE DE CURS

Statutul cadastrelor de specialitate este, în prezent, neclar deoarece:

- În Legea nr. 7/1996 a Cadastrului şi Publicităţii imobiliare, ele au fost nominalizate
aşa cum s-au prezentat mai sus;
- Prin OUG nr. 41/2004 au fost redefinite ca ”sisteme informaţionale specifice
domeniilor de activitate”;
- În Legea 7/1996 republicată în Monitorul Oficial nr.201 din 3 Martie 2006,
cadastrele de specialitate nu mai sunt, menţionate;
- În Normele tehnice de introducere a cadastrului general, actualizarea prin ordinul
MIRA – Min. Internelor și Reformei Administrative (actualul Minister al Administrației și
Internelor) nr. 211/2007, cadastrele de specialitate sunt în continuare menţionate (art. 2,4,
16);
Necesitatea lor nu poate fi pusă însă la îndoială fiind menţinute, neoficial, ca baze
de date sau evidenţe informatizate, care au, de fapt, aceleaşi obiective. Asemenea lucrări
se execută de ani buni, sub formele de mai sus, pentru drumurile clasificate, în centrele
populate, pe fondul forestier, în oraşe, având conţinutul şi rolul unor veritabile cadastre de
specialitate.
În consecinţă se aşteaptă reglementarea situaţiei, care întârzie în mod nejustificat,
întrucât cerinţele şi utilitatea acestor cadastre este evidentă.
Cele mai cunoscute cadastre de specialitate sunt:
- cadastrul fondului agricol, care inventariază terenurile cu destinaţie agricolă;
- cadastrul fondului viticol, care inventariază terenurile cu destinaţie viticolă;
- cadastrul fondului forestier, care inventariază terenurile cu destinaţie forestieră
cuprinse în amenajamentele silvice;
- cadastrul fondului imobiliar, care inventariază terenurile și construcţiile din
intravilanul localităţilor;
- cadastrul edilitar, care inventariază reţelele şi dotările edilitare din intravilanul
localităţilor;
- cadastrul fondului drumurilor, care inventariază terenurile, instalaţiile şi starea
reţelelor de drumuri;
- cadastrul căilor ferate, care inventariază corpurile de proprietate din patrimoniul
căilor ferate;
- cadastrul fondului apelor, care inventariază terenurile aflate permanent sub ape;
- cadastrul fondului energetic, care inventariază bunurile imobiliare ce aparţin
unităţilor energetice;

2
 S.I.C. NOTE DE CURS

- cadastrul minier, care inventariază bunurile imobile aferente activităţilor miniere.

Pentru terenurile cu destinaţii speciale se organizează cadastre de specialitate, cum
ar fi: al metroului, al aeroporturilor, al porturilor, al monumentelor istorice, din domeniul
industrial (petrolier, energetic), al terenurilor degradate, al terenurilor poluate, al terenurilor
destinate apărării, etc.

DEFINIŢII
Sistemele informationale geografice (Geographical Information Systems - GIS) fac
parte din clasa mai largă a sistemelor informatice. Ele au ca principală caracteristică
tratarea informaţiei ţinând cont de localizarea sau amplasarea ei spaţială, geografică, în
teritoriu, prin coordonate. Tehnologiile GIS au apărut în urmă cu trei decenii din
necesitatea de a facilita operaţii complexe de analiză geografică pentru care sistemele
existente (CAD, DBMS) nu ofereau nici o posibilitate ori necesitau un mare consum de
timp sau proceduri foarte anevoioase.
Facilitând prelucrarea şi analiza datelor spaţiale, provenite atât din surse “clasice”,
convenţionale (harti, planuri, etc), cât şi din surse ce implica tehnologii avansate (imagini
aeriene si satelitare, teledetectie, GPS), sistemele din categoria GIS constituie unica
soluţie prin care se pot rezolva raţional, inteligent şi eficient problemele tot mai dificile
legate de utilizarea resurselor terestre.
Aplicabilitatea GIS este practic nelimitată căci marea majoritate a activităţilor umane
are drept trăsătură importantă localizarea în spaţiu. În mod natural, un astfel de sistem
este utilizat pentru producerea de planuri şi hărţi, gestionarea reţelelor de utilitate publică
(apă şi canalizare, termoficare, electrice, telefonice, gaze, drumuri, căi ferate, linii de
transport urban, etc.), identificarea amplasamentului optim pentru o investiţie, studiul
impactului unui obiectiv (centrală nucleară, aeroport, rafinărie, ...) asupra mediului
ambiant, etc.
Informaţii de calitate înseamnă decizii de calitate. Sistemele GIS, integrând baze de
date ce contin si informatie de localizare impreuna cu facilităţi de suport al deciziilor, pot fi
un ajutor fundamental în managementul oricărei organizaţii complexe, cu sarcini multiple,
interdependente.
Definiţia 1: GIS este o colecţie de componente hardware, software, date geografice
şi personal, destinată achiziţiei, stocării, actualizării, prelucrării, analizei şi afişării
informaţiilor geografice în conformitate cu cerintele unui domeniu aplicativ.
Pentru a înţelege această definiţie, trebuie să facem următoarele comentarii:

3
 S.I.C. NOTE DE CURS

1. componenta hardware înseamnă atât platforma de calcul cât şi echipamente periferice

pentru introducerea datelor şi pentru comunicarea (afişarea) rezultatelor;
2. componenta software trebuie să ofere o serie de funcţii de bază, cu aplicabilitate
generală, şi în acelaşi timp să permită adaptarea/extinderea la specificul oricărei aplicaţii;
funcţiile oferite trebuie să permită atât analiză vectorială şi cartografie automată, cât şi
prelucrarea imaginilor şi modelare spaţială (raster), laolaltă cu gestiune de baze de date şi
acces multi-media;
3. componenta date geografice este determinantă: cea mai costisitoare şi longevivă
componentă a unui GIS este baza de date geografice. Prin urmare, introducerea datelor
este o operaţiune de o importanţă considerabilă. Introducerea datelor se poate face prin:
digitizare, scanare, din măsurători în teren (staţii totale), prelucrarea imaginilor de
teledetecţie, fotogrametrie digitală, conversie din alte formate. Intretinerea si actualizarea
datelor geografice reprezinta o a doua etapa, practic cu desfasurare continua in timp si
care necesita adesea resurse speciale dedicate (hardware, software si personal);
4. componenta personal înseamnă o echipă formată din trei categorii de specialişti:
- cei care implementează software-ul de bază sunt implicaţi în activităţi de instruire
a utilizatorilor, asistenţă tehnică şi consultanţă;
- cei care creează şi întreţin baza de date digitale sunt responsabili pentru
continutul, precizia si acurateţea datelor oferite utilizatorilor;
- cei care utilizează software-ul şi baza de date geografice pentru a rezolva
probleme concrete sunt implicaţi în formularea specificaţiilor de definiţie a proiectelor
(aplicaţiilor) GIS, dezvoltarea de tehnologii specifice, generarea produselor GIS şi
asistarea proceselor decizionale.
Din definiţie rezultă următoarele aspecte:
 O abordare GIS implică în mod necesar tratarea unitară într-o bază de date unică şi
neredundantă a componentelor grafice, cartografice, topologice şi tabelare. Deşi au un
rol important în cadrul GIS, elementele de grafică pe calculator reprezintă numai una
dintre modalităţile de consultare sau raportare a conţinutului unei baze de date
spaţiale. Baza de date permite o gamă diversă de alte tipuri de explorare ce necesită
în special capacitate de tratare şi de prelucrare pe criterii geografice şi analitice.
 Un GIS include o colecţie de operatori spaţiali care acţionează asupra unei baze de
date spaţiale pentru a referi geographic o mare varietate de informaţii reale. Un model
de date GIS este complex pentru că trebuie să reprezinte şi să interconecteze atât
date grafice (hărţi) cât şi date tabelare (atribute). In plus, chiar prin natura sa, un GIS

4
 S.I.C. NOTE DE CURS

complex este utilizat pentru a simula situaţii şi evenimente reale extrem de complicate.
Acest fapt solicită şi mai mult capacitatea modelului GIS de a reda perfect
evenimentele şi fenomenele din realitate.
Definiţia 2: Prin date geografice se înţelege ansamblul format din date spaţiale
(localizate prin coordonate) şi date descriptive (atribute) asociate obiectelor/fenomenelor
geografice (străzi, parcele, accidente).
O bază de date geografice este o colecţie de date geografice organizate pentru a
facilita stocarea, interogarea, actualizarea şi afişarea de către o mulţime de utilizatori în
mod eficient.
Datele spaţiale utilizate în tehnologiile GIS se pot clasifica după:
a) precizie,
b) documentele primare utilizate,
c) ciclul de actualizare.
Definiţia 3: Prin referenţiere geografică (sau georeferentiere) se înţelege stabilirea
relaţiei dintre coordonatele unui punct pe o foaie plană (hartă - 2D) şi coordonatele
geografice reale din teren (pe suprafaţa Pământului – 3D, aproximata printr-un elipsoid de
referinta).

SCURT ISTORIC
Ca în orice domeniu tehnic, există diverse variante privind prioritatea în acest
domeniu . Deşi există o serie de preocupări şi chiar o definire a unui GIS încă de la
începutul anilor '60, este în prezent evident faptul că dezvoltarea unui sistem informatic
geografic real este direct dependentă de resursele hardware şi software disponibile.
În prezent, când performanţele în domeniul procesoarelor, al sistemelor grafice, al
dispozitivelor de memorare şi stocare sunt uimitoare chiar şi pentru cei implicati direct in
domeniul tehnologiilor informatice, este greu de acceptat faptul că un system cu
funcţionalitate reală în tehnologia GIS ar fi putut exista mai devreme de deceniul 8. Cert
este faptul că piaţa de GIS are în ultimii 5-10 ani o dinamică anuală constantă de cca 15%.
Creşterea fără precedent a performanţelor sistemelor din clasa PC a asigurat
accesul la tehnologiile GIS al unor noi clase de utilizatori.

Clase de aplicaţii GIS

In funcţie de modul de obţinere a datelor cartografice digitale, putem defini două
principale clase de utilizatori ai tehnologiilor GIS:

5
 S.I.C. NOTE DE CURS

a) producătorii de baze de date cartografice digitale;

b) utilizatorii de baze de date

Achiziţia datelor GIS

Un GIS permite integrarea datelor achiziţionate:
-
-
- prin diverse metode,
Elementul de legătură este dat de localizarea geografică, în teritoriu.
Surse de date GIS:
- fişe şi carnete de teren
- digitizarea hărţilor tiparite
- scanarea harţilor tiparite si vectorizarea
- conversia datelor CAD
- fotogrametrie (fotograme aeriene)
- teledetecţie (imagini multispectrale aeriene sau satelitare)
- GPS
Reprezentarea datelor într-un GIS

Un GIS gestionează două categorii de date:

spaţiale (elemente grafice localizate prin coordonate specifice hartii ) şi
descriptive (negrafice)
- datele spaţiale reprezintă poziţia şi forma obiectelor (fenomenelor) terestre
utilizând trei tipuri fundamentale de entităţi grafice :

 linii,

la care se adauga elemente de tip text (etichete)
- datele descriptive reprezintă informaţii despre obiectele (fenomenele) terestre
continute intr-o hartă utilizând:



6
 S.I.C. NOTE DE CURS

APLICAŢII ALE GIS

Tehnologia GIS îşi dovedeşte utilitatea nu numai în cadastru ci şi în orice domeniu
de activitate care se bazează pe tratarea informaţiilor spaţiale:
1. URBANISM, SISTEMATIZARE ŞI ADMINISTRAŢIE LOCALĂ
- cadastru urban
- optimizări transport urban
- stabilirea amplasării optime a noilor obiective (înzestrări edilitare, cartiere de locuinţe,
obiective industriale, obiective social-culturale, etc.)
- spaţiu locativ
- arondări pe diverse criterii
- studii de urbanism
- acordarea permiselor de construcţie/demolare
- inventarierea folosinţei terenurilor
- organizarea colectării şi depozitării deşeurilor menajere
- organizarea intervenţiilor de urgenţă (salvare, poliţie, pompieri, depanare)
- evidenţe necesare poliţiei, pompierilor, circumscripţiilor financiare
2. CADASTRU
- integrarea completă a procesului cadastral, pornind de la măsurătorile de teren şi
încheind cu editarea planurilor şi
registrelor de evidenţă cadastrală
- facilităţi de comunicaţie cu sistemul de taxare al Ministerului Finanţelor, cu alte
organisme publice sau personae fizice care solicita date cadastrale
3. PROTECŢIA MEDIULUI
- supravegherea rezervaţiilor naturale
- analiza poluării solului, apei, aerului
- urmărirea efectelor produse de diverşi agenţi poluanţi
- analiza zonelor afectate de diferiţi poluanţi (chimici, sonori, fizici, etc.)
- analiza zonelor afectate de dezastre naturale
4. AGRICULTURĂ, PEDOLOGIE, SILVICULTURĂ ŞI ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE
- cartare pedologică
- cartare silvică
- cadastru silvic
- supravegherea stării de sănătate a pădurilor
- supravegherea culturilor

7
 S.I.C. NOTE DE CURS

- proiectarea şi supravegherea sistemelor de irigaţie

- urmărirea eroziunii solului
- analiza transportului agricol
- analiza stressului vegetal
5. PETROL ŞI GAZE
- inventarierea, cartarea şi supravegherea zăcămintelor
- proiectare, întreţinere şi optimizare conducte
6. CARTOGRAFIE
- realizarea şi actualizarea de hărţi şi planuri topografice
- realizarea şi actualizarea de hărţi tematice
- integrarea în conţinutul hărţilor a datelor de teren, fotogrametrice şi satelitare
7. DOTĂRI EDILITARE: aplicaţii AM/FM (Automated Mapping/Facilities Management)
pentru companii de distribuţie de energie electrică, gaze, apă, etc.
a). aplicaţii în domeniul distribuţiei apei şi canalizării:
- planificarea lucrărilor de întreţinere a reţelei şi echipamentelor din sistemul de distribuţie
a apei şi de canalizare
- inventarierea cerinţelor consumatorilor
- cartarea şi supravegherea reţelei de distribuţie a apei şi de canalizare
- înregistrarea defecţiunilor, planificarea lucrărilor de intervenţie şi identificarea
consumatorilor afectaţi în caz de avarie
- identificarea traseelor afectate de infiltrarea unor substanţe poluante, localizarea surselor
de poluare şi avertizarea consumatorilor
- planificarea lucrărilor de extindere a reţelei de distribuţie a apei şi de canalizare
b) aplicaţii în domeniul producerii şi distribuţiei de energie electrică:
- cartarea dotărilor electrice
- inventarierea, analiza şi supravegherea dotărilor electrice
- identificarea amplasamentului optim pentru un nou obiectiv
- planificarea operaţiilor de întreţinere, reparaţii
- proiectarea, întreţinerea şi optimizarea reţelelor electrice
- analize demografice pentru planificarea distribuţiei şi anticiparea vârfurilor de sarcină
- planificarea operaţiilor de rezolvare a reclamaţiilor şi sesizărilor consumatorilor
- optimizarea activităţii de citire a contoarelor şi încasare a facturilor prin arondarea
consumatorilor
- analiza zonelor unde apar frecvente disfuncţionalităţi

8
 S.I.C. NOTE DE CURS

- identificarea şi înştiinţarea promptă a tuturor consumatorilor afectaţi de întreruperea

temporară a furnizării de energie electrică din diverse motive (avarie, lucrări)
- analiza încărcării reţelelor electrice
8. TRANSPORTURI ŞI TELECOMUNICAŢII
- proiectare, întreţinere şi optimizare reţele transport (drumuri, căi ferate, cabluri, etc.)
- optimizări trasee transport (aprovizionare, transport mărfuri, transport călători, transport
public)
- cadastru special (căi ferate, drumuri, telecomunicaţii)
- supravegherea traficului (rutier, feroviar, etc.)
9. COMERŢ
- amplasarea magazinelor en-gros în funcţie de acces auto, concurenţă, consumatori
- organizarea distribuţiei mărfii către clienţi de la cel mai apropiat depozit
- gestionarea stocurilor
10. APLICAŢII SPECIALE
- cartare topografică, hidrografică, aeronautică
- cadastru militar
- strategie / tactica militară
- navigaţie
- control de frontieră
- analiza terenului (vizibilităţi, accesibilităţi, coridoare de trecere, pante, etc.)
- informaţii, contra-informaţii
11. GEOLOGIE
- cartarea formaţiunilor geologice
- studii tectonice
- cartarea, inventarierea şi supravegherea zăcămintelor
12. HIDROLOGIE, OCEANOGRAFIE
- cartarea cursurilor de apă si a suprafetelor acvatice
- studiul zonelor litorale
- urmărirea poluării apelor de suprafaţă şi de adâncime
- analiza transporturilor fluviale
- supravegherea bazinelor hidrografice
- prevenirea avalanşelor/inundaţiilor
- batimetrie
13. STATISTICĂ, EVIDENŢA POPULAŢIEI, RECENSĂMINTE, DEMOGRAFIE

9
 S.I.C. NOTE DE CURS

- registrul populaţiei
- analiza în teritoriu a datelor recensămintelor
- analiza mişcărilor demografice
- realizarea şi diseminarea anuarelor statistice
14. FINANŢE-BĂNCI
- zonarea pe circumscripţii financiare
- colectarea taxelor şi a impozitelor
- gestionarea împrumuturilor
- inventarierea clienţilor
15. POLITICĂ
- studii diverse (interacţiuni, zone de influenţă, etc.)

10
 S.I.C. NOTE DE CURS

CADASTRUL AGRICOL
Considerații generale
Cadastrul fondului agricol este un subsistem al cadastrului general care cuprinde
totalitatea lucrărilor desfăşurate pentru cunoaşterea, inventarierea şi evidenţa sistematică
cantitativă, calitativă a terenurilor şi construcţiilor care fac obiectul fondului agricol.
Obiectul cadastrului fondului agricol îl reprezintă toate terenurile cu destinaţie sau
folosinţă agricolă, situate în extravilanele teritoriilor administrative, precum şi lucrările de
protecţie sau ameliorare a calităţii solurilor şi construcţiile de orice natură care deservesc
exploataţiile agricole.
Scopul cadastrului fondului agricol este acela de a furniza date reale cu privire la
terenurile agricole, actualizate permanent pe categorii de folosinţă şi proprietari, precum şi
date cu privire la lucrările de protecţie şi ameliorare a calităţii acestora, în vederea
evaluării lor, pentru stabilirea corectă a impozitului şi a planificării producţiei şi investiţiilor
agricole în vederea folosirii raţionale a terenurilor cu destinaţie agricolă, prevenirea
extinderii haotice a intravilanelor şi în vederea realizării unui sistem informaţional al
teritoriului agricol.
Datele furnizate de cadastrul fondului agricol sunt valorificate în procesul
fundamentării priorităţilor de acţiune pentru restructurarea, modernizarea şi dezvoltarea
infrastructurii agricole.
La 1.01.2004 fondul funciar al României, în suprafaţă de 23.839.071 ha, avea
următoarea structură:
- Arabil 9.414.341 ha - 38,35%
- Păşuni 3.354.970 ha - 14,075%
- Fâneţe 1.490.384 ha - 6,25%
- Vii 230.527 ha- 0,97%
- Livezi 227.204 ha 0,95%
Total agricol 14.717.426 ha - 61,74%
- Păduri 6.751.645 ha - 28,32%
-Ape 843.710 ha- 3.54%
- Alte terenuri 1.526.290 ha - 6,40%
Total neagricol 9.121.645 ha - 38,26%
Având în vedere ponderea terenurilor agricole (61,74 %) din teritoriul naţional,
trebuie să conştientizăm că o agricultură raţională, nu se poate face decât pe suprafeţe
mari, cu o bună organizare a producţiei. În acest sens deţinătorii de mari suprafeţe de

11
 S.I.C. NOTE DE CURS

terenuri agricole, asociaţiile de mici proprietari, societăţile comerciale cu capital de stat sau
particulare, proprietarii particulari trebuie să fie preocupaţi de modernizarea şi
specializarea producţiei agricole, de folosirea intensivă a terenurilor productive şi a celor
pentru administraţie.
Asemenea preocupări presupun în primul rând elaborarea unor studii şi proiecte de
amelioraţii, îmbunătăţiri funciare şi organizarea teritoriului agricol. Pentru ca soluţiile
propuse să fie fezabile, ele necesită cunoaşterea detaliată a solului şi a condiţiilor naturale
climatice, a stării drumurilor etc, funcţie de care se stabilesc lucrările şi dotările necesare.
Ca subsistem al cadastrului general, cadastrul agricol oferă următoarele tipuri de
date tehnico-economice asupra terenurilor agricole:
- determinarea categoriilor şi subcategoriilor de folosinţă ale parcelelor de teren,
identificate pe proprietari - deţinători - utilizatori, pe forme de exploataţie, pe zone cvasi-
omogene pedo-climatice, pe zone supuse unor procese de degradare - poluare, pe zone
restricţionate, pe teritorii administrative comunale, orăşeneşti, municipale, judeţene şi pe
întreaga ţară;
- poziţia şi configuraţia topografică a fiecărei parcele şi subparcele, dimensiunile şi
suprafaţa acestora în sistem de proiecţie cartografică;
- calitatea terenurilor arabile în funcţie de sol, relief, climă, apă freatică etc., pe baza
notelor de bonitare naturală şi apoi clasificarea acestor terenuri pe clase de calitate (cinci
clase);
- calitatea plantaţiilor viticole, pomicole şi a pajiştilor naturale, precum şi a
terenurilor ocupate de acestea, grupate de asemenea pe clase de calitate (trei clase);
- valoarea economică impozabilă;
- elemente pentru stabilirea pretabilităţii terenurilor agricole pentru diferite folosinţe
agricole şi favorabilităţii solului pentru anumite culturi;
- amenajarea teritoriului şi starea acestuia cu privire la:
- irigaţii (prin aspersiune, brazde sau submersie);
- îndiguiri, desecări, drenaje;
-lucrări de combaterea eroziunii solului;
- lucrări pe curbe de nivel, culturi în fâşii, culturi cu benzi înierbate, terase şi
agroterase, valuri de pământ, lucrări de scurgere dirijată a apelor de pe versanţi;
- potenţialul amenajabil pentru: irigaţii, evacuarea excesului de umiditate, apărare
contra inundaţiilor, combaterea eroziunii solului, stingerea formaţiunilor torenţiale,
alunecări de teren, stingerea deflaţiei, fixarea nisipurilor mobile şi semimobile;

12
 S.I.C. NOTE DE CURS

- identificarea de noi resurse funciare, care prin amenajări specifice ar putea fi puse
în valoare;
- restricţii de utilizare.
Având în vedere că subsistemul informaţional al cadastrului agricol va fi conectat la
sistemul informaţional al cadastrului general, prin informaţiile pe care le furnizează poate
servi la rezolvarea unor probleme, cum ar fi: .
- creşterea valorii proprietăţii;
- garantarea împrumuturilor bancare pentru investiţii prin ipotecare;
- accesibilitate rapidă şi precisă la informaţiile cadastrului fondului agricol pentru
persoanele fizice sau publice interesate;
- creşterea calităţii mediului înconjurător şi a preocupării pentru conservarea calităţii
acestuia;
- echiparea teritoriului cu drumuri, căi ferate, reţele de transport energie electrică,
termică, gaze naturale, apă potabilă sau industrială, canalizare, telefonie etc. şi
dezvoltarea organizată a fondului construit al intravilanelor;
- dezvoltarea politicilor de determinare a priorităţilor, de alocare a resurselor
necesare, asumarea responsabilităţilor pentru acţiunile efectuate şi realizarea unor
standarde şi metode pentru monitorizarea acestora;
- crearea şi dezvoltarea unei pieţe a terenurilor agricole, bazată pe informaţii
corecte privind suprafaţa, calitatea, dotările şi valoarea economică a terenurilor agricole.

Etape succesive în lucrările de introducere şi întreţinere a cadastrului agricol

Cadastrul agricol foloseşte, obligatoriu conform legii, ca bază în lucrările sale datele
cantitative, calitative şi juridice fumizate de cadastrul general cu privire la terenurile
agricole indiferent de deţinător. Datele cadastrului general sunt furnizate de Oficiile
Judeţene de Cadastru. Activitatea de introducere şi întreţinerea cadastrului agricol, cu
funcţiile sale cantitativă şi calitativă, se face de către Ministerul Agriculturii, prin Oficiile
Judeţene de Cadastru Agricol şi Organizarea Teritoriului Agricol.
Etapele succesive în introducerea şi întreţinerea cadastrului agricol sunt următoarele:
1. Documentarea cu privire la lucrările de cadastru general, de specialitate agricol,
materiale cartografice (topografice, cadastrale, cartări de specialitate etc.)
2. Recunoaşterea terenului, a hotarelor teritorial administrative şi a limitelor
intravilanelor, stabilite în cadastrul general;

13
 S.I.C. NOTE DE CURS

3. Identificarea şi materializarea pe teren a hotarelor unităţilor agricole cu capital de

stat, ale institutelor şi staţiunilor de cercetare agricolă, ale staţiunilor didactice, alte terenuri
proprietate publică sau privată a statului;
4. Identificarea limitelor terenurilor proprietate privată a persoanelor fizice sau
juridice;
5. Stabilirea categoriilor de terenuri, pe diferite criterii de clasificare care interesează
pe beneficiarul cadastrului de specialitate agricol, precum şi a subcategoriilor de folosinţă;
6. Efectuarea măsurătorilor topografice necesare pentru delimitarea, poziţionarea şi
determinarea întinderii (latura cantitativă a cadastrului agricol) a categoriilor de terenuri şi
subcategoriilor de folosinţă identificate (latura calitativă a cadastrului agricol). Măsurătorile
se efectuează în limitele cadastrale (care sunt şi limite juridice) precizate în cadastrul
general. Dacă cu ocazia efectuării lucrărilor topografice - cadastrale de teren se constată
modificări (naturale sau artificiale) ale limitelor cadastrale din cadastrul general, noile limite
vor fi identificate, determinate topo - cadastral şi evidenţiate ca atare în cadastrul agricol,
sesizând în mod expres modificările survenite faţă de cadastrul general. În urma avizării
cadastrului de specialitate agricol, aceste elemente vor fi preluate în datele de bază ale
cadastrului general, situaţie în urma căreia vor fi considerate modificate limitele cadastrale
din cadastrul general, cu preluarea elementelor cantitative şi calitative şi în partea juridică
a cadastrului general, respectiv prin intabularea în cartea funciară a modificărilor survenite
şi determinate pin măsurători topo-cadastrale. Metodele de măsurare topografică,
aparatură, preciziile necesare, respectiv toleranţele admise sunt cele cunoscute (cu
excepţia situaţiilor când există norme tehnice care precizează altfel), folosind punctele
reţelei de sprijin în sistemul proiecţiei cartografice Stereografic 1970;
7. Întocmirea (sau, după caz, reambularea) planului cadastral, la scara preconizată,
cu conţinutul şi precizia stabilită de normele metodologice în vigoare;
8. Numerotarea cadastrală a unităţilor teritoriale - calitative determinate, cu
respectarea şi conservarea numerotării cadastrului general. Procedeele de numerotare
cadastrală sunt cele prezentate la cursul de cadastru general. Subcategoriile de folosinţă
se notează cu simboluri specifice ataşate simbolului categoriei de folosinţă stabilite
anterior. Eventualele parcele noi care au apărut, ca urmare a unor modificări survenite în
teren, se notează cu numere cadastrale din cele existente cu peruri (350/1,350/2);
9. Calculul suprafeţelor unităţilor teritoriale determinate. Organizarea calculelor,
metodele folosite în determinarea suprafeţelor şi toleranţelor admise sunt cele specifice

14
 S.I.C. NOTE DE CURS

cadastrului general, sau conforme cu normele metodologice specifice, dacă acestea

precizează alte toleranţe;
10. Întocmirea registrelor cadastrale specifice: registrul cadastral al parcelelor,
indexul alfabetic al proprietarilor, registrul cadastral al proprietarilor, registrul situaţiilor
centralizatoare precum şi a fişelor specifice cerute de normele tehnice şi metodologice de
cadastru agricol care vor fi elaborate.
11. Bonitarea şi clasificarea terenurilor agricole pe clase de calitate, pe parcele,
categorii şi subcategorii de folosinţe şi proprietari.

Lucrările de întreținere a cadastrului agricol

Lucrările de întreţinere a cadastrului fondului agricol se execută de către specialişti
sau de agenţi economici autorizaţi după cum urmează:
- permanent, pe măsura producerii schimbărilor în zonele curente;
- o dată pe an, la restul teritoriilor din zonă.
Operaţiile desfăşurate în vederea realizării sau întreţinerii cadastrului fondului
agricol pot fi împărţite în :
- lucrări pregătitoare;
- lucrări de teren;
- lucrări de birou.
Lucrări pregătitoare - Înainte de a începe activitatea de teren, sunt necesare o serie
de lucrări pregătitoare şi anume:
- procurarea şi analizarea documentaţiilor cadastrului general;
- adunarea documentelor referitoare la modificările intervenite în structura
categoriilor de folosinţă, limita intravilanului, zone de protecţie etc;
- analiza studiilor şi proiectelor realizate pentru zona luată în lucru.
Lucrările de teren - presupun parcurgere a obligatorie a întregii zone luate în studiu,
confruntarea situaţiei existente pe teren cu cea existentă pe planuri şi executarea
observaţiilor şi măsurătorilor corespunzătoare cu următorii paşi posibili:
- determinarea schimbărilor intervenite în situaţia parcelelor referitoare la suprafaţă,
configuraţie, categoria de folosinţă, bonitate etc;
- determinarea noilor categorii şi subcategorii de folosinţă cu evidenţierea
eventualelor suprafeţe scoase temporar din circuitul agricol pentru realizarea unor
investiţii;
- determinarea elementelor calitative ale terenurilor;

15
 S.I.C. NOTE DE CURS

- urmărirea respectării legalităţii în domeniul fondului agricol: În cazul în care se constată

încălcarea legislaţiei în materie, se procedează la întocmirea unei "Note de constatare" a modificărilor
efectuate nelegal, în care se consemnează pe posesori, toate parcelele modificate fără aprobare, precum şi
natura modificărilor. Câte o copie de pe "nota de constatare" se trimite cu adresă oficială de către Oficiul de
Cadastru, la Consiliul local, Direcţia agricolă şi la posesorii de terenuri care au făcut modificări nelegale,
pentru luarea măsurilor de intrare în legalitate, fie prin obţinerea aprobări lor prevăzute de legislaţie, fie prin
readucerea terenurilor la starea iniţială dinaintea intervenţiei nelegale .

Lucrările de birou - completează lucrările executate pe teren şi presupun realizarea

prelucrărilor, măsurătorilor şi calculelor necesare definitivării lucrărilor de realizare sau de
întreţinere a cadastrului fondului agricol, respectiv:
- întreţinerea şi actualizarea planului cadastral: Toate modificările privind configuraţia şi
poziţia parcelelor se reprezintă pe planul cadastral, pe baza elementelor măsurate pe teren. Pentru raportare
se folosesc metodele cunoscute, identice cu cele folosite la redactarea iniţială a planului ;

- actualizarea numerotării cadastrale: Pentru a se menţine corespondenţa între planul

cadastral şi registre, parcelele şi tarlalele modificate se individualizează printr-un număr cadastral, după cum
urmează:
- când o parcelă se divide în mai multe părţi, fiecare parte va primi un număr cadastral scris sub
formă de fracţie având la numărător numărul cadastral iniţial, iar la numitor numărul curent al noului contur
(peruri -/1, /2, /3 etc.);
- când mai multe parcele se alipesc, noul contur păstrează numărul cadastral
al parcelei cu suprafaţa cea mai mare urmat de un per (ex. A 250/1), iar celelalte se radiază cu o liniuţă
roşie;
- când numai o parte dintr-o parcelă trece la o altă parcelă alăturată, ambele
parcele vor primi în continuare numerele vechi urmate de peruri. Dacă la o parcelă se modifică categoria de
folosinţă, posesia, suprafaţa sau alt element caracteristic, dar continuă să existe ca parcelă pe teren, se
poate păstra numărul vechi, atât pe planul reambulat, cât şi în registrul de întreţinere ;

- actualizarea suprafeţelor;
- întreținerea registrelor cadastrale - este vorba de actualizarea Registrului cadastral al
parcelelor şi Registrului cadastral al proprietarilor (posesorilor).

Bonitarea terenurilor agricole

În principiu bonitarea urmăreşte exprimarea cantitativă a unei calităţi, respectiv
aprecierea calitativă a terenurilor, din punct de vedere economic. În acest scop se folosesc
date statistice, rapoarte cantitative între fenomene, ce nu se pot defini exact prin unităţile
de măsură convenţionale.
Efectiv, bonitarea cadastrală urmăreşte stabilirea capacităţii de producţie a unui
teren în comparaţie cu cel mai bun, notat cu 100 de puncte. În acest sens bonitarea:

16
 S.I.C. NOTE DE CURS

- urmăreşte numai factorii şi condiţiile naturale de producţie respectiv sol, climă,

relief şi hidrologie care nu se schimbă în timp şi se reface periodic la 20 de ani;
- nu furnizează informaţii privind activitatea economică dar stă la baza determinării
valorii producţiei şi a venitului net cadastral;
- se exprimă printr-o notă medie obţinută din cele acordate pentru factorii amintiţi
mai sus inclusiv corecţia datorită stării şi lungimii drumului până la centrul de desfacere a
produselor;
- serveşte la generalizarea rezultatelor economice obţinute în unele parcele model
la toate terenurilor cu condiţii asemănătoare;
- are la bază o metodologie proprie, care trebuie să fie fundamentală ştiinţific spre a
oferi rezultate credibile şi simplă spre a fi uşor de aplicat.
Normele de bonitare se diferenţiază de la ţară la ţară, rezultatele fiind funcţie de
complexitatea determinărilor şi a factorilor luaţi în considerare. Dificultăţile întâmpinate în
cercetarea şi clasificarea terenurilor, în funcţie de însuşirile lor pentru producţia agricolă,
sunt provocate de:
- complexitatea factorilor ce condiţionează creşterea plantelor (solul, clima, relieful);
- lipsa unor criterii clare de cuantificare a acestor factori;
- diferenţierea excesivă a terenurilor atât după însuşirile lor naturale cât şi după
modul de gospodărire.
Valoarea şi utilitatea unor asemenea sisteme ştiinţifice de clasificare şi bonitare a
terenurilor, se apreciază după modul de caracterizare al claselor, care trebuie să fie simplu
şi clar pentru a nu crea confuzii la încadrare, iar numărul acestora să fie redus dar în
acelaşi timp să poată surprinde toate variaţiile de teren. Cu alte cuvinte sistemul de
clasificare să fie eficient atât din punct de vedere ştiinţific cât şi sub raport economic, ceea
ce să recunoaştem nu este deloc uşor.
Metoda de bonitare economică şi clasificare are la bază un ”sol ideal”, evaluat la
100 de puncte, repartizate factorilor şi condiţiilor de mediu în cadrul unor scheme ce
prevede pentru:
- factorul de sol.......................................... 50 puncte
- condiţii de relief ................................± 15 puncte
- condiţii de climă................................... ± 20 puncte
- condiţii de hidrologie - hidrografie........± 15 puncte
_________________________________________
Total: maxim 100 puncte

17
 S.I.C. NOTE DE CURS

După atribuirea punctajului corespunzător unui teren oarecare s-a propus unele
corecţii, în minus, funcţie de:
- distanţa în km până la piaţă/depozit ...............6-10 puncte
- starea drumurilor ........................................... 0-6 puncte
- configuraţia parcelelor ................................... 0-5 puncte
- mărimea parcele/or ........................................ 0-6 puncte
Această schemă se înscrie, ca nivel, în modelele ţărilor apusene, are o bază
ştiinţifică şi este relativ uşor de aplicat.
Măsurile practice, luate în baza acestor cercetări şi a Legii cadastrului din 1933,
privind clasificarea terenurilor agricole au vizat:
- cartarea agropedologică a teritoriilor cadastrale executată la scara planurilor
cadastrale (1/5000) prin suprapunerea limitelor unităţilor preluate din dosarul de cartare
pedologică;
- regionarea climatică a ţării ţinând seama şi de factorii agricoli şi economici şi
raionarea pedoclimatică a teritoriului naţional, ca baza cea mai sigură a bonitării lucrărilor;
- Stabilirea Teritoriului Ecologic Omogen (TEO) ca "teren model" indivizibil, pe care
toţi factori naturali se manifestă omogen în care se urmăresc rezultatele economice.
Organizarea practică, respectiv conducerea şi executarea lucrărilor s-a realizat pe comisii
la diferite nivele administrative, iar operaţia de bonitare a fiecărei proprietăţi, care cade în
sarcina cadastrului tehnic, trebuie, demarată la încheierea lucrărilor tehnice.
Clasificarea terenurilor agricole
Bonitarea, ca lucrare ce stă la baza stabilirii capacităţii de producţie, presupune ca
etapă preliminară clasificarea terenurilor agricole. Unul din criteriile actuale, folosite la noi
pentru gruparea soluri lor în clase de calitate este fertilitatea lor definită, în general, de
totalitatea însuşirilor fizice, chimice şi biologice, care asigură plantelor cantităţile de
substanţe nutritive în timpul perioadei de vegetaţie.
Efectiv distingem:
- fertilitate naturală, potenţial diferită, care se formează în procesul de geneză a
solului şi sub acţiunea formaţiilor vegetale;
- fertilitate artificială, sau culturală, realizată ca urmare a intervenţiei omului prin
măsuri agroameliorative;
- fertilitate economică a solului, ce constituie factorul principal al bonitării cadastrale
a terenurilor agricole. Aceasta este rezultanta celor două, care nu se pot separa deoarece
la baza celei artificiale stă totuşi fertilitatea naturală.

18
 S.I.C. NOTE DE CURS

Clasa de calitate a terenurilor agricole se stabileşte în funcţie de o sumedenie de

însuşiri ale acestora: grosimea profilului de sol, grosimea orizontului de humus, conţinutul
în humus, textura şi conţinutul de schelet, valoarea reacţiei pH, gradul de diminuare a
calităţii (prin podzolire, sărăturate, eroziune, alunecare şi inundare), formele de relief,
natura şi însuşirile rocilor-mamă, adâncimea apelor freatice şi compoziţia chimică a lor. În
plus trebuie ţinut cont şi de intervenţia omului cu lucrări de îmbunătăţiri funciare. Toate
aceste însuşiri se au în vedere în cadrul studiilor de specialitate, fiecare în parte şi în
ansamblul lor, luând în considerare şi influenţele reciproce.
După gradul de fertilitate solurile, respectiv terenurile agricole, se împart la noi, după
metoda ing. Scarlat Georgescu şi ing. Gheorghe Olaru citaţi de Mihăilă, Corcodel şi
Chirilov (1995), în cinci clase definite astfel (tab. 1):
 terenurile din clasa I-a de fertilitate (foarte bune) se pretează la orice categorie de
folosinţă agricolă, nu necesită lucrări de îmbunătăţiri funciare, au soluri profunde, cu
un orizont de humus bine dezvoltat (peste 50 cm grosime), o textură luto-nisipoasă
sau lutoasă, fără conţinut de schelet, reacţia neutră slab acidă şi slab alcalină, în
care nu se manifestă nici un proces de degradare (podzolire, sărăturare, eroziune
sau mlăştinizare), inundaţiile se petrec în medie o dată la 8-10 ani, terenul este în
întregime mecanizabil (pante sub 5°) fiind situat în câmpie, lunci, terase, văi largi
coluvionare, dar fără exces de apă;
 terenurile din clasa a II-a de fertilitate (bună) sunt pretabile la toate plantele
cultivate, au orizontul de humus mai puţin dezvoltat, textura variază de la nisipo-
lutos până la luto-argilos, reacţia este slab acidă, neutră sau alcalină, prezintă
uneori procese incipiente de podzolire, salinizare, eroziune sau mlăştinizare, terenul
este puţin înclinat (pante între 5°-10°), sursa de apă este satisfăcătoare provenind
din precipitaţii sau din freatic;
 la terenurile din clasa a III-a de fertilitate (mijlocie) încep să apară procese evidente
de degradare, pretabilitatea pentru arabil este diminuată, orizontul de humus este
slab dezvoltat, textura variază de la nisipo-nisipo-lutos până la argilo-lutos, iar
reacţia pH de la acidă la alcalină, inundarea se poate produce o dată la 4-6 ani,
relieful este colinar, iar drenajul solului este nesatisfăcător;
 terenurile din clasa a IV-a de fertilitate (slabă) sunt cele la care procesele de
degradare se manifestă puternic, folosirea ca arabil este foarte redusă, se pretează
la plantaţii de vii şi pomi, la pajişti, în marea lor majoritate necesită lucrări de
îmbunătăţiri funciare, în special de combatere a eroziunii;

19
 S.I.C. NOTE DE CURS

 terenurile din clasa a V-a de fertilitate (foarte slabă) conţin rocile ajunse la
suprafaţă, prezintă în general condiţii nefavorabile pentru dezvoltarea plantelor (nu
se folosesc ca arabil decât în condiţii fortuite), cele mai potrivite folosinţe fiind
păşunile, fâneţele, uneori livezile, necesită lucrări de combatere a eroziunii sau
lucrări hidroameliorative când se află pe turbării, mlaştini sau în zone cu inundaţii de
lungă durată, etc.
Fiecare clasă de calitate (fertilitate) este acreditată cu 20 de puncte rezultând prin
cumul notă maximă de 100, corespunzătoare terenurilor ideale, cele mai fertile.
Tabelul 1
Notele de bonitare a claselor de fertilitate ale terenurilor agricole
Clasa de calitate Note
Caracteristici
(de fertilitate) de bonitare
I 81 - 100 foarte bună
II 61- 80 bună
III 41 - 60 mijlocie
IV 21 - 40 slabă
V 1-20 foarte slabă

Etapele bonitării terenurilor agricole

Bonitarea terenurilor agricole, ce presupune aprecierea cantitativă a calităţii
acestora, este după cum s-a mai arătat, o operaţie complexă şi dificilă dacă se doreşte
obţinerea unor rezultate de încredere. Din acest motiv şi pentru a servi la evaluarea
terenurilor trebuie avute în vedere, toate elementele ce definesc cadrul natural, geografic
în care sunt amplasate respectiv:
- condiţiile naturale din zonă, definite de sol, climă, relief şi hidrologie;
- elemente suplimentare privind lungimea şi natura drumurilor, configuraţia şi
mărimea parcelelor.
Deşi ultima categorie cuprinde unele aspecte economice şi nu calitative ale staţiunii,
contribuie la definirea bonitării terenurilor.
Notele acordate se preiau din schemele de bonitare specifice fiecărui factor
component al condiţiilor naturale, ce pot atinge maximum 100 de puncte, la care se aplică
unele corecţii legate de ultimele două categorii menţionate mai sus.
În sprijinul bonitării vin, în primul rând, informaţiile fumizate de cartările pedologice
şi de raionarea pedoclimatică a ţării, executate de specialişti în materie. În egală măsură

20
 S.I.C. NOTE DE CURS

se apelează la studiile agropedologice, climatologice şi hidrologice care trebuie să se

găsească în dosarul lucrărilor de cartare.
Bonitarea după factorii naturali de producţie
1). Pentru factorul de sol, Institutul de Cercetări Pedologice şi Agrochimice al
Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, propune o schemă de bonitare prin care, în cadrul
a 141 tipuri de sol se acordă, în ansamblu, 50 de puncte.
Notele parţiale se acordă principalelor caracteristici respectiv profunzimea solului ±
7 puncte, textura lui 0-7 puncte, profunzimea orizontului cu humus 0-7 puncte, roca de
solidificare 0-5 puncte, conţinutul în humus 0-7 puncte, saturaţia în baze ± 7 puncte,
conţinut de săruri nocive ± 5 puncte, starea de culturalizare 0-5 puncte. Notă finală,
maximum 50, a factorului de sol, rezultă din suma punctelor acordate, în limitele date,
pentru fiecare caracteristică.
2). Pentru condiţiile de climă se acordă un interval de ± 20 de puncte în funcţie de
temperatura medie anuală şi volumul precipitaţiilor anuale, elemente ce se obţin de pe
hărţile climatologice şi informaţiile locale. Aceste date pot conduce la scăderea
favorabilităţii celorlalţi factori naturali (de sol, de relief de hidrologie);
3). Pentru condiţiile de relief se apelează la o schemă de bonitare cu ± 15 puncte ce
se acordă în funcţie de panta medie din fiecare parcelă (tab.2).
4). Pentru condiţiile de hidrografie şi hidrologie se acordă până la ±15 puncte, în
funcţie de adâncimea şi natura pânzei freatice (tab.3).
Tabelul 2
Bonitarea după relieful terenului
Caracterizarea Punctaje
reliefului (panta) Arabil Păşuni Fânete Vii Livezi
Teren plan, drenat 15 15 15 5 10
3° - 5° 10 15 15 10 15
5° - 10° 0 10 10 15 15
10° - 15° - 10 5 5 15 10
15°- 25° - 15 0 - 10 -5 0
> 25° - 20 - 10 - 15 - 10 - 10

Din ansamblul factorilor naturali de bonitare, ce determină capacitatea de producţie

a unui teren se remarcă solul ce poate ocupa, în cel mai favorabil caz jumătate din
punctele disponibile.

21
 S.I.C. NOTE DE CURS

Tabelul 3
Bonitarea după condiţiile hidrologice
Nivelul pânzei Punctaje
freatice (m) Arabil Păşuni Fânețe Vii Livezi
peste 10 0 0 -5 5 5
6- 10 5 0 0 10 10
4-6 10 5 5 15 15
4 - 2,5 10 10 10 10 5
2,5 - 1,5 10 15 15 -10 -10
1,5 - 1 5 10 15 -15 -15
1 - 0,7 -5 0 10 -15 -15
0,7 - 0,3 -10 -5 10 -15 -15
sub 0,3 -15 -15 0 -15 -15
Corecţii ale notei de bonitare.
Elementele suplimentare ce se iau în considerare la stabilirea notei finale au
caracter economic şi nu vizează aspecte calitative ale staţiunii. Acestea sunt incluse totuşi
la bonitarea pentru a servi apoi la evaluarea terenurilor ca obiectiv final al cadastrului
economic.
Natura drumurilor şi distanţa, de la locul de producţie şi până la piaţă sau depozitul
cel mai apropiat, reprezintă un factor de ansamblu, determinant, care trebuie să se ia în
considerare pentru ca estimaţiile cadastrale să fie conforme cu realitatea. Un teren oricât
de productiv ar fi pierde din valoare dacă este îndepărtat şi/sau greu accesibil din cauza
unui drum dificil de practicat.
Institutul de Cercetări pentru Economia Agrară (ICEA) a elaborat în acest scop o
schemă de corectare a notei de bonitare prin care, la suma punctajului realizat, se aplică
unele corecţii după lungimea şi natura (starea) drumului (tab.4).
Tabelul 4
Corecţii pentru distanţe şi starea drumurilor
Starea Punctaje
drumurilor Desfundat
Distanța (km) Asfalt Piatră Pământ Nisipos Noroios

0-2,5 0 0 -1 -2 -3
2,6 - 5 0 -1 -2 -3 -4
5,1 - 7 -1 -1 -2 -4 -5
7,1 - 10 -1 -2 -3 -5 -6
10,1 - 15 -2 -3 -4 -6 -7
15,1 - 20 -3 -4 -5 -7 -9
>20 -4 -5 -6 -8 -10

22
 S.I.C. NOTE DE CURS

Configuraţia şi mărimea parcelei sunt indicatori ce ar putea fi luaţi în considerare în

bonitarea terenurilor întrucât influenţează capacitatea de producţie privită în ansamblu.
Este evident că o parcelă mică şi de o formă necorespunzătoare, ca o bandă îngustă şi
lungă sau triunghiulară nu influenţează calitatea solului dar are o eficienţă economică
redusă (tab. 5).
Tabelul 5
Corecţii pentru forma şi mărimea parcelelor
Mărimea
Configuraţia parcelei
parcelei
(ha) dreptunghiulară trapezoidală neregulată triunghiulară
Peste 25,1 0 0 -1 -2
10,1 - 25,0 0 -1 -1 -3
5,1 - 10,0 0 -2 -2 -4
2,1 - 5,0 -1 -2 -2 -5
Sub 2,0 -1 -3 -4 -6

Concluzii
Stabilirea notei medii care să caracterizeze bonitarea în ansamblu a unei parcele
sau unui grup de parcele (sector cadastral), presupune:
- încadrarea unităţii în una din cele cinci clase de calitate (fertilitate);
- însumarea notelor de bonitare acordate factorilor de sol, climă, relief şi hidrologie
la punctajul clasei de calitate;
- aplicarea corecţiilor privind lungimea şi starea drumurilor inclusiv configuraţia şi
mărimea parcelei;
- calculul punctajului mediu al unui teren (parcelă, corp de proprietate), ca medie
ponderată a notelor acordate unităţilor componente. Operaţia se impune întrucât conturul
topografic al suprafeţei nu coincide cu cel al unităţii de sol.
Valorile obţinute se înscriu în formulare de lucru şi în registrele cadastrale, la rubrici
special rezervate, pentru fiecare parcelă sau corp de proprietate.
În concluzie bonitarea unui teren agricol, ca operaţie de bază a estimaţiilor
cadastrale, urmăreşte furnizarea unor informaţii calitative cât mai sigure necesare
cadastrului general pentru evaluarea imobilelor şi stabilirea unor impozite corecte. La noi,
bonitarea terenurilor agricole, ca cele mai reprezentative, se realizează în baza unei
metodologii acceptabile sub raport teoretic dar cu multe concesii în aplicarea ei care îi
reduc evident din valoare.
23
 S.I.C. NOTE DE CURS

Bonitarea altor suprafeţe din fondul agricol şi cel forestier, în afara terenurilor
arabile, se face după metodologii proprii, principial diferite. Pajiştile, spre exemplu,
cuprinzând păşunile şi fâneţele, se bonitează după aceiaşi schemă, dar în funcţie numai
de condiţiile naturale de producţie, definite de sol şi climă, funcţie de care se apreciază că
depinde cantitate a şi calitatea masei ierboase.
Viile şi livezile nu se bonitează întrucât/actorul hotărâtor la stabilirea venitului net nu
este terenul ci plantația definită prin calitatea şi starea ei. În ambele cazuri de mai sus nu
se iau în considerare decât unităţile înfiinţate în scop comercial, excluzând pe cele a căror
producţie este consumată de proprietar.

24
 S.I.C. NOTE DE CURS

CADASTRUL FORESTIER

2.1. Generalități
Cadastrul fondului forestier (sau fondului silvic) este un subsistem al cadastrului
general, prin care se realizează evidenţa şi inventarierea sistematică a terenurilor cu
destinaţie forestieră, din punct de vedere tehnic, economic şi juridic, în cadrul
amenajamentelor silvice din fiecare teritoriu administrativ.
Obiectul cadastrului fondului silvic este constituit din: terenurile împădurite sau care
servesc nevoilor de cultură, producţie ori administraţie silvică, terenurile destinate
împăduririlor, precum şi cele neproductive, cuprinse în amenajamentele silvice (stâncării,
râpe, sărături, mlaştini, ravene, bolovănişuri, torenţi etc.). Acest fond acoperă aproximativ
27% din suprafaţa ţării.
Scopul cadastrului fondului forestier este asigurarea unei gospodăriri şi exploatări
raţionale a pădurilor (respectiv stabilirea unui raport judicios între capacitatea reală de
producţie a arboretelor şi cantitatea de masă lemnoasă care se exploatează anual),
valorificarea optimă a resurselor forestiere, consolidarea şi dezvoltarea pădurilor tinere, în
cadrul amenajamentelor silvice, precum şi furnizarea de elemente calitative care să
folosească la stabilirea, într-un mod unitar, a valorii fondului forestier.
Cadastrul fondului forestier primeşte de la cadastrul general normele tehnice de
aplicare şi informaţiile de bază privitoare la punctele reţelei geodezice de sprijin,
delimitarea de fondul agricol şi de intravilane, suprafeţele marilor unităţi de producţie
(trupuri de pădure sau bazine hidrografice). În acelaşi timp transmite cadastrului general
numeroase informaţii utile privind condiţiile naturale, structura fondului forestier, dotarea cu
instalaţii de transport, terenurile slab productive şi degradate, producţia forestieră,
suprafeţele poluate pe zone de intensitate a fenomenului etc.
În cadrul lucrărilor de introducere a cadastrului forestier sunt executate lucrări
geodezice, topografice, fotogrammetrice de teledetecţie, cartografice şi altele, de către
persoane fizice şi juridice autorizate de OCPI (ANCPI), pe baza Legii cadastrului şi
publicităţii imobiliare nr. 7/1996. Această lege desemnează ca organizatori ai cadastrului
fondului forestier, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi Regia Naţională a
Pădurilor.
Cadastrul forestier se va actualiza odată cu lucrările de amenajare sau atunci când
este solicitat acest lucru în mod special în caz de litigii, reconstituirea dreptului de
proprietate etc.

25
 S.I.C. NOTE DE CURS

Modalitatea practică de gestionare a fondului forestier se reglementează prin

amenajamentele silvice. Amenajamentele silvice sunt documentaţii (proiecte) complexe,
cu aspecte tehnice, economice şi juridice, care se întocmesc în vederea organizării
producţiei forestiere şi a protecţiei mediului ambiant. Prin amenajament silvic se întelege
un complex de măsuri care se întreprind, bazat pe un studiu aprofundat asupra procesului
de producţie forestieră, cu scopul unei mai bune gospodăriri a fondului funciar forestier, a
măririi şi valorificării producţiei. Amenajamentele silvice au ca obiectiv stabilirea unui raport
judicios între capacitatea reală de producţie a arboretelor şi cantitatea de masă lernnoasă
care se exploatează anual sau creşterea pădurilor prin ameliorarea, refacerea şi
dezvoltarea fondului forestier.
Amenajamentele silvice se întocmesc pe perioade de 10 ani, cu excepţia celor care
privesc pădurile de plop, salcie şi alte specii repede crescătoare, la care perioadele
respective pot fi de 5-10 ani.

2.2. Conţinutul cadastrului forestier

Planurile cadastrale rezultate în urma efectuării măsurării fondului funciar forestier,
pe parcele, unităţi de producţie şi mari unităţi forestiere stau la baza întocmirii registrelor
de cadastru forestier care cuprind următoarele:
1). Evidența suprafețelor după modul de folosință al terenurilor:
- păduri;
- clase de regenerare (pepiniere, răchitării, culturi pentru hrana vânatului);
- enclave (terenuri străine în perimetrele silvice);
- alte terenuri (poieni, terenuri despădurite sau degradate, linii de amenajament și
vânătoare, clădirile și curțile aferente, trasee de linii electrice și telefonice, instalații
industriale și de transport silvice, ape stătătoare și curgătoare).
2). Evidența suprafețelor după tipul de proprietate (de stat sau privată).
3). Evidența suprafețelor după funcțiile pădurii:
- grupa I – cuprinde păduri cu funcții speciale de protecție (pentru ape, soluri,
agrement, științific);
- grupa II – păduri cul rol de producție și protecție.
4). Evidența arboretelor slab productive pe specii forestiere (specificându-se
suprafețele și volumul lemnos).
5). Evidența arboretelor pe specii forestiere și clase de vârstă – specificându-se
suprafețele, volumele și clasele de producție.

26
 S.I.C. NOTE DE CURS

6). Evidența suprafețelor de păduri ce urmează a fi exploatate.

7). Evidența suprafețelor exploatate ce urmează a fi reîmpădurite.
8). Evidența terenurilor degradate din fondul forestier.
Planurile şi hărţile folosite la evidenţa fondului silvic
În cadastrul forestier se folosesc planurile de bază care rezultă din ridicările noi, la
scara 1 :5000, sau cele existente la scări mai mari decât 1 :20.000.
Planurile la scări mai mici decât 1 :20.000 formează hărţile amenajamentului, care
servesc unei exploatări raţionale a fondului silvic şi la lucrările de evidenţă.
Pentru o bună gospodărire fiecare amenajament trebuie să conţină următoarele
hărţi:
- Harta unităţii forestiere cu împărţirea în unităţi de producţie, la scara 1: 100.000,
pe care se figurează şi reţeaua de instalaţii de scoatere şi transport a materialului lemnos
exploatat;
- Harta fondului silvic de vânătoare şi pescuit, la scara 1 :20.000;
- Harta claselor de vârstă, la scara 1 :20.000, unde se figurează şi diferitele
construcţii silvice;
- Harta împăduririlor, la scara 1 :20.000.
Ca detalii aceste hărţi trebuie să conţină:
- Limita unităţilor de producţie;
- Apele din zona de teren aferentă;
- Liniile de parcelare şi subparcelare care delimitează diferitele zone de exploatare;
- Instalaţiile pentru transportul lemnului;
- Diferitele construcţii folosite în scopuri silvice;
- Şosele, drumuri, poteci care servesc ca şi acces la diferitele instalaţii de
exploatare.
Aceste planuri şi hărţi ale amenajamentelor silvice reprezintă baza tehnică a
cadastrului forestier şi servesc la evaluarea economică a fondului forestier, la cunoaşterea
şi programarea exploatării raţionale a fondului forestier.
Pentru executarea lucrărilor de cadastru forestier este necesar ca pădurea să fie
mai întâi separată de restul terenurilor, prin ridicarea topografică în plan. În acest plan, în
lungul liniilor fixate se trece la curăţirea şi lărgirea unei benzi de teren cu lăţimea de 1 m,
după care se execută bomarea.
Deoarece la executarea amenajamentelor silvice este necesară executarea de
ridicări fotogrammetrice, trebuie să se realizeze o reţea de sprijin pentru aceste lucrări, în

27
 S.I.C. NOTE DE CURS

care scop se defrişează anumite porţiuni de pădure, în locurile indicate în proiectul tehnic
al ridicării topo-fotogrammetrice.
În vederea pregătirii condiţiilor unui bun amenajament silvic sunt necesare:
- Alcătuirea unui plan topografic pentru fiecare unitate de gospodărire silvică, care
să conţină detalii legate de nevoile de exploatare;
- Împărţirea suprafeţei totale a unităţii de gospodărire silvică în parcele omogene din
punct de vedere economic-silvic.
Lucrările cadastrului forestier au ca aspect tehnic-economic pe lângă datele tehnice
legate de întocmirea planului de situaţie şi executarea descrierii economice a pădurilor,
prin care se arată toţi factorii de care depinde producţia şi valorificarea optimă a
produselor forestiere. Această descriere economică se face numai împreună cu specialiştii
silvici.
2.3. Executarea lucrărilor de cadastru al fondului forestier
Etapele care se parcurg în lucrările de introducere a cadastrului fondului forestier
sunt: documentarea, întocmirea proiectului tehnic, delimitarea cadastrală a fondului
forestier, executarea măsurătorilor topo-geodezice, întocmirea evidenţelor cadastrale,
cartarea pădurilor şi descrierea parcelară şi descrierea economică a pădurilor.
2.3.1. Documentarea asupra actelor juridice şi asupra lucrărilor tehnice
existente
Documentarea juridică
Documentarea juridică referitoare la imobile ce aparţin fondului forestier constă în
identificarea actelor şi faptelor juridice prin care acestea au intrat în proprietatea statului
sau a diverşilor proprietari (decrete de exproprieri, legi, hotărâri ale Guvernului, hotărâri
judecătoreşti, ordine de transfer, extrase de carte funciară etc.). În zonele în care
funcţionează birouri de carte funciară, se va solicita eliberarea extrasului de carte funciară
pentru imobilele în cauză.
Documentarea asupra lucrărilor tehnice existente în domeniu
Se vor inventaria toate lucrările de cadastru, topografie şi cartografie executate
până în prezent şi care descriu total sau parţial imobilele, precum şi toate lucrările
executate la comanda proprietarului. Această inventariere cuprinde planurile de situaţie la
diverse scări şi în diverse etape, planşele ce au stat la baza proiectării diverselor obiective
sau pe baza cărora s-au obţinut diverse avize de la organele de specialitate ale
administraţiei publice centrale sau locale, schiţe şi planşe din cartea tehnică a
construcţiilor etc.

28
 S.I.C. NOTE DE CURS

Se vor solicita de la O.C.P.I. informaţii tehnice asupra imobilelor cuprinse în

planurile şi în registrele cadastrale (suprafaţa, categoria de folosinţă şi proprietarul
înregistrat), precum şi date referitoare la acoperirea zonei cu planuri topografice sau
cadastrale, aflate în arhiva proprie.
2.3.2. Întocmirea proiectului tehnic
Proiectul tehnic conţine soluţiile tehnice propuse pentru executarea lucrărilor
cadastrului fondului forestier şi estimarea cantităţilor şi costurilor pe categorii de lucrări. Se
întocmeşte de către executantul lucrării şi se avizează de către O.C.P.I. sau A.N.C.P.I.,
după caz.
2.3.3. Delimitarea cadastrală a fondului forestier
Delimitarea cadastrală a fondului forestier se organizează ca lucrare de bază prin
care se identifică, se măsoară pe teren, se materializează şi se oficializează limitele dintre
fondul forestier şi suprafeţele vecine, aparţinând altor cadastre de specialitate.
Delimitarea cadastrală se efectuează după limitele corespunzătoare cadastrului
general şi cele specifice cadastrului forestier. Astfel, există delimitări între cadastrul
forestier şi alte cadastre de specialitate şi delimitări în cadrul fondului forestier (limite între
unităţile administrativ teritoriale şi limita de proprietate). Aceste limite se trasează de
comisii autorizate. Limitele specifice cadastrului forestier sunt trasate în cadrul lucrărilor de
amenajare a pădurilor şi sunt reprezentate de limita de parcelă şi limita de subparcelă.
Identificarea terenurilor care constituie fondul forestier naţional se face pe baza
amenajamentelor silvice existente la data adoptării Codului silvic (Legea nr. 46/2008).
Limita fondului forestier naţional este cea figurată pe planurile topografice de bază la scara
1:5.000 sau 1:10.000 şi va fi materializată în teren iar coordonatele vor fi determinate
conform metodologiei O.C.P.I. Delimitarea se face după regulile cunoscute din cadastrul
general.
Delimitarea va fi realizată în mai multe etape:
- Se convoacă o comisie pentru stabilirea limitelor fondului forestier. Aceasta va fi
alcătuită din delegatul Inspectoratului Silvic Teritorial, care şi convoacă comisia şi este
preşedintele acesteia, delegatul Direcţiei Silvice de care aparţine zona respectivă, şeful
ocolului silvic, primarul şi secretarul primăriei teritoriului administrativ prin care trece limita
fondului forestier, delegatul OCPI, proprietarii suprafeţelor de teren proprietate privată
învecinate cu limita fondului forestier, reprezentanţii instituţiilor de stat ale căror terenuri au
limită comună cu fondul forestier, reprezentantul Direcţiei generale de urbanism şi
amenajarea teritoriului, în cazul în care fondul forestier se delimitează de teritoriu intravilan

29
 S.I.C. NOTE DE CURS

şi reprezentantul autorizat al executantului lucrării de cadastru. Această comisie necesită

aprobarea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi a Prefectului. Delegatul
OCPI şi şeful ocolului silvic pun la dispoziţia comisiei documentele existente referitoare la
ultima delimitare cadastrală pentru stabilirea prealabilă a concordanţei între documente şi
situaţia reală din teren. Se parcurge traseul şi se pichetează locurile unde se vor instala
borne. În situaţia în care apar neînţelegeri privind traseul limitei fondului forestier între
membrii comisiei, pe schema de delimitare se vor prezenta ambele variante, suprafaţa de
litigiu se va stabili pe baza documentelor de proprietate legale, iar în procesul verbal de
delimitare se vor menţiona argumentele părţilor în litigiu şi se vor anexa copii după
documentele prezentate. De asemenea, punctele de hotar se marchează în ambele
variante, provizoriu, cu stâlpi de lemn (L=100 cm, ø=10 cm), vopsiţi în alb şi numerotaţi.
Numerele se vor trece în procesul verbal, împreună cu descrierea amplasamentului şi cu
menţionarea cărei părţi în litigiu aparţine varianta respectivă de trasare a hotarului. După
soluţionarea litigiului, limita se reface şi se materializează definitiv.
- Se instalează bornele. Punctele de hotar vor fi amplasate obligatoriu la frângerile
traseului, la intersecţia cu alte limite cadastrale şi acolo unde asigură vizibilitate între
punctele de hotar atunci când traseul este în linie dreaptă. Fiecare punct de hotar va primi
un cod SIRUES/NR, unde SIRUES este codul teritoriului administrativ pe care este
amplasat punctul de hotar, iar NR este un număr care începe cu 1 pentru fiecare teritoriu
administrativ şi nu se repetă în cadrul aceluiaşi teritoriu administrativ. Materializarea limitei
fondului forestier se va efectua prin bomare cu bome tipizate, din lemn, aşezate în
punctele de hotar stabilite de comisia de delimitare şi înconjurate cu movile de pământ sau
piatră întărite cu împletituri de răchită sau plasă de sârmă. Pe bornă este înscris numărul
punctului de hotar. În cazul în care punctul de hotar se află situat în locuri improprii bornării
(mlaştini, ape, cariere) sau supuse degradării, boma se va amplasa în apropierea
punctului respectiv, ca bornă martor, având scrise orientarea şi distanţa până la punctul de
hotar, precum şi numărul punctului de hotar. Materializarea punctelor de hotar prin bome
se efectuează de către executantul lucrării de cadastru. Pentru a se putea reconstitui
punctele de hotar, în cazul dispariţiei bomelor sau a schimbării abuzive a
amplasamentului, sub acestea se vor îngropa materiale nedegradabile, cum ar fi cărbune,
cioburi, fragmente de ţiglă sau cărămidă. Materialele folosite vor fi specificate în procesul
verbal de delimitare. Limita fondului forestier se poate materializa şi prin şanţuri cu lăţimea
de 100 cm şi adâncimea de 50 cm, acolo unde este posibil în zone de câmpie şi deal.

30
 S.I.C. NOTE DE CURS

Pământul rezultat în urma săpării şanţului va forma un val spre interiorul fondului forestier.
De asemenea, şanţul va fi în interiorul fondului forestier.
- Se execută operaţiunile necesare pentru determinarea coordonatelor punctelor de
hotar. Dacă linia de hotar este şi linie de frontieră a ţării, coordonatele punctelor de hotar
se preiau, în mod obligatoriu, de la OCPl. Coordonatele punctelor de hotar se vor
determina cu precizia prevăzută de Normele tehnice pentru introducerea cadastrului
general, respectiv ± 10 cm în intravilan, iar în extravilan ±20 cm în zone de şes, ±30 cm în
zone colinare şi ±50 cm în zone de munte. Coordonatele determinate vor fi furnizate OCPI
sub formă de liste pe hârtie şi pe suport compatibil cu computerul (magnetic sau optic) în
format ASCII.
- Se întocmesc actele de confirmare a limitelor cu acordul membrilor comisiei.
- Se întocmeşte dosarul pentru delimitarea limitelor fondului forestier şi marcare
cadastrală a acestora. Acest dosar conţine următoarele documente:
- schiţa generală a hotarului fondului forestier;
- schiţele segmentelor de limită a fondului forestier cuprinse între două
puncte de trei sau mai multe hotare cu acordul şi semnăturile membrilor
comisiei de delimitare;
- schiţele de reperaj ale tuturor punctelor materializate;
- descrierile topografice ale tuturor punctelor materializate și inventarul
coordonatelor pentru toate punctele de hotar;
- inventarul de coordonate pe suport compatibil cu tehnica de calcul automat.
Dacă măsurătorile se execută cu tehnică topo-geodezică clasică (alta decât
mijloacele GPS), se vor anexa dosarului de delimitare cadastrală şi schiţa
măsurătorilor efectuate;
- schiţa vizelor;
- fişiere ASCII, pe suport compatibil cu tehnica de calcul automat cu datele
rezultate din măsurătorile de teren: denumirea, numărul punctului de staţie,
numerele punctelor vizate, direcţii măsurate, distanţe măsurate;
- procesul verbal de delimitare cu descrierea tronsoanelor de hotar
corespunzătoare fiecărui teritoriu vecin, cu acordul şi semnăturile membrilor
comisiei de delimitare. Fiecare membru al comisiei va deţine o copie a
acestui proces verbal.

31
 S.I.C. NOTE DE CURS

Deoarece lucrările cadastrului fondului forestier se desfăşoară în cadrul

amenajamentelor silvice, iar acestea se întocmesc pe ocoale silvice, care se pot întinde pe
mai multe teritorii administrativ-teritoriale, delimitarea acestora ridică unele probleme.
Delimitarea cadastrală a teritoriilor administrative face obiectul lucrărilor de cadastru
general și se realizează de către organele abilitate conform Normelor tehnice pentru
introducerea cadastrului general.
Coordonatele segmentelor acestor limite care trec prin fondul forestier vor fi
reprezentate pe planurile topografice amenajistice.
Bornele amplasate pentru delimitarea teritoriilor administrative în cadrul fondului
forestier naţional vor fi evidenţiate prin marcarea arborilor celor mai apropiaţi cu vopsea
galbenă (benzi de 10 cm la înălţimea de 150 cm de la sol). Pe banda galbenă va fi trasată
cu vopsea roşie o săgeată care să indice poziţia bornei şi va fi înscrisă distanţa în metri
până la aceasta. Marcajul va fi amplasat astfel încât să asigure vizibilitatea din toate
direcţiile.
Delimitarea cadastrală între proprietăţi se efectuează cu ocazia punerii în posesie a
proprietarilor în condiţiile prevăzute de actele normative.
Coordonatele limitelor de proprietate se vor solicita de la OCPI şi vor fi utilizate
pentru transpunerea pe planurile topografice amenajistice a acestor limite. De asemenea
vor fi solicitate numerele cadastrale ale proprietăţilor şi proprietarii.
Semnele de hotar se întreţin în stare bună de către ocolul silvic, chiar dacă teritoriul
vecin este proprietate particulară. În cazul în care semnele de hotar se află intre proprietăţi
particulare această sarcină revine proprietarilor respectivi.

2.4. Executarea măsurătorilor topo-geodezice

2.4.1. Reţeaua geodezică de sprijin, îndesire şi ridicare
Reţeaua geodezică de sprijin, de îndesire si ridicare se realizează astfel încât să se
asigure densitatea de puncte necesară pentru executarea lucrărilor de cadastru.
Măsurătorile de teren se sprijină pe puncte din reţeaua geodezică de stat şi în funcţie de
necesităţi se va proceda la îndesirea ei.
În configuraţia reţelei geodezice de îndesire şi ridicare vor fi incluse cel puţin 4
puncte geodezice din reţeaua geodezică de sprijin, care să încadreze toate punctele
poligonului nou-creat.
Punctele reţelelor de sprijin şi de ridicare vor satisface condiţiile de precizie impuse
prin Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general, emise de ANCPI, și vor fi

32
 S.I.C. NOTE DE CURS

determinate în sistem de proiecţie Stereografică 1970 şi faţă de planul de referinţă Marea

Neagra 1975.
Materializarea punctelor reţelei geodezice de sprijin şi de ridicare se va face prin
bome din beton armat, în conformitate cu tipurile standard prevăzute în Ordinul ministrului
administraţiei publice nr. 534/2001 privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea
cadastrului general sau alte tipuri de bome omologate de ONCGC (ANCPI), după caz.
Măsurătorile din teren se fac plecând de la reţeaua geodezică de stat şi, în funcţie
de necesităţi, se va proceda la o îndesire a acesteia. Punctele reţelelor de ridicare şi de
sprijin vor satisface următoarele condiţii:
- asigurarea unei densităţi minime a punctelor reţelei, corespunzătoare realizării
unor lucrări de calitate;
- eroarea medie de determinare a coordonatelor planimetrice va fi de ± 5 cm;
- punctele reţelei altimetrice vor fi, în marea lor majoritate, comune cu cele ale
reţelei planimetrice;
- punctele reţelelor se materializează prin bome și repere, conform standardelor în
vigoare.
Documentaţia tehnică întocmită după executarea reţelelor geodezice de sprijin,
îndesire şi ridicare, supusă operaţiunilor de recepţie, va cuprinde:
- memoriul tehnic cuprinzând descrierea generală a lucrării, metode de lucru,
instrumente de utilizare, prelucrarea datelor (software folosit, metoda de compensare a
reţelei, abaterile standard, elipsa erorilor pentru fiecare punct geodezic nou-determinat),
preciziile obţinute şi altele asemenea;
- schema dispunerii punctelor vechi si noi, cu marcarea vizibilităţii (schiţa vizelor);
- fişiere ASCII, pe suport magnetic, cu datele rezultate din măsurătorile de teren
(denumirea/numărul punctului de staţie, denumirea/numerele punctelor vizate, direcţii
măsurate, distanţe măsurate);
- descrierile topografice (conform anexei nr. 8 la Normele tehnice pentru
introducerea cadastrului general) şi schiţele de reperaj pentru punctele vechi si noi;
- inventar de coordonate, inclusiv pe suport magnetic (fişier ASCII conform
modelului prezentat în anexa nr. 15 la Normele tehnice pentru introducerea cadastrului
general);
- tabel din care sa reiasă diferenţele dintre coordonatele vechi (puncte de ordinul I,
II, III, IV) și coordonatele noi ale aceloraşi puncte, rezultate în urma compensării reţelei;

33
 S.I.C. NOTE DE CURS

- schiţa reţelei geodezice la o scară convenabil aleasă, de regulă 1 :5000, 1: 10.000

sau 1 :25.000, cu marcarea dispunerii punctelor vechi şi noi şi a vizibilităţilor dintre puncte;
- inventarul de coordonate al tuturor punctelor reţelei şi descrierile lor topografice;
- dosarul de verificare, întocmit de o persoană fizică sau juridică autorizată cu
categoria D de către ANCPI.
2.4.2. Executarea lucrărilor topografice de ridicare
Executarea măsurătorilor de ridicare a pădurilor se realizează în scopul culegerii
datelor necesare pentru întocmirea planului cadastral şi în vederea evidenţei terenurilor
ocupate de acestea.
Punctele caracteristice ale pădurilor din fondul forestier cât și a detaliilor aparţinând
bunurilor din cadrul fondului forestier se pot ridica folosind: ridicarea cu busola topografică,
ridicarea cu planşeta topografică (metode depăşită actualmente), metoda drumuirii
tahimetrice cu radieri, metoda fotogrammetrică (recomandată datorita randamentului şi
preciziei) sau mai nou metodele GPS (recomandate sub aspectul costurilor, calităţii și
eficienţei). Nu insistăm asupra acestor metode deoarece acestea au fost tratate pe larg la
cursurile de specialitate studiate.
Datorită faptului că pădurile ocupă, în general, terenuri dificile, care nu sunt
favorabile altui tip de culturi, lucrările de ridicare în plan a acestora au grade diferite de
complexitate, funcţie de categoria de dificultate a terenurilor pe care le ocupă.
Complexitatea lucrărilor topografice de ridicare a pădurilor din fondul forestier, în
funcţie de care se stabileşte precizia de realizare a acestora, este determinată de relieful
şi panta terenurilor, fiind împărţite în 4 categorii de dificultate, astfel:
- categoria l-a, în care se încadrează terenurile cu panta între 0º și 10º, unde se pot
obţine precizii superioare;
- categoria a Il-a, în care se încadrează terenurile cu panta cuprinsă între 11 º- 20º,
unde se pot obţine precizii normale la ridicare;
- categoria a III -a, în care se încadrează terenurile care au panta cuprinsă între 21º
-35 º, unde se pot obţine precizii mijlocii la ridicare;
- categoria a IV -a, în care intră terenurile cu panta peste 35 º şi unde se obţin
precizii mici la ridicare.
Pentru determinarea categoriei fiecărei drumuiri se numără laturile corespunzătoare
fiecărei categorii în parte, ţinându-se seama de unghiul de pantă al fiecărei laturi, în funcţie
de care se calculează procentul corespunzător şi se determină categoria în care se
încadrează drumuirea respectivă, astfel:

34
 S.I.C. NOTE DE CURS

- în cazul prezenţei a două categorii într-o drumuire, cea majoritară determină

precizia ridicării;
- când într-o drumuire apar trei categorii, iar cele extreme au minimum 10%, iar
însumate nu depăşesc 60%, atunci categoria mijlocie determină precizia măsurătorilor.
Aceste categorii de precizie sunt valabile atât pentru ridicările tahimetrice, cât şi
pentru cele cu busola topografică. Dacă există planuri vechi, atunci se fac ridicări numai
pe latura care a suferit modificări.

2.5. Întocmirea evidenţelor cadastrale

În urma prelucrării măsurătorilor topografice de ridicare a componentelor fondului
forestier se execută planurile cadastrale şi hărţile.
Planul cadastral constituie baza cartografică a cadastrului forestier. Planurile
cadastrale vor fi transpuse sau lucrate direct în formă digitală şi vor respecta prevederile
Normelor tehnice de realizare a bazelor de date GIS în silvicultură.
De asemenea, sistemele în care se vor realiza bazele de date GIS vor fi total
compatibile cu cele ale cadastrului general şi vor fi obligatoriu sisteme GIS dedicate.
Planul cadastral forestier este planul topografic amenajistic pe care sunt
reprezentate şi limitele cadastrului general.
Dacă există un plan de amenajare digital, realizat în sistem GIS, limitele cadastrale
corespunzătoare cadastrului general vor constitui strat separat de tip poligon. Aceste
poligoane vor corespunde parcelelor, iar limitele vor fi copiate din stratele existente, în
cazul coincidenţei lor, şi se vor adăuga limitele care nu existau la data realizării planului
amenajistic digital. În baza de date digitală vor fi introduse codurile parcelelor cadastrale
ca atribut de bază, apoi proprietarii, categoria de folosinţă şi teritoriul administrativ din care
fac parte.
Planul cadastral forestier este realizat la scara 1:5.000 şi nu trebuie confundat cu
planul topografic din amenajamentul silvic, realizat la scara 1:20.000. Se pot folosi şi
planuri la scara 1:10.000, dar va trebui să se treacă la utilizarea planurilor amenajistice la
scara 1:5.000
Toate lucrările geodezice, cartografice, topografice şi fotogrammetrice vor fi
executate conform normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general şi a altor
reglementări sau norme elaborate de ANCPl.
Planurile cadastralului forestier trebuie să cuprindă:
- limita unităţilor de producţie;

35
 S.I.C. NOTE DE CURS

- reţeaua hidrografică din zona de teren aferentă;

- liniile de parcelare şi subparcelare;
- instalaţiile de transport a lemnului;
- diferitele construcţii folosite în scopuri silvice;
- şosele, drumuri, poteci şi căile de acces.
Aceste planuri şi hărţi, alături de cele ale amenajamentelor silvice reprezintă baza
tehnică a cadastrului forestier şi servesc la evaluarea economică şi la cunoaşterea şi
programarea exploatării raţionale a fondului forestier.
Planurile cadastrale rezultate în urma efectuării măsurătorilor topografice asupra
fondului forestier, pe parcele, unităţi de producţie şi mari unităţi forestiere stau la baza
întocmirii registrelor de cadastru forestier.
Datele cadastrale forestiere se ţin în registre speciale şi fac legătura cu parcela
cadastrală prin intermediul codului cadastral. Realizarea bazelor de date cadastrale
computerizate se poate face cu sisteme RDBMS (sisteme de gestionare a bazelor de date
relaţionare) care pot genera baze de date direct conectabile (sau importabile) în sistemul
GIS. În cazul existenţei planului cadastral forestier digital, aceste date vor fi conţinute în
tabelul de atribute al stratului cadastral (tema cadastrală).
Datele cadastrale conţin în mod obligatoriu:
- elementele de cadastru general, respectiv suprafaţa parcelei, proprietarul și
categoria de folosinţă şi elementele de cadastru forestier;
- elementele referitoare la terenurile acoperite de pădure: suprafaţa, compoziţia
arboretelor pe specii, productivitatea arboretelor, bonitarea staţiunii, categoria funcţională
şi accesibilitatea faţă de căile de transport;
- date despre terenurile care servesc nevoilor de administraţie forestieră: suprafaţa
totală şi cea a construcţiilor, felul fundaţiei, al pereţilor, acoperişul şi numerele de camere
pentru construcţii şi curţi, lungimea, lăţimea, suprafaţa şi valoarea de inventar pentru căile
ferate forestiere, lungimea, lăţimea, suprafaţa şi felul suprastructurii pentru drumurile
forestiere, lungimea, lăţimea şi suprafaţa pentru liniile de pază contra incendiilor și pentru
depozitele forestiere, lungimea, lăţimea şi felul digului sau al canalului pentru diguri şi
canale;
- date referitoare la terenurile afectate împăduririi şi constau în suprafaţă, bonitarea
staţiunii, categoria funcţională şi accesibilitatea;

36
 S.I.C. NOTE DE CURS

- date despre terenurile neproductive: se referă la suprafaţa stâncăriilor,

abrupturilor, bolovănişurilor, pietrişurilor, nisipurilor, râpelor, ravenelor şi a sărăturilor cu
crustă;
- date despre terenurile scoase temporar din fondul forestier și nereprimite înapoi:
se referă la suprafaţa, bonitarea staţiunii, categoria funcţională şi accesibilitate.
Datele cadastrale forestiere se extrag din amenajamentul silvic şi/sau se culeg la
teren atunci când este necesar, amenajamentul silvic furnizând majoritatea informaţiilor
privind fondul forestier naţional. Datele privind proprietatea se înscriu pe baza titlurilor de
proprietate.

2.6. Parcelarea pădurilor

Parcelarea pădurilor se face, în cadrul fondului forestier, în scopul realizării unor
unităţi de evidenţă, care se delimitează prin aşa numitele linii parcelare, care constituie în
acelaşi timp un mijloc de orientare şi de acces în pădure, uneori servind efectiv şi ca
drumuri de exploatare. Lăţimea acestor linii de parcelare nu trebuie să depăşească 4
metri.
Parcelarea pădurilor se poate realiza prin trei metode:
- prin împărţirea artificială a pădurilor în unităţi regulate (pătrate cu latura de 1 km,
egale deci cu 100 ha, numerotate de la NV către SE pe ocoale silvice, conform principiului
de numerotare cadastrală);
- prin împărţirea naturală a pădurilor, când liniile de parcelare coincid cu liniile
caracteristice ale terenului din pădure;
- prin împărţire mixtă, când se combină cele două metode.
Aplicarea uneia sau alteia dintre metode este condiţionată de o serie de factori
naturali şi artificiali, fiecare metoda având avantaje şi dezavantaje.
În general este preferată împărţirea artificială, datorită avantajelor oferite (permite o
orientare uşoară în pădure, intersecţia liniilor de parcelare se face sub unghiuri drepte) dar
acest tip de împărţire are şi dezavantaje, mai importante fiind:
- liniile de parcelare nu pot fi toate circulabile, pentru că nu urmăresc liniile
caracteristice ale terenului;
- o parcelă poate cuprinde specii şi vârste de arborete diferite;
- nu păstrează egalitatea suprafeţelor împădurite, unele dintre parcele putând avea
goluri mari în interior.

37
 S.I.C. NOTE DE CURS

Parcelarea ajută, ulterior, foarte mult la ridicarea planimetrică de detaliu, indiferent

de metoda de ridicare folosită.
Parcela este acea porţiune de teren componentă a unui bun imobil situat într-un
teritoriu administrativ, având o singură categorie de folosinţă şi aparţinând unui singur
proprietar sau mai multor în indiviziune. Aceasta poate avea sau nu construcţii pe
suprafaţa ei şi poate cuprinde mai multe parcele sau subparcele amenajistice.
Parcela cadastrală din care face parte o unitate amenajistică va fi menţionată la
descrierea unităţii amenajistice respective. Corespondenţa dintre parcela cadastrală şi
structurile cadastrale forestiere, pentru pădurile proprietate de stat, va fi ţinută la zi în
Registrul cadastral forestier al parcelelor (şi în bazele de date computerizate ale
cadastrului forestier) care se păstrează de către Inspectoratele Silvice Teritoriale şi de
către Direcţiile silvice.
Aceste date se centralizează de către serviciul abilitat din cadrul Ministerului Apelor,
Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Aceste date se pun la dispoziţia organelor răspunzătoare
de evidenţa cadastrului general şi publicitate imobiliară, OCPI sau ANCPI.
Parcela amenajistică este o diviziune cu caracter permanent a fondului forestier
care serveşte ca unitate de organizare teritorială a acestuia, bine delimitată prin forme de
relief ale terenului (văi, culmi) sau prin linii artificiale cu caracter permanent (drumuri, căi
ferate, linii deschise). Aceasta poate fi sau nu divizată în subparcele.
Subparcela amenajistică este omogenă din punct de vedere staţional, biometric,
funcţional şi al folosinţei şi reclamă aceleaşi măsuri de gospodărire silvică pe întreaga ei
suprafaţă.
Subdiviziunile fiscale ale parcelei sunt porţiuni cu aceeaşi clasificare calitativă.
Clasificarea calitativă este necesară pentru furnizarea către organele Ministerului
Finanţelor a evidenţelor necesare impunerii contribuabililor. În cadastrul forestier
subdiviziunile fiscale ale parcelei, pentru terenurile cu folosinţa pădure, sunt unităţile
amenajistice.
Numerotarea cadastrală forestieră
Unitatea teritorială a cadastrului forestier este ocolul silvic, care se subîmparte în
unităţi de producţie stabilite pe limitele bazinelor hidrografice ale râurilor şi pâraielor;
acesta se împarte pe parcele delimitate de zone naturale de relief, care, la rândul lor se
împart pe unităţi amenajistice (subparcele) alcătuite din suprafeţe de pădure de aceeaşi
esenţă şi aproximativ aceeaşi vârstă. Pe hărţile cadastrale se numerotează unităţile de

38
 S.I.C. NOTE DE CURS

producţie cu cifre romane, parcelele cu cifre arabe, iar unităţile amenajistice cu literele mici
ale alfabetului.
Exemplu:
U.P. lI 3e = unitate de producţie II, parcela 3, unitatea amenajistică "e".
Pe teren, limitele U.P. şi a parcelelor se materializează cu bome din lemn sau piatră
cioplită, iar unităţile amenajistice prin marcaj cu vopsea roşie.
Pentru parcela cadastrală forestieră se utilizează sistemul de numerotare al
cadastrului general (vezi Numerotarea cadastrală).
Parcela cadastrală cu folosinţa pădure este compusă din parcele și subparcele
amenajistice cărora li se atribuie identificatori conform Normelor tehnice pentru
amenajarea pădurilor. Fiecărei unităţi amenajistice (u.a.) i se va atribui un cod forestier
naţional "CFN" care va fi unic pe ţară. Codul forestier naţional va fi poziţional, numeric şi
se va forma din următoarele coduri, în această ordine:
- Codul direcţiei silvice - 2 poziţii;
- Codul O.S. (ocol silvic) - 2 poziţii;
- Codul U.P. (unitate de producţie) - 2 poziţii. Cifra romană va fi înlocuită cu cifra
arabă corespunzătoare;
- Codul parcelei - 3 poziţii;
- Codul subparcelei - 2 poziţii. Litera va fi înlocuită cu cifra arabă corespunzătoare.
În cazul schimbărilor administrative, codul se va schimba, dar codul vechi se va
păstra în baza de date a istoricului u.a.-ului.
Parcelele amenajistice vor avea codul forestier naţional format din primele 9 cifre.
Dacă u.a . - ul va fi format de o parcelă amenajistică (nesubdivizată în subparcele) atunci
codul parcelei va fi 0.

2.7. Descrierea economică a pădurilor

Această descriere trebuie să cuprindă date referitoare la:
- Suprafaţa pădurilor - se arată întinderea totală a pădurilor din judeţ, precum şi
ponderea (procentul) acestora în suprafaţa totală a judeţului;
- Descrierea factorilor naturali care condiţionează vegetaţia forestieră, cum ar fi:
situaţia geografică şi hidrografică a pădurilor, condiţiile climatice şi pedologice, pantele şi
expoziţia, altitudinea etc.;

39
 S.I.C. NOTE DE CURS

- Descrierea arboretelui, a regimului de creştere a esenţelor în funcţie de factorii

naturali şi periodicitatea tăierilor, aprecierea volumului de masă lemnoasă prin probare
(eşantioane).
- Producţia lemnoasă pe sortimente și specii, cu descrierea căilor de comunicaţie
(drumuri, căi ferate, funiculare, planuri înclinate, ape) care se pot folosi pentru transportul
masei lemnoase;
- Costul lemnelor, pe fiecare pădure studiată, pe specii şi pe sortimente, precum şi
în funcţie de transport;
- Regenerarea şi cultura pădurilor, felul de regenerare pe specii, cheltuieli medii pe
an şi hectar etc.;
- Cheltuieli de administrare (salarii, transport, diurnă etc.) calculate ca medie ce
revine anual pe un hectar de pădure;
- Descrierea amănunţită a pădurilor, care cuprinde date cu privire la situaţia
administrativă, denumirea, posesia, specii lemnoase şi proporţia lor, clasele de vârstă ale
arboretului, clasele de fertilitate ale solului etc.

40
 S.I.C. NOTE DE CURS

CADASTRUL APELOR
3.1. Generalități
Cadastrul apelor este un subsistem al cadastrului general, care cuprinde totalitatea
operaţiunilor de inventariere, clasificare, evidenţă şi sinteză cantitativă şi calitativă a
datelor privitoare la reţeaua hidrografică, resursele de apă ce aparţin domeniului public, a
lucrărilor construite pe ape sau care au legătură cu apele, grupate pe bazine hidrografice.
Obiectul cadastrului apelor îl constituie apele de suprafaţă (suprafeţele ocupate de
oglinda apelor, suprafeţele de teren ocupate periodic de ape, ostroave, heleştee, bălţi, etc)
lucrările de protecţie, stăpânire şi folosire a apelor de suprafaţă, apele subterane şi cadrul
natural al apelor.
În cadrul lucrărilor de cadastru al apelor întocmit de specialişti, se culeg şi se
sistematizează date fizico-geografice, hidrologice şi de economia apelor, pentru toate
apele de pe teritoriul României. Scopul cadastrului apelor este ca prin cunoaşterea acestor
date despre apele de suprafaţă şi cele subterane de pe întreg teritoriul ţării, să se asigure
o bază de date fundamentale pentru studierea, proiectarea şi realizarea gospodăririi
apelor, a resurselor de apă, a prevederilor şi restricţiilor de apă în condiţii optime pentru
deservirea şi dezvoltarea activităţilor economice şi sociale, şi pentru protecţia
ecosistemelor legate de existenţa şi folosirea apelor.
Datele de bază ale cadastrului apelor servesc pentru întocmirea planurilor de
amenajare a bazinelor hidrografice, prin care se urmăreşte folosirea complexă a apelor,
cunoaşterea cantitativă şi calitativă a surselor de apă de pe întreg teritoriul ţării, şi
gospodărirea raţională în scopul valorificării cu randament maxim al calităţii şi potenţialului
lor, precum şi al protecţiei terenurilor împotriva efectelor negative, uneori chiar
distrugătoare ale apelor asupra acestora (eroziuni, inundaţii etc.).
Datele cadastrale privind folosinţa apelor sunt folosite de asemenea la întocmirea
documentaţiilor tehnice necesare la eloborarea şi avizarea proiectelor de construcţii
hidrotehnice, la eliberarea autorizaţiilor de funcţionare şi exploatare a folosinţelor apelor şi
în general la gospodărirea apelor de suprafaţă şi subterane, la prelevările şi la restricţiile
de apă.
Cadastrul apelor este definit de Legea Cadastrului şi Publicităţii Imobiliare nr.
7/1996 ca un cadastru de specialitate, subsistem al cadastrului general, cu funcţie tehnică-
cantitativă şi calitativă, care se elaborează pe baza unor norme şi metodologii elaborate
de Ministerul Apelor Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi aprobate de ANCPI.

41
 S.I.C. NOTE DE CURS

Cadastrul apelor culege, prelucrează, sistematizează şi stochează date cantitative

şi calitative despre cadrul natural al apelor, despre lucrările de stăpânire, de folosinţă şi de
protecţie a calităţii apelor pe baza datelor din cadastrul general cu privire la terenuri:
întindere, folosinţă şi mai ales proprietari şi limitele proprietăţii.
Cu ocazia întocmirii cadastrului apelor pot fi culese şi date prin care se
înregistrează schimbări ale categoriilor de folosinţă, sau chiar schimbări ale limitelor de
proprietate (cauzate chiar şi de acţiunea apelor). Aceste date din cadastrul apelor, care
este un cadastru de specialitate, nu produc efecte juridice directe.
Legea care reglementează în problema conservării, dezvoltării şi protecţiei calităţii
apelor din România este Legea Apelor nr. 107/1996 (cu modificările ulterioare) în care se
precizează de la bun început că apele reprezintă o sursă naturală regenerabilă,
vulnerabilă şi limitată, element indispensabil pentru viaţă şi pentru societate. Apele fac
parte integrantă din patrimoniul public. Protecţia, punerea în valoare şi dezvoltarea
durabilă a resurselor de apă sunt acţiuni de interes general. Sunt supuse dispoziţiilor legii
dreptului de folosinţă al apelor, obligaţiile privind protecţia şi conservarea resurselor de
apă a albiilor şi malurilor acestora, indiferent de persoana fizică sau juridică care le
administrează, lucrările care se construiesc pe ape sau care au o legătură cu apele.
Legea apelor defineşte câteva aspecte importante care trebuie menționate:
- aparţin domeniului public apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai
mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 km 2, malurile şi
cuvetele lacurilor, precum şi apele subterane, apele maritime interioare, faleza şi plaja
mării, cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul energetic valorificabil, marea teritorială şi
fundul apelor maritime.
- apele minore, cu lungimi mai mici de 5 km şi cu bazine hidrografice ce nu
depăşesc suprafaţa de 10 km2, pe care apele nu curg permanent, aparţin deţinătorilor, cu
orice titlu, ai terenurilor pe care se formează sau curg. Proprietarii acestor albii trebuie să
folosească aceste ape în concordanţă cu condiţiile generale de folosire a apelor în bazinul
respectiv.
- insulele care nu sunt în legătură cu terenurile cu un mal la nivel mediu al apei,
aparţin proprietarului albiei apei.
- stabilirea regimului de folosire a resurselor de apă, indiferent de forma de
proprietate, este un drept exclusiv al Guvernului.
Administrarea apelor din domeniul public revine Companiei Naţionale "Apele
Române", care gestionează apele publice din punct de vedere cantitativ şi calitativ,

42
 S.I.C. NOTE DE CURS

exploatează lucrările de gospodărire a apelor şi aplică strategii şi politici naţionale în

domeniul apelor.
Activitatea de gospodărire unitară, raţională şi complexă a apelor se organizează şi
se desfăşoară pe bazine hidrografice, ca entităţi geografice indivizibile de gospodărire a
resurselor de apă. Gospodărirea apelor consideră ca un tot unitar apele de suprafaţă şi
subterane, atât sub aspect cantitativ, cât şi calitativ, în scopul asigurării dezvoltării
durabile.
Potrivit legii, apele de suprafaţă - inclusiv apele maritime interioare şi marea
teritorială - şi apele subterane, precum şi albiile cursurilor de apă, cuvetele lacurilor,
malurile, faleza, plaja mării, fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale,
constituie fondul unic de stat al apelor.
Prin cadastrul apelor se urmăreşte inventarierea şi ţinerea unei evidenţe
sistematice, cantitative şi calitative a datelor privind condiţiile naturale ale apelor. Datele
astfel obţinute servesc la întocmirea proiectelor şi avizărilor privind autorizarea gospodăririi
apelor de suprafaţă şi subterane.

Legea apelor defineşte o serie de noţiuni fundamentale în acest domeniu, din care:
Albia minoră este suprafaţa de teren ocupată permanent sau temporar de apă, care
asigură scurgerea nestingherită, din mal în mal a apelor la niveluri obişnuite, inclusiv
insulele create prin curgerea apelor.
Albia majoră este porţiunea de teren din valea naturală a unui curs de apă, peste
care se revarsă apele mari, la ieşirea lor din albia minoră.
43
 S.I.C. NOTE DE CURS

Nivelul mediu al apei este poziţia curbei suprafeţei libere a apei, raportată la un plan
de referinţă corespunzătoare tranzitării prin albie a debitului mediu pe o perioadă
îndelungată (debit modul).
Zona de protecţie este zona adiacentă de apă, lucrărilor de gospodărire a apelor,
construcţiilor şi instalaţiilor aferente, în care se introduc, după caz interdicţii sau restricţii
privind regimul construcţiilor sau exploatarea fondului funciar, pentru a asigura stabilitatea
malurilor sau a construcţiilor, respectiv pentru prevenirea poluării resurselor de apă.
Zona inundabilă este suprafaţa de teren din albia majoră a unui curs de apă,
delimitată de un nivel al oglinzii apei, corespunzător anumitor debite în situaţii de ape mari.
Zona umedă este constituită din întinderi de bălţi, mlaştini, turbării şi alte suprafeţe
ocupate temporar de ape stătătoare sau curgătoare, dulci, salmastre (uşor sărate) sau
sărate.
În albia minoră sunt cuprinse suprafaţa luciului apei la nivele mici şi mijlocii pe care
curg apele în marea majoritate a anului, suprafaţele ocupate de prundişuri, nisipuri,
bolovănişuri şi care sunt acoperite periodic de apele care-şi modifică frecvent cursul,
precum şi zonele în care se scot materiale din albii, suprafeţele ocupate de ostroavele ce
se acoperă periodic de apa ce nu are un curs stabil, suprafeţele care reprezintă foste albii
minore dar care la ape mari folosesc la curgerea debitelor, suprafeţele ocupate de lucrări
de apărare împotriva acţiunii distructive a apelor, diguiri, ziduiri, cheiuri etc.
Cuvetele lacurilor şi bălţilor se pot considera până la nivelul maxim mediu anual. În
mod practic toate datele cadastrului apelor sunt informaţii de gospodărirea apelor.

3.2. Etapele de realizare a cadastrului apelor

Întocmirea cadastrului apelor este un complex de operaţii laborioase şi de proporţii
mari, care se execută în mai multe etape grupate astfel:
1. Inventarierea cadastrală primară;
2. Evidenţa cadastrală;
3. Realizarea pe teren a sistemului de referinţă cadastral;
4. Prelucrarea, sistematizarea şi sintetizarea datelor cadastrale primare.
3.2.1. Inventarierea cadastrală primară - constă în crearea la faţa locului şi
înscrierea în fişe topografice speciale pentru prima dată a tuturor datelor ce fac obiectul
cadastrului fondului apelor, completate anual, cu schimbările intervenite în condiţii naturale
sau de stăpânire a apei.

44
 S.I.C. NOTE DE CURS

Inventarierea cadastrală primară se efectuează pe bazine hidrografice, urmărind

realizarea următoarelor:
- Cadastrul condiţiilor naturale (cadrul natural);
- Cadastrul lucrărilor de stăpânire a apelor;
- Cadastrul lucrărilor de folosire a apelor;
- Cadastrul lucrărilor pentru protecţia calităţii apelor.
Cadastrul condiţiilor naturale se referă la cursuri de apă, lacuri, eleştee, bălţi şi
litoralul mării sub următoarele aspecte:
- degradări ale albiilor şi terenurilor învecinate (surpări de maluri, eroziuni, depuneri,
schimbări de cursuri, împotmoliri, torenţi, ravene, inundaţii etc.);
- sursele apelor subterane: nivele hidrostatice, debite, calitatea apelor etc.;
- situația balastierelor din albiile râurilor.
Cadastrul lucrărilor de stăpânire a apelor se referă la:
- date despre instalaţii hidrometrice: amplasament, instalaţii, perioade de efectuare
a observaţiilor etc.;
- lucrări hidrometrice de protecţie şi de regularizare a albiei: diguri, baraje,
consolidări de maluri etc.;
- lucrări de desecare şi de drenaj: drenuri, canale, staţii de pompare etc.
Cadastrul lucrărilor de folosire a apelor se referă la instalaţii şi construcţii pentru
folosirea apei în vederea valorificării potenţialului hidroenergetic, alimentări cu apă potabilă
şi/sau industrială, irigaţii, piscicultura şi amenajări piscicole, navigaţie, ape balneo-
climaterice, ape de agrement, exploatări de balastiere în albiile râurilor etc.
Cadastrul lucrărilor pentru protecţia calităţii apelor se referă la procurarea datelor
privitoare la:
- emisari şi debuşee pentru deversarea apelor uzate menajere şi/sau industriale;
- instalaţii de epurare a apelor uzate menajere şi/sau industriale.
3.2.2. Evidența cadastrală – reprezintă totalitatea operațiunilor de înregistrare și
ținere la zi a inventarieirii cadastrale primare, cu toate modificările care intervin. Lucrările
cadastrale de inventariere primară se întocmesc, în toate cele patru cazuri de cadastru
prezentate mai sus, în fişe de inventariere primară, care cuprind datele tehnice principale
şi o schiţă la scara adecvată a obiectivului cadastrat. Completarea fişelor se face conform
instrucţiunilor specifice. Fiecare fişă se numerotează şi se codifică în ordine de la vărsare
spre izvor. În timpul efectuării lucrărilor de inventariere se pot face şi numerotări provizorii,
la sfârşitul lucrării făcându-se numerotarea definitivă pe bazine şi sub-bazine hidrografice.

45
 S.I.C. NOTE DE CURS

Localizarea fişelor şi a obiectelor se face cu ajutorul codurilor şi a numărului de

ordine pe hărţi cadastrale primare la scara 1:25.000 sau 1:20.000. Pentru uşurinţa
identificării obiectivelor cadastrale s-a adoptat un sistem unitar de codificare a cursurilor de
ape pe bazine hidrografice. Astfel toate apele României sunt clasificate pe 15 bazine
hidrografice de ordinul I, aferente principalilor colectori până la ordinul 6 inclusiv.
1.Tisa 6. Nera-Cerna 11. Ialomiţa
2.Someş-Crasna 7. Jiu 12. Siret
3.Crişuri 8. Olt 13. Prut
4.Mureş-Aranca 9. Vedea 14. Dunăre
5.Bega-Timiş-Caraş 10. Argeş 15. Litoral
Exemplu: Siret XII 1; Bistriţa 12-1.53; Dorna XII-1.53.6 etc., are semnificaţia: bazinul
Siretului are numărul XII şi râul Siret nr. 1; Bistriţa are numărul de cod 53 în cadrul
bazinului Siret; Dorna are numărul 53 în cadrul bazinului Siret şi 6 în cadrul bazinului
Bistriţa, adică se face o numerotare "după origine".
3.2.3. Sistemul cadastral de referință și hărțile cadastrale
Paralel cu codificarea s-a creat un sistem de referinţă cadastral, materializat pe
teren prin bome de beton, faţă de care se reprezintă toate elementele de cadastru.
Acest sistem constă dintr-o axă de kilometrare aleasă de-a lungul apelor şi
materializată prin borne de kilometrare-nivelment, care sunt încadrate în reţeaua
geografică a cadastrului general.
Pe axa de kilometrare-nivelment se bornează următoarele puncte caracteristice:
- punctele care marchează kilometri;
- punctele de frângere ale axului datorită configurației terenului;
- punctele care marchează originea axelor afluenților;
- alte puncte importante (stații hidrometrice, poduri, etc.).
Punctele axului de kilometrare-nivelment trebuie să fie legate de rețeaua de
triangulație a țării în sistemul de proiecție Stereografic 1970, iar cotele acestora se
determină în sistemul de referință Marea Neagră 1975, prin nivelment geometric, pornind
dintr-un punct al rețelei naționale de nivelment.
Hărţile cadastrale folosite în cadastrul apelor se execută după ce în prealabil a fost
executat sistemul cadastral de referinţă şi cuprind ridicările topografice ale albiei majore
ale cursului de apă, precum şi a zonei învecinate, riveranii, precum şi toate obiectele
cadastrale, suprafeţele inundabile şi axul de kilometrare.

46
 S.I.C. NOTE DE CURS

Se folosesc hărţi la scările 1:25.000, 1:50.000, iar în lipsa acestora la scara

1:20.000, iar în faza următoare se întocmesc planuri cadastrale la scara 1:10.000, 1:5000.
Pe planuri trebuiesc trecute curbe de nivel necesare localizării obiectivelor cadastrale
pentru urmărirea dinamicii albiei, proiectarea lucrărilor hidrotehnice şi întocmirea planurilor
de amenajare. Nu se admit completări şi modificări mai mult de 10%, în caz contrar se
refac planurile.
3.2.4. Prelucrarea și sistematizarea datelor cadastrale
Filialele Agenţiei Naţionale "Apele Române" întocmesc, pe baza datelor primite de
la oficiile de gospodărire a apelor, sinteze anuale pe bazine hidrografice, referitoare la
cadastrul apelor care cuprind: denumirea, lungimea, cotele amonte şi aval, panta medie,
coeficienţii de sinuozitate ai râurilor, suprafaţa bazinului, suprafaţa de bazin ocupată de
păduri, suprafaţa lacurilor naturale, precum şi elemente tehnice legate de lucrările de
protecţie şi amenajare, de instalaţiile de folosinţă a apelor, etc.
Autorităţile bazinale care răspund de cadastrul apelor, conform structurii aprobate
de normele metodologice referitoare la întocmirea cadastrului apelor sunt următoarele:
Nr. Direcțiile bazinale ale A.N. Cod cadastral Bazinele sau spațiul
crt. ”Apele Române” hidrografic administrat
1 Someș - Tisa I b.h. Tisa superioară
II b.h. Someș - Crasna
2 Crișuri III b.h. Crișuri
3 Mureș IV b.h.Mureș
4 Banat V b.h. Bega –Timiș - Caraș
VI b.h. Nera – Cerna
XIV/a spațiul Nera - Cerna
5 Jiu VII b.h. Jiu
XIV/b spatiul Cerna – Jiu - Olt
6 Olt VIII b.h. Olt
XIV/c spațiul Olt – Vedea
7 Argeș - Vedea IX b.h. Vedea
X b.h. Argeș
XIV/d spațiul Vedea – Argeș
8 Buzău – Ialomița XI b.h. Ialomița
XII/a s. b.h. Buzău
XIV/e spațiul Argeș - Siret

47
 S.I.C. NOTE DE CURS

9 Siret XII/b b.h. Siret (exclusiv s.b.h.

Buzău-Bârlad)
XIV/f spațiul Siret – Galați
10 Prut XII/c s.b.h. Bârlad
XIII b.h. Prut
XIV/g spațiul Galați - Prut
11 Dobrogea litoral XIV/h spațiul Dobrogea
XV b.h. Litoral

3.3. Categorii cadastrale

Prin luarea în evidenţă şi introducerea în baza de date cadastrală, informaţiei
primare i se ataşează un număr de identificare unic la nivel de ţară (generat automat prin
aplicaţie), precum şi un număr de ordine la nivel de judeţ şi bazin hidrografic, categoria
cadastrală şi administratorul obiectivului cadastral.
Informaţiile cadastrale primare sunt grupate în categorii cadastrale, conform grupei
de aspecte aflate în evidenţă (conform art. 48 din Legea Apelor 107/1996):
A. Lucrări, construcţii şi instalaţii care asigură gospodărirea complexă a apelor
inclusiv atenuarea apelor mari, prin modificarea regimului natural de curgere:
- baraje (date tehnice);
- lacuri de acumulare permanente sau nepermanente, iazuri piscicole (date
tehnice);
- derivaţii de debite (captare, date tehnice, evacuare).
B. Lucrări de folosire a apelor cu construcţiile şi instalaţiile aferente respectiv lucrări,
construcţii şi instalaţii pentru protecţia calităţii apelor sau care influenţează calitatea apelor:
- folosinţe de apă pentru centre populate, platforme industriale, obiective social-
economice şi zootehnice (date tehnice relaţionate după caz cu prize, captări, staţii de
tratare, noduri de distribuţie, evacuări, staţii de epurare, sectoare de foraje, foraje, staţii de
pompare, etc.);
- amenajări piscicole care nu sunt realizate prin lucrări de barare a unui curs de apă
(date tehnice relaţionate după caz cu prize, captări, evacuări, staţii de pompare, etc.);
- alimentări cu apă pentru irigaţii (relaţionate după caz - prize, captări, staţii de
pompare, evacuări, etc.);
- folosinţe hidromecanice (date tehnice relaţionate după caz cu prize, captări,
evacuări, staţii de pompare, etc.);

48
 S.I.C. NOTE DE CURS

- centrale hidroelectrice (date tehnice relaţionate după caz cu captare, evacuare,

staţii de pompare, etc.);
- zone navigabile - porturi (date tehnice);
- amenajări balneare, turistice și de agrement (date tehnice relaţionate după caz cu
captări, evacuări, staţii de pompare, etc.);
- poduri plutitoare, bacuri (date tehnice);
C. Construcţii de apărare împotriva acţiunii distructive a apei:
- îndiguiri;
- lucrări de regularizări de albii şi lucrări pentru protecţia albiilor şi malurilor;
- lucrări de desecare;
- incinte inundabile (relaţionate după caz cu compartimente și deversori).
D. Traversări de cursuri de apă cu lucrările aferente:
- poduri și podeţe;
- traversări conducte, canale;
- linii electrice şi telefonice.
E. Amenajări şi instalaţii de extragere a agregatelor minerale din albiile sau malurile
cursurilor de apă, lacurilor de acumulare şi ale ţărmului mării:
- zone exploatări de materiale şi agregate utile din albii;
- exploatări de materiale şi agregate minerale utile din albii.
F. Cadru natural:
- cursuri de apă, albii minore şi majore;
- profile transversale/longitudinale;
- lacuri naturale, bălţi, zone umede;
- degradări de albii, maluri şi faleze;
- bornele axului cadastral de referinţă al cursurilor de apă;
- inundaţii de terenuri şi bunuri.
G. Monitorizare:
- staţii meteorologice;
- staţii hidrologice;
- staţii automate şi relee de transmitere a datelor;
- debitmetre (relaţionate cu folosinţele urmărite);
- staţii de calitate.
H. Lucrări de prospecţiuni, de explorare/exploatare prin foraje terestre sau maritime:
foraje hidrogeologice.

49
 S.I.C. NOTE DE CURS

I. Alte construcţii şi lucrări hidrotehnice: construcţii (sedii filiale, exploatări, sisteme,

cantoane, etc.).
3.4. Administrarea bazei de date a cadastrului fondului apelor
Atribuţiile ce revin compartimentelor de cadastrul apelor din Ministerul Mediului şi
Gospodăririi Apelor (MMGA), Administraţia Naţională "Apele Române" (ANAR), şi
Direcţiilor de Ape din structura Administraţiei Naţionale "Apele Române", pentru realizarea
activităţii de cadastru la nivelul ţării și unităţilor bazinale sunt următoarele:
- M.M.G.A. - Direcţia Siguranţa Barajelor şi Cadastrul Apelor stabileşte metodologie
în mod unitar organizarea, gestionarea şi evidenţa apelor ce fac parte din Domeniul Public
precum și a Fondului Naţional de Date de Gospodărire a Apelor.
- A.N.A.R. - Administratorul Naţional al cadastrului apelor:
- controlează, verifică şi îndrumă activitatea de Cadastrul apelor la nivelul
bazinal şi pe ţară;
- coordonează proiectarea și implementarea de aplicaţii software pentru
centralizarea pe ţară a datelor cadastrale;
- asigură metodologic unicitatea modului de organizare, gestionare şi
conservare a Cadastrului apelor; elaborează metodologii, instrucţiuni privind
exploatarea băncii de date a cadastrului apelor;
- avizează sinteza cadastrală bazinală;
- urmăreşte, analizează şi propune perfecţionarea Sistemului Informaţional al
Cadastrului Apelor;
- organizează cel puţin odată pe an instruiri pe probleme de cadastru cu
responsabilii de cadastru din teritoriu și cu informaticienii care colaborează la
această activitate;
- propune, elaborează teme şi urmăreşte realizarea de materiale cartografice
la diverse scări, atlase şi alte lucrări necesare activităţii de cadastrul apelor.
Direcţiile bazinale ale ANAR prin Conducerea Direcţiilor bazinale au obligaţia să
asigure aplicarea acestei metodologii la nivel teritorial şi bazinal, să sprijine, să controleze
şi să asigure cu dotare tehnică activitatea de cadastrul apelor, corespunzător cerinţelor
informaţionale, după cum urmează:
A. Sarcinile administratorului bazei de date ale cadastrului apelor la nivel bazinal:
- coordonează activitatea de cadastrul apelor la nivel bazinal;
- colaborează cu administratorul bazei de date din cadrul CTI;
- urmăreşte realizarea controalelor la obiectivele cadastrale;

50
 S.I.C. NOTE DE CURS

- verifică actualizarea informaţiilor la nivelul dosarului obiectiv şi a bazei de date în

urma controalelor şi a activităţii de emitere a documentelor de reglementare
- urmăreşte inventarierea tuturor obiectivelor cadastrale din cadrul bazinului;
- asigură instruirea personalului cu sarcini în activitatea cadastrală;
- urmăreşte şi asigură unicitatea informaţiei cadastrale la nivel de bazin;
- asigură la cerere informaţii existente în evidenţa cadastrală;
- realizează sinteza cadastrală bazinală;
- asigură avizarea sintezei bazinale împreună cu toţi cei care şi-au adus contribuţia
la culegerea, încărcarea şi validarea datelor;
- răspunde, controlează, îndrumă şi raportează asupra modului de desfăşurare a
acestei activităţi până la nivel de formaţie;
- colaborează cu serviciile de informatică ale Direcţiilor bazinale, care au obligaţia
să sprijine permanent pe linie informatică birourile de cadastru;
- informează în scris biroul de cadastru al ANAR asupra greutăţilor întâmpinate sau
face propuneri concrete pentru buna desfăşurare sau îmbunătăţirea activităţii de cadastrul
apelor de pe teritoriul filialelor unde aceştia îşi desfăşoară activitatea.
B. Sarcinile responsabililor cu activitatea cadastrală la nivel teritorial:
- să verifice pe teren obiectivele sau folosinţele cadastrale pe care le au în evidenţă;
- să întocmească dosarele obiectivelor sau folosinţelor controlate şi luate în
evidenţă şi să le ţină la zi;
- să încarce baza de date la timp, să valideze şi să răspundă de datele introduse;
- să respecte structura datelor transmise;
- serviciile şi birourile colaboratoare răspund de unicitatea informaţiilor transmise;
- responsabilii cu activitatea de cadastru începând cu serviciile şi birourile de
specialitate ale unităţii bazinale, până la nivel de formaţie, vor fi nominalizaţi şi aprobaţi
prin decizie de directorul Direcţiei de Ape. Lista persoanelor nominalizate va fi transmisă la
Administraţia Naţională Apele Române.
3.5. Sintezele și atlasele specifice domeniului apelor
Sintezele şi atlasele specifice domeniului apelor sunt:
- Atlasul reţelei hidrografice codificate din România şi evidenţa apelor ce aparţin
domeniului public, elaborat în două părţi şi anume:
- partea l-a, text: Date morfohidrografice şi de bază asupra reţelei
hidrografice codificate, al apelor subterane şi evidenţa apelor ce aparţin
domeniului public;

51
 S.I.C. NOTE DE CURS

- partea a II-a, hărţi: Atlasul hidrografic al României, cu evidenţa apelor ce

aparţin domeniului public;
- Atlasul resurselor de apă de suprafaţă şi subterane din România, elaborat în două
părţi şi anume:
- partea l-a, text: Date privind activitatea hidrometrică, hidrologică şi
evaporimetrică pe cursuri de apă, lacuri naturale şi de acumulare şi date
hidrologice privind resursele de apă de suprafaţă şi subterane;
- partea a II-a, hărţi: Atlasul resurselor de apă de suprafaţă și subterane ale
României;
- Atlasul lucrărilor de gospodărirea apelor și al folosinţelor consumatoare şi
neconsumatoare de apă, elaborat în două părţi şi anume:
- partea l-a, text: Date privind lucrările de gospodărire a apelor şi folosinţele
consumatoare şi neconsumatoare de apă;
- partea a II-a, hărţi: Harta lucrărilor de gospodărire a apelor şi a folosinţelor
consumatoare şi neconsumatoare de apă;
- Atlasul lucrărilor de apărare împotriva inundatiilor şi combatere a acţiunii
distructive a apelor, elaborat în două parţi şi anume:
- partea l-a, text: Date privind lucrările de apărare împotriva inundaţiilor şi
combatere a acţiunilor distructive a apelor;
- partea a II-a, hărţi: Atlasul lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor şi
combatere a acţiunii distructive a apelor;
- Atlasul calităţii apelor de suprafaţă, al lucrărilor de tratare şi epurare a apelor şi al
surselor de poluare a apelor, elaborat în două părţi şi anume:
- partea l-a, text: Date privind calitatea apelor de suprafaţă, lucrările de
tratare şi epurare a apelor şi sursele de poluare a apelor;
- partea a II-a, hărţi: Atlasul calităţii apelor de suprafaţă , a lucrărilor de
tratare şi epurare a apelor şi sursele de poluare a apelor din România;
- Atlasul Corpurilor de apă, elaborat în două părţi şi anume:
- partea l-a, text: Date privind corpurile de apă cu principalele caracteristici;
- partea a II-a, hărţi: Atlasul corpurilor de apă;
- Sinteza cadastrală a Dunării pe teritoriul României, sub formă de centralizatoare la
nivel naţional, cu defalcare pe bazine hidrografice şi judeţe.

52
 S.I.C. NOTE DE CURS

IV CADASTRUL DRUMURILOR
4.1. Definiție, obiect, scop
Cadastrul fondului drumurilor este un subsistem al cadastrului general prin care se
realizează evidenţa şi inventarierea sistematică, sub aspect tehnic, economic şi juridic, a
terenurilor, instalaţiilor şi stării reţelelor de drumuri, cu respectarea normelor ANCPI şi a
datelor de bază din cadastrul general.
Obiectul cadastrului fondului drumurilor îl constituie: podurile, viaductele, pasajele
denivelate, tunelurile, construcţiile de apărare și consolidare, trotuarele, pistele pentru
biciclete, locurile de parcare, oprire și staţionare, indicatoarele de semnalizare rutieră şi
alte dotări pentru siguranţa circulaţiei, terenurile şi plantaţiile care fac parte din zona
drumului, care alcătuiesc zonele de siguranţă, mai puţin zonele de protecţie.
De asemenea, se consideră ca făcând parte din drum clădirile de serviciu şi orice
alte construcţii, amenajări sau instalaţii destinate apărării sau exploatării drumurilor,
inclusiv terenurile necesare aferente.
Fac parte din elementele infrastructurii autostrăzilor și drumurilor naţionale
aparţinând domeniului public al statului:
- suprastructura şi infrastructura drumului, situate în cadrul amprizei şi terenul
aferent;
- podurile, tunelurile, viaductele, pasajele denivelate şi alte lucrări de artă, cu terenul
aferent;
- locurile de parcare, oprire şi staţionare, precum şi terenurile aferente care aparţin
domeniului public al statului;
- lucrările de consolidare, de protecţie şi de apărare şi terenul aferent;
- plantaţiile rutiere şi terenul aferent;
- suprafeţele de teren situate de o parte şi de cealaltă a drumului, care formează
zonele de siguranţă.
Scopul cadastrului fondului drumurilor îl constituie realizarea unei inventarieri şi
evidenţe sistematice a tuturor bunurilor imobile administrate sau deţinute de diverşi
proprietari sub aspect tehnic, economic, juridic într-o formă unitară pentru furnizarea
datelor necesare realizării bazei de date pentru realizarea unui GIS al drumurilor, cât şi a
datelor tehnice şi a documentaţiilor necesare înscrierii drumurilor în documentele de
publicitate imobiliară.

53
 S.I.C. NOTE DE CURS

4.2. Clasificarea şi încadrarea drumurilor

Din punct de vedere al destinaţiei drumurile se împart în:
a) drumuri publice - sunt proprietate publică şi sunt obiective de utilitate publică
destinate circulaţiei rutiere şi pietonale, în scopul satisfacerii cerinţelor generale de
transport ale economiei naţionale, ale populaţiei şi de apărare a ţării;
b) drumuri de utilitate privată - sunt drumuri destinate satisfacerii cerinţelor proprii
de transport rutier şi pietonal spre obiective economice, forestiere, petroliere, miniere,
agricole, energetice, industriale şi altele asemenea, de acces în incinte, ca şi cele din
interiorul acestora, precum şi cele pentru organizările de şantier şi sunt administrate de
persoanele fizice sau juridice care le au în proprietate sau în administrare.
Din punct de vedere al circulaţiei drumurile se împart în:
- drumuri deschise circulaţiei publice - cuprind toate drumurile publice şi acele
drumuri de utilitate privată care asigură, de regulă, accesul nediscriminatoriu al vehiculelor
şi pietonilor;
- drumuri închise circulaţiei publice - cuprind acele drumuri de utilitate privată care
servesc obiectivelor la care publicul nu are acces, precum şi acele drumuri de utilitate
publică închise temporar circulaţiei publice.
Din punct de vedere funcţional şi administrativ-teritorial, în ordinea importanţei,
drumurile publice se împart în următoarele categorii:
a). drumuri de interes naţional;
b). drumuri de interes judeţean;
c). drumuri de interes local.
a). Drumurile de interes naţional aparţin proprietăţii publice a statului şi cuprind
drumurile naţionale, care asigură legăturile cu capitala ţării, cu reşedinţele de judeţ, cu
obiectivele de interes naţional, între ele, precum şi cu ţările vecine, şi pot fi:
- autostrăzi;
- drumuri expres;
- drumuri naţionale europene;
- drumuri naţionale principale;
- drumuri naţionale secundare.
Încadrarea în aceste categorii se face de către Ministerul Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului, cu excepţia drumurilor naţionale europene, a căror încadrare
se stabileşte potrivit acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.

54
 S.I.C. NOTE DE CURS

Propunerile de clasificare a drumurilor naţionale în categoria drumurilor naţionale

europene se fac de către Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
b). Drumurile de interes judeţean fac parte din proprietatea publică a judeţului şi
cuprind drumurile judeţene, care asigură legătura între:
- reşedinţele de judeţ cu municipiile, cu oraşele, cu reşedinţele de comună, cu
staţiunile balneoclimaterice şi turistice, cu porturile şi aeroporturile, cu obiectivele
importante legate de apărarea ţării şi cu obiectivele istorice importante;
- oraşe şi municipii, precum şi între acestea şi reşedinţele de comună;
- reşedinţe de comună.
c). Drumurile de interes local aparţin proprietăţii publice a unităţii administrative
pe teritoriul căreia se află şi cuprind:
- drumurile comunale, care asigură legăturile între reşedinţa de comună cu satele
componente sau cu alte sate; între oraşul cu satele care îi aparţin, precum şi cu alte sate;
- între sate;
- drumurile vicinale sunt drumuri care deservesc mai multe proprietăţi, fiind situate
la limitele acestora;
- străzile sunt drumuri publice din interiorul localităţilor, indiferent de denumire:
stradă, bulevard, cale, chei, splai, şosea, alee, fundătură, uliţă etc.
Străzile din localităţile urbane se clasifică în raport cu intensitatea traficului şi cu
funcţiile pe care le îndeplinesc, astfel:
- străzi de categoria I - magistrale, care asigură preluarea fluxurilor majore ale
oraşului pe direcţia drumului naţional ce traversează oraşul sau pe direcţia principală de
legătură cu acest drum;
- străzi de categoria a II-a - de legătură, care asigură circulaţia majoră între zonele
funcţionale şi de locuit;
- străzi de categoria a III-a - colectoare, care preiau fluxurile de trafic din zonele
funcţionale şi le dirijează spre străzile de legătură sau magistrale;
- străzi de categoria a IV-a - de folosinţă locală, care asigură accesul la locuinţe şi
pentru servicii curente sau ocazionale, în zonele cu trafic foarte redus.
Străzile din localităţile rurale se clasifică în:
- străzi principale;
- străzi secundare.
Drumurile naţionale, judeţene şi comunale îşi păstrează categoria funcţională din
care fac parte, fiind considerate continue în traversarea localităţilor, servind totodată şi ca

55
 S.I.C. NOTE DE CURS

străzi. Modificarea traseelor acestora în traversare a localităţilor se poate face numai cu

acordul administratorului drumului respectiv, în concordanţă cu planul urbanistic aprobat.
În cazul drumurilor de interes naţional se va obţine și acordul Ministerului Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului.
Încadrarea în categorii funcţionale a drumurilor naţionale, judeţene şi comunale se
face prin hotărâre a Guvernului, iar a drumurilor vicinale şi a străzilor, prin hotărâre a
consiliului judeţean sau local, după caz.
Propunerile de încadrare în categorii funcţionale pentru drumurile naţionale şi
judeţene se fac de către administratorii acestor categorii de drumuri, iar pentru drumurile
comunale, de către consiliile locale interesate, prin consiliile judeţene sau Consiliul
General al Municipiului Bucureşti. Promovarea propunerilor se face cu avizul Ministerului
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
Propunerile de modificare a încadrării unui drum vicinal sau a unei străzi în drum
comunal şi invers se fac prin hotărâre a consiliului local; în cazul în care drumul respectiv
se află pe raza a două sau mai multe autorităţi administrativ-teritoriale, propunerile de
modificare se fac cu acordul tuturor consiliilor locale interesate. În toate cazurile este
necesar avizul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.

4.3. Suprafeţele de teren aferente drumurilor publice

Zona drumului public cuprinde: ampriza, zonele de siguranţă şi zonele de protecţie.
Ampriza drumului este suprafaţa de teren ocupată de elementele constructive ale
drumului: parte carosabilă, trotuare, piste pentru ciclişti, acostamente, şanţuri, rigole,
taluzuri, şanţuri de gardă, ziduri de sprijin şi alte lucrări de artă.
Zonele de siguranţă sunt suprafeţe de teren situate de o parte şi de cealaltă a
amprizei drumului, destinate exclusiv pentru semnalizarea rutieră, pentru plantaţie rutieră
sau alte scopuri legate de întreţinerea şi exploatarea drumului, pentru siguranţa circulaţiei
ori pentru protecţia proprietăţilor situate în vecinătatea drumului. Din zonele de siguranţă
fac parte şi suprafeţele de teren destinate asigurării vizibilităţii în curbe şi intersecţii,
precum și suprafeţele ocupate de lucrările de consolidări ale terenului drumului şi altele
asemenea.
În afara localităţilor, limitele minime ale zonelor de siguranţă a drumurilor, în cale
curentă şi aliniament, de la limita exterioară a amprizei drumului sunt:
- 1,50 m de la marginea exterioară a şanţurilor, pentru drumurile situate la nivelul
terenului;

56
 S.I.C. NOTE DE CURS

- 2,00 m de la piciorul taluzului, pentru drumurile în rambleu;

- 3,00 m de la marginea de sus a taluzului, pentru drumurile în debleu cu înălţimea
până la 5,00 m inclusiv;
- 5,00 m de la marginea de sus a taluzului, pentru drumurile în debleu cu înălţimea
mai mare de 5,00 m.
Realizarea de culturi agricole sau forestiere pe zonele de siguranţă este interzisă.
Zonele de protecţie sunt suprafeţele de teren situate de o parte şi de alta a zonelor
de siguranţă, necesare protecţiei şi dezvoltării viitoare a drumului.
Limitele zonelor de protecţie sunt cuprinse Între marginile exterioare ale zonelor de
siguranţă şi marginile zonei drumului, delimitat conform tabelului următor:

Drumuri Drumuri Drumuri

Categoria drumului Autostrăzi
naționale județene comunale
Distanța de la axul drumului până
50 m 22 m 20 m 18 m
la marginea esterioară a zonei

Zonele de protecţie rămân în gospodărirea persoanelor juridice sau fizice care le au

în administrare sau în proprietate, cu obligaţia ca acestea, prin activitatea lor, să nu aducă
prejudicii drumului sau derulării în siguranţă a traficului prin:
- neasigurarea scurgerii apelor în mod corespunzător;
- executarea de construcţii, împrejmuiri sau plantaţii care să provoace înzăpezirea
drumului sau să împiedice vizibilitatea pe drum;
- executarea unor lucrări care periclitează stabilitatea drumului sau modifică regimul
apelor subterane sau de suprafaţă;
- practicarea comerţului ambulant în zona drumului, în alte locuri decât cele
destinate acestui scop.
Deţinătorii terenurilor din vecinătatea drumurilor publice sunt obligaţi să permită
instalarea pe aceste terenuri a panourilor de apărare a drumului contra înzăpezirii, fără a
percepe vreo chirie, cu condiţia ca această operaţiune să nu împiedice executarea
lucrărilor agricole şi să nu producă degradări culturilor de pe aceste terenuri.
Zona străzilor include partea carosabilă, acostamentele, şanţurile, rigolele,
trotuarele, spaţiile verzi care separă sensurile de circulaţie, pistele pentru ciclişti,
suprafeţele adiacente pentru parcaje, staţionări sau opriri, precum şi suprafeţele de teren
necesare amplasării anexelor acestora. Pe sectoarele de străzi fără canalizare scurgerea
apelor trebuie asigurată prin şanţuri amenajate.

57
 S.I.C. NOTE DE CURS

Pentru dezvoltarea capacităţii de circulaţie a drumurilor publice în traversarea

localităţilor rurale, distanţa dintre gardurile sau construcţiile situate de o parte şi de alta a
drumurilor va fi de minimum 26 m pentru drumurile naţionale, de minimum 24 m pentru
drumurile judeţene şi de minimum 20 m pentru drumurile comunale.

4.4. Executarea lucrărilor de cadastru al fondului drumurilor

Realizarea lucrărilor de cadastru al fondului drumurilor necesită un volum de lucrări
care variază după cum în zona respectiva a fost sau nu introdus cadastrul general. Deşi,
ideal ar fi ca lucrările cadastrelor de specialitate să se execute după introducerea
cadastrului general, în anumite zone, datorită intârzierilor nepermis de mari în introducerea
cadastrului general, nu se poate aştepta realizarea acestuia şi se impune introducerea
cadastrului de specialitate, situaţie în care implicit volumul de lucrări topo-geodezice şi
cadastrale realizate vor fi altele, raportate la situaţia existentă.
Etapele care se parcurg în lucrările de introducere a cadastrului drumurilor sunt:
documentarea, întocmirea proiectului tehnic, delimitarea amplasamentelor pe care se
găsesc bunurile imobile aparţinând fondului drumurilor (când nu este introdus cadastrul
general), stabilirea categoriei de folosinţă şi a proprietarilor sau administratorilor acestor
bunuri (când nu este introdus cadastrul general), executarea măsurătorilor topo-geodezice
şi întocmirea documentaţiei cadastrale.
1. Documentarea asupra actelor juridice şi asupra lucrărilor tehnice existente
Documentarea juridică referitoare la imobile ce aparţin fondului drumurilor constă în
identificarea actelor şi faptelor juridice prin care acestea au intrat în proprietatea sau
administrarea unităţilor anumitor instituţii (decrete de exproprieri, legi, hotărâri ale
Guvernului, hotărâri judecătoreşti, ordine de transfer, extrase de carte funciară etc.). Toate
actele juridice enumerate mai sus vor fi complete și vor satisface cerinţele formulate la art.
49 din Legea nr. 7/1996.
În zonele în care funcţionează birouri de carte funciară ale judecătoriilor se va
solicita eliberarea extrasului de carte funciară pentru imobilele în cauză.
Documentarea asupra lucrărilor tehnice existente în domeniu constă în
inventarierea lucrărilor de cadastru, topografie şi cartografie executate până în prezent şi
care descriu total sau parţial imobilele, precum şi toate lucrările executate de filiale sau de
alţi agenţi economici, la comanda proprietarului sau administratorului drumului. Această
inventariere cuprinde planurile de situaţie la diverse scări şi în diverse etape de dezvoltare
a imobilului, planşele ce au stat la baza proiectării obiectivului sau pe baza cărora s-au

58
 S.I.C. NOTE DE CURS

obţinut diverse avize de la organele de specialitate ale administraţiei publice centrale sau
locale, schiţe şi planşe din cartea tehnică a construcţiei etc.
Se vor solicita de la O.C.P.I. şi de la departamentele de urbanism şi amenajare a
teritoriului (D.U.A.T.) informaţii tehnice asupra imobilelor cuprinse în planurile şi în
registrele cadastrale (suprafaţa, categoria de folosinţă şi proprietarul înregistrat), precum şi
date referitoare la acoperirea zonei cu planuri topografice sau cadastrale, aflate în arhiva
proprie.
2. Întocmirea proiectului tehnic
Proiectul tehnic conţine soluţiile tehnice propuse pentru executarea lucrărilor
cadastrului fondului drumurilor şi estimarea cantităţilor şi costurilor pe categorii de lucrări,
se întocmeşte de către executantul lucrării şi se avizează de către O.C.P.I. sau A.N.C.P.I.,
după caz.
3. Delimitarea amplasamentelor pe care se găsesc bunurile imobile aparţinând
fondului drumurilor cuprinde recunoașterea amplasamentului, descrierea împrejurimii și
identificarea vecinilor iar în final încheierea proceselor – verbale de vecinătate.
Pentru recunoaştere şi delimitare se întocmesc:
- proces - verbal de recunoaştere a terenului, încheiat între reprezentanţii
proprietarului sau administratorului drumului şi cei ai executantului, în care este descris
amplasamentul;
- schiţa amplasamentului.
Descrierea împrejmuirii şi identificarea vecinilor: pentru fiecare vecin se vor stabili
următoarele:
- denumirea persoanei fizice sau juridice vecine;
- schiţa de vecinătate, în care vor fi trecute toate punctele de frângere (numerele lor
vor fi scrise cu vopsea pe împrejmuire). În cazul în care împrejmuirea nu există, limita se
va boma;
- pentru fiecare punct de frângere al imprejmuirii, precum şi pentru punctele
bornate, se vor întocmi descrieri topografice.
Pe baza datelor de mai sus, proprietarul sau administratorul drumului va semna cu
fiecare vecin un proces - verbal de vecinătate.
4. Executarea măsurătorilor topo-geodezice
Reţeaua geodezică de sprijin şi reţeaua de ridicare
Reţeaua geodezică de sprijin, de îndesire și ridicare se realizează astfel încât să se
asigure densitatea de puncte necesară pentru executarea lucrărilor de cadastru.

59
 S.I.C. NOTE DE CURS

Măsurătorile de teren se sprijină pe puncte din reţeaua geodezică de stat şi în funcţie de

necesităţi se va proceda la îndesirea ei.
În configuraţia reţelei geodezice de îndesire şi ridicare vor fi incluse cel puţin 4
puncte geodezice din reţeaua geodezica de sprijin, care să încadreze toate punctele
poligonului nou-creat.
Punctele reţelelor de sprijin şi de ridicare vor satisface condiţiile de precizie impuse
prin Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general, emise de ANCPI, și vor fi
determinate în sistem de proiecţie Stereografică 1970 şi faţă de planul de referinţă Marea
Neagra 1975.
Materializarea punctelor reţelei geodezice de sprijin şi de ridicare se va face prin
borne din beton armat, în conformitate cu tipurile standard prevăzute în Ordinul ministrului
administraţiei publice nr. 534/2001 privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea
cadastrului general sau alte tipuri de bome omologate de ANCPI, după caz.
Măsurătorile din teren se fac plecând de la reţeaua geodezică de stat şi, în funcţie
de necesităţi, se va proceda la o îndesire a acesteia. Punctele reţelelor de ridicare şi de
sprijin vor satisface următoarele condiţii:
- asigurarea unei densităţi minime a punctelor reţelei, şi anume de un punct la km
de traseu;
- eroarea medie de determinare a coordonatelor planimetrice va fi de ± 5 cm.
Beneficiarul poate solicita o mărire a preciziei locale prin caietul de sarcini;

- punctele reţelei altimetrice vor fi, în marea lor majoritate, comune cu cele ale
reţelei planimetrice. Altitudinea punctelor se determină în sistemul de cote Marea Neagră
1975 cu o eroare medie de determinare de ± 1 cm;
- punctele reţelelor se materializează prin bome şi repere, conform standardelor în
vigoare;
- bornele vor fi amplasate cât mai aproape de drum, de regulă în zona de protecţie,
având în vedere respectarea condiţiilor de stabilitate, accesibilitate şi vizibilitate;
- lângă fiecare bun imobil izolat se vor planta cel puţin două bome;
- în măsura în care instalaţiile din incinta obiectivului sunt supuse urmăririi deplasării
în timp prin metode geodezice, punctele reţelei de urmărire vor fi integrate reţelei de
ridicare, pentru întocmirea documentaţiei cadastrale.
Documentaţia tehnică întocmită după executarea reţelelor geodezice de sprijin,
îndesire şi ridicare, supusă operaţiunilor de recepţie, va cuprinde:

60
 S.I.C. NOTE DE CURS

- memoriul tehnic cuprinzând descrierea generală a lucrării, metode de lucru,

instrumente de utilizare, prelucrarea datelor (software folosit, metoda de compensare a
reţelei, abaterile standard, elipsa erorilor pentru fiecare punct geodezic nou-determinat),
preciziile obţinute şi altele asemenea;
- schema dispunerii punctelor vechi și noi, cu marcarea vizibilităţii (schiţa vizelor);
- fişiere ASCII, pe suport magnetic, cu datele rezultate din măsurătorile de teren
(denumirea/numărul punctului de staţie, denumirea/numerele punctelor vizate, direcţii
măsurate, distanţe măsurate);
- descrierile topografice (conform anexei nr. 8 la Normele tehnice pentru
introducerea cadastrului general) şi schiţele de reperaj pentru punctele vechi și noi;
- inventar de coordonate, inclusiv pe suport magnetic (fişier ASCII conform
modelului prezentat în anexa nr. 15 la Normele tehnice pentru introducerea cadastrului
general);
- tabel din care să reiasă diferenţele dintre coordonatele vechi (puncte de ordinul I,
II, III, IV) și coordonatele noi ale aceloraşi puncte, rezultate în urma compensării reţelei;
- schiţa reţelei geodezice la o scară convenabil aleasă, de regulă 1:5.000, 1:10.000
sau 1:25.000, cu marcarea dispunerii punctelor vechi şi noi şi a vizibilităţilor dintre puncte;
- inventarul de coordonate al tuturor punctelor reţelei şi descrierile lor topografice;
- dosarul de verificare, întocmit de o persoană fizică sau juridică autorizată cu
categoria D de către ANCPI.
Executarea lucrărilor topografice de ridicare
Executarea măsurătorilor de ridicare se realizează în scopul culegerii datelor
necesare pentru întocmirea planului cadastral.
Punctele detaliilor aparţinând bunurilor imobile din cadrul fondului drumurilor se pot
ridica folosind metoda drumuirii cu radieri, metoda fotogrammetrică sau mai nou metodele
GPS (recomandate sub aspectul costurilor, calităţii si eficienţei).
Prin măsurătorile din teren trebuie ridicate toate puncte de detaliu care să asigure
materializarea pe plan a tuturor elementelor referitoare la drumul cadastrat (axa drumului,
geometria în plan, geometria pe verticală, borne kilometrice şi hectometrice), limitele
bunurilor imobile aparţinând fondului drumurilor, lucrările de artă, instalaţii de semnalizare
şi pentru siguranţa circulaţiei, construcţii permanente etc.
- Geometria în plan
Trebuie să definim mai întâi axul drumului, pe care se măsoară lungimea reală a
drumului, care se defineşte ca fiind locul geometric al punctelor egal distanţate de

61
 S.I.C. NOTE DE CURS

marginile părţii carosabile, fără a se considera supralărgirea în curbe. Reprezentarea

geometriei în plan a drumului, constă în a determina şi reprezintă aliniamentele acestora,
respectiv poziţiile vârfurilor care definesc linia frântă ce constituie axa drumului. Se
determină unghiurile dintre aliniamente, exprimate în grade centezimale, măsurate în sens
orar, crescător al kilometrajului. Aliniamentele se racordează prin curbe care trebuie
reprezentate prin elementele caracteristice (raza cercului de racordare, tangenta de
intrare, bisectoarea, tangenta de ieşire, lungimea racordării etc). Pentru măsurarea
distanţelor pe profilul longitudinal originea este considerată a fi boma kilometrică.
- Geometria pe verticală
Se efectuează măsurători topografice pentru determinarea profilelor transversale şi
a profilului longitudinal pe baza cărora se redau relieful şi geometria drumului pe verticală.
Profilele transversale se determină în punctele caracteristice ale axului longitudinal
(schimbarea pantei longitudinale a drumului, modificarea formei profilului transversal în
dreptul bomelor kilometrice etc).
Distanţa medie dintre două profile transversale succesive este de 100 m. Pentru
realizarea unui profil transversal trebuie ridicate în mod obligatoriu următoarele puncte
caracteristice: axul drumului, limitele părţii carosabile, marginile exterioare a
acostamentului, marginile și fundul şanţului (profilul şanţului), marginea taluzului de
rambleu (dacă nu există şanţ), intersecţia dintre taIuzul de debleu şi terenul natural,
margini trotuare, alte elemente definitorii, un punct pe teren natural, aflat la cel puţin 2 m
de la muchia exterioară a şanţului sau taluzului.
- Limitele de proprietate
Prin măsurătorile topografice efectuate se urmăreşte înregistrarea cât mai exactă a
limitelor terenurilor aflate în proprietatea sau administrarea instituţiei de care aparţine
sectorul cadastrat. Limitele de proprietate materializate în teren prin garduri trebuie
reproduse cu exactitate şi se reprezintă cu semnul convenţional corespunzător tipului
respectiv de împrejmuire.
Limitele transversale pe axa drumului se determină pe o distanţă de minimum 4 m,
măsuraţi de la limita longitudinală faţă de drum. Această limită se ia şi în cazul zidurilor de
sprijin.
Parcelele limitrofe drumului se numerotează cu numere pare (cele situate pe partea
stângă) şi cu numere impare (cele de pe partea dreaptă a drumului), în sensul crescător al
kilometrajului. Pentru fiecare tronson de drum cadastrat se realizează o numerotarea
unică (poate fi preluată codificarea cadastrală conform evidenţelor cadastrului general, iar

62
 S.I.C. NOTE DE CURS

numerele de ordine şi numele proprietarilor se înregistrează în procese verbale şi se

înscriu pe planul topografic.
- Bornele kilometrice şi hectometrice
Poziţiile bomelor kilometrice şi hectometrice se determină prin coordonate
planimetrice şi altimetrice şi se înregistrează inscripţiile existente pe acestea.
- Lucrări de artă şi amenajări specifice
Pentru lucrările de artă şi alte amenajări specifice, cum ar fi: poduri, podeţe,
viaducte, tunele, ziduri de sprijin, consolidări, drenuri, taluzuri protejate, parapete, perdele
de protecţie, pasaje, rigole, şanţuri de gardă etc, se determină prin măsurători topografice
forma în plan şi poziţia tuturor construcţiilor care aparţin de drumul cadastrat.
Pentru fiecare tip de lucrare se preiau, din releveele și planurile topografice
specifice de detaliu, caracteristicile tehnice specifice.
- Amenajări conexe
Pentru amenajările conexe, care includ intersecţiile cu alte drumuri, intersecţiile cu
calea ferată, benzile speciale, locurile de parcare, trotuarele, spaţiile verzi centrale şi
laterale, staţiile de alimentare cu combustibil, împrejmuirile drumului etc se determină prin
măsurători topografice de detaliu forma şi poziţia lor spaţială, pe baza cărora se realizează
apoi reprezentarea grafică pe planurile cadastrale corespunzătoare.
- Amenajări pentru semnalizare şi siguranţa circulaţiei
Pentru amenajările realizate pentru semnalizare şi siguranţa circulaţiei, în care sunt
incluse elementele de semnalizare şi constructive de siguranţă a circulaţiei, cum sunt:
marcaje, indicatoare rutiere, semnalizări luminoase, parapeţi, stâlpi protectori, balustrade
etc. se determină prin măsurători topografice de detaliu forma şi poziţia lor spaţială, pe
baza cărora se realizează apoi reprezentarea grafică pe planurile cadastrale
corespunzătoare.
Planul topografic digital
Detaliile planimetrice vor fi determinate în teren cu precizia de ± 10 cm faţă de
reţeaua geodezică de sprijin. Beneficiarul poate solicita o creştere a preciziei, în cazul în
care documentaţia va fi folosită şi în alte scopuri.
Planul topografic digital va fi structurat pe straturi, gestionat de o platformă de tip
Sistem Informatic Geografic (GIS).
Planul topografic va avea următoarele straturi posibile: punctele vechi de
triangulaţie folosite; punctele reţelei de ridicare; limitele actelor juridice prin care se
dovedeşte proprietatea sau dreptul de administrare asupra imobilului; simbol prin care se

63
 S.I.C. NOTE DE CURS

marchează poziţia punctului radiat; număr punct radiat; cota punct radiat; limită incintă;
vegetaţie; hidrografie; căi de comunicaţii rutiere; platforme tehnologice; clădiri; reţele
supraterane; reţele subterane; depozite în aer liber; ampriza drumului; zone de siguranţă
şi protecţie; detalii care definesc poziţia în plan și în spaţiu a drumului cadastrat; lucrări de
artă; instalaţii de semnalizare; construcţii permanente; căi de comunicaţii feroviare;
numerotarea cadastrală; delimitarea faţă de parcelele de teren vecine imobilului, cu
indicarea proprietarilor; teritoriile administrative pe care se găseşte obiectivul cadastrat
etc.
La solicitarea beneficiarului, pentru fiecare tip de reţea (electrică, gaze, apă, abur,
telefonie etc.) se va face un strat din arce şi noduri ce descriu integral fiecare traseu de
reţea. Numărul acestor straturi se poate micşora sau mări în funcţie de cerinţele
beneficiarului sau de situaţia din teren.

64
 S.I.C. NOTE DE CURS

CADASTRUL CĂILOR FERATE

1. Generalități
Cadastrul de specialitate al căilor ferate este un subsistem de evidență și
inventariere sistematică a tuturor corpurilor de proprietate din patrimoniul căilor ferate, sub
aspect tehnic, economic și juridic, corelat cu celelalte lucrări necesare în vederea înscrierii
în documentele tehnice ale cadastrului general si în documentaţiile de publicitate
imobiliară.
Executanţii lucrărilor de cadastru al căilor ferate trebuie sa fie persoane fizice sau
juridice autorizate de ANCPI. Accesul pentru măsurători se face pe baza unei aprobări
emise de Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. Achiziţia de servicii sau, după
caz, de lucrări pentru întocmirea documentaţiilor de cadastru de specialitate al căilor ferate
se face în conformitate cu prevederile legale aplicabile în domeniu.
Prin executarea lucrărilor de cadastru de specialitate al căilor ferate se realizează
următoarele obiective:
- determinarea suprafeţelor de teren, cu sau fără construcţii, deţinute de unităţile
aflate în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei (MLPTL),
sau, după caz, de compania naţională, societăţile naţionale şi societăţile comerciale de
sub autoritatea MLPTL;
- administrarea şi gestionarea corectă a patrimoniului unităţilor feroviare şi apărarea
drepturilor lor prin înscrierea în registrele cadastrale şi în cărţile funciare;
- asigurarea unei baze juste pentru stabilirea taxelor şi/sau impozitelor datorate
statului pentru bunurile imobiliare aflate în proprietatea unităţilor feroviare, conform
legislaţiei în domeniul respectiv;
- stabilirea zonelor juridice feroviare, a zonelor de siguranţă şi de protecţie ale
infrastructurii feroviare.
Cadastrul căilor ferate asigura evidenţa corpurilor de proprietate aparţinând
domeniului public şi privat al statului şi al următoarelor unităţi feroviare:
- Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A.;
- Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" - S.A.;
- Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă "C.F.R. Marfă" - S.A.;
- Societatea de Administrare Active Feroviare "S.A.A.F." - S.A.;
- alte societăţi comerciale cu specific feroviar.
Este important de reţinut noţiunile specifice cadastrului de specialitate al căilor
ferate, care au următoarele semnificaţii:

65
 S.I.C. NOTE DE CURS

- bun izolat - bunurile imobiliare C.F.R. situate în afara zonei liniilor de cale ferată;
- bunuri imobile C.F.R. - terenurile de orice natură, liniile de cale ferată, clădirile,
construcţiile, podurile, lucrările de artă, reţelele de canalizare, de apă, de distribuire a
energiei electrice, de alimentare cu aer, cu aburi, cu combustibili și altele asemenea care
aparţin unităţilor feroviare;
- coordonata liniară (pichetaj) - abscisa și ordonata unui punct determinate în
funcţie de axul căii ferate;
- dosar cazier cadastral - dosar care conţine planurile și piesele scrise, necesare
identificării şi situării unui imobil din punct de vedere administrativ, tehnic și juridic;
- entitate feroviară - staţie sau interstaţie feroviară ale cărei obiecte au coordonate
liniare (pichetaj) ;
- interstaţie - imobilele feroviare situate de la prima bornă hectometrică aflată
înaintea semnalului de intrare (cap Y) al unei staţii până la prima bornă hectometrică
existentă după semnalul de intrare (cap X) al staţiei următoare;
- registrul cadastral feroviar - documentul principal al cadastrului de specialitate al
căilor ferate, care serveşte la evidenţa imobilelor feroviare pe teritorii administrative şi pe
entităţi feroviare. Se întocmeşte pe partida cadastrală a fiecărei unităţi feroviare existente
(Registrul cadastral feroviar "C.F.R. " - S.A., Registrul cadastral feroviar "C.F.R. Marfa" -
S.A., Registrul cadastral feroviar "C.F.R. Călători" - S.A. şi altele asemenea);
- staţie - imobilele feroviare situate de la prima bornă hectometrică existentă
înaintea semnalului de intrare (cap X) până la prima bornă hectometrică existentă înaintea
semnalului de ieşire cap Y (din sens opus) al unei staţii de cale ferată;
- teren feroviar - suprafaţă de teren aflată în proprietatea unei unităţi feroviare,
precum şi terenul concesionat acesteia sau aflat în administrarea acesteia;
- unitate feroviară - companie, societate naţională, societate comercială sau filiale
ale acestora având personalitate juridică, rezultate din procesul de reorganizare a
Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române şi care prestează activităţi şi servicii feroviare
consemnate în registrul comerţului;
- zona de protecţie a infrastructurii feroviare publice cuprinde terenurile limitrofe,
situate de o parte şi de alta a axei căii ferate, indiferent de proprietar, în limita a maximum
100 m de la axa căii ferate, precum şi terenurile destinate sau care servesc, sub orice
formă, la asigurarea funcţionării acesteia;
- zona de siguranţă a infrastructurii feroviare publice cuprinde fâşiile de teren,
limitrofe ultimului ax de cale ferată, având lăţimi de 20 m fiecare, situate de o parte şi de

66
 S.I.C. NOTE DE CURS

alta a axei căii ferate, necesare pentru amplasarea instalaţiilor de semnalizare şi de

siguranţă a circulaţiei şi a celorlalte instalaţii de conducere operativă a circulaţiei trenurilor,
precum şi a instalaţiilor şi lucrărilor de protecţie a mediului. Zona de siguranţă a
infrastructurii feroviare publice are regim juridic special, proprietăţile deja constituite la data
apariţiei Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate
române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române sunt expropriabile și
restricţionate în ceea ce priveşte construcţiile şi amenajările;
- zona juridică feroviară - reuniunea suprafeţelor de teren ce aparţin unităţilor
feroviare, în baza unor acte juridice, grupate pe entităţi feroviare.

2. Organizarea lucrărilor de cadastru al căilor ferate

MLPTL coordonează din punct de vedere tehnic, economic şi juridic lucrările de
cadastru de specialitate al căilor ferate.
Avizarea programelor anuale de cadastru de specialitate al căilor ferate se
realizează de către Direcţia generală cadastru imobiliar şi gestiunea localităţilor din cadrul
MLPTL pe baza notei de fundamentare semnate de conducerile unităţilor feroviare.
Evidenţa, programele executive, caietele de sarcini şi îndrumarea metodologică a
execuţiei lucrărilor de cadastru al căilor ferate se realizează de fiecare unitate feroviară şi
se centralizează pentru toate unităţile feroviare de către Serviciul cadastru şi concesiuni
din structura C.F.R. Serviciul cadastru şi concesiuni din structura C.F.R. asigură
clarificarea regimului juridic al imobilelor din domeniul public şi privat al statului pentru
reţeaua căilor ferate la nivelul întregii tării.
Serviciul cadastru şi concesiuni din structura C.F.R. împreună cu serviciile
comunitare de cadastru şi agricultură din subordinea consiliilor locale ale comunelor,
oraşelor şi municipiilor asigură convocarea comisiilor de delimitare cadastrală pentru
bunurile imobile.
Evidenţa cadastrală feroviară se întocmeşte pe unităţi administrativ-teritoriale,
pentru 3 entităţi feroviare: staţie de cale ferată, interstaţie feroviară, corp de proprietate
izolat.
C.F.R. va inventaria toate lucrările de cadastru, geodezie, topografie şi cartografie
executate până în prezent de agenţi economici sau de persoane fizice autorizate,
referitoare la imobilele aflate în administrarea ori în proprietatea unităţilor feroviare.
Inventarul va cuprinde documentaţia tehnică existentă la regionalele C.F.R. în dosarele
cazier cadastrale, respectiv planurile de situaţie la diferite scări şi în diverse etape de

67
 S.I.C. NOTE DE CURS

dezvoltare a imobilului, planurile ce au stat la baza proiectării obiectivului sau pe baza

cărora s-au obţinut diverse avize de la organele de specialitate ale administraţiei publice
centrale sau locale.
Trimestrial C.F.R., prin Serviciul de cadastru şi concesiuni, va transmite Direcţiei
generale cadastru imobiliar şi gestiunea localităţilor din cadrul MLPTL stadiul lucrărilor de
cadastru al căilor ferate din punct de vedere fizic si valoric.
În conformitate cu obligativitatea privind integrarea cadastrelor de specialitate în
cadastrul general, toate procedurile cadastrului căilor ferate trebuie sa respecte
prevederile Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, cu modificările ulterioare,
normele tehnice şi regulamentele elaborate de ANCPI.
Pentru atestarea datelor gestionate intern, a vecinătăţilor şi limitelor cadastrale
dintre unităţile feroviare, a documentelor de recepţie interna a lucrărilor de cadastru, a
vizelor spre neschimbare şi a conformităţii cu originalul, C.F.R. este autorizată să utilizeze
ştampila triunghiulară codificată. Codul numeric din câmpul ştampilei este atribuit personal
specialiştilor autorizaţi din structura serviciilor sau, după caz, a birourilor din cadrul C.F.R.

3. Etapele realizării cadastrului de specialitate al căilor ferate

3.1. Reţele geodezice
Reţeaua geodezică de sprijin, de îndesire şi ridicare se realizează astfel încât să se
asigure densitatea de puncte necesară pentru executarea lucrărilor de cadastru.
Măsurătorile de teren se sprijină pe puncte din reţeaua geodezică de stat şi în funcţie de
necesităţi se va proceda la îndesirea ei.
În configuraţia reţelei geodezice de îndesire şi ridicare vor fi incluse cel puţin 4
puncte geodezice din reţeaua geodezică de sprijin, care să încadreze toate punctele
poligonului nou-creat.
Punctele reţelelor de sprijin şi de ridicare vor satisface condiţiile de precizie impuse
prin Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general, emise de ANCPI, şi vor fi
determinate în sistem de proiecţie Stereografică 1970 şi faţă de planul de referinţă Marea
Neagra 1975.
Materializarea punctelor reţelei geodezice de sprijin şi de ridicare se va face prin
bome din beton armat, în conformitate cu tipurile standard prevăzute în Ordinul ministrului
administraţiei publice nr. 534/2001 privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea
cadastrului general, sau alte tipuri de bome omologate de ANCPI, după caz.

68
 S.I.C. NOTE DE CURS

Se vor planta minimum 3 bome, la distanţe de circa 250-500 m una de alta, pentru
fiecare staţie de cale ferată sau pentru fiecare bun corp de proprietate izolat. Bornele vor fi
amplasate, de regulă, în zona de siguranţă, asigurându-se condiţiile de stabilitate,
accesibilitate şi vizibilitate. În interstaţiile de cale ferată numărul de borne şi
amplasamentullor vor fi stabilite în funcţie de condiţiile de vizibilitate şi de necesităţi.
Documentaţia tehnică întocmită după executarea reţelelor geodezice de sprijin,
îndesire şi ridicare, supusă operaţiunilor de recepţie, va cuprinde:
- memoriul tehnic cuprinzând descrierea generală a lucrării, metode de lucru,
instrumente de utilizare, prelucrarea datelor (software folosit, metoda de compensare a
reţelei, abaterile standard, elipsa erorilor pentru fiecare punct geodezic nou-determinat),
preciziile obţinute şi altele asemenea;
- schema dispunerii punctelor vechi şi noi, cu marcarea vizibilităţii (schiţa vizelor);
- schema măsurătorilor efectuate (schiţa vizelor);
- fişiere ASCII, pe suport magnetic, cu datele rezultate din măsurătorile de teren
(denumirea/numărul punctului de staţie, denumirea/numerele punctelor vizate, direcţii
măsurate, distanţe măsurate);
- descrierile topografice (conform anexei nr. 8 la Normele tehnice pentru
introducerea cadastrului general) şi schiţele de reperaj pentru punctele vechi si noi;
- inventar de coordonate, inclusiv pe suport magnetic (fişier ASCII conform
modelului prezentat în anexa nr. 15 la Normele tehnice pentru introducerea cadastrului
general);
- tabel din care să reiasă diferenţele dintre coordonatele vechi (puncte de ordinul I,
II, III, IV) şi coordonatele noi ale aceloraşi puncte, rezultate în urma compensării reţelei;
- schiţa reţelei geodezice la o scară convenabil aleasă, de regulă 1:5.000, 1:10.000
sau 1:25.000, cu marcarea dispunerii punctelor vechi şi noi şi a vizibilităţilor dintre puncte;
- inventarul de coordonate al tuturor punctelor reţelei şi descrierile lor topografice;
- dosarul de verificare, întocmit de o persoană fizică sau juridică autorizată cu
categoria D de către ANCPI.

3.2. Delimitarea cadastrală a perimetrelor amplasamentelor căilor ferate

Delimitarea amplasamentului se stabileşte de către o comisie de delimitare numită
prin decizie a directorului general al C.F.R., din care trebuie sa facă parte câte un
reprezentant de specialitate din partea beneficiarului şi a executantului, precum şi un
invitat din partea consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază se află

69
 S.I.C. NOTE DE CURS

amplasamentul feroviar, alţi membri prevăzuţi în conformitate cu normativele emise de

ANCPI.
Reprezentanţii unităţii feroviare şi ai executantului încheie un proces-verbal de
predare-primire a amplasamentului (proces-verbal de recunoaştere a amplasamentului), în
care sunt descrise amplasamentul entităţii feroviare şi limitele faţă de vecini. Pe descrierea
amplasamentului şi schiţa aferentă beneficiarul va trece limita zonei de siguranţă şi a
zonei de protecţie a infrastructurii feroviare publice.
Pentru descrierea amplasamentului şi identificarea vecinilor, pentru fiecare vecin se
va stabili denumirea persoanei fizice sau juridice vecine şi schiţa de vecinătate în care vor
fi trecute toate punctele de frângere ale limitei de proprietate.
În cazul în care nu există împrejmuire stabilă, limita se va borna în punctele de
frângere ale hotarului. În situaţii speciale, când limita de vecinătate dintre unităţile feroviare
situate în perimetrul entităţilor feroviare (staţie de cale ferată, interstaţie de cale ferată) nu
poate fi marcată fizic (pe platforma căii, peroane circulate, triaje, piaţa gării şi altele
asemenea), se pot introduce puncte nematerializate a căror determinare se va face din
minimum 3 puncte fixe.
Pentru fiecare punct de frângere de pe hotarul perimetrului feroviar, recunoscut prin
acte juridice sau procese-verbale de vecinătate, precum şi pentru punctele bornate sau
nematerializate, se vor determina coordonatele în sistem de proiecţie stereografică 1970 şi
se vor întocmi descrieri topografice.
Bornarea punctelor de frângere a limitei de vecinătate este în obligaţia
executantului lucrării. Bornele situate pe limita zonei juridice feroviare vor fi inscripţionate
"C.F.R.".
Dosarul de delimitare cadastrală va cuprinde în principal următoarele documente:
- memoriu tehnic;
- date rezultate din măsurătorile de teren şi prelucrările acestora, pe suport
magnetic - fişier ASCII (denumirea/numărul punctului de staţie, denumirea/numerele
punctelor vizate, distanţe măsurate, calcule, toleranţe, erori);
- schema măsurătorilor efectuate (schiţa vizelor);
- pentru fiecare entitate feroviară OCPI înregistrează numărul cadastral şi suprafaţa;
- actul de constituire a comisiei de delimitare;
- schiţa generala a limitei amplasamentului, la o scară convenabilă (1:5.000,
1:10.000), cu numerotarea punctelor. La solicitarea beneficiarului se pot prezenta şi detalii
la scări mai mari;

70
 S.I.C. NOTE DE CURS

- schiţe de reperaj şi descrierile topografice ale punctelor materializate pe limitele

amplasamentului;
- inventar de coordonate pentru toate punctele de pe limita amplasamentului
(materializate şi nematerializate);
- suprafaţa calculată din coordonatele punctelor de pe limita amplasamentului;
- procesul-verbal de delimitare cadastrală și recunoaştere a vecinătăţilor.

3.3. Conţinutul planului cadastral

Realizarea şi redactarea planului cadastral în format analogic şi digital trebuie să
respecte următoarele prevederi standard:
- redactarea planului cadastral de ansamblu, de regulă la scara 1:2.000, 1:5.000
sau 1:10.000, se realizează pe fiecare teritoriu administrativ şi conţine întreaga suprafaţă a
corpurilor de proprietate feroviare;
- planul cadastral de bază se întocmeşte la scara 1:1.000 pentru staţii şi interstaţii
de cale ferată şi la scara 1 :500 pentru bunuri imobile feroviare izolate;
- redactarea planşelor (în format analogic nedeformabil) pentru planul cadastral de
ansamblu şi planul cadastral de bază se face la alegerea beneficiarului în format standard
A4, A3, A2, A1 sau A0, în funcţie de reprezentarea la scară a suprafeţei utile;
- planurile topografice digitale şi planul cadastral digital sunt structurate pe straturi;
- reprezentarea detaliilor de conţinut se va face, în funcţie de scară, respectând
.Atlasul de semne convenţionale pentru planurile topografice la scările 1:5.000, 1:2.000,
1:1.000 și 1:500", ediţia 1978, până la elaborarea, aprobarea şi publicarea unui nou atlas
de semne convenţionale.
Principalele elemente care trebuie să fie incluse în planul cadastral feroviar sunt:
- limitele zonei de siguranţă a infrastructurii feroviare;
- limitele zonei de protecţie aferente infrastructurii feroviare;
- parcelele aferente unităţilor feroviare;
- axul căii ferate şi caracteristicile geometrice ale acesteia, în plan orizontal şi în
plan vertical al traseului căii ferate;
- bornele kilometrice şi hectometrice.
Planul topografic digital va avea în cuprins:
- detalii principale;
- detalii care definesc poziţia în plan şi în spaţiu a elementelor infrastructurii
feroviare: geometria liniilor de cale ferată; lucrări de artă; instalaţii de semnalizare;

71
 S.I.C. NOTE DE CURS

construcţii permanente; limita de proprietate; căminele de vizitare şi traseele reţelelor

edilitare;
- detalii secundare: detalii care definesc poziţia elementelor de vegetaţie,
hidrografie, căi de transport rutiere şi altele asemenea;
Coordonatele detaliilor planimetrice vor fi determinate cu o precizie de ± 10 cm;
coordonatele detaliilor planimetrice secundare vor fi determinate cu o precizie de ± 20 cm;
cotele punctelor care definesc geometria liniilor ferate vor fi determinate cu o precizie de ±
2 mm; cotele punctelor caracteristice reliefului vor fi determinate cu o precizie de ± 5 cm.
Conţinutul ridicărilor de detaliu se organizează pe straturi de plan digital, după cum
urmează:
- punctele reţelei geodezice de sprijin şi de îndesire;
- caroiajul stereografic;
- limitele teritorial-administrative şi ale intravilanelor componente;
- limitele zonei juridice feroviare şi indicarea vecinilor;
- limitele unităţilor feroviare;
- limita prevăzută în actele juridice;
- drumuri, alei, străzi;
- axele feroviare liniare;
- puncte geometrice (schimbători de cale) şi mărci de siguranţă;
- curbe şi racorduri;
- semnale, opritoare;
- picheţi feroviari şi bome hectometrice;
- construcţii feroviare (clădiri, peroane, rampe, poduri bascule, castele de apă,
hale, plăci tumante, instalaţii fixe);
- platforme tehnologice și de depozitare;
- lucrări de artă (poduri, viaducte, podeţe, tuneluri, ziduri de sprijin şi altele
asemenea);
- traversări ale căii ferate: treceri la nivel; subtraversări; supratraversări;
- lucrări geotehnice de protecţie;
- reţele de electrificare (stâlpi, ancore, bare);
- reţele supraterane (electrice, de comunicaţii şi altele asemenea);
- reţele subterane (de comunicaţii, electrice, de apă, abur, aer comprimat, canal, fire
optice și altele asemenea);
- hidrografie (limitele albiei minore, limitele albiei majore, ax sau fir curgere);

72
 S.I.C. NOTE DE CURS

- puncte cotate;
- profile (longitudinale, transversale);
- spatii verzi (liziere de protecţie, decorative, cu destinaţie agricolă);
- teren degradat (supus fenomenelor de alunecare, căderi de stânci şi altele
asemenea);
- parcele fond aservit (zona de siguranţă, zona de protecţie);
- parcele în litigiu;
- delimitarea terenurilor pe criterii de impozitare;
- numerotare cadastrală.
Planurile digitale trebuie să conţină date referitoare la:
- macazuri, exprimarea punctelor geometrice - PG (în coordonate stereografice şi
pichetaj) şi măsurarea elementelor reale ale acestora, consemnarea tipului de macaz,
numărul macazului, tangenta (1:n), tipul şinei, coordonatele centrului mărcii de siguranţă;
- liniile de cale ferată se vor determina prin puncte radiate (X, Y, Z):
- în PG;
- în proiecţia mărcilor de siguranţă adiacente;
- în proiecţia semnalelor adiacente.
Se vor consemna tipul şinelor, tipul traverselor (lemn, beton), frânturile exprimate
prin puncte radiate (X,Y,Z) şi distanţe între linii din 100 în 100 m (modulo 100 m),
exprimate la cm;
- curbele de cale ferată:
- pentru liniile curente se vor exprima în coordonate pichetaj şi stereografic
1970 elementele principale ale curbelor, raza tangentă, bisectoarea, lungimea
curbei și unghiul aliniamentelor curbei primitive, precum și elementele parabolei
cubice pentru curbele de tranziţie (racordări);
- vârfurile curbelor se vor numerota în ordinea situării lor în sens crescător al
pichetajului kilometric, începând cu cele aparţinând liniilor curente şi continuând cu
cele aparţinând celorlalte linii.
- exprimarea parametrilor curbelor se va face în conformitate cu prevederile
normelor şi toleranţelor pentru construcţia și întreţinerea căii - linii cu ecartament
normal nr. 314/1989;
- semnalele şi alte instalaţii de cale:
-semnalele se vor exprima prin ax în coordonate pichetaj și punct radiat
(X,Y,Z);

73
 S.I.C. NOTE DE CURS

- tip de semnal (mecanic, electric, catarg înalt, pitic de manevră, repetitor şi

altele asemenea);
- număr de faruri;
- gabarit faţă de liniile adiacente;
- stâlpii de electrificare exprimaţi prin: tip de stâlp (diametru), metalic, beton, profil,
cu sau fără ancora; număr; capacitate portantă; coordonata radiată (X, Y ,Z); gabarit faţă
de liniile adiacente;
- poduri-bascule exprimate prin: ax (punct radiat X,Y,Z); contur (ridicări detalii);
gabarit faţă de liniile de cale ferată adiacente; tonaj maxim admis;
- gropi de cenuşă exprimate prin: ax (punct radiat X, Y, Z fund); lungime;
- stâlpi de iluminat, forţă sau portanţi, pasarele situate între linii, exprimaţi prin: ax;
tip; gabarit faţă de liniile CF adiacente.
Caroiaj rectangular reprezentat în modul de 1 dm, indiferent de scara planului, prin
linii de grosime de 0,1 mm.
În cazul tunelurilor de cale ferată, ca puncte caracteristice ale axului caii ferate se
vor evidenţia pe planul cadastral gabaritele interioare şi poziţiile kilometrice ale portalelor
de intrare-ieşire.
Se vor reprezenta pe plan în mod obligatoriu punctele de schimbare a pantei
longitudinale a căii ferate.
În punctele de schimbare a pantei se vor face profile transversale (scara: 1/50) care
să cuprindă toate detaliile existente.
Se vor reprezenta pe plan bornele kilometrice şi hectometrice, în dreptul lor se va
executa un profil transversal a cărui lungime va fi de 20 m stânga şi 20 m dreapta faţă de
axul căii ferate.
Pentru celelalte construcţii feroviare, inclusiv pentru cele care subtraversează sau
supratraversează axe de cale ferată (accese în staţii, prize de aer), se vor face măsurători
de precizie care să permită calcularea suprafeţelor prin metoda analitică.
Nivelmentul longitudinal se va executa cu precizia de ordinul V, dus şi întors pe
portee modulo 50 m. Legarea se va face pe mărcile de nivelment existente în zonă.
Pe liniile curente se vor măsura nivel superior şina (NSS) şi nivel superior traversă
(NST), în curbe pe şina interioară. Se vor măsura cote jos şi gabaritul vertical la pasaje
superioare, tuneluri sau la traversarea axului căii ferate cu linii de telecomunicaţii, de forţă,
conducte şi altele asemenea.

74
 S.I.C. NOTE DE CURS

Prezentarea nivelmentului longitudinal se va face respectându-se STAS 4958/91

”Profile în lung de exploatare”.
Pentru liniile din staţie nivelmentul în lung se execută modulo 100 m, între proiecţia
mărcilor de siguranţă, la care se adaugă cote NSS și NST în dreptul tuturor semnalelor (de
intrare, ieşire, pitice de manevră și altele asemenea).
3.4. Numerotarea cadastrală şi registrele cadastrale
Numerotarea cadastrală a corpurilor de proprietate feroviară se va face de către
OCPI în conformitate cu prevederile din Normele tehnice pentru introducerea cadastrului
general.
Executarea documentaţiilor tehnice cadastrale ale obiectivelor feroviare pentru
înscrierea în evidentele cadastrale se va face cu avizul OCPl, în conformitate cu
regulamentele şi normele tehnice în vigoare. După recepţionarea acestor documentaţii
OCPI va acorda numere cadastrale imobilelor feroviare respective.
Pentru realizarea evidenţei și gestionarea patrimoniului propriu, în
interiorul entităţii feroviare se vor atribui coduri tuturor parcelelor, astfel:
C - m - n,
unde:
C = codul entităţii feroviare, respectiv
C1, C2, C3, C4, C5, cu semnificaţiile:
C1 = 1, .... 8 numărul regionalei C.F.R.;
C2 = 1, pentru staţie;
C2 = 0, pentru interstaţie;
C3, C4, C5 = numărul staţiei sau al interstaţiei în cadrul unei regionale C.F.R. (de
exemplu: 0,023,999);
m = codul partidei cadastrale
0 = infrastructura feroviară publică;
1 = Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A.;
2 = Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" - S.A.;
3 = Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă "C.F.R. Marfă" - S.A.;
4 = Societatea de Administrare Active Feroviare "S.A.A.F." - S.A.;
5 = Societatea de Servicii de Management Feroviar "S.M.F." - S.A.;
n = codul cadastral propriu-zis (numerotarea este în sensul acelor de ceasornic, de
la stânga sus la dreapta jos). Exemplu: 11205-1-5.

75
 S.I.C. NOTE DE CURS

Suprafeţelor de teren ocupate de proiecţiile la sol ale construcţiilor permanente din

cadrul parcelelor cu categoria de folosinţă curţi-construcţii aparţinătoare unui corp de
proprietate li se va atribui litera "C" urmată de un indice de la 1 la n (de exemplu: C1, C2,
C3, …..).
În cazul existenţei unor planuri cadastrale vechi în care limitele parcelei nu au fost
modificate, numerele cadastrale vechi vor fi trecute în fişa corpului de proprietate la rubrica
"Menţiuni", consemnându-se istoricul numărului cadastral.
Pentru corpuri de proprietate izolate aflate în patrimoniul unei entităţi feroviare
(depozite, locuinţe, cămine, hoteluri şi altele asemenea) se vor întocmi documentaţii
tehnice cadastrale pentru atribuirea numărului cadastral provizoriu. Această documentaţie
se va întocmi conform instrucţiunilor privind întocmirea documentaţiei cadastrale tehnice
necesare la atribuirea numărului cadastral provizoriu. Atribuirea numărului cadastral
pentru aceste categorii de corpuri de proprietate se face de către OCPI.
Înscrierea cu caracter nedefinitiv în Cartea funciara a unui apartament situat într-o
clădire ce formează obiectul unei proprietăţi individuale pe etaje sau pe apartamente se va
efectua pe baza unei documentaţii tehnice cadastrale pentru atribuirea numărului
cadastral provizoriu. Această documentaţie va cuprinde: cerere tip, memoriu tehnic, plan
de încadrare în zona, planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate, fişa
corpului de proprietate, relevee, acte de proprietate. După recepţionarea documentaţiei
ANCPI va atribui numărul cadastral.
Documentaţiile topografice întocmite pentru stabilirea şi evaluarea terenurilor
societăţilor comerciale cu capital de stat, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.
834/1991, cu modificările ulterioare, vor fi acceptate, după caz, pentru înscrierea cu
caracter nedefinitiv în Cartea funciara, dacă au fost actualizate de persoane fizice
autorizate, dacă sunt adaptate la cerinţele normelor tehnice şi verificate conform
prevederilor legale şi recepţionate de OCPI.
În cazul în care o societate comercială doreşte să instituie o ipotecă asupra unui
corp de clădire aflat în patrimoniul acesteia se va întocmi documentaţia necesară
dezmembrării acestuia.
Categoriile de folosinţă se vor specifica pe planul digital în conformitate cu Normele
tehnice pentru introducerea cadastrului general, aprobate prin Ordinul ministrului
administraţiei publice nr. 534/2001.
Subcategoriile de folosinţă specifice căii ferate care vor fi cuprinse în planul digital
sunt:

76
 S.I.C. NOTE DE CURS

- lucrări de artă, geotehnice sau consolidare - cod CFa, cuprind terenul suport
pentru poduri, viaducte, ziduri de sprijin, tuneluri, amenajări geotehnice de stabilizare,
taluzuri consolidate şi altele asemenea;
- depouri şi remize cod CFd;
linii şi instalaţii - cod CFI, cuprind terenurile suport, inclusiv terasamente şi taluzuri,
şanţuri de scurgere şi podeţe mici aferente liniilor, schimbătorilor de cale, peroanelor,
acceselor şi tuturor instalaţiilor feroviare de siguranţă a circulaţiei, de iluminat şi altele
asemenea;
- platforme tehnologice - cod CFp, cuprind arealul tuturor unităţilor logistice de
întreţinere, reparaţie, producţie şi exploatare feroviară;
- triaje - cod CFt;
- reviziile de vagoane - cod CFv, cuprind arealele reviziilor de vagoane, spălătorii de
vagoane.
Daca suprafaţa aferentă unei subcategorii feroviare de folosinţă este mai mică de
20 m2 şi este adiacentă subparcelei "linii şi instalaţii", ea se va carta la aceasta.
Exemplu: podeţe tubulare sau dalate cu deschidere sub 3 m, pasarele mici,
subtraversări de cabluri, conducte.
Sistemul informaţional geografic (SIG) al C.F.R. va asigura compatibilitatea
modulului de cadastru al căilor ferate al Sistemului informatic feroviar IRIS (lntegration
Railway Information System - Sistem informational de integrare a căii ferate) cu bazele de
date cadastrale ale ANCPI (BDG, BDT şi identificatori cadastrali).
Reglementările tehnice privind structura fişierelor vor fi elaborate de C.F.R. şi
avizate de MLPTL prin Direcţia generală cadastru imobiliar şi gestiunea localităţilor.
Birourile de cadastru din cadrul regionalelor C.F.R. vor întocmi registrul cadastral al
parcelelor. Serviciul cadastru şi concesiuni din cadrul C.F.R. va întocmi situaţia lucrărilor
de cadastru al căilor ferate.
Infrastructura feroviară publică, proprietate publică a statului, concesionată C.F .R.,
se va înregistra în Cartea funciara conform anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr.
581/1998, care cuprinde elemente concrete ale infrastructurii feroviare publice, toate
construcţiile şi instalaţiile domeniului public feroviar, enumerate generic, inclusiv terenul
aferent acestora.
Pe schiţa generală a limitei amplasamentului birourile regionale de cadastru sau,
după caz, Serviciul cadastru şi concesiuni va consemna codul infrastructurii feroviare
publice şi va atesta cu ştampila triunghiulară pentru conformitate.

77
 S.I.C. NOTE DE CURS

4. Verificarea, recepţia şi avizarea lucrărilor cadastrului căilor ferate

Controlul, verificarea, avizarea şi recepţia lucrărilor de cadastru de specialitate al
căilor ferate se face în conformitate cu Normele tehnice pentru introducerea cadastrului
general, aprobate pnn Ordinul ministrului administraţiei publice nr. 534/2001,
Regulamentul pentru verificarea lucrărilor de specialitate în domeniile cadastrului,
geodeziei si cartografiei, realizate de persoane fizice si juridice autorizate, aprobat prin
Ordinul ministrului administraţiei publice nr. 535/2001, Regulamentul privind recepţia
lucrărilor de geodezie, cartografie, cadastru, fotogrammetrie şi teledetecţie, aprobat prin
Ordinul ministrului administraţiei publice nr. 536/2001 şi cu Regulamentul de avizare a
lucrărilor de cadastru, geodezie, cartografie fotogrammetrie şi teledetecţie, aprobat prin
Ordinul ministrului administraţiei publice nr. 539/2001.
Actualizarea şi întreţinerea lucrărilor de cadastru de specialitate al căilor ferate se
vor face cu o periodicitate de cel mult 6 ani sau ori de câte ori este nevoie.
Recepţia şi avizarea internă a lucrărilor de cadastru de specialitate al căilor ferate
se vor face de către o comisie numită prin decizie a C.F.R. Comisia va verifica pe teren
corespondenţa elementelor din teren cu cele din plan.
După verificarea şi recepţia internă se va efectua recepţia finală şi se va întocmi
procesul-verbal de recepţie finală. Recepţia internă a lucrărilor de cadastru de specialitate
al căilor ferate se realizează numai în condiţiile prezentării documentaţiei executate de
către un verificator autorizat şi a documentului de recepţie emis de OCPI sau ANCPI.

5. Documentaţia topo-cadastrală a cadastrului căilor ferate

Documentele se întocmesc şi se predau la beneficiar şi la OCPI. Documentaţia
cadastrală obţinută în urma terminării lucrărilor de cadastru al reţelei naţionale de căi
ferate cuprinde următoarele:
- avizul de începere a lucrărilor, eliberat de OCPI sau ANCPI după caz;
- tema lucrării;
- memoriul tehnic;
- procesul-verbal de predare a tuturor obiectivelor, însoţit de schiţele aferente,
semnate de reprezentanţii beneficiarului și ai executantului;
- inventarul de coordonate ale punctelor radiate;
- inventarul de coordonate şi schiţele reţelei de sprijin şi de ridicare;
- descrierile topografice ale punctelor reţelei de sprijin şi de ridicare;

78
 S.I.C. NOTE DE CURS

- calculul şi compensarea coordonatelor punctelor din reţeaua de sprijin şi de

ridicare;
- fişa corpului de proprietate;
- registrul cadastral al parcelelor feroviare pe unitatea administrativ-teritorială;
- registrul cadastral al proprietarilor pe unitate a administrativ-teritoriala, conform
anexei nr. 4 la Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general;
- fişa centralizatoare va avea consemnată suprafaţa totală pe categorii de folosinţă
şi grupe de proprietari pentru toate liniile de cale ferată (secţiile), conform anexei nr. 6 la
Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general;
- planul cadastral digital;
- dosarul de delimitare;
- dosarul de verificare tehnică a lucrării;
- procesul-verbal de recepţie finală.

79
 S.I.C. NOTE DE CURS

CADASTRUL IMOBILIAR-EDILITAR
Este un subsistem al cadastrului general care are ca scop inventarierea imobilelor
din localități pe posesori, în vederea cunoașterii sistematice a fondului locativ și pentru
asigurarea documentației necesare sistematizării și fixării impozitelor. Obiectul cadastrului
fondului imobiliar-edilitar îl constituie bunurile imobile (terenuri, construcții, parcuri, piețe,
rețele edilitare etc.) reprezentând intravilanele țării noastre.

CADASTRUL IMOBILIAR
Este un cadastru de specialitate ce se ocupă cu inventarierea şi evidenţa
sistematică a terenurilor cu/şi construcţiilor din localități, din punct de vedere tehnic
(poziţie, mărime, configuraţie) economic şi juridic, precum şi alte informaţii în legătură cu
acestea.
Cunoaşterea precisă a elementelor constructive ale clădirilor se face cu ocazia
ridicărilor topografice şi respectiv a introducerii cadastrului funciar general în localităţi (sau
independent) când se culeg şi date tehnice, economice şi juridice privind construcţiile.
Totodată, se face inventarierea imobilelor pe posesori în vederea cunoaşterii
fondului locativ şi pentru asigurarea documentaţiei necesare sistematizării.
Introducerea cadastrului funciar, datorită densităţii mari a obiectivelor, se face pe
planuri la scările 1:2.000; 1:1.000 şi chiar 1:500, cu stipularea suprafeţelor în hectate şi
metri pătraţi, efectuând totodată inventarierea şi înregistrarea tuturor clădirilor şi terenurilor
pe categorii de folosinţă, posesori şi elemente constructive ale clădirilor. Se întocmesc fişe
separate ale imobilelor şi cu stipularea eventualei uzuri premature (în vederea stabilirii
cotelor de asigurare).
Problemele pe care trebuie să le rezolve cadastrul imobiliar-edilitar:
- precizarea întinderii, configuraţiei şi poziţiei diferitelor categorii de folosinţe,
construcţii sau amenajări tehnico-edilitare;
- evaluarea şi înregistrarea datelor calitative şi economice referitoare la terenuri şi
construcţii;
- stabilirea situaţiei juridice a bunurilor imobiliare şi înscrierea drepturilor reale
asupra acestora în registrele şi fişele cadastrale.
Scopul cadastrului imobiliar este acela de a asigura date reale cu privire la situaţia
imobilelor necesare pentru:
- asigurarea unor date reale, corecte şi complete necesare sistematizării şi
organizării teritoriului, în vederea alegerii soluţiilor optime;

80
 S.I.C. NOTE DE CURS

- identificarea şi respectiv evidenţierea întreprinderilor de stat şi cooperatiste care

au în folosinţă bunuri imobiliare proprietate a statului şi starea în care se află aceste
bunuri;
- identificarea şi înregistrarea proprietăţilor particulare, în ceea ce priveşte suprafaţa
şi configuraţia parcelelor, mărimea şi felul construcţiilor etc.;
- determinarea traseelor reţelelor subterane (apă, canalizare, electricitate, telefoane
etc.) în vederea amplasării noilor construcţii;
- cunoaşterea terenurilor libere (virane) sau insuficient ocupate, care ar permite
amplasarea unor noi construcţii şi folosirea totodată mai completă a echipării tehnico-
edilitare existente.
Cadastrul imobiliar fiind un complex de operaţii tehnice, economice şi juridice,
înseamnă că pentru fiecare din părţile sale constructive, este necesar să se execute
lucrări specifice ce se concretizează în documente corespunzătoare cu natura fiecăreia
dintre cele trei laturi ale cadastrului şi anume: planul cadastral, registrele cadastrale şi fişa
tehnică (cadastrală) a imobilului.
Planul cadastral - derivat din planul topografic de bază întocmit la scara 1:1.000 sau
1 :500 conţine limitele parcelelor, clădirilor prin proiecţia la sol a contururilor, străzilor,
intrărilor, căilor de acces, şoselelor, drumurilor, traseelor edili tare etc.
Registrele cadastrale - conţin numerele cadastrale ale parcelelor, numerele poştale
ale construcţiilor, suprafaţa parcelei şi suprafaţa clădită, modul de folosire a clădirilor,
titularul dreptului de proprietate, domiciliul şi sarcinile acestora.
Fişa tehnică (cadastraIă) a imobilului - cuprinde date tehnice, economice şi juridice
cu privire la fiecare imobil, evidenţiindu-se toate schimbările ce se produc în timp. Este o
fişă de teren care cuprinde:

Nr ....../ ...........

DA TELE TEHNICE ALE LOCUINŢEI

Numele
Data construirii: An .......... Luna ............ Zi ..........
Localitatea ...............................................................
Strada ...................... Nr. ............ Apartament...........
Nr. camere ............... Grupa ......................................
Obiecte sanitare lipsă ...............................................

81
 S.I.C. NOTE DE CURS

Etaj ............................................................................
Regim de înălţime .....................................................
Sistem de încălzire ...................................................
Suprafaţa locuinţă ....................................................
Suprafaţa Lojii, balcoane ............................................
Suprafaţa boxă ................ Grupă boxă ......................
Starea tehnică boxă ....................................................
ÎMPREJMUIRE GRUPA ST. TEHNICĂ LUNGIMEA
Lemn
Beton
Zidărie
Beton monolit
Beton prefabricat
ANEXE
Magazie 1
Magazie 2
WC
Bucătorie vară
Coeficient corecţie preţ x 62,5=
Zona .........................................................

Noţiuni specifice cadastrului imobiliar:

Sectorul cadastral - reprezintă unitatea de suprafaţă limitată de elemente liniare
stabile (şosele, străzi, ape, canale. căi ferate etc.) în interiorul căruia se pot situa unul sau
mai multe imobile.
Corpul de clădire - parte componentă a unei clădiri delimitată după următoarele
criterii:
- sistemul arhitectonic și constructiv determinat de faţade și materialele de
construcţie a pereţilor exteriori;
- intrarea separată în clădire;
- independenţa faţă de alte clădiri alăturate.
În conformitate cu prevederile STAS 4908/79, se încadrează, tratează şi
numerotează cu denumirea de "corp", clădirile de locuit dependinţele (bucătării, spălătorii,
garaje, depozite, ateliere, birouri, etc.), cu înălţimea la cornişă de minimum 2,30 m, având

82
 S.I.C. NOTE DE CURS

fundaţii, pereţi de grosime normală, planşee, uşi, ferestre de dimensiuni normale,

pardoseli, acoperişuri etc.
Construcţii anexă - sunt cele realizate din cărămidă, paiantă, chirpici, bârne sau alte
materiale rezultate din recuperări, cu pereţi subţiri, înălţimea la cornişă şi încăperi sub 2rn,
acopenş simplu (de regulă din carton asfaltat), finisaje de slabă calitate etc.
În categoria "construcţii anexe" se pot încadra:
- magazii, grajduri, bucătării de vară, latrine, garaje improvizate,
- pivniţe situate în curte, construcţii din cărămidă cu şarpante din lemn şi învelitoare
din carton asfaltat;
- magazii, grajduri, garaje cu pereţi din lemn sau schelet de rezistenţă din lemn cu
umplutură de pământ;
- şoproane din scândură sau alte materiale;
- pătule cu pereţi din şipci sau din nuiele;
- marchize din scânduri sau tablă etc.
Pentru evitarea confuziilor de interpretare în descrierea caracteristicilor constructive
ale unei clădiri facem unele precizări privind compartimentările clădirilor, pe verticală:
- Nivel (cat, palier) - este spaţiul dintr-o clădire cuprins între două planşee
succesive. Se consideră nivel: subsolul, parterul, mezaninul, fiecare etaj şi mansardă.
- Subsol - este nivelul care are peste jumătate din înălţimea liberă a încăperilor, sub
nivelul terenului. Înălţimea subsolului de la pardoseală până la elementele proeminente ale
tavanului (grinzi, conducte) este de minimum 1,80 m. Subsolul poate fi locuibil, amenajat
cu instalaţii (centrale termice) compartimentat în boxe, subsol tehnic, spăIătorii, ateliere,
etc
- Demisol - este nivelul care are cel mult jumătate din înălţimea liberă a încăperilor
sub nivelul terenului. Înălţimea demisolului de la: pardoseală până la elementele
proeminente ale tavanului (conducte, grinzi) este de minimum 1,80 m. De obicei subsolul
şi demisolul se găsesc sub întreaga clădire sau sub cea mai mare parte a clădirii.
- Parter - este nivelul al cărui planşeu inferior se găseşte la nivelul solului, sau cu
puţin deasupra acestuia (0,8 - 1,0 m), uneori parterul este situat la înălţime mai mare faţă
de sol (l,5 -1,8 m).
- Etaj - este orice nivel având în general aceeaşi distribuţie în plan cuprins între
parter şi mansardă, pod sau terasă cu înălţimea liberă de minimum 1,8 m.
- Mezanin - este nivelul intercalat între parter şi primul etaj, care se deosebeşte de
celelalte etaje fie prin înălţimea liberă mai mică, fie prin lipsa balcoanelor sau a altor

83
 S.I.C. NOTE DE CURS

ieşinduri, ori prin destinaţie (spaţiu accesoriu pentru magazinele de la parter, depozite de
mărfuri, ateliere, birouri etc). Mezaninul se consideră etaj.
- Mansarda - este nivelul construit în gabaritul acoperişului (sub învelitoarea
acestuia). Mansarda primeşte lumina prin goluri numite lucarne. Are o parte din plafon
orizontal, iar o alta înclinată urmând panta acoperişului. Serveşte pentru locuit (camere de
serviciu), ca dependinţă sau pentru exercitarea unor activităţi de lungă durată (spălătorie,
uscătorie, ateliere etc). În general înălţimea libera este mai mică, dar nu sub 1,8 m.
- Pivniţă (beciul) - este construită din una sau mai multe încăperi situate sub cota
zero a clădirii (pardoseala parterului) destinată păstrării unor materiale (lemn cărbuni etc.),
sau a unor produse alimentare. De obicei, pivniţa nu este construită sub toată întinderea
clădirii, are pământ pe jos şi intrare din curte sau prin deschideri improvizate (chepenguri).
Starea clădirilor se apreciază pe baza elementelor principale cum ar fi: vechimea
clădirii, indicele de cartare, echiparea tehnică, confort, starea de întreţinere, finisaje etc., în
următoarele grupe:
- Clădiri foarte bune - sunt realizate din materiale durabile (beton armat sau
cărămidă) cu planşee din beton armat realizate în ultimii 20 de ani şi care dispun de
finisaje complete şi îngrijite (lumină, apă, canal, sanitare, încălzire centrală sau bloc cu
gaze etc.).
- Clădiri bune - sunt realizate din materiale durabile cu planşee din beton sau lemn
cu finisaje îngrijite şi instalaţii complete fără deteriorări la structură şi care se prezintă încă
în bune condiţii de folosire necesitând unele lucrări de întreţinere curentă. În această
categorie se pot încadra: unele clădiri cu planşee din beton armat mai vechi de 20 de ani;
unele clădiri cu planşee din lemn realizate în ultimii 20 de ani.
- Clădiri mediocre - realizate din materiale durabile cu instalaţii complete, care
prezintă începuturi de deteriorări la structură şi finisaje, precum şi unele clădiri din paiantă
bine dimensionate, realizate recent cu materiale noi, cu finisaje îngrijite, instalaţii parţiale,
cu aspect aparent bun. Construcţia are nevoie de unele lucrări de reparaţii curente şi de
lucrări de reparaţii capitale la elementele de construcţii măcinate, planşee crăpate sau
curbe, şarpantă, învelitoare pentru a fi readusă în stare bună, cum ar fi: reparaţii la fisuri
superficiale, la fundaţii şi la zidărie; învelitoarea necesită lucrări de lipituri şi vopsitorii, sau
de înlocuiri până la 10% din suprafaţa acesteia; tencuieli interioare şi exterioare de reparat
sau înlocuit până la ] 0%; la tavan, în cazul planşeelor din lemn, de înlocuit şipci le până la
10%; zugrăveli şi vopsitorii exterioare; instalaţiile electrice, sanitare și de încălzire necesită
înlocuirea parţială a unor aparate, cum ar fi: întrerupătoare, prize etc. sau armături uzate.

84
 S.I.C. NOTE DE CURS

- Clădiri rele sunt cele realizate din materiale durabile sau nedurabile având
deteriorări importante la structură şi finisaje, fundaţii sau ziduri crăpate, înclinate, cărămidă
sau tencuială măcinate, planşee crăpate sau curbe, şarpante, învelitoare şi tâmplăria
degradate peste 50%. Clădirea prezintă semne de dărâmare.
- Clădiri insalubre sunt clădirile care nu mai corespund folosinţei ca urmare a
degradărilor care prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea celor ce le folosesc (trebuiesc
consemnate datele la care au fost făcute renovări).
- Clădiri în stare de ruină sunt clădirile a căror stare de degradare impune
demolarea lor.
Vechimea clădirilor se stabileşte prin una din următoarele căi: autorizaţia de
construire, actul de proprietate, certificat de la circumscripţia financiară cu anul impunerii,
mărturia scrisă a proprietarului, mărturii verbale ale chiriaşilor şi vecinilor.
Anul construirii se socoteşte de la data când clădirea are realizate fundaţia, pereţii
şi acoperişul. Pentru corpurile de clădire în care anumite încăperi au fost realizate la date
diferite, se va menţiona anul construirii şi starea acestora pe porţiuni sau încăperi.
Structura de rezistenţă se stabileşte prin indici de cartare astfel:
A - pentru clădirile de zidărie amabilă, structura de rezistenţă din beton armat sau
metalică şi planşee din beton armat;
B - pentru clădirile din zidărie portantă fără structură de rezistenţă și planşee din
beton armat sau lemn;
C - pentru clădiri din lemn, având fundaţie din beton sau piatră;
D - pentru clădirile din paiantă, pământ sau din chirpici.
Construcţiile anexe, stabile, din interiorul parcelei, izolate sau alipite clădirilor de
locuit, care nu pot servi drept locuinţă se indică astfel:
- m - pentru magazii din cărămidă, paiantă sau tablă, cu fundaţie din beton;
- gj - pentru garaj din zidărie sau tablă cu fundaţie din beton;
- gr - pentru grajd din zidărie;
- w - pentru latrine din zidărie.
Fişa corpului de proprietate
Este un complex de date grafice, analitice şi scriptice prezentând succint şi
sistematizat bunul imobil (parcelă şi eventual construcţiile de pe acestea). În fişă sunt
consemnate datele tehnice, economice şi juridice privind bunul imobil pe baza
măsurătorilor topografice, datele de la faţa locului,şi constatate în acte la cartea funciară,
responsabilitatea revenind specialistului în cadastru care a consemnat datele.

85
 S.I.C. NOTE DE CURS

Astfel, fişa corpului de proprietate se referă la un bun imobil situat în judeţul

.............. , teritoriul administrativ (denumirea localităţii), cod SIRUTA .............
Codul SIRUTA este un cod unic, pe întreaga ţară, se extrage din ”NOMENCLATORUL
UNITĂŢILOR ADMINISTRATIV TERITORIALE”.
În continuare se completează codul specific intravilanului/extravilanului. Bunul
imobil se găseşte la o adresă poştală din strada (denumirea străzii), la numărul respectiv.
Numerotarea poştală nu are nici o legătură cu numerotarea cadastrală. Astfel numerotarea
poştală se face pe o stradă, de la strada principală de la care este derivată, cu numerele
fară soţ pe partea stângă şi cele cu soţ pe partea dreaptă, indiferent dacă numerele
corespund faţă în faţă unul de altul. Numărul poştal este înscris, în afara denumirii străzii,
în interiorul parcelei la stradă în colţul din stânga cum se intră şi este înconjurat cu un
cerc. În partea stângă FIŞA CORPULUI DE PROPRIETATE are ca elemente de
identificare secţiunea de plan/nomenclatura (conform împărţirii şi nomenclaturii Gauss-
Kruger, valabilă pentru sistemul de proiecţie şi referinţă "stereografic 1970".
În continuare sunt comp!etate date de identificare ca: Numărul sectorului cadastral,
numărul cadastral al bunului imobil, identic cu cel din schiţa bunului imobil, precum şi
numărul Cărtii funciare unde este clasificat alfa-numeric.
În partea stângă a fişei este schiţată parcela - bunul imobil cu eventualele
construcţii. Schiţa nu trebuie să fie la scară, ea poate fi mărită-micşorată dintr-un plan de
situaţie, astfel încât să fie explicată. Ea trebuie să cuprindă bunul imobil, din strada, număr
poştal (în cerc), cu numărul topografic aferent.
Bunul imobil poate fi separat, din punct de vedere al categoriilor de folosinţă în două
sau mai multe categorii (vezi categoriile de folosință a terenurilor). Pe aceeaşi schiţă, în
mod obligatoriu, sunt numerotate corpurile de clădire C1, C2,.... în ordinea importanţei lor.
De asemenea sunt trecuţi vecinii, cu adresele poştale. Este indicată direcţia aproximativă
a Nordului (de regulă cu vârful în sus).
În tabelul A. DATE REFERITOARE LA TEREN sunt inserate: Nr. parcelă
(topografic, cadastral), categoria de folosinţă, cod grupă destinaţie după următoarea
codificare: - terenuri de destinaţie agricoIă - TDA
- terenuri cu destinaţie forestieră - TDF
- terenuri aflate permanent sub ape - TDH
- terenuri aflate în intravilane - TDI
- terenuri cu destinaţii speciale - TDS

86
 S.I.C. NOTE DE CURS

În continuare sunt trecute: suprafaţa terenului din măsurători (mp), clasa de calitate
şi zona în cadrul localităţii.
În tabelul B. DATE REFERITOARE LA CONSTRUCŢII sunt inserate: Nr. corp
clădire (construcţie), Denumirea, Supafaţa construită la sol şi Cod grupă destinaţie.
În tabelul C. DATE REFERITOARE LA PROPRIETAR sunt consemnate: Nr. crt.,
Nume/denumire proprietar (în cazul agenţilor ecoomici), Domiciliul, Sediu proprietar (în
cazul agenţilor economici), Cod numeric personal (conform buletinului de identitate)/Cod
SIRUTA (pentru agenţii economici), Tipul actului de proprietate, nr.şi data
înregistrării/eliberării, Cod grupă proprietate, suprafaţă din act teren - construcţie, modul
de deţinere: Exclusiv (singur) sau în diviziune (împreună cu alţii - cote părţi).
Fişa corpului de proprietate este semnată de cel care a întocmit-o, se ştampilează,
se datează, iar apoi este verificată şi ştampilată de o terţă, fiind continuată cu tabelul D.
DATE SPECIFICE CADASTRULUI IMOBlLIAR.

D. DATE SPECIFICE CADASTRULUI IMOBILIAR

Cod zonă valorică ...........

Cod zonă protejată ..........
1. Echiparea edilitară a corpului de proprietate

Apă Canalizare Termoficare Electricitate Gaz Telefon

X X - X X -

2. DATE TEHNICE REFERITOARE LA CONSTRUCTII

Caracteristici C1 C2 .............. Ci Total

tehnice. Locuință Garaj Magazie suprafață
Nr. cadastral desfășurată
Destinație (4) CLOC CANEX CANEX
Folosinţă (5)
Nr. nivele (6)
Nr. subsoluri (7)
Structură (8)
Fundaţie (9)

87
 S.I.C. NOTE DE CURS

Pereţi (10)
Acoperiş/învelitoare (11)
Încălzire (12)
Dotări edilitare (13)
Starea construcţiei (14)
Anul construirii (15)
Tip proprietate (16)
Mod de administrare(17)
Tip capacitate (18)
Nr. familii (19)
Nr. persoane (20)

Întocmit, Verificat,
Data, Ziua .... Luna
......Anul.............

Rubrica ”Date specifice cadastrului imobiliar” se referă în special la construcţie,

făcând parte din aceeaşi Fişă a corpului de proprietate, şi cuprinde o serie de caracteristici
codificate cum sunt:
Cod zonă valorică
Cod zonă protejată:
A) Zonă protejată cu potenţial natural
A1) Conservarea fondului ecologic, genetic şi peisagistic:
a) rezervaţii ştiinţifice;
b) rezervaţii naturale;
c) parcuri naţionale;
d) monumente ale naturii;
e) rezervaţii peisagistice.
A2) Cu resurse naturale;
A2. 1 ) terapeutice:
a) cu ape minerale;
b) cu ape terapeutice;
c) nămoluri terapeutice;
d) gaze terapeutice;

88
 S.I.C. NOTE DE CURS

e) plaje fluviale sau maritime;

f) cu potenţial biochimie.
A2.2)Minerale utile (feroase, neferoase, saline, petrol)
B. Zone protejate cu patrimoniu amenajat
B 1) Cu monumente, ansambluri şi situri istorice.
a) arheologice;
b) istorice;
c) artă plastică;
d) memoriale;
e) de arhitectură;
f) public;
B2) Ambietal urbanistic.
Exemplu: Zonă protejată tip monument istoric B.l.b.
D1- Echiparea edilitară a bunului public sau dotări edilitare: A- apă, C- canal, t -
termoficare, E - electricitate, G - gaze, T-telefon
Se bifează în rubrica respectivă (x) pentru fiecare dotare idem D.2 (12)
D2 - Date tehnice referitoare la construcţii, se referă la caracterizarea completă a
imobilelor din bunul imobil.
Un bun imobil cuprinzând parcela în cazul de faţă curtea şi construcţiile de pe
terenul acesteia - clasificarea categoriilor de folosinţă C.C. (construcţie, curte), din punct
de vedere al construcţiilor se va carta cu C1, C2, ... , toate clădirile în ordinea importanţei
lor. (D.2 (1)).
În rubrica D.2(2) va fi înscrisă clădiri, locuinţă, garaj, magazie etc. conform denumirii
culese din teren.
La D.2(3) va fi calculată şi înscrisă suprafaţa desfăşurată pe fiecare corp de clădire,
suprafeţe care vor fi centralizatre la rubrica Total suprafaţă desfăşurată.
Rubrica Destinaţii ale construcţiilor (D.2(4)) vor fi codificate următoarele:
- construcţii de locuinţe CLOC:
- construcţii administrative CADM;
- construcţii financiar- bancare CFB;
- construcţii comerciale CCOM;
- construcţii pentru cult CCLT;
- construcţii pentru învăţământ CINV;
- construcţii pentru sănătate CSĂN;

89
 S.I.C. NOTE DE CURS

- construcţii şi amenajări sportive CSPO;

- construcţii de agrement CAGR;
- construcţii sociale CSOC;
- construcţii industriale CIND;
- construcţii de monumente, ansambluri şi situri istorice CMASI;
- construcţii de metrou CMET;
- construcţii turistice CTUR;
- construcţii edilitare CEDIL;
- construcţii anexe CANEX;
D.2 (5) Folosinţa se referă la modul de folosire a clădirii, în raport cu destinaţia
iniţială iar în cazul mai multor folosinţe predominantă este cu cea mai mare suprafaţă în
suprafaţa desfăşurată. Pot fi folosite aceleaşi simboluri.
D.2 (6) Număr de nivele reprezintă numărul de etaje peste parter.
D.2 (7) Numărul subsolurilor în care sunt incluse şi demisolurile.
D.2 (9) Fundaţia se codifică:
- fundaţia din beton (B);
- fundaţie pe piloţi (P);
- fundaţie pe radier (R);
- fundaţie de lemn (L);
- alte fundaţii (A);
D.2 (10) Pereţii se codifică:
- cadre din beton armat (CP);
- diagramă mixtă (D);
-lemn (L);
- paiantă, chirpici, (P);
- panouri mari (PM),
- zidărie portantă (ZP);
- alte tipuri de pereţi (A);
D.2 (11) Acoperiş/ învelitoare au codurile:
- terasă circulabilă,
- terasă necirculabilă;
- azbociment (AZ);
- bituminoase (B);
- olane (OL);

90
 S.I.C. NOTE DE CURS

-şită (S);
-şindrilă (SD);
- ţiglă (T);
- tablă (TB);
- alte (A);
D.2 (12) Încălzirea:
-lemn (L);
- gaze (G);
- termoficare (t);
- produse petroliere (P);
- electrice (E).
D.2 (16) Tip proprietate:
- proprietate publică a statului (N);
- proprietate publică a unităţii administrativ teritoriale (L);
- proprietate privată a statului (S);
- proprietate privată a unităţii administrativ teritorială (A);
- proprietate privată a persoanei fizice (F);
- proprietate privată a persoanei juridice (J);
- proprietar necunoscut:
- proprietar: nume, iniţiala tatălui, prenume;
- moştenitor: cu acte neclarificate;
- femeile căsătorite (poartă totdeauna iniţiala tatălui);
- cu numele de naştere dacă-şi moşteneşte părinţii şi numele de
căsătorie în paranteză.
- cu numele de căsătorie dacă dobândeşte după căsătorie şi numele
părinţilor în paranteză.
D.2 (17) - Mod de administrare:
- de stat (A);
- asociaţie (C);
- provizorie (F);
- particulară (P);
- cult religios (R);
- mixtă (M);
- străină (S);

91
 S.I.C. NOTE DE CURS

- concesionare (T);
- cooperaţie (L).
D.2 (18) Tip capacitate:
- apartament cu 1 cameră: 01 ;
2 camere: 02;
3 camere: 03;
4 camere: 04;
5 camere: 05;
>5 camere: 06.
- dotări sociale 08 ......11;
- dotări sanitare 12 ......19;
- dotări culturale 20 ...... 30;
- dotări învăţământ 31 ...... 38;
- dotări comerciale 47 ...... 48;
- dotări industriale 49 ...... 53;
- dotări transport 54 ...... 61;
- dotări cult 62 ...... 65;
- depozite 66;
- instalaţii 67 ........74;
- diverse 75 ....... 86.
D.2 (19) Număr de familii: Se trece numărul de familii ocupante ale imobilului.
D.2 (20) Număr de persoane: Se trece numărul total de persoane din imobil.

CADASTRUL REȚELELOR EDILITARE

Generalităţi
Reţelele edilitare sunt reţele tehnice care deservesc locuinţele, ansamblurile social-
culturale, instituţiile, agenţii economici etc, precum şi reţelele tehnice industriale din spaţiul
urban; reţelele edilitare pot fi pozate atât la suprafaţă, cât şi în subteran.
Cadastrul reţelelor edilitare este partea cadastrului fondului urban care se ocupă de
inventarierea şi evidenţa sistematică a dotărilor edilitare subterane şi supraterane din
perimetrul intravilanului unei localităţi sub aspect tehnic şi calitativ, precum şi cu
efectuarea lucrărilor de întreţinere şi actualizare.
Obiectivele cadastrului reţelelor edilitare urmăresc stabilirea procedeelor,
metodelor, tehnicilor şi mijloacelor care să asigure şi să definească din punct de vedere

92
 S.I.C. NOTE DE CURS

tehnic, economic şi juridic sfera, conţinutul şi produsele cadastrului general în localităţi şi a

cadastrului reţelelor edilitare , precum şi a sistemelor informatice ale teritoriului care au la
bază date cadastrale despre reţelele edilitare.
Scopul cadastrului reţelelor edilitare în localităţi
Scopul metodologiei de realizare a cadastrului reţelelor edilitare constă în:
- stabilirea elementelor cadastrului general, de specialitate în corelaţie cu cadastrul
reţelelor edilitare;
- stabilirea metodelor unitare de realizare a cadastrului reţelelor edilitare;
- stabilirea unor criterii unice pentru evaluare, verificare şi recepţie a lucrărilor de
cadastru a reţelelor edilitare.
- corelarea lucrărilor diferiţilor agenţi în executarea lucrărilor de cadastrul reţelelor
edilitare din cadrul unei localităţi;
- furnizarea de informaţii reale şi de calitate, pe suporturi informatice.
Elementele obligatorii ale cadastrului reţelelor edilitare sunt:
- Evidenţa şi inventarierea reţelelor edilitare pe tipuri de reţele: Apă; Canal; Gaze
naturale; Termoficare; Electrică; Telefoane.
- Determinarea poziţiei în plan a construcţiilor şi amenajărilor tehnice edilitare.
- Determinarea cotelor elementelor / punctelor sernnificative ale reţelelor edilitare -
capacele căminelor de vizitare , radierele conductelor dintr-un cămin de vizitare etc.
Calitativ, aspectele tehnice ale cadastrului reţelelor edilitare se materializează pe
fişe de artere, unicat, standard.
Grafic, cadastrul reţelelor edilitare se raportează pe planuri 1 :500 şi 1: 1.000 și în
afara cerinţelor deja specificate mai sunt necesare detalii tehnice, toate structurate pe
nivele (artere, elemente constructive, zone amenajate etc.), specifice fiecărui tip de reţea.

Conţinutul cadastrului reţelelor edilitare în localităţi

1. REŢEAUA DE ALIMENTARE CU APĂ POTABILĂ formată din:
- Reţeaua de alimentare cu apă potabilă;
- Reţeaua de alimentare cu apă potabilă pentru întreţinerea spaţiilor verzi,
străzilor etc.;
- Reţea de alimentare cu apă industrială.
În general, reţeaua de alimentare cu apă potabilă este compusă din: sistemele de
captare la suprafaţă sau subteran, de pompare, ameliorare a calităţii apei în sistemele de

93
 S.I.C. NOTE DE CURS

înmagazinare şi transport la branşamentele consumatorilor. Cele trei reţele pot fi separate

în marile localităţi şi reţele comune în localităţile mici.
Din punct de vedere al poziţiei în plan, reţelele de distribuţie pot fi ramificate (în
centrele populate mici), sau inelare (în centrele populate mari), vezi figura 1.
Reţelele de distribuţie orăşeneşti au, în general, o formă inelară cu ramificaţii în
zona periferică şi sunt constituite din conducte principale care transportă apa de la
rezervoare la sectoarele de consum şi din conducte de serviciu care transportă apa de la
conductele principale la branşamentele consumatorilor.

a. b.
Fig. 1. Schema reţelei de distribuţie a apei: a - reţea ramificată; b - reţea inelară

În legătură cu reţeaua de alimentare cu apă trebuie să se furnizeze toate

elementele privind:
- captarea apei (din subteran sau de la suprafaţă);
- construcţiile şi instalaţiile de tratare în vederea îmbunătăţirii calităţii apei;
- reţeaua de transport a apel la rezervoarele de tratare și înmagazinare;
- rezervoarele de tratare şi înmagazinare (subterane, la sol sau supraterane), de
compensare sau de pompare a apei;
- staţiile de pompare;
- reţeaua de distribuţie a apei de la rezervoarele de înmagazinare până la
branşamentele consumatorilor.
2. RETEAUA DE CANALIZARE compusă din colectarea, epurarea și evacuarea
apelor uzate şi pluviale într-un emisar. Reţeaua este compusă din:
- Reţeaua de canalizare exterioară, stradală şi colectoare;
- Staţii de pompare şi repompare;

94
 S.I.C. NOTE DE CURS

- Instalaţii de epurare şi preepurare;

- Colectorul de descărcare şi gura de descărcare.
Sistemele de canalizare pot fi de trei tipuri:
- sistem unitar, în care colectarea şi evacuarea apelor uzate şi pluviale se face
printr-o reţea unică;
- sistemul separativ sau divizor, în care colectarea şi evacuarea apelor uzate se
face printr-o reţea independentă faţă de cea a apelor pluviale;
- sistemul mixt, în care se foloseşte sistemul unitar în anumite zone, iar în altele,
sistemul separativ.
În legătură cu reţeaua de canalizare, cadastrul reţelelor edilitare trebuie să
furnizeze toate elementele privind:
- canalele (conductele) de racord - cele care duc apele uzate de la consumator la
reţeaua de canalizare;
- canalele secundare, cele care primesc apele din canalele de racord;
- colectoarele secundare şi principale - sunt canalele care primesc apele de la
canalele secundare;
- canalele deversoare - sunt canalele care duc apele uzate la emisar sau la staţiile
de epurare;
- staţiile de pompare utilizate la traversări peste obstacole şi puncte obligate;
- staţiile de epurare, formate din construcţiile şi instalaţiile care au rolul de a face
apele uzate nepoluante.
Datele privind reţeaua de canalizare se obţin, în principal, prin ridicarea căminelor
de vizitare (elementele care marchează traseul canalelor la suprafaţă).
3. RETEAUA DE GAZE NATURALE compusă din:
- Conducta de transport care aduce gazele în localităţi;
- Staţii de predare din conducte de transport şi de repartiţie amplasate subteran;
- Reţeaua de separaţie în diferite sectoare, subterane sau supraterane;
- Reţeaua de distribuţie spre consumatori, subterană sau supraterană;
- Conducte de branşament;
- Posturi de reglare fixate în nişe practicate în zidul clădirilor, în zidul gardurilor sau
aplicate pe zidurile exterioare ale clădirilor.
Conductele subterane de gaze naturale sunt îngropate la 0,90 m sub spaţiile verzi
sau la 1 m sub trotuare. Când sunt montate în galerii tehnice ventilate, conducte le sunt
pozate în partea superioară. Vanele sunt plasate în cămine de vizitare.

95
 S.I.C. NOTE DE CURS

4. REŢEAUA DE TERMOFICARE este folosită la transportul apei fierbinţi, aburilor,

condensul provenit de la aburul industrial sau alte medii purtătoare de căldură de la
agentul producător la consumator. Cadastrul reţelelor edilitare trebuie să furnizeze date
despre:
- conductele magistrale (0,4-1 m) de agent termic de sursă la cartierele de locuinţe,
zone industriale;
- reţeaua de distribuţie (0,2-0,4 m) de la magistrale la consumator;
- construcţii auxiliare (reazime fixe sau mobile, lire de dilatare, stâlpi de susţinere,
scunzi sau înalţi) situate de-a lungul
conductelor;
- robineţi, vane, ventile de aerisire sau
golire, instalaţii de măsurare cu termometre şi
manometre ce se găsesc pe trasee sau în cămine
de vizitare.
Conductele de tennoficare pot fi
supraterane, pe stâlpi, sau subterane, montate
în canale.
Reţelele de termoficare pot fi radialc sau buclate, vezi figura 2.

a. b.
Fig. 2. Schema reţelelor de termoficare: a .- radială; b. - buclată;
1 - centrala termică; 2 - conducte magistrale; 3 - punct termic;
4 -legătura transversală de rezervă

96
 S.I.C. NOTE DE CURS

5. REŢEAUA DE CABLURI ELECTRICE poate fi montată pe stâlpi sau pozată

direct în pământ sub trotuare sau spaţii verzi la adâncimi de 0,8 .. .1,10 m pentru care
cadastrul trebuie să furnizeze date privind:
- reţeaua de transport - tensiune 1 kw - constituind reţeaua de alimentare;
- reţeaua de distribuţie spre consumatori (de joasă tensiune), pornind de la punctele
de alimentare ale reţelei;
- punctele de transformare pentru reducerea tensiunii;
- camerele de distribuţie pentru cabluri de joasă tensiune şi camere de tragere;
- cabluri subterane de 110 kv şi 220 kv - pozate în canale cu instalaţii de răcire cu
ulei având trasee marcate la sol, prin borne.
Ordinea de aşezare a cablurilor electrice sub trotuare, de la clădire spre carosabil
este:
- cabluri de distribuţie de joasa tensiune;
- cabluri de distribuţie de medie tensiune;
- cablurile de iluminat public.
Traversarea străzilor se face perpendicular pe la capetele acestora.
Pozarea pe verticală se face pe deasupra celorlalte reţele, cu excepţia conductelor
de gaz, fiecare direct pe pământ, în blocuri cu găuri sau canale de cabluri electrice.
6. REŢEAUA DE TELECOMUNICAŢII cuprinde reţelele: telefonică, telegrafică,
televiziune şi radio. Reţelele pot fi poziţionate pe stâlpi sau subteran, fie prin tuburi de
beton sau PVC, fie în blocuri de beton prefabricate cu 4 sau 6 goluri la adâncime de la
0,80 m la 1,20 m. Cadastrul reţelelor edilitare trebuie să furnizeze pentru ele toate
elementele privind:
- traseele liniilor telefonice principale - instalate de obicei în blocuri de beton cu mai
multe goluri;
- traseele liniilor telefonice secundare, instalate în tuburi, identificabile prin căminele
de vizitare şi camerele de tragere;
- traseele liniilor telefonice supraterane, prin poziţia stâlpilor, consolelor precum şi
săgeţi de direcţie;
- traseele liniilor TV, suspendate sau subterane.
7. REŢELE DE SEMAFORIZARE PENTRU PIETONI sunt pozate subteran în tuburi
PVC, sub spaţiile verzi sau trotuare la adâncime de 0,7 m. Cadastrul reţelelor edilitare
trebuie să furnizeze despre ele toate elementele privind:
- traseele cablurilor subterane prin căminele şi camerele de tragere;

97
 S.I.C. NOTE DE CURS

- semafoarele montate pe stâlpi, console sau suspendate ;

- stâlpi speciali de semaforizare ;
- cablurile aeriene de legătură pentru semafoarele suspendate ;
- automate le pentru dirijarea circulaţiei;
- detectoarele de saturaţie sau pentru dirijare adaptivă.
8. REŢELELE TEHNICE INDUSTRIALE sunt cele cu specific tehnologic, cum ar fi:
- reţea de ape gazoase / minerale captate;
- reţea de ape termale captate;
- reţea pentru apă pneumatică;
- reţea pentru telecomunicaţii prin fibre optice, TV prin cablu.
Aceste reţele sunt specifice zonei, în beneficiul primăriei, a agenţilor economici etc.

Lucrări ale cadastrului reţelelor edilitare în localităţi

Prin lucrările cadastrului reţelelor edilitare se consemnează în documente grafice,
analitice şi scriptice:
- poziţia în plan şi înălţime a fiecărei reţele;
- elementele şi instalaţiile privind fiecare reţea;
- elementele calitative ale fiecărei reţele.
Construcţiile şi amenajările tehnice edilitare reprezintă părţi componente ale
reţelelor edilitare pe care le deservesc şi sunt:
- căminele de vizitare;
- captările de apă, apeductele, rezervoarele, construcţiile şi instalaţiile de
îmbunătăţire a calităţii apei;
- căminele de vizitare specializate - pentru vane, robineţi, aerisire etc.;
- gurile de vărsare;
- staţiile de pompare;
- staţiile de epurare;
- staţiile de reglare-măsurare la consumatorii importanţi;
- staţii de predare;
- punctele termice de racordare sau de preparare a apei calde menajere;
- posturile şi punctele de alimentare, posturile de transformare subterană, la sol sau
pe stâlpi;
- camerele de distribuţie şi cele de tragere de cabluri;
- galerii tehnice principale sau de racord, magistrale sau secundare;

98
 S.I.C. NOTE DE CURS

- tuneluri de serviciu sau abandonate;

- pasajele rutiere, pietonale şi garajele subterane;
- depourile şi hangarele subterane;
- grupurile sociale subterane - WC-uri publice, adăposturi ALA (adăpost local
antiaerian);
- sălile şi halele tehnologice, hrubele şi depozitele subterane;
- podurile, pasajele rutiere suspendate, pasarelele;
- liniile de tramvai şi cale ferată din localităţi, depourile, garajele;
- funicularele şi telecabinele;
- liniile de înaltă tensiune;
- crematoriile de reziduuri menajere;
- metrourile, reprezentate de regulă prin liniile de contur ale zonei care înglobează
toate componentele sale.
Realizarea cadastrului reţelelor edilitare se poate face înainte, în timpul sau după
introducerea cadastrului general în localităţi, la realizarea lui concurând, atât ridicările
topografice şi evaluările la scara 1:500 sau 1:1.000, cât şi orice document ce a stat la baza
proiectării, trasării şi construirii reţelei precum şi a eventualelor modificări. Metodele de
ridicare topografică sunt cele specifice, iar pentru ridicări de detalii pot fi utilizate şi metode
ad-hoc.
O problemă deosebită o constituie marcarea cadastrală în teren a reţelelor edilitare,
cu mărci specifice tipului de reţea, privind punctul- căminul-- distanţele la căminele
precedent şi următorul etc.
De-a lungul străzilor vor fi marcate poziţiile reţelelor de:
- - .. C - - .. canal/mar;
- ..- A -.. - apă / albastru;
- - -E- - electrică / verde;
___ t ___ termoficare / roşu;
-.–T-.- telefonică;
___ G ___ gaze / galben.

Vor fi marcate poziţiile căminelor - semne convenţionale - precum şi intrările şi

ieşirile din subteran.
În urma măsurătorilor se va face:
- calculul elementelor şi redactarea profilelor longitudinale şi transversale;

99
 S.I.C. NOTE DE CURS

- întocmirea inventarului cu coordonatele punctelor care aparţin reţelei edilitare,

centrele capacelor căminelor de vizitare , sau ale camerelor de tragere, amenajărilor
edilitare auxiliare, gurilor de aerisire, racordurilor etc.;
- redactarea releveelor căminelor de vizitare;
- redactarea schemelor cu tronsoanele de reţele edilitare;
- redactarea fişelor de arteră, standard şi unicat.

Documentaţia finală
Documentaţia finală cuprinde:
1. Planul tehnic edilitar complex la scările 1 :500 sau 1: 1 000, pe secţiuni
standardizate, cartografiate pe material nedeformabil. Desenarea se face după raportarea
punctelor caracteristice fiecărei reţele edilitare. Vor fi raportate toate reţelele edilitare, pe
fond planimetric minim, din cadastrul general sau special ridicat, cu următoarele elemente:
- puncte din reţeaua de sprijin şi de ridicare;
- limitele şi axele arterelor de circulaţie, aleilor, pieţelor, proprietăţilor, spaţiilor verzi,
apelor, zonelor interzise, zonelor industriale;
- abonaţii principali ai reţelelor: construcţiile de locuinţe, social- culturale, instituţiile,
magazine, complexe agro - alimentare;
- inscripţii: denumiri de artere, numere poştale, denumiri spaţii publice, parcuri,
grădini, complexe sportive, zone de agrement, ştranduri , staţii de metrou, lucrări de artă,
servituţi, abonaţi principali, zone industriale, zone interzise, ape etc.;
Elementele de conţinut vor fi :
- capacele căminelor de vizitare - semne convenţionale – având scrise alături sub
formă de fracţie: cotă – capac /cotă – radier
- stâlpii reţelelor electrice - semn convenţional - bornele pentru traseele subterane,
tensiuni, număr de cabluri;
- traseele reţelelor edilitare cu toate echipările, racordările, branşamentele la
abonaţi: cămine, hidranţi, vane, robinete de concesie, apometre, cişmele, fântâni - semne
convenţionale;
- construcţiile şi amenajările edilitare auxiliare, reprezentate la scară sau semne
convenţionale când sunt mici, inscripţii asociate reţelelor edilitare: diametre conducte,
număr de cabluri pozate la un loc, materiale de construcţie, presiuni, tensiuni, cote etc.,
toate sub forme de cifre sau simboluri.

100
 S.I.C. NOTE DE CURS

2. Planurile tematice - sunt identice cu cel complex sau sunt specializate pe una
sau mai multe reţele înrudite.
3. Profilul longitudinal - se întocmeşte numai pentru reţeaua canalizare cu scara
lungimilor egală cu scara planului, iar scara înălţimilor se alege în funcţie de pantele
specifice, chiar diferite în funcţie de zonă, şi au ca elemente:
a. pentru reţeaua de canalizare:
- numerele de ordine ale căminelor de vizitare - în concordanţă cu cele ale fişei
arterei;
- distanţele parţiale între căminele de vizitare;
- distanţele cumulate la căminele de vizitare;
- cotele la capace, radieri, intrări, ieşiri conducte în căminele de vizitare;
- diametrele conductelor de canalizare la intrare, ieşiri şi racorduri;
- secţiunea căminelor de vizitare;
- materiale de construcţie ale conductei, natura capacului;
- detalii suplimentare - înfundat, colmatat parţial, total, deteriorări.
b. pentru reţeaua de alimentare cu apă vor fi inscrise:
- Numerele de ordine ale punctelor de pe profil şi ale căminelor de vizitare;
- Distanţele parţiale între punctele sau căminele de vizitare de pe taseul conductei;
- Distanţele cumulate în dreptul aceloraşi puncte;
- Cotele la capacele căminelor de vizitare şi radiere;
- Cotele pe conducte în cămine de vizitare;
- Diametrele conductelor şi materialele din care sunt făcute;
- Secţiuni prin căminele de vizitare.
4. Profilele transversale - având scara distanţelor 1:100 şi cea a înălţimilor 1:10 şi
1:50. Profilele transversale vor fi grupate pentru fiecare arteră şi vor conţine:
- Punctele care definesc capetele profilelor;
- Simbolurile reţelelor edilitare reperate în profil;
- Distanţele parţiale între reţele;
- Distanţele cumulate de la capătul din stânga la fiecare reţea;
- Cotele reţelelor de canalizare şi alimentare cu apă obţinute prin măsurători pentru
capace, radier, pe conducte şi la racorduri;
- Adâncimile de pozare pentru restul reţelelor tehnice obţinute din detectări cu
aparatură adecvată, sau din informaţii de la regiile care le gestionează;
- Diverse: datele de punere în funcţiune, starea lor, informaţii despre avarii, etc.

101
 S.I.C. NOTE DE CURS

5. Fişa unicat - care conţine elemente constructive din alcătuirea reţelelor.

6. Fişa standard - care conţine detalii de pozare.
7. Documente diverse - care au folosit la întocmirea proiectului:
- Planuri topografice sau cadastrale vechi;
- Planuri preluate de la deţinătorii reţelelor, cu adnotările rezultate, din analiza şi
recunoaşterea terenului;
- Schiţe, scheme, secţiuni, întocmite pe teren pentru staţii, perimetrări, reperaje,
profile etc.
8. Releveele căminelor - camerelor de vizitare şi ale altor construcţii auxiliare, vor fi
desenate la scări convenabile, stabilite de comun acord cu beneficiarul şi în funcţie de
conţinutul acestora.
9. Schema tronsoanelor - pe tipuri de reţele, care se întocmeşte în cadrul fişei
arterei, la scară convenabilă pentru a prezenta o vedere de ansamblu asupra tronsonului
respectiv de reţea.
10. Fişa de arteră - conţine atât date referitoare la arteră, cât date referitoare la
fiecare tip de reţea:
Referitor la arteră:
- Identificatorii arterei: număr fişă, cod şi tip arteră, denumire arteră, secţiuni de
acoperiş, etc;
- Schema arterei: axa arterei, numărul şi poziţiile profilelor transversale, axele şi
denumirile arterelor cu care se intersectează;
- Elemente constructive: lungimea arterei, lăţimea carosabilului la arteră şi trotuare,
natura îmbrăcăminţii.
Referitor la reţelele edilitare:
- Întreprinderea de exploatare: denumirea, adresa, telefon, fax;
- Schema reţelei: traseele conductelor împărţite pe tronsoane, abonaţii principali,
numerele poştale, construcţiile auxiliare;
- Construcţiile şi instalaţiile auxiliare: tipul, coordonatele plane, cotele la capac,
conducte şi radier - numerele / coduri ale fişelor standard şi unicat în care sunt detaliate;
- Conductele: tronsonul şi lungimea lui, tipul conductelor - transport, servicii -
diametrele nominale, modul de pozare.

102
 S.I.C. NOTE DE CURS

CADASTRUL FONDULUI ENERGETIC

1. Generalități
Cunoscut şi sub denumirile de cadastrul eletroenergetic, hidroenergetic sau
hidrotehnic, cadastrul de specialitate energetic este un subsistem de evidenţă a bunurilor
imobile sub aspect etnic (poziţie, configuraţie, mărime) şi economic şi corelarea acestuia
cu lucrările necesare înscrierii în documentele tehnice ale cadastrului general şi în
documentele de publicitate imobiliară ale imobilelor aparţinând unităţilor energetice (unităţi
care produc, transportă şi distribuie energie electrică).
Energia electrică poate fi produsă în termocentrale, centrale nucleare şi
hidrocentrale. Dacă pentru primele categorii de producători, centralele sunt clădiri,
depozite etc. pentru cea de a treia categorie intervin o serie de elemente specifice cum
sunt plasarea hidrocentralei în munte (eventual împădurit) sau pe un curs major de apă
(fluviu), acolo unde sunt ocupate sau subocupate suprafeţe de teren cu un anume regim.
Dacă pentru primele două cazuri, lucrurile sunt asemănătoare cadastrului imobiliar,
pentru cea de-a treia categorie ele trebuiesc lămurite. Luând cazul unui baraj din beton
încastrat în spatele căruia este lacul de acumulare, la baza căruia sunt sorburile de
colectare a apei pe galeria de aducţiune spre casa apelor. Aici apa este eliberată prin
tunelul de fugă în albia apei. Proiectarea, trasarea şi urmărirea stabilităţii barajului şi a
construcţiilor anexe, drumuri, traversări pe coronamentul barajului, colectări de apă pentru
uz gospodăresc etc., se fac având ca elemente geodezice de sprijin o reţea geodezică de
ordin superior care trebuie să satisfacă cerinţele de precizie necesare trasării barajului a
lucrărilor subterane, precum şi urmărirea în timp a deplasării şi de formării barajului prin
lucrări în exteriorul şi în interiorul barajului. De asemenea, importante sunt lucrările de
nivelment având scopurile mai sus menţionate.
La întocmirea lucrărior de cadastru energetic trebuie să se ţină cont de planurile de
proiectare, trasare şi urmărire a barajului şi lucrărilor subterane.
De asemenea, trebuie bomat perimetrul complexului hidroenergetic prin proiectarea
la suprafaţă a perimetrului acestor lucrări de la lacul de acumulare până la evacuarea apei
prin tunelul de fugă, pentru care ar trebui bomat şi trecut în folosinţa strictă
hidroenergetică. Acest lucru este necesar ca protecţie a apei, mediului şi securitatea
barajului, a întregului complex hidroenergetic şi a tuturor aşezărilor din aval.

103
 S.I.C. NOTE DE CURS

Generalizând, se poate arăta că în fapt poate fi menţionată unitatea de producere a

curentului electric de hidrocentrală sau termocentrală, centrală atomonucleară referindu-se
la complexele de lucrări în primul caz şi imobile în cel de-al doilea caz.

2. Documentarea asupra actelor juridice şi lucrărilor tehnice existente

Documentarea juridică
Documentarea juridică referitoare la imobile constă în identificarea actelor şi
faptelor juridice prin care acestea au intrat în administrarea unităţilor energetice (decrete
de exproprieri, legi, hotărâri ale Guvernului, hotărâri judecătoreşti, ordine de transfer,
extrase de carte funciară etc.). Toate actele juridice enumerate mai sus vor fi complete şi
vor satisface cerinţele formulate la art. 49 din Legea nr. 7/1996.
În zonele în care funcţionează birouri de carte funciară ale judecătoriilor se va
solicita eliberarea extrasului de carte funciară pentru imobilele în cauză.
Documentarea asupra lucrărilor tehnice existente în domeniu
Se vor inventaria toate lucrările de cadastru, topografie şi cartografie executate
până în prezent şi care descriu total sau parţial imobilele, precum şi toate lucrările
executate de filiale sau de alţi agenţi economici, la comanda unităţii. Această inventariere
cuprinde planurile de situaţie la diverse scări şi în diverse etape de dezvoltare a imobilului,
planşele ce au stat la baza proiectării obiectivului sau pe baza cărora s-au obţinut diverse
avize de la organele de specialitate ale administraţiei publice centrale sau locale, schiţe şi
planşe din cartea tehnică a construcţiei etc.
Se vor solicita de la OCPI şi de la departamentele de urbanism şi amenajare a
teritoriului (D.U.A.T.) informaţii tehnice asupra imobilelor cuprinse în planurile şi în
registrele cadastrale (suprafaţa, categoria de folosinţă şi proprietarul înregistrat), precum şi
data referitoare la acoperirea zonei cu planuri topografice sau cadastrale, aflate în arhiva
proprie.
Raportul asupra constatărilor în urma documentării
În urma inventarierii tuturor materialelor menţionate anterior se va întocmi un raport,
care va avea următoarea structură:
1. unitatea energetică;
2. imobilul, adresa şi destinaţia acestuia;
3. suprafaţa aproximativă;
4. actele sau faptele juridice de atribuire: emitent, număr, dată, formă
(original/copie); suprafaţa din documente;

104
 S.I.C. NOTE DE CURS

5. informaţiile oferite de OCPI şi D.U.A.T., din care rezultă elementele tehnice

referitoare la imobil şi înscrise în evidenţele tehnice ale cadastrului;
6. informaţiile oferite de cartea funciară (acolo unde există), prin care se comunică
datele de natură juridică asupra imobilului;
7. informaţiile asupra planurilor topografice şi cadastrale existente, care cuprind
imobilul, datele estimative asupra cantităţilor de lucrări necesare în zonele pentru care nu
există planuri topografice şi nici lucrări cadastrale.

3. Delimitarea amplasamentului
Recunoaşterea amplasamentului
Pentru recunoaştere şi delimitare se întocmesc:
- proces - verbal de recunoaştere a terenului, încheiat între reprezentanţii unităţii
energetice şi cei ai executantului, în care este descris amplasamentul;
- schiţa amplasamentului.
Descrierea împrejmuirii şi identificarea vecinilor
Pentru fiecare vecin se vor stabili următoarele:
- denumirea persoanei fizice sau juridice vecine;
- schiţa de vecinătate, în care vor fi trecute toate punctele de frângere (numerele lor
vor fi scrise cu vopsea pe împrejmuire). În cazul în care împrejmuirea nu există, limita se
va boma;
- pentru fiecare punct de frângere al imprejmuirii, precum şi pentru punctele
bornate, se vor întocmi descrieri topografice.
Încheierea proceselor - verbale de vecinătate
Pe baza datelor de mai sus, unitatea energetică va semna cu fiecare vecin un
proces - verbal de vecinătate.

4. Conţinutul documentaţiilor de cadastru energetic

Reţeaua geodezică de sprijin şi reţeaua de ridicare
Măsurătorile din teren se fac plecând de la reţeaua geodezică de stat şi, în funcţie
de necesităţi, se va proceda la o îndesire a acesteia. Punctele reţelelor de ridicare şi de
sprijin vor satisface următoarele condiţii:
- asigurarea unei densităţi minime a punctelor reţelei, şi anume de un punct la 5 ha;

105
 S.I.C. NOTE DE CURS

- eroarea medie de determinare a coordonatelor planimetrice va fi de ± 5 cm (în

cazul tratării ca reţea liberă). Beneficiarul poate solicita o mărire a preciziei locale prin
caietul de sarcini;
- coordonatele X, Y se determină în proiecţie STEREO 70;
- punctele reţelei altimetrice vor fi, în marea lor majoritate, comune cu cele ale
reţelei planimetrice. Altitudinea punctelor se determină în sistemul de cote Marea Neagră
1975;
- se va asigura o precizie de determinare a cotei de ± 10 cm, în funcţie şi de alte
necesităţi ale beneficiarului;
- punctele reţelelor se materializează prin bome şi repere, conform standardelor în
vigoare;
- în măsura în care instalaţiile din incinta obiectivului sunt supuse urmăririi deplasării
în timp prin metode geodezice, punctele reţelei de urmărire vor fi integrate reţelei de
ridicare, pentru întocmirea documentaţiei cadastrale.
Planul topografic digital
Detaliile planimetrice vor fi determinate în teren cu precizia de ± 10 cm faţă de
reţeaua geodezică de sprijin. Beneficiarul poate solicita o creştere a preciziei, în cazul în
care documentaţia va fi folosită şi în alte scopuri.
Vor fi incluse în plan toate elementele cuprinse în anexa nr. 1, capitolele "Conţinutul
planului topografic" şi "Măsurători topografice" din Criteriile nr. 2.665 - 1 C/311 din 28
august 1992, elaborate de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Ministerul Lucrărilor
Publice şi Amenajării Teritoriului.
La solicitarea beneficiarului pot fi introduse şi elemente din cadastrul imobiliar şi
cadastrul reţelelor edilitare în localităţi cuprinse în metodologiile aprobate de Ministerul
Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi de Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi
Cartografie nr. 90 (N) din 2 iunie 1997 şi respectiv, nr. 911 - C.P. din 2 iunie 1997.
Planul topografic digital va fi structurat pe straturi, gestionat de o platformă de tip
Sistem Informatic Geografic (GIS).
Planul topografic va avea următoarele straturi:
stratul 1 - Punctele vechi de triangulaţie folosite;
stratul 2 - Punctele reţelei de ridicare;
stratul 3 - Limitele actelor juridice prin care se dovedeşte proprietatea sau dreptul
de administrare asupra imobilului;
stratul 4 - Simbol prin care se marchează poziţia punctului radiat;

106
 S.I.C. NOTE DE CURS

stratul 5 - Număr punct radiat;

stratul 6 - Cota punct radiat;
stratul 7 - Limită incintă;
stratul 8 - Vegetaţie;
stratul 9 - Hidrografie;
stratul 10 - Căi de comunicaţii rutiere;
stratul 11 - Platforme tehnologice;
stratul 12 - Clădiri;
stratul 13 - Reţele supraterane;
stratul 14 - Reţele subterane;
stratul 15 - Depozite în aer liber;
stratul 16 - Circuitul primar în staţiile de transformare;
stratul 17 - Căi de comunicaţii feroviare;
stratul 18 - Numerotarea cadastrală;
stratul 19 - Parcele de teren (fond aservit), aflate în zona de influenţă a obiectivului
energetic (fond dominant), precum şi zona de servitute;
stratul 20 - Delimitarea faţă de parcelele de teren vecine imobilului, cu indicarea
proprietarilor.
La solicitarea beneficiarului, pentru fiecare tip de reţea (electrică, gaze, apă, abur,
telefonie etc.) se va face un strat din arce şi noduri ce descriu integral fiecare traseu de
reţea. Numărul acestor straturi se poate micşora sau mări în funcţie de cerinţele
beneficiarului sau de situaţia din teren.
Numerotarea cadastrală
Din cadastrul general, ca date de bază, se va prelua numerotarea sectoarelor
cadastrale, precum şi a corpurilor de proprietate.
Apele curgătoare primesc un singur număr cadastral pe toată lungimea lor, separat
în cadrul intravilanului şi separat în extravilan. Celelalte parcele se vor numerota pe fiecare
tronson creat prin întretăierea cu alte detalii, respectându - se următoarea ordine:
- căile de transport feroviar sunt întretăiate de ape;
- drumurile naţionale sunt intretăiate de căile ferate şi de ape;
- drumurile judeţene sunt întretăiate de ape, de căi ferate și de drumuri naţionale;
- drumurile comunale sunt întretăiate de ape, de căi ferate, de drumuri naţionale şi
de drumuri judeţene;

107
 S.I.C. NOTE DE CURS

- drumurile de exploatare sunt întretăiate de ape, de căi ferate, de drumuri

naţionale, de drumuri judeţene şi de drumuri comunale.
Parcelele ale căror suprafeţe sunt mai mici de 500 m2 în extravilan și 200 m2 în
intravilan nu vor fi numerotate, ele fiind incluse în parcela alăturată predominantă.
Planul cadastral digital
Planul cadastral este un derivat al planului topografic și va înfăţişa parcelele
structurate pe următoarele categorii:
- suprafaţa liberă (Sl);
- suprafaţa aferentă căilor de transport rutier (Str);
- suprafaţa aferentă căilor de transport feroviar (Stf);
- suprafaţa aferentă reţelelor supraterane (apă, gaze, curent electric, abur etc.) (Sr);
- suprafaţa ocupată de clădiri (Sc);
- suprafaţa ocupată de depozite în aer liber (Sd);
- suprafaţa ocupată de platforme tehnologice (Sp);
- suprafaţa ocupată de elemente hidrografice (Sh);
- suprafaţa ocupată de circuitul primar în staţii de transformare (Scp);
- suprafeţele zonelor de servitute impuse de existenţa obiectivului energetic (Ss);
- delimitarea riveranilor.
Numărul acestor categorii de suprafeţe se poate mări, la dorinţa beneficiarului, sau
se poate micşora în funcţie de situaţia din teren.
Planul cadastral digital va fi structurat pe straturi, conform criteriilor de departajare a
parcelelor descrise mai sus, iar fiecare parcelă va fi descrisă printr - un poligon. Planşele
vor respecta schema de dispunere şi nomenclatura foilor de hartă la scara de redactare.
Pentru nevoile interne, planul cadastral va fi desenat la scara la care s-a executat
planul topografic.
Conţinutul documentaţiei care se predă beneficiarului
Documentaţia care se predă beneficiarului cuprinde următoarele piese:
- avizul de începere a lucrărilor din partea ANCPI, pentru lucrările de interes
naţional, sau OCPl, pentru lucrările de interes local;
- tema lucrării;
- memoriul tehnic;
- inventarul de coordonate ale punctelor reţelei de spnjm și de ridicare;
- inventarul de coordonate ale punctelor radiate;
- schiţa reţelei de sprijin şi de ridicare;

108
 S.I.C. NOTE DE CURS

- descrierile topografice ale punctelor reţelei de sprijin şi de ridicare;

- calculul şi compensarea coordonatelor punctelor din reţeaua de sprijin şi de
ridicare;
- tabelele cu suprafeţe conform categoriilor din planul cadastral digital;
- foile de plan topografic;
- foile de plan cadastral;
- planul topografic digital;
- planul cadastral digital;
- procesul - verbal de verificare, recepţie şi avizare internă;
- procesul - verbal de recepţie a lucrărilor, încheiat cu reprezentanţii împuterniciţi ai
ANCPI, pentru lucrările de interes naţional, sau OCPI, pentru lucrările de interes local.
Registrele cadastrale
Registrele cadastrului energetic sunt:
- Registrul cadastral al unităţilor energetice (anexa nr. 1);
- Registrul cadastral al corpurilor de proprietate (anexa nr. 2);
- Registrul cadastral al unităţilor administrativ - teritoriale pe care se află unităţile
energetice (anexa nr. 3).

5. Verificarea, recepţia şi avizarea lucrărilor de cadastru energetic

Verificarea, recepţia şi avizarea internă a lucrărilor de cadastru energetic se fac de
către o comisie numită prin decizia organului care coordonează activitatea cadastrului de
specialitate în domeniul energetic.
Comisia va verifica pe teren minimum 5% din elementele cuprinse în planul
topografic digital (se verifică precizia punctelor noi ale reţelei, cea a punctelor de detaliu,
precum şi corespondenţa elementelor din teren cu cele din plan).
La birou se verifică dacă lucrarea este întocmită conform prezentei metodologii şi
temei de proiectare în baza căreia i s-a întocmit lucrarea.
Prin grija executantului, ANCPI sau, după caz, OCPI va verifica lucrarea în
conformitate cu regulamentele proprii şi va întocmi un proces - verbal de recepţie. Dacă
este cazul vor fi enumerate deficienţele constatate şi condiţiile care trebuie îndeplinite
pentru a se recepţiona lucrarea.

109
 S.I.C. NOTE DE CURS

110
 S.I.C. NOTE DE CURS

111
 S.I.C. NOTE DE CURS

112
 S.I.C. NOTE DE CURS

CADASTRUL PORTUAR

Este un cadastru de specialitate ocupându-se cu inventarierea şi evidenţa tehnică,

economică şi juridică a corpurilor de proprietate, litorale, acvatice şi terestre aparţinând
societăţilor care au ca scop de activitate transporturile navale, maritime şi fluviale.
Corpurile de proprietate aparţinând porturilor maritime şi navale pot fi sintetizate în
terenuri, construcţii, amenajări portuare litorale şi pe malurile fluviilor atât subacvatice,
acvatice cât şi terestre constând din: gara maritimă sau fluvială formată din ansamblul
clădirilor şi instalaţiilor portuare pentru îmbarcarea şi debarcarea călătorilor şi bagajelor,
rada portului (porţiune de teren cu apărare naturală sau artificială, contra valurilor şi
curenţilor, situată în vecinătatea portului şi servind la adăpostirea navelor), locuri
cuprinzând construcţiile portuare şi de instalaţii (bazine, magazii, macarale, linii de cale
ferată etc.) împreună cu serviciile tehnice şi administrative aferente care servesc la
încărcarea, descărcarea şi depozitarea mărfurilor.
Ridicarea topografică a acestor obiective constă în crearea unei reţele geodezo -
topografice de sprijin de înaltă precizie, având în vedere necesitatea ridicărilor topografice
unitare terestre pentru ridicările litorale şi chiar acvatice şi batimetrice.
Lucrările topografice constau din încadrări de puncte noi prin metodele intersecţiilor
şi poligonometrice, creării de reţele de ridicare şi ridicări de detalii. O lucrare specială
constă în executarea drumurilor nivelitice şi ridicări de detalii nivelitice deoarece altimetria
este importantă în astfel de lucrări. Stabilirea ariilor se recomandă a se face prin metode
numerice. Inventarierea şi evidenţa obiectivelor este specifică cadastrului imobiliar, al
construcţiilor industriale şi feroviar.
In general documentaţia grafică, scriptică şi analitică este comună indicând în mod
special nivelul apelor la diferite limite, semne convenţionale deosebite pentru amenajările
inframarine şi infraferoviare. Documentele de sinteză sunt cele indicate de cadastrul
general.
Introducerea cadastrului portuar se face pe baza unei Metodologii specifice,
metodologie întocmită de Ministerul Transporturilor.
Cadrul legal
Legile care stau la baza Metodologiei de întocmire a Cadastrului portuar sunt:
- Constituţia României;
- Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996;

113
 S.I.C. NOTE DE CURS

- Hotărârea Guvernului României nr. 263/1999 privind organizarea şi funcţionarea

Ministerului Transporturilor;
- Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii
autonome şi societăţi comerciale, cu modificările ulterioare;
- Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată;
Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi
necorporale, cu modificările ulterioare;
- Legea protecţiei mediului nr. 137/1995;
- Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică;
- Legea apelor nr. 107/1996.
Cerinţele cadastrului portuar
Cerinţele de bază ale cadastrului portuar
Cerinţele cadastrului portuar derivă din cerinţele de bază ale cadastrelor de
specialitate şi anume:
- constituirea unui sistem de evidenţă şi inventarierea sistematică a bunurilor
imobile din patrimoniu, sub aspect tehnic, economic şi juridic;
- cerinţele prevăzute de Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996,
privitoare la încadrarea în datele de bază ale cadastrului general.
Cerinţele specifice ale cadastrului portuar
- evidenţierea datelor la zi privitoare la suprafeţe pe categorii şi subcategorii de
folosinţă, pe calităţi ale terenurilor şi construcţiilor, care detaliază datele din cadastrul
general;
- evidenţierea datelor cu privire la situaţia juridică a terenurilor din patrimoniu;
- realizarea unor norme de introducere, evidenţă şi manipulare (în care se definesc
condiţiile de validare şi actualizare) a informaţiilor din bazele de date ale cadastrului
portuar sprijinit pe date ale cadastrului general;
- evidenţierea datelor privitoare la amplasarea pe teren a investiţiilor şi stării în
evoluţie, pentru gestionarea acestora;
- datele sintetice privind situaţiile cantitative şi calitative ale terenurilor şi imobilelor
din administrare.
Cerinţele privitoare la încadrarea cadastrului portuar în cadastrul general
- înştiinţarea ANCPI despre programele privitoare la cadastrul portuar şi la lucrările
geodezice, fotogrammetrice şi cartografi ce aferente;

114
 S.I.C. NOTE DE CURS

- încadrarea, de către executant, a lucrărilor în acelaşi sistem de referinţă geodezic

şi cartografic naţional (sistemul de proiecţie conformă stereografică - 1970, având ca
referinţă elipsoidul Krasovski, determinat în anul 1940, iar pentru altitudini planul de
referinţă Marea Neagră - Constanta, stabilit în anul 1975);
- încadrarea, de către executant, a suprafeţelor de terenuri din patrimoniu în
suprafeţele cadru din cadastru la nivelul teritoriului administrativ (comunal, orăşenesc,
municipal);
- standardizarea unui tip de fonnat digital compatibil cu formatul digital al sistemului
informatic al cadastrului general care să permită integrarea sau actualizarea reciprocă a
datelor;
- avizarea şi recepţia lucrărilor de către OCPI.

Structura pe etape a lucrărilor pentru Cadastrul portuar

Etapele de lucrări trebuie să se desfăşoare într-o anumită succesiune, care nu se
poate schimba chiar dacă unele dintre etape se realizează concomitent.
Având în vedere faptul că realizarea reţelelor geodezice de sprijin şi a planurilor
topografice face obiectul altor lucrări care trebuie executate înaintea lucrărilor de cadastru,
etapele de lucrări proprii activităţii de cadastru portuar sunt următoarele:
- actualizarea planurilor topografice;
- delimitarea suprafeţei ocupate de obiectivul portuar;
- delimitarea cadastrală a obiectivelor portuare care fac obiectul introducerii
cadastrului de specialitate;
- numerotarea cadastrală în zonele specifice (tarlale, cvartale, perimetre portuare,
unităţi de exploatare portuară) a subparcelelor în corelare cu numerotarea primită de la
cadastrul general;
- calculul analitic al suprafeţelor;
-stabilirea categoriilor de folosinţă ale parcelelor şi subparcelelor;
- introducerea, validarea şi încărcarea bazei de date a cadastrului portuar;
- întocmirea registrelor, conţinând suprafeţele tuturor parcelelor pe categorii de
folosinţă, a terenurilor şi a construcţiilor, precum şi editarea lor;
- carto-editarea planurilor cadastrale şi reprezentarea lor grafică sau înregistrarea
informaţiilor pe suporturi magnetice.

115
 S.I.C. NOTE DE CURS

Documentarea asupra actelor juridice şi lucrărilor tehnice existente

Documentarea juridică referitoare la imobile constă în identificarea actelor şi
faptelor juridice prin care acestea au intrat în administrarea unităţilor portuare (decrete de
exproprieri, legi, hotărâri de Guvern, hotărâri judecătoreşti, ordine de transfer, extrase de
carte funciară etc.).
În zonele în care funcţionează birouri de carte funciară ale judecătoriilor se va
solicita eliberarea extrasului de carte funciară pentru imobilele în cauză.
Documentarea supra lucrărilor tehnice existente în domeniu constă în inventarierea
tuturor lucrărilor de cadastru, topografie şi cartografie executate până în prezent şi care
descriu total sau parţial imobilele, precum şi toate lucrările executate de sucursale sau de
alţi agenţi economici, la comanda unităţii.
Această inventariere cuprinde planurile de situaţie la diverse scări şi în diverse
etape de dezvoltare a imobilului, planşele ce au stat la baza proiectării obiectivului sau în
baza cărora s-au obţinut diverse avize de la organele de specialitate ale administraţiei
publice centrale sau locale, schiţe şi planşe din cartea tehnică a construcţiei etc.
Se vor solicita la OCPI şi de la departamentele de urbanism şi amenajare a
teritoriului (D.U.A.T.) informaţii tehnice asupra imobilelor cuprinse în planurile şi în
registrele cadastrale (suprafaţa, categoria de folosinţă şi proprietarul înregistrat), precum şi
date referitoare la acoperirea zonei cu planuri topografice sau cadastrale, aflate în arhiva
proprie.
Raportul asupra constatărilor în urma documentării va avea următoarea structură:
1. unitatea portuară;
2. imobilul, adresa şi destinaţia acestuia;
3. suprafaţa aproximativă;
4. actele sau faptele juridice de atribuire (emitent, număr, dată, suprafaţa din
documente);
5. informaţiile oferite de OCPI şi D.U.A.T., din care rezultă elementele tehnice
referitoare la imobil şi sunt înscrise în evidenţele tehnice ale cadastrului;
6. informaţii oferite de cartea funciară (acolo unde există), prin care se comunică
datele de natură juridică asupra imobilului;
7. informaţii asupra planurilor topografice şi cadastrale existente, care cuprind
imobilul;
8. datele estimative asupra cantităţilor de lucrări necesare în zonele pentru care nu
există planuri topografice şi nici lucrări cadastrale.

116
 S.I.C. NOTE DE CURS

Delimitarea amplasamentului
Recunoaşterea amplasamentului
Pentru recunoaştere şi delimitare se întocmesc:
1. proces verbal de recunoaştere a terenului, încheiat între reprezentanţii unităţii
portuare, ai executantului şi vecinii, în care este descris amplasamentul;
2. schiţa amplasamentului.
Descrierea împrejmuirii şi identificarea vecinilor
Pentru fiecare vecin se vor stabili următoarele:
1. denumirea persoanei fizice sau juridice vecine;
2. schiţa de vecinătate, în care vor fi trecute toate punctele de frângere. În cazul în
care împrejmuirea nu există, limita se va boma;
3. pentru fiecare punct de frângere al împrejmuirii, precum şi pentru punctele
bomate, se vor întocmi descrieri topografice.
Încheierea proceselor verbale de vecinătate
Pe baza datelor de mai sus, unitatea portuară va semna cu fiecare vecin un proces
verbal de vecinătate.

Conţinutul documentaţiilor de cadastru portuar

Reţeaua geodezică de sprijin şi reţeaua de ridicare
Măsurătorile din teren se fac plecând de la reţeaua geodezică de stat şi, în funcţie
de necesităţi, se va proceda la o îndesire a acesteia. Punctele reţelelor de ridicare şi de
sprijin vor satisface următoarele condiţii:
1. asigurarea unei densităţi a punctelor reţelei planimetrice, şi anume de 1 punct la
5 ha;
2. eroarea medie de determinare a coordonatelor planimetrice să nu depăşească ±
7 cm, iar în poziţie altimetrică ± 1 cm. Beneficiarul poate solicita o mărire a preciziei locale
prin caietul de sarcini;
3. coordonatele planimetrice X, Y se vor determina în proiecţie STEREO 70;
4. punctele reţelei altimetrice vor fi, în marea lor majoritate, comune cu cele ale
reţelei planimetrice; altitudinea se determină în sistemul de cote Marea Neagră 1975;
5. punctele reţelelor se materializează prin bome şi repere, conform standardelor în
vigoare;

117
 S.I.C. NOTE DE CURS

6. dacă instalaţiile din incinta obiectivului sunt supuse urmăririi deplasării în timp
prin metode geodezice, punctele reţelei de urmărire vor fi integrate reţelei de ridicare,
pentru întocmirea documentaţiei cadastrale.
Planul topografic digital
Detaliile planimetrice vor fi determinate în teren cu precizia de ± 10 cm pentru
corpul de proprietate, şi ± 25cm pentru punctele de contur în interiorul bunului imobil, faţă
de reţeaua geodezică de sprijin. Beneficiarul poate solicita o creştere a preciziei, în cazul
în care documentaţia va fi folosită şi în alte scopuri.
Vor fi incluse în plan toate elementele cuprinse în anexa nr. 1, capitolele "Conţinutul
planului topografic" şi "Măsurători topografice" din Criteriile nr. 2.665 - 1 C/311 din 28
august 1992, elaborate de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Ministerul Lucrărilor
Publice şi Amenajării Teritoriului.
La solicitarea beneficiarului vor fi introduse şi elemente din cadastrul imobiliar şi
cadastrul reţelelor edilitare în localităţi cuprinse în metodologiile aprobate de Ministerul
Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi de Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi
Cartografie nr. 90 (N) din 2 iunie 1997 şi respectiv, nr. 911 - C.P. din 2 iunie 1997.
Planul topografic digital va fi structurat pe straturi. Numărul acestora este în funcţie
de cerinţele beneficiarului sau de situaţia din teren.
Numerotarea cadastrală
Din cadastrul general, ca date de bază, se va prelua numerotarea parcelelor.
Parcelele ale căror suprafeţe sunt mai mici de 50 m2 nu vor fi numerotate, ele fiind
incluse în parcelele alăturate aparţinând aceluiaşi bun imobil.
Planul cadastral digital
Planul cadastral digital este un derivat al planului topografic şi va înfăţişa parcelele
structurate pe următoarele categorii:
a) suprafaţa liberă (Sl);
b) suprafaţa aferentă căilor de transport rutier (Str);
c) suprafaţa aferentă căilor de transport feroviar (Stf);
d) suprafaţa aferentă benzilor transportoare (Sbt);
e) suprafaţa aferentă reţelelor supraterane (apă, gaze, energie electrică, abur etc.)
(Sr);
f) suprafaţa ocupată de clădiri (Sc);
g) suprafaţa ocupată de depozite în aer liber (Sd);
h) suprafaţa ocupată de platforme tehnologice (Sp);

118
 S.I.C. NOTE DE CURS

i) suprafaţa ocupată de elemente hidrografice (Sh);

j) suprafaţa ocupată de construcţii portuare (cheiuri, pereuri, estacade, moluri etc.)
(Scp);
k) suprafeţele zonelor de servitute (Ss).
Numărul acestor categorii de suprafeţe se poate mări sau se poate micşora în
funcţie de situaţia din teren.
Planul cadastral digital va fi structurat pe straturi, conform criteriilor de departajare a
parcelelor descrise mai sus, iar fiecare parcelă va fi descrisă printr-un poligon. Planşele
vor respecta proiecţia cartografică, scara solicitată şi nomenclatura foii de plan, conform
normelor tehnice elaborate de ANCPI.
Pentru nevoile interne, planul cadastral va fi desenat la scara la care s-a executat
planul topografic.
Întreţinerea cadastrului portuar
Ţinerea la zi, sistematică a cadastrului portuar se realizează prin operarea în bazele
de date a modificărilor ce au la bază temei legal; după confruntările şi măsurătorile din
teren aceste modificări se vor opera şi în planurile originale şi în registrele cadastrale.
Aducerea la zi se poate efectua şi cu ocazia actualizării situaţiei tehnico -
economice a obiectivelor din patrimoniul portuar.
În toate cazurile însă, perioadele de aducere la zi a documentelor principale ale
cadastrului portuar nu trebuie să fie mai mari de cinci ani sau dacă modificările din teren
nu depăşesc 30%.
Conţinutul documentatiei care se predă beneficiarului
Documentaţia care se predă beneficiarului cuprinde următoarele piese (în format
grafic şi digital):
1. avizul de începere a lucrărilor din partea OCPI;
2. tema lucrării;
3. memoriul tehnic;
4. inventarul de coordonate ale punctelor reţelei de sprijin şi de ridicare;
5. inventarul de coordonate ale punctelor radiate;
6. schiţa reţelei de sprijin şi de ridicare;
7. descrierile topografice ale punctelor reţelei de sprijin şi de ridicare;
8. calculul şi compensarea coordonatelor punctelor din reţeaua de sprijin şi de
ridicare;
9. tabelele cu suprafeţele conform categoriilor din planul cada strai digital;

119
 S.I.C. NOTE DE CURS

10. foile de plan topografic;

11. foile de plan cadastral;
12. planul topografic digital;
13. planul cadastral digital;
14. dosarul de verificare, recepţie şi avizare internă;
15. procesul verbal de recepţie a lucrărilor, încheiat cu reprezentanţii împuterniciţi ai
OCPI;
16. dosarul de delimitare cadastrală a teritoriului ce aparţine unităţii portuare.
Avizarea, verificarea şi recepţia lucrărilor de cadastru portuar
Pentru a putea începe lucrările de cadastru portuar trebuie să se solicite şi să se
obţină avizul de la OCPI, pe baza temei elaborate de beneficiar. Prin tema elaborată de
beneficiar se precizează zona de lucru şi necesarul de lucrări privind cadastrul portuar.
Verificarea şi recepţia internă a lucrărilor de cadastru portuar se fac de către o
comisie numită prin decizia organului care coordonează activitatea cadastrului portuar.
La teren se verifică precizia punctelor noi ale reţelei, cea a punctelor de detaliu,
precum şi corespondenţa elementelor de teren cu cele din plan.
La birou se verifică dacă lucrarea este întocmită conform temei de proiectare în
baza căreia s-a Întocmit lucrarea.
Controlul pe parcursul executării lucrărilor la teren şi birou se face de către comisia
constituită, întocmindu-se procese verbale de recepţie parţială. Scopul acestui control îl
constituie evitarea erorilor de execuţie şi analiza şi confirmarea stadiilor de realizare a
etapelor prevăzute.
Recepţia finală a lucrărilor de introducere a cadastrului portuar - partea tehnică -
constă din analizarea şi verificarea prin sondaj a tuturor documentaţiilor atât la teren cât şi
la birou în procent de cel puţin 10% din totalul lucrărilor ţinându-se cont de procesele
verbale de recepţie parţială şi de avizare ale PTA şi PTE. Recepţia finală se va realiza
numai dacă există dovezi că s-au îndeplinit obligaţiile stabilite la art. 63 din Legea nr.
7/1996.
Prin grija executantului, ANCPI sau, după caz, OCPI va verifica lucrarea în
conformitate cu regulamentele proprii şi va întocmi un proces verbal de recepţie. Dacă
este cazul vor fi enumerate deficienţele constatate şi condiţiile care trebuie îndeplinite
pentru a se recepţiona lucrarea. Executantul va preda la OCPI documentele tehnice care
conţin datele de geodezie, cartografie şi cadastru general şi dosarul de verificare,
întocmite conform prevederilor metodologiei.

120
 S.I.C. NOTE DE CURS

După recepţionarea lucrării executantul se eliberează de obligaţiile contractuale, iar

administratorul unităţii portuare, în calitate de beneficiar al lucrării, preia răspunderile în
privinţa valorificării şi întreţinerii ei.

Înscrierea imobilelor unităţii portuare în actele de publicitate imobiliară

Până la introducerea cadastrului general la nivelul unităţilor administrativ -
teritoriale, atât în intravilan, cât şi în extravilan, înscrierea imobilelor în cărţile funciare se
poate face cu caracter nedefinitiv, conform prevederilor art. 61 din Legea nr. 7/1996.

Documentele cadastrale
Documentele principale ale cadastrului portuar întocmit la nivelul unităţii portuare
sunt:
1. Registrul cadastral al unităţilor portuare (Anexa 1);
2. Registrul cadastral al bunurilor imobile (Anexa 2);
3. Registrul cadastral al unităţilor de administrare portuară pe unităţi administrativ –
teritoriale (Anexa 3);
4. Planuri cadastrale.

121
 S.I.C. NOTE DE CURS

122
 S.I.C. NOTE DE CURS

123
 S.I.C. NOTE DE CURS

124
 S.I.C. NOTE DE CURS

CADASTRUL MINIER

Legislaţia
O importanţă deosebită în domeniul desfăşurării activităţii miniere în România o
reprezintă apariţia, la 5 martie, a Legii minelor nr. 61/1998. Ea asigură transparenţa
activităţilor miniere şi concurenţa loială, fără discriminare între formele de proprietate,
originea capitalului şi naţionalitatea operatorilor.
Investiţiile în domeniul minier sunt încurajate prin facilităţi de ordin fiscal şi
administrativ, fiind libere de orice constrângeri în ceea ce priveşte recuperarea investiţiilor
şi utilizarea profitului realizat. Prin lege se reglementează desfăşurarea activităţii miniere
în România, simularea, valorificarea resurselor minerale, proprietate publică a statului.
Resursele care fac obiectul prezentei legi sunt: cărbunii, minereurile feroase,
neferoase, de aluminiu şi roci aluminifere, de metale nobile, radioactive, de pământuri rare
şi disperse, săruri haloide, substanţe utile nemetalifere, rocile utile, pietrele preţioase şi
semipreţioase, turba, nămolurile şi turbele terapeutice, rocile bituminoase, gazele
necombustibile, apele, gazele care le însoţesc şi căldura din sistemele geotermale, apele
plate, apele minerale: apele termominerale, precum şi produsele reziduale miniero-
metalurgice din holde, iazuri de decantare şi alte depozite tehnologice şi apele subterane
pentru activitatea de explorare şi evidenţă a rezervelor.
În sensul acestei legi se defineşte Cadastrul minier ca reprezentând ansamblul
lucrărilor specifice, de evidenţă, tehnică, economică, juridică şi alte informaţii privind
perimetrul instituit.
Este definită şi Cartea minieră ca document de evidenţă prin care se realizează
identificarea, înregistrarea şi reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a tuturor lucrărilor
cu caracter minier şi geologic, a tuturor terenurilor cu destinaţie minieră şi a celorlalte
corpuri de proprietate din interiorul unui perimetru de exploatare instituit, care să cuprindă
totalitatea actelor juridice de orice natură la un perimetru de prospecţiune, explorare şi
exploatare sau în legătură cu acesta, precum şi toate datele referitoare la proprietatea
terenurilor, la situaţia topografică a perimetrului şi a tuturor lucrărilor şi facilităţilor miniere
existente în cadrul acestuia, la situaţia rezervelor şi a producţiei brute pe fiecare tip de
resursă minerală. Conţinutul Cărţii miniere, în conformitate cu condiţiile geologico- miniere
ale ţării noastre, în contextul economic actual trebuie să reflecte situaţia zăcământului şi
dă posibilitatea concesionării în minerit, cuprinzând referiri:
- identificarea, localizarea, bonitarea zăcămintelor de substanţă minerală utilă;

125
 S.I.C. NOTE DE CURS

- evidenţierea pe documente analitice şi topografice a elementelor, tehnice,

economiceşi juridice referitoare la zăcământ;
- întocmirea planurilor de cadastru minier sau reambularea vechilor planuri, din
necesitatea conservării bazei topografice;
- relevarea pe planuri a situaţiei dinamice (de evoluţie) a lucrărilor de prospecţiune,
exploatare;
- evidența terenurilor aparţinătoare minelor, a transferurilor şi retrocedărilor în timp
de terenuri etc., tehnic, economic şi juridic;
- instituirea şi delimitarea perimetrelor de prospecţiune, explorare şi/sau
exploatare, precum şi probleme privind reconstrucţia ecologică a terenurilor după
închiderea minelor;
- situaţia resurselor/rezervelor pe categorii, facilităţi miniere, posibilităţi de producţie
brută.
Astfel sistematic CARTEA MINIERĂ va cuprinde:
1. Registrul cu depozite de acte şi date juridice şi administrative referitoare la
perimetrul de prospecţiune, explorare şi/sau exploatare precum şi datele şi informaţiile cu
privire la identificarea perimetrelor, licenţei (permisului), avizului şi autorizaţiilor pentru
executarea activităţilor miniere şi actele care justifică aceste date informative;
2. Registrul cu date tehnice şi economice ale perimetrului de prospecţiune,
explorare şi/sau exploatare cuprinde datele şi informaţiile geologice şi rezervele, producţia
fizică şi valorică precum şi utilităţile şi facilităţile miniere existente;
3. Lucrări aprobate de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale privind
operaţiunile miniere (proiecte, programe, evaluări, studii de fezabilitate, autorizaţii,
rapoarte etc.);
4. Date privind zăcământul comercial (structura), eşalonarea producţiei fizice
(preliminarul trimestrial-anual);
5. Hărţi şi planuri de situaţie necesare susţinerii înscrisurilor din registre:
- fişa de delimitare şi fundamentare a perimetrului de prospecţiune, explorare
şi/sau exploatare (conform 85-04/1998);
- harta teritoriului administrativ din cadrul perimetrului minier, scara 1:25.000-
1:200.000;
- planuri topografice de ansamblu care însoţesc documentaţiile tehnice ale
investiţiilor miniere, scara 1:1.000 - 10.000;

126
 S.I.C. NOTE DE CURS

- planuri de situaţie topo-cadastrale ale parcelelor ocupate pentru realizarea

operaţiunilor miniere, scara 1:500 - 1:10.000 şi inventarul coordonatelor punctelor
de contur.
Totodată sunt definite în lege noţiuni legate de dezvoltare, care reprezintă un
ansamblu de lucrări pentru crearea minelor şi carierelor, construirea şi montarea
instalaţiilor specifice, a echipamentelor şi a altor utilităţi necesare extracţiei, prelucrării,
transportului, stocării provizorii a produselor miniere în formele specifice realizate şi
definitive ale produselor reziduale.
Exploatarea zăcământului reprezintă un ansamblu de studii şi activităţi pentru
identificarea zăcămintelor, evaluarea cantitativă şi calitativă a acestora, precum şi
determinarea condiţiilor tehnice şi economice de valorificare.
Fondul geologic naţional este reprezentat de totalitatea datelor în legătură cu
resursele miniere şi petroliere, indiferent de natura suportului de stocare.
Fondul naţional de rezerve reprezintă totalitatea rezervelor evidenţiate şi
înregistrate de către autoritatea competentă pentru fiecare tip de resursă minerală a ţării,
determinate conform reglementărilor specifice.
Perimetrele de prospecţiune, explorare şi exploatare sunt definite prin aria
corespunzătoare proiecţiei la suprafaţă a conturului părţii din scoarţa terestră în interiorul
căreia pe un interval de adâncime determinat, se realizează lucrări de prospecţiune
explorare, respectiv de exploatare, precum şi suprafeţele necesare desfăşurării activităţilor
de exploatare, prelucrare şi preparare a resurselor minerale situate în afara zăcământului.
Prospecţiunea reprezintă un ansamblu de lucrări şi studii de suprafaţă care se
realizează pentru identificarea posibilităţilor existenţei unor acumulări de resurse minerale.
Resursa minerală reprezintă substanţa naturală din scoarţa terestră formată în
urma proceselor geologice utilizabilă ca atare, sau prin preluare în activitatea economică
socială.
Permisul de prospecţiune reprezintă un act juridic emis de către autoritatea
competentă prin care se acordă dreptul de a efectua lucrări de prospecţiune.
Rezerva este acea parte din zăcământ, determinată calitativ şi cantitativ pentru
lucrări de explorare şi exploatare având stabilitate condiţiile tehnice şi economice de
valorificare. În lege se stipulează că toate datele şi informaţiile, indiferent de modalitatea
de stocare, cu privire la resursele minerale româneşti, vor fi puse la dispoziţie autorităţii
competente ce aparţin Statului Român. Datele şi informaţiile cu privire la resursele

127
 S.I.C. NOTE DE CURS

minerale care prin conţinutul lor intră sub incidenţa unor legi speciale pot circula numai în
conformitate cu prevederile acestora.
Pentru dobândirea terenurilor necesare efectuării activităţilor miniere, se poate face
uz de următoarele forme:
- vânzare-cumpărare a terenurilor şi după caz a construcţiilor situate pe acestea,
prin acte legale, la preţul convenit între părţi;
- schimburi de terenuri, însoţit de strămutarea proprietarului afectat şi de
reconstrucţia clădirilor pe terenul nou acordat, pe cheltuiala titularului care beneficiază de
terenul eliberat;
- închirierea terenului pe durată determinată, cu stabilirea uzufructului pe bază de
contract încheiat între părţi;
- exproprierea pentru cauza de utilitate publică - în condiţiile legii;
- concesionarea terenurilor proprietate publică;
- asocierea dintre proprietarul terenului şi titularul de licenţă prin aport la capitalul
social cu contravaloarea terenului;
- alte proceduri prevăzute de lege.
Terenurile necesare activităţilor miniere din afara perimetrului de exploatare precum
şi terenurile necesare lucrărilor de exploatare sau oricărei activităţi miniere se va institui un
drept de servitute legală în favoarea titularului de drept de proprietate.
Prospecţiunea se realizează pe baza unui permis neexclusiv eliberat la cerere
pentru un perimetru de forma geometrică cu loturile orientate nord - sud şi definit de
coordonate topo-geodezice, cu mărimea perimetrului ca un multiplu al ariei de 45 km2.
Pentru terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase,
situri arheologice de interes deosebit şi rezervaţi naturale, accesul pentru exploatare sau
prospecţiune se va face cu avizul organelor în drept.

Consideraţii în rezolvarea problemelor de Cadastru minier

Cadastrul minier asigură evidenţa documentelor grafice şi analitice referitoare la un
anumit perimetru de exploatare.
Baza întocmirii şi ţinerii evidenţei cadastrale o constituie documentele topografice
privind delimitarea şi marcarea parcelelor cu folosinţele corespunzătoare, precum şi
documentaţii pentru obţinerea titlului de proprietate a terenurilor şi documentul prin care se
acordă acest titlu.

128
 S.I.C. NOTE DE CURS

În Registrul de cadastru minier se ţine evidenţa scriptică a terenurilor care intră sau
ies (sunt cedate) din folosinţa unităţilor de prospecţiune, explorare sau exploatare minieră.
Evidenţa grafică se ţine pe planuri de situaţie scara 1:1.000 pe care sunt figurate
parcelele prin puncte topografice de sprijin şi de ridicare.
Delimitarea terenurilor se face numai prin operaţii topografice în sistemul de
referinţă al bazinului minier. Ridicarea topografică a conturului se va sprijini pe punctele de
triangulaţie şi de îndesire din zona ridicării şi se vor determina coordonatele la minim 3
repere stabile din zona pentru refacerea delimitării parcelelor atunci când este cazul.
Calculul suprafeţelor se va face prin procedee riguroase (analitic), ţinând cont de
detaşările de suprafeţe, dacă este cazul. În baza Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare
nr. 7 /1996 cadastrul minier, cunoscut şi sub denumirea de Cadastru extractiv minier, este
un subsistem de evidenţă a bunurilor imobile sub aspect tehnic (poziţie, configuraţie,
mărime) şi economic, precum şi corelarea acestuia cu lucrările necesare înscrierii în
documentele tehnice ale cadastrului general şi în documentele de publicitate imobiliară ale
imobilelor aparţinând unităţilor miniere.
Toate imobilele vor fi înscrise în documentele tehnice ale cadastrului general şi în
baza acestora precum şi a faptelor şi actelor juridice se va face înscrierea în cartea
funciară.
Înscrierea imobilelor în documentele cadastrale şi de publicitate imobiliară conferă
proprietarului drepturi reale asupra imobilului.
Se vor inventaria toate lucrările de cadastru, topografie şi cartografie executate
până în prezent şi care descriu total sau parţial construcţiile, amenajările şi imobilele
precum şi toate lucrările executate de terţi sau alţi agenţi economici la comanda unităţii.
Această inventariere cuprinde planurile de situaţie la diverse scări şi în diverse etape de
dezvoltare a imobilului, planşele ce au stat a baza proiectării obiectivului sau pe baza
cărora s-au obţinut diverse avize de la organele de specialitate ale administraţiei publice
centrale sau locale, schiţe şi planşe din cartea tehnică a construcţiei etc. De altfel toate
aceste date sunt înscrise in cartea minieră a exploatării miniere respective.
Se vor solicita de la OCPI şi de la Departamentele de Urbanism şi Amenajare a
Teritoriului informaţii tehnice asupra construcţiilor, amenajărilor şi imobilelor cuprinse în
planurile şi în registrele cadastrale (suprafaţa, categoria de folosinţă şi proprietarul
înregistrat), precum şi data referitoare la acoperirea zonei cu planuri topografice sau
cadastrale aflate în arhiva proprie.

129
 S.I.C. NOTE DE CURS

În urma inventarierii rezultă următoarea structură:

1. Unitatea minieră;
2. Complexul de lucrări la suprafaţă sau în subteran;
3. Imobilul, adresa şi destinaţia acestuia;
4. Suprafaţa aproximativă;
5. Actele sau faptele juridice de atribuire :
- emitent, număr dată, formă (originali copie);
- suprafaţa din documente;
6. Categoriile de folosinţă ale terenurilor acoperitoare lucrărilor din subteran din
spaţiile de siguranţă şi protecţie;
7. Informaţiile oferite de OCPI şi D.U.A.T din care rezultă elementele tehnice
referitoare la imobil şi înscrise în evidenţele tehnice ale cadastrului;
8. Informaţiile oferite de cartea funciară (acolo unde există) prin care se comunică
date de natură juridică asupra imobilului;
9. Informaţiile asupra planurilor topografice şi cadastrale existente care cuprind
imobilul conform prevederilor;
10. Datele estimative asupra cantităţilor de lucrări necesare în zonele pentru care
nu există planuri topografice şi nici lucrări cadastrale.
Pentru recunoaştere şi delimitare se întocmesc:
1. Proces-verbal de recunoaştere a terenului, încheiat între reprezentanţii unităţii
miniere şi cei ai executantului, în care este descris amplasamentul;
2. Schiţa amplasamentului;
Pentru fiecare vecin se vor stabili următoarele:
1. Denumirea persoanei fizice sau juridice vecine;
2. Schiţa de vecinătate, în are vor fi trecute toate puncte de frângere (numerele lor
vor fi scrise cu vopsea pe împrejmuire). În cazul în care împrejmuirea nu există, limita se
va boma;
3. Pentru fiecare punct de frângere al împrejmuirii, precum şi pentru punctele
bomate, se vor întocmi descrieri topografice şi schiţe de reperaj.
Pe baza datelor de mai sus, unitatea minieră va semna cu fiecare vecin un proces-
verbal de vecinătate.
Reţeaua geodezică de sprijin şi de ridicare va consta în măsurătorile din teren
plecând de la reţeaua geodezică de stat şi existentă, în funcţie de necesităţi se va
proceda la o îndesire a acesteia. Punctele reţelelor de ridicare şi de sprijin vor

130
 S.I.C. NOTE DE CURS

satisface următoarele condiţii:

1. Asigurarea unei densităţi minime a punctelor reţelei şi anume de un punct la 5
ha;
2. Eroarea medie de determinare a coordonatelor planimetrice va fi de ±5cm (în
cazul tratării ca reţea liberă) putându-se solicita o mărire a preciziei locale;
3. Coordonatele X, Y se determină în proiecţie şi referinţă STEREOGRAFIC 1970;
4. Punctele reţelei altimetrice vor fi în marea lor majoritate, comune cu cele ale
reţelei planimetrice. Altitudinea punctelor se determină în sistemul de cote Marea Neagră
1975;
5. Se va asigura o precizie de determinare a cotei de ±10cm, în funcţie şi de alte
necesităţi ale beneficiarului;
6. Punctele reţelelor se materializează prin borne şi repere, conform standardelor în
vigoare, care vor fi reperate prin schiţe de reperaj;
7. În măsura în care instalaţiile din incinta obiectivului sunt supuse urmăririi
deplasării în timp prin metode geodezice, punctele reţelei de urmărire vor fi integrate
reţelei de ridicare, pentru întocmirea documentaţiei cadastrale sau invers.
Detaliile planimetrice vor fi determinate în teren cu precizia de ± 10 cm faţă de
reţeaua geodezică de sprijin, putându-se solicita o creştere a preciziei, în cazul în care
documentaţia va fi folosită şi în alte scopuri.
Din ridicările topografice vor rezulta coordonatele punctelor ce conturează incinta.
Faţă de aceste coordonate se calculează suprafaţa incintei (ST). Apoi din ridicările de
detaliu vor rezulta coordonatele (ce conturează obiectivele: construcţii, depozite,
platforme) cu care se calculează suprafeţele acestora pe categorii, astfel încât ele trebuie
să se încadreze în suprafaţa totală a incintei (ST).
În ceea ce privește carierele se va respecta regula de introducere a cadastrului de
specialitate minier în colaborare cu cadastrele de specialitate al apelor, al pădurilor,
mediului, după caz.
Pentru reparaţii vor fi introduse şi elemente din cadastrul imobiliar şi cadastrul
reţelelor edilitare în localităţi: pentru reţele, conducte supraterane şi subterane vor fi
respectate aceleaşi reglementări cunoscute.
Planul topografic digital va fi structurat pe straturi, gestionat de o platformă de tip
Sistem Informatic Geografic (GIS), fiind exploatat cu produse ESRl (ARC/INFO şi
ARCVIEW). Planul topografic va avea următoarele straturi:
a) stratul 1 -punctele vechi de triangulaţie folosite;

131
 S.I.C. NOTE DE CURS

b) stratul 2 -punctele reţelei de ridicare;

c) stratul 3 -lista actelor juridice prin care se dovedeşte proprietatea sau
dreptul de administrare asupra imobilului;
d) stratul 4 -simbolul prin care se marchează poziţia punctului radiat;
e) stratul 5 -număr punct radiat;
f) stratul 6 -cota punct radiat;
g) stratul 7 -limită incintă;
h) stratul 8 -vegetaţie;
i) stratul 9 -hidrografie,
j) stratul 10 -căi de comunicaţie rutiere;
k) stratul 11 -platforme tehnologie;
l) stratul 12 -construcţii:
- la suprafaţă;
- în subteran;
m) stratul 13 -conducte, galerii, tuneluri tehnologice subterane;
n) stratul 14 -amenajări, sistematizări;
o) stratul 15 -reţele supraterane;
p) stratul 16 -reţele subterane;
q) stratul 1 7 -depozite în aer liber;
r) stratul 18 -circuitul primar în staţiile de transformare şi alimentare cu
energie electrică;
s) stratul 19 -căi de comunicaţie feroviare;
t) stratul 20 -numerotarea cadastraiă;
u) stratul 21 -parcelele de teren (fond aservit), aflate în zona de influenţă a
obiectivului minier (fond dominant) precum şi zona de servitute;
v) stratul 22 -delimitarea faţă de parcelele de teren vecine imobilului, cu
indicarea proprietarilor.
Pentru fiecare tip de reţea (electrică, gaze, apă, abur, telefoane etc.) se va face un
strat din arce şi noduri care descriu integral fiecare traseu de reţea. Numărul acestor
straturi se poate micşora sau mări în funcţie de cerinţe sau situaţia din teren.
Din cadastrul general, ca date de bază, se va prelua numerotarea sectoarelor
cadastrale precum şi a corpurilor de proprietate.

132
 S.I.C. NOTE DE CURS

Apele curgătoare primesc un singur număr cadastral pe toată lungimea lor, separat
în cadrul intravilanului şi separat în extravil an. Celelalte parcele se vor numerota pe
fiecare tronson creat prin întretăierea cu alte detalii, respectându-se următoarea ordine:
1. căile de transport feroviar sunt întretăiate de ape;
2. drumurile naţionale sunt întretăiate de căile ferate şi de ape;
3. drumurile judeţene sunt întretăiate de ape, căi ferate şi de drumuri naţionale;
4. drumurile comunale sunt întretăiate de ape, de căi ferate, de drumuri naţionale şi
de drumuri judeţene;
5. drumurile de exploatare sunt întretăiate de ape, de căi ferate, de drumuri
naţionale, de drumuri judeţene şi de drumuri comunale.
Parcelele ale căror suprafeţe sunt mai mici de 500 m 2 în extravilan şi de 200 m2 în
intravilan nu vor fi numerotate, ele fiind incluse în parcela alăturată predominantă.
Planul cadastral este un derivat al planului topografic şi va înfăţişa parcelele
structurate pe următoarele categorii:
a) suprafaţa liberă (SI);
b) suprafaţa aferentă căilor de transport rutier (Str.);
c) suprafaţa aferentă căilor de transport feroviar (St);
d) suprafaţa aferentă reţelelor subterane (apă, gaze, curent electric, abur) (Sr);
e) suprafaţa ocupată de clădiri (Sc);
f) suprafaţa ocupată de depozite în aer liber (Sd);
g) suprafaţa ocupată de platforme tehnologice (Spt);
h) suprafaţa ocupată de elemente hidrografice (Sh);
i) suprafaţa ocupată de circuitul primar în staţiile de transformare (Sp);
j) suprafeţele zonelor de servitute impuse de existenţa obiectivului minier (Ss);
k) delimitarea riveranilor.
Numărul acestor categorii de suprafeţe se poate mări sau se poate micşora în
funcţie de situaţia din teren.
Planul cadastral digital va fi structurat pe straturi conform criteriilor de departajare a
parcelelor descrise mai sus, iar fiecare parcelă va fi descrisă printr-un poligon. Planşele
vor respecta schema de dispunere şi nomenclatura foilor de hartă la scara de redactare.
Pentru nevoile interne, planul cadastral va fi desenat la scara la care s-a executat planul
topografic.
Documentaţia cuprinde următoarele piese:

133
 S.I.C. NOTE DE CURS

1. avizul de începere a lucrărilor din partea ANCPI, pentru lucrările de interes

naţional sau OCPI pentru lucrările de interes local;
2. tema lucrării;
3. memoriu tehnic;
4. inventarul de coordonate ale punctelor reţelei de sprijin şi de ridicare;
5. inventarul de coordonate ale punctelor radiate;
6. schiţa reţelei de sprijin şi de ridicare;
7. descrierile topografice ale punctelor reţelei de sprjin şi de ridicare;
8. calculul şi compensarea coordonatelor punctelor din reţeaua de sprijin şi de
ridicare;
9. tabelele cu suprafeţele conform categoriilor din planul de cadastru digital;
10. foile de plan topografic;
11. foile de plan cadastral;
12. planul topografic digital;
13. planul cadastral digital;
14. procesul-verbal de verificare, recepţie şi avizare internă;
15. procesul- verbal de recepţie al lucrărilor încheiat cu reprezentanţii împuterniciţi
ai ANCPI pentru lucrările de interes naţional sau OCPI pentru lucrările de interes local.
Se face verificarea, recepţia şi avizarea internă a lucrărilor de cadastru minier de
către o comisie numită prin decizia organului care coordonează activitatea cadastrului de
specialitate în domeniul minier. Comisia va verifica pe teren minimum 5% din elementele
cuprinse în planul topografic digital (se verifică precizia punctelor noi ale reţelei, cea a
punctelor de detaliu, precum şi corespondenţa elementelor din teren cu cele din plan). La
birou se verifică dacă lucrarea este întocmită conform metodologiei şi temei de proiectare
în baza căreia s-a întocmit lucrarea. Lucrarea se verifică şi se recepţionează de OCPI.
Atât în intravilan, cât şi în extravilan, înscrierea imobilelor în cărţile funciare se face
definitiv sau cu caracter nedefinitiv, în cazul când cadastrul general nu este introdus.
Documentarea juridică referitoare la imobile constă în identificarea actelor şi
faptelor juridice prin care acestea au intrat în administrarea unităţilor miniere (decrete de
exproprieri, legi, hotărâri ale Guvernului, hotărâri judecătoreşti, ordine de transfer, extras
de Carte funciară etc.). Toate actele juridice enumerate mai sus vor fi complete şi vor
satisface cerinţele formulate la art.49 din Legea nr.7/ 1996.
În zonele în care funcţionează birouri de carte funciară ale judecătoriilor se va
solicita eliberarea extrasului de Carte funciară pentru imobilele în cauză.

134
 S.I.C. NOTE DE CURS

Registrele cadastrului minier sunt:

1. Registrul cadastral al unităţilor miniere (anexa 1);
2. Registrul cadastral al corpurilor de proprietate (anexa 2);
3. Registrul cadastral al unităţilor administrativ-teritoriale pe care se află unităţile
miniere (anexa 3).
Registrele se întocmesc şi se ţin la zi de către unitatea miniera şi organul care
coordonează activitatea cadastrului de specialitate în domeniul minier.

135
 S.I.C. NOTE DE CURS

136
 S.I.C. NOTE DE CURS

137
 S.I.C. NOTE DE CURS

138
 S.I.C. NOTE DE CURS

CADASTRUL INDUSTRIAL PETROLIER

Generalităţi
Este un cadastru de specialitate care are ca obiect evidenţa tehnică (poziţie,
configuraţie şi mărime), economică şi juridică a terenurilor, construcţiilor şi amenajărilor de
pe acesta, destinate exploatărilor petrolifere, indiferent de locul desfăşurării acestora:
uscat, litoral, ape marine etc.
Suprafaţa de teren afectată exploatărilor petroliere este delimitată prin perimetrul
petrolier.
Perimetrul de explorare/exploatare pentru petrol se defineşte ca aria
corespunzătoare proiecţiei la suprafaţă, în sistemul de referinţă Stereografic 1970, a
conturului din scoarţa terestră, în interiorul căreia, pe un interval de adâncime determinat,
se efectuează operaţiuni petroliere. În cadrul perimetrului determinat, pot fi incluse şi
suprafeţe le de teren necesare activităţilor de extracţie şi prelucrare, situate în afara
zăcământului. În cadrul perimetrului trebuie stabilite categoriile de folosinţă a terenului,
specifice fiind păduri, culturi, construcţii etc.
Odată delimitat, perimetrul petrolier, compus din mai multe incinte, sonde, batale,
instalaţii de prelucrare, incinte administrative etc., se face ridicarea geodezică, topografică
şi cadastrală, constând în faze de operaţii distincte şi bine definite din punct de vedere al
preciziilor.
În zona de studiu se face uz de reţeaua de triangulaţie care trebuie să fie definită în
sistemul de referinţă Stereografic 70. Din multitudinea de puncte se aleg acele puncte care
sunt uniform poziţionate faţă de câmpul petrolier. Coordonatele şi cotele acestor puncte se
procură de la OCPI, considerându-Ie, din punct de vedere al ridicării în cauză, omogene şi
de eroare minimă - sistem localizat în sistemul naţional. Prin lucrări de îndesire a reţelei de
triangulaţie se determină puncte de sprijin, folosind (intersecţii înainte - înapoi, dublu
verificabile, poligonometrie etc.). Totodată se determină şi cotele punctelor prin nivelment
trigonometric - geodezic. În aceste condiţii, determinând cel puţin două puncte pentru
fiecare incintă, acestea vor fi bornate (inclusiv cu marcă îngropată), purtând
inscripţionarea OCPI / PETROM / ROMGAZ, după caz, puncte care statuează sistemul de
referinţă Stereo grafic 1970 în zonă.
Din aceste puncte vor fi determinate puncte noi, fie ale unei reţele de ridicare, fie
ale reţelei de delimitare a perimetrelor, a căror eroare de încadrare trebuie să nu

139
 S.I.C. NOTE DE CURS

depăşească ± 10 cm/punct, pentru incinte din intravilan şi ± 15 cm/punct în extravilan în

zonele de şes, ± 25 cm/punct în zonele colinare şi ± 50 cm/punct în zona de munte.
În interiorul incintelor vor fi efectuate ridicări de detaliu cu o precizie de ± 25
cm/punct de detaliu. Totodată în incintă este transferată şi cota.
Din coordonatele punctelor de contur se calculează analitic suprafaţa incintei (Si ).
Corpurile de proprietate sunt identificate şi li se calculează suprafeţele (Sc1, Sc2 , … ), pe
categorii de construcţii sau instalaţii. Suprafeţele pot fi calculate şi prin alte metode (cazul
drumurilor, aleilor, suprafeţe ocupate de conducte etc.). Bilanţul suprafeţelor se încheie de
regulă prin diferenţă cu suprafaţa liberă. Toate suprafeţele sunt catalogate din punct de
vedere al categoriei de folosinţă.
În acelaşi timp sunt culese:
- Date şi documente necesare realizării cadastrului petrolier şi cărţii petroliere
(suprafeţe de teren deţinute efectiv în cadrul perimetrului, destinaţia acestora, acte legate
de deţinere etc.);
- Planuri şi hărţi topografice existente în limitele perimetrului propus, anul întocmirii
şi precizia de executare;
- Rezervele de hidrocarburi confirmate;
- Fişa perimetrului la scara 1:20.000 - 1:200.000.
În afara lucrărilor anterioare se întocmeşte Cartea petrolieră, echivalentul Fişei
corpului de proprietate, în cazul zăcămintelor de substanţe minerale utile în exploatare, în
speţă petrolul.
Cartea petrolieră este instrumentul de evidenţă, care cuprinde totalitatea actelor
juridice de orice natură referitoare la un perimetru petrolier, sau în legătură cu acesta,
toate datele referitoare la proprietatea terenurilor, situaţia topografică a perimetrului
respectiv şi a tuturor lucrărilor şi facilităţilor petroliere existente, cât şi situaţia rezervelor de
petrol şi a producţiei de substanţe din cadrul acestuia. Ea este elaborată şi ţinută de
Agenţia Naţională de Resurse Minerale pe baza datelor transmise de exploatări.
Astfel, înscrisurile vor fi transmise pe suport de hârtie, iar datele pe hârtie şi suport
magnetic. Datele furnizate pe suport magnetic trebuie să recunoască fişierele grafice
specifice sistemelor "AUTOCAD" şi fişierele de baze de date tip "ACCES".
Măsurătorile topo-geodezice , hărţile şi planurile de situaţie necesare susţinerii
înscrisurilor din Cartea petrolieră se realizează în conformitate cu prevederile Legii
cadastrului şi publicităţii imobiliare - Legea nr. 7/1996 - şi a Normelor tehnice privind
executarea cadastrului general.

140
 S.I.C. NOTE DE CURS

Conţinutul cadru al Cărţii petroliere este structurat pe trei părţi:

- registrul cu depozite de acte şi date juridice şi administrative;
- registrul cu date tehnice şi economice;
- hărţi şi planuri de situaţie.

Registrul cu depozite de acte şi date juridice şi administrative

Registrul conţine actele juridice şi administrative, în original, referitoare la perimetrul
petrolier, precum şi datele şi informaţiile cu privire la identificarea perimetrelor, acordul
petrolier, avizele şi autorizaţiile pentru executarea operaţiunilor petroliere, şi actele care
justifică aceste date şi informaţii. În plus se menţionează denumirea şi localizarea
perimetrului petrolier, titularului acordului petrolier, inventarul punctelor de contur ale
perimetrului cu coordonatele (X, Y) în sistem de proiecţie stereografică 1970, inventarul
parcelelor de teren ocupate, pentru realizarea operaţiunilor petroliere - folosinţa petrolieră,
localizare, număr cadastral, act de deţinere sau folosinţă, suprafaţa parţială şi pe total
perimetru petrolier.
În registrul menţionat se mai găsesc: acordul petrolier pe baza căruia s-a
concesionat sau s-a dat în administrare perimetrul respectiv, acte adiţionale, acte juridice
referitoare la terenurile ocupate, hotărâri judecătoreşti privind rezolvarea litigiilor asupra
terenurilor afectate de perimetrul petrolier, act de asociere între diferiţi titulari de acorduri
petroliere, în vederea exploatării unitare a zăcămintelor adiacente, autorizaţii pentru titulari
de acorduri petroliere, pentru persoane juridice străine, actul de transfer a drepturilor şi
obligaţiilor asumate de titularul unui acord petrolier etc.

Registrul cu date tehnice şi economice ale perimetrului petrolier

Registrul cu date tehnice şi economice ale perimetrului petrolier şi în cadrul
acestuia, după caz, pe zăcăminte comerciale (structuri), cuprinde datele şi informaţiile
privind lucrările petroliere efectuate fizic şi valoric, situaţia resurselor geologice şi
rezervelor, producţia fizică şi valorică şi facilităţi petroliere existente, printre care: sonde de
explorare (ţiţei, gaze bogate sau sărace, amestecuri, combustibile, de injecţie etc.),
conducte, parcuri separatoare, depozite de ţiţei/staţii de predare - primire ţiţei, pompe ţiţei/
gazolină, staţii compresoare, staţie uscare gaze, staţii degazolinare, staţie măsură şi
reglare, staţie predecantare apă reziduală, staţie epurare apă reziduală, staţie injecţie apă,
distribuitoare injecţie, staţie de decarbonare. Este structurat astfel :
A. utilităţi: energie electrică, apă, abur.

141
 S.I.C. NOTE DE CURS

B. alte facilităţi: ateliere reparaţii şi recondiţionări, construcţii administrative, terenuri

proprietate.
C. lucrări aprobate privind operaţiunile petroliere: proiecte, programe, documentaţii,
studii, autorizaţii, rapoarte, solicitări, acte, procese-verbale, bilanţuri contabile.
D. date privind zăcământul comercial (structura): denumire, localizare, perimetrul,
compania titulară a acordului petrolier, inspectortul zonal ANRM, tip petrol descoperit (ţiţei
şi gaze asociate, gaze naturale libere bogate, gaze naturale libere sărace, amestecuri de
gaze combustibile), formaţiuni geologice de interes, resurse geologice iniţiale/existente,
rezerve iniţiale/existente (dovedite, probabile, posibile), factor recuperare realizat potenţial
- planificate pe trimestre total, primar, secundar.

Hărţi şi planuri de situaţie necesare susţinerii înscrisurilor din registre

- Harta teritoriului administrativ din cadrul perimetrului petrolier, scara 1:25.000
până la 1:200.000;
- Planuri topografice de ansamblu care însoţesc documentaţiile tehnice ale
investiţiilor petroliere 1:5.000, 1:10.000;
- Planuri de situaţie topo-cadastrale ale parcelelor ocupate pentru realizarea
operaţiunilor petroliere, scara 1:500 până la 1:2.000 şi coordonatele punctelor de contur.
În final, documentaţia, în ansamblul ei, îmbracă forma, conţinutul şi coeficienţii
calitativi ai documentaţiilor de evaluare a terenurilor din patrimoniul societăţilor comerciale.
Un capitol deosebit îl constituie partea juridică a acestui cadastru de specialitate,
deoarece terenurile ca urmare a naţionalizării şi exproprierii etc., neavând construcţii pe
ele, se supun Legii restituirii proprietăţilor funciare.

142