VIZIBILITATEA ÎN PLAN

Pentru ca circulaţia să se desfăşoare în condiţii de siguranţă maxime trebuie să se

asigure condiţii de vizibilitate bună şi în porţiunile mai dificile, cum ar fi curbele cu raze mici
sau la încrucişări de drumuri.
Astfel, pentru autovehiculele care circulă în curbe trebuie asigurată vizibilitatea spre
interiorul curbei, pentru a evita ciocnirea cu un obstacol care se află pe partea carosabilă sau
un alt vehicul care circulă neregulamentar la drumurile cu două benzi de circulaţie, când un
conducător auto ,,taie” curba, pentru scurtarea drumului şi razei.
D

A B

(vB)
(vA)

La încrucişările de drumuri, trebuie create de asemenea condiţii de vizibilitate, astfel

încât conducătorii vehiculelor să se vadă reciproc de la o anumită distanţă, pentru a putea
frâna şi opri, evitând întâlnirea lor în punctul C (punctul de coliziune). În mod concret, prin
asigurarea vizibilităţii în plan, se înţelege asigurarea unei distanţe minime pe care
conducătorul vehiculului trebuie să vadă drumul în faţa sa şi implicit obstacolele care apar pe
drum, în vederea ocolirii acestora sau opririi la timp a vehiculului. Această distanţă depinde
de viteza de circulaţie, de coeficientul de frecare prin frânare al drumului precum şi
performanţele tehnice ale autovehiculelor.

D’
B(vB)
C

A(vA)

1
 Vizibilitatea în curbe

În curbe, distanţa de vizibilitate trebuie asigurată pe arcul AB, care reprezintă linia de
circulaţie a autovehiculelor. Lungimea razei vizuale este coarda aferentă arcului AB şi
reprezintă limita în interiorul căreia zona drumului trebuie eliberată de orice obstacol
(plantaţii, terasamente – în cazul debleelor adânci, case, etc.).
La stabilirea distanţei de vizibilitate se iau în considerare diferite situaţii ce pot apare în
circulaţia rutieră (apariţia unor obstacole fixe sau mobile), precum şi posibilităţile de
prevenire a accidentelor (prin frânare, oprire, ocolire sau depăşire). Pentru simplificare, în
schemele de calcul pentru determinarea distanţei de vizibilitate, traseele se consideră rectilinii,
diferenţele faţă de traseele curbilinii fiind neglijabile.
1. Distanţa de vizibilitate necesară pentru evitarea unui obstacol fix.
a) Prin oprire. Distanţa de4 vizibilitate necesară pentru oprirea vehiculelor prin apariţia
unui obstacol fix (vehicule în staţionare, pietre, arbori căzuţi pe carosabil, etc.) este egală cu
distanţa de frânare:
D f  s1  d f  s0 ,
unde s-a notat:
s1 – spaţiul parcurs în timpul de percepţie – reacţie;
df – distanţa efectivă de frânare;
s0 – spaţiu de siguranţă.
b) Prin ocolire. În acest caz conducătorii de autovehicule trebuie să observe de la
distanţa suficientă (D0), astfel încât să fie posibilă deplasarea în continuare a autovehiculelor
în timpul de deliberare, precum şi trecerea acestuia pe banda de circulaţie alăturată, respectiv:
D0  s1  s 2 , (A reprezintă vehiculul A):

A P b
b
s1 s2

D0

în care s2 este distanţa necesară (în proiecţie) pentru ca vehiculul să treacă de pe o bandă
pe cealaltă. Dacă se asimilează traiectoria vehiculului cu 2 arce de cerc de rază R, racordate
între ele în punctul P, rezultă:
2
s2  b b2  b2 
 R   R    Rb 
2
 Rb ;   0   s 2  2 Rb .
2  2 4  4 

2
 Valoarea razei R se calculează punând condiţia ca forţa centrifugă care apare în
momentul ocolirii să fie maxim 0,2 G, adică:
Gv 2 G 5v 2
 R  0,5v 2 .
gR 5 g
Pentru b = 3,5 m (lăţimea curentă a unei benzi de circulaţie) rezultă:
s 2  2 0,5v 2  3,5  2.6 v,
V
D 0  s1  s 2  t 0  2 Rb 
3,6
 D 0  v  2,6 v  3,6 v  V.
V este viteza în km/h şi deci este transformată în m/s.
Pentru b = 3,5 m, R = 50  150 m (în funcţie de viteză) şi t0 = 1 s.
Observaţie: Timpul considerat pentru parcurgerea distanţei de ocolire (s2) este
aproximativ egal cu 2,6 secunde şi este constant (nu depinde de viteză).
Demonstraţie:
s 2  2 Rb ; R  0,5v 2  v  2 R
s 2 2 Rb 2 b
t    2b  2,6 sec.
v 2R 2
(s-a considerat b = 3,5 m).

c) Prin depăşire. În acest caz distanţa de vizibilitate (Dd) este compusă din:

vA + l

A
va va
s1 s2 2 l 2 s2 s1
Dd

- spaţiul necesar deliberării (s1) înainte de efectuarea depăşirii;

- două distanţe de ocolire (s2); una la trecerea pe banda alăturată şi alta la revenire;
v 
- lungimea obstacolului (l) şi o lungime de siguranţă  a  , de o parte şi de alta a
 2 
obstacolului, necesară din cauza imperfecţiunii geometrice a depăşirii;
- eventual, un spaţiu de siguranţă la sfârşitul depăşirii, pentru revenire; pentru
simplificare se consideră că acest spaţiu este egal cu spaţiul s1.

3
 D d  2s1  s 2   v A  l;
D d  2v A  2  2 Rb  v A  l  3v A  2  2 0,5v 2A  3,5  l  8v A  l
8
Dd  VA  l  2,2VA  l.
3,6

s1  v A
s 2  2 Rb
(se cunoaşte: ).
R  0,5v 2
b  3,5m

2. Distanţa de vizibilitate necesară pentru evitarea unui vehicul care circulă

neregulamentar.

În cazul a două autovehicule care circulă în sens contrar, dintre care unul circulă
neregulamentar (pe aceeaşi bandă de circulaţie) evitarea ciocnirii este posibilă prin
următoarele manevre:

a) Prin oprirea ambelor vehicule în timp util (cazul când autovehiculul care
circulă neregulamentar nu are posibilitatea să treacă pe banda regulamentară).
Distanţa de vizibilitate se calculează, cu relaţia:

D'f  s1A  s1B  d fA  d fB  s 0

sau în mod acoperitor cu relaţia:
D 'f  2D f ,
unde (Df) este distanţa de frânare care se compune din s1  d f  s 0 .

A B
F F
s1A dfA s0 dfB s1B

D’f

b) Prin frânare. În acest caz vehiculul A care circulă regulamentar frânează, în

timp ce vehiculul B execută ocolirea. Distanţa de vizibilitate va fi deci:

D"f  s1A  d `fA  s 2 B  s1B .

4
 B(vB)
A(vA)
A(vA) A(vA’) B(vB) B(vB’)
s1A d’fA s2B s1B
D "f

s1A, s1B – spaţii necesare deliberării pentru vehiculele A şi B;

d’fA – spaţiul parcurs de vehiculul A frânat pentru reducerea vitezei de la vA la v’A;
s2B – distanţa de ocolire pentru vehiculul B.

Ţinând seama că timpul în care se parcurge distanţa d’fA este t = 2,6s (acesta este timpul
necesar ocolirii pentru vehiculul B şi a fost determinat mai înainte), se poate scrie:
v  v 'A
d 'fA  v m  t  A  2,6,
2

în care vm reprezintă viteza medie cu care vehiculul A parcurge distanţa d’fA.

Dar spaţiul de frânare se obţine egalând lucrul mecanic de frânare cu variaţia energiei
cinetice, adică:
mv 2A mv 'A2
  G f '  d d 'fA ,
2 2
G = mg, f’ – coeficient de frecare roată – drum, d – declivitatea + rampă
 pantă.
v  vA
2 '2
d 'fA  A
2gf 'd 

şi egalând cu relaţia
v  v 'A
d 'fA  v m  t  A 2,6,
2

v 2A  v 'A2 v A  v 'A
   2,6  v 'A  v A  2,6gf 'd ,
2gf 'd  2
v A  v 'A
şi apoi prin înlocuire în d fA  v m  t 
'
2,6, se obţine:
2
d 'fA  2,6v A  33,2(f '  d)
2,6 2
unde g  33,2
2

Distanţa totală D”f rezultă:

D 'f'  v A  2,6v A  33,2f 'd   2,6v B  v B ,

sau:
D 'f'  VA  VB  33,2f 'd .

5
 Se poate neglija ultimul termen şi atunci:

D 'f'  V A  VB şi dacă V A  VB  V  D 'f'  2V .

Distanţa de vizibilitate necesară pentru evitarea unui vehicul care circulă

neregulamentar se dublează faţă de cazul simplu studiat la început (D0 = V).